ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5407/2009

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamantul A.P. prin acțiunea formulată și precizată ulterior a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele D.G.A.S. Mehedinți, C.S.E.P.H. prin Autoritatea Națională pentru Persoane cu Handicap, anularea certificatului de încadrare grad de handicap nr. 1242 din 27 februarie 2008, nr. 6994 din 7 octombrie 2008 și a Deciziei nr. 3936 din 21 aprilie 2008 întrucât în opinia sa în mod greșit i-a fost stabilit gradul de handicap în raport de afecțiunile constatate prin acte medicale. Prin sentința nr. 71 din 27 februarie 2009 a Curții de Apel Craiova a fost admisă în parte acțiunea formulată de A.P. în contradictoriu cu D.G.A.S.

Mehedinți și C.S.E.P.H. prin Autoritatea Națională pentru Persoane cu Handicap, în sensul că a fost anulat certificatul de încadrare în grad de handicap nr. 1242 din 27 februarie 2008 emis de C.E.P.H.A. – Consiliul Județean Mehedinți și Direcția de încadrare în grad de handicap nr. 3936 din 21 aprilie 2008 emisă de Autoritatea Națională pentru Persoane cu Handicap - Comisia Superioară. A fost obligată C.E.P.H.A. – Consiliul Județean Mehedinți să emită un nou certificat de încadrare în grad de handicap, pentru gradul de handicap accentuat pentru perioada 27 februarie 2008 – 7 octombrie 2008. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că prin certificatul de încadrare în grad de handicap nr. 1004 din 28 februarie 2007 reclamantul A.P.

a fost încadrat în gradul de handicap accentuat, iar acest certificat nu a fost contestat. Ulterior, prin certificatul de încadrare în grad de handicap nr. 1242 din 27 februarie 2008, reclamantul a fost încadrat în gradul de handicap ușor. Acest certificat a fost contestat la C.S.E.P.H.A., care prin Decizia nr. 3936 din 21 aprilie 2008 a menținut încadrarea în gradul de handicap ușor stabilită de C.E.P.H.A. De asemenea, prin certificatul de încadrare în grad de handicap nr. 6944 din 7 octombrie 2008 reclamantul a fost reîncadrat în gradul de handicap accentuat, iar împotriva acestui certificat nu a fost formulată contestație la Comisia Superioară, ci reclamantul a înțeles să-l atace direct la instanță.

Referitor la capătul de cerere care viza anularea acestui certificat, prima instanță a apreciat că este inadmisibil întrucât reclamantul nu a urmat procedura prevăzută de art. 13 din O.U.G. nr. 14/2003 înainte de a se adresa instanței de judecată. În legătură cu certificatul nr. 1242 din 27 februarie 2008 atacat, s-a reținut că starea de sănătate a reclamantului nu s-a ameliorat în perioada de după emiterea certificatului de încadrare în gradul de handicap accentuat nr. 1004 din 28 februarie 2007 ci dimpotrivă, a cunoscut o permanentă deteriorare, potrivit actelor medicale depuse la dosar, astfel că nu este justificată încadrarea acestuia în gradul de handicap ușor pentru perioada 27 februarie 2008 – 7 octombrie 2008. În consecință, instanța de fond a apreciat ca fiind întemeiată cererea privind anularea certificatului de încadrare în grad de handicap nr. 1242 din 27 februarie 2008 și a Deciziei nr. 3936 din 21 aprilie 2008 și a dispus anularea acestora.

