ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 701/2013

Asupra

recursului de față;

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1.

Cadrul procesual. Cererea de chemare în judecată.

Prin

acțiunea înregistrată inițial la Tribunalul Hunedoara – și declinată ulterior,

prin Sentința nr. 2004/CA/2011, în favoare Curții de Apel Alba Iulia - reclamantul

H.P.N. solicitat, in contradictoriu cu pârâtul M.M.F.P.S. – C.S.E.P.A.H.,

anularea deciziei de încadrare în grad de handicap din 23 decembrie 2010 și

obligarea pârâtei la emiterea unei noi decizii prin care să procedeze la

încadrarea sa îngradul de handicap accentuat.

În

motivarea acțiunii, reclamantul a susținut că este nemulțumit de încadrarea în

gradul de handicap mediu, întrucât are diabet tip I zaharat, insulino-

dependent din anul 2005, anterior fiind încadrat în gradul de handicap

accentuat.

Pârâtul

M.M.F.P.S. – C.S.E.P.A.H. a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția

inadmisibilității acțiunii, învederând faptul că pârâtul nu a îndeplinit

procedura prealabilă, pe fondul cauzei solicitând respingerea acțiunii.

Excepția

inadmisibilității acțiunii, invocată de către pârât prin întâmpinare a fost soluționată,

conform art. 137 C. proc. civ., prin încheierea de ședință din data de 05

octombrie 2011, în sensul respingerii acesteia, ca neîntemeiată.

2.

Hotărârea instanței de fond

Prin

Sentința nr. 340/2011 din 16 noiembrie 2011 a Curții de Apel Alba Iulia, secția

de contencios administrativ și fiscal, a fost admisă acțiunea reclamantului,

instanța dispunând anularea deciziei de încadrare în grad de handicap din 23

decembrie 2010, precum și obligarea pârâtului la emiterea deciziei, prin care

să procedeze la încadrarea reclamantului în gradul de handicap accentuat, cu

valabilitate „permanent" de la data de 07 iunie 2010.

Pentru

a hotărî astfel, prima instanță a reținut că până la data de 26 mai 2009

reclamantul a fost încadrat în gradul de handicap accentuat, conform

Certificatului de încadrare în grad de handicap din 2008, eliberat de către C.E.P.A.H.,

Hunedoara. Această încadrare a fost menținută până în 2010, așa cum rezultă din

Certificatul de încadrare în grad de handicap, eliberat de către C