A fost obligată C.E.P.H.A. – Consiliul Județean Mehedinți să emită un nou certificat în care reclamantului să-i fie acordat gradul de handicap accentuat în perioada 27 februarie 2008 – 7 octombrie 2008. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta D.G.A.S.P.C. Mehedinți. Prin motivele de recurs recurenta-pârâtă aduce, în esență, următoarele critici sentinței recurate: - în mod greșit s-a dispus încadrarea reclamantului în gradul accentuat de handicap pentru perioada 27 februarie 2008 - 07 octombrie 2008 întrucât la stabilirea gradului de handicap s-au respectat prevederile legale ale Ordinului comun nr. 762/1.992/2007 al M.M.F.E.Ș. și al M.S.P. De asemenea, se arată că se constituie întru-un grad de handicap numai diabetul zaharat de tip I, juvenil sau al adultului până la 26 de ani, ori, reclamantul a fost diagnosticat cu diabet în 2001, fiind un diabet de maturitate, ceea ce demonstrează apariția bolii la vârstă adultă.

- nu poate fi obligată la emiterea unui nou certificat deoarece ultimul act atacat este Decizia nr. 3936/2008 emisă de C.S.E.P.H.A. C.S.E.P.H.A. București prin Autoritatea Națională pentru Persoane cu Handicap a formulat întâmpinare prin care a solicitat admiterea recursului formulat de recurenta-pârâtă invocând aceleași considerente. Intimatul-reclamant prin întâmpinarea formulată a solicitat respingerea recursului ca nefondat arătând că sentința recurată este legală, este grav bolnav, fapt confirmat și de actele medicale pe care le atașează acestei cereri. Înalta Curte de Casație și Justiție, analizând recursul în raport ce criticile formulate, de înscrisurile care există la dosarul cauzei, de dispozițiile legale incidente cât și de prevederile art. 304 1 C. proc.

civ., apreciază că acesta este nefondat, pentru considerentele ce urmează a fi expuse. Criticile formulate de recurenta-pârâtă în susținerea nelegalității sentinței atacate nu pot fi reținute ca fiind fondate deoarece aceasta nu prezintă explicații nici verosimile și nici legale referitoare la încadrarea în grad ușor de handicap a reclamantului în perioada cuprinsă între 27 februarie 2008 (data emiterii certificatului nr. 1242 de încadrare în grad ușor de handicap confirmat ulterior prin Decizia nr. 3936 din 21 aprilie 2008) și data de 07 octombrie 2008 (data emiterii certificatului nr. 6944 de încadrare în grad accentuat de handicap cu valabilitate permanentă) în condițiile în care ambele certificate au fost emise sub imperiul aceluiași act normativ invocat chiar de recurentă, respectiv Ordinului comun nr. 762/2007 al M.M.F.E.Ș.

și al M.S.P., iar reclamantul prezenta aceeași boală diabetică. De asemenea, anterior, prin certificatului nr. 1004/2007 reclamantul fusese încadrat în grad accentuat de handicap, astfel că nu se explică și justifică schimbarea gradului de handicap pentru perioada 27 februarie 2008 – 07 octombrie 2008. De altfel, în mod corect prima instanță a reținut că și în raport de înscrisurile care se află la dosarul cauzei, care dovedesc o agravare a afecțiunilor de care suferă reclamantul în perioada menționată, se impune, cu atât mai mult, anularea certificatului nr. 1242/2008 și a Deciziei nr. 3936/2008 prin care acesta a fost confirmat. Nu poate fi apreciată ca fiind fondată nici critica referitore la faptul că în mod greșit a fost obligată la emiterea unui nou certificat întrucât ultimul act atacat este Decizia nr. 3936/2008 emisă de C.S.E.P.H.A.

deoarece certificatul nr. 1242/2008 a cărui anulare s-a dispus a fost emis de recurentă, iar prin decizia menționată, anulată de asemenea de instanța de fond, s-a confirmat doar acest certificat. Prin urmare soluția pronunțată este în concordanță cu dispozițiile art. 18 alin. (1) coroborat cu art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, fiind legală și temeinică. Înalta Curte, în raport de cele reținute și în temeiul art. 312 alin. (1) teza II C. proc. civ., coroborat cu art. 20 din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, va respinge recursul formulat ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de D.G.A.S.P.C. Mehedinți împotriva sentinței civile nr. 71 din 27 februarie 2009 a Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 26 noiembrie 2009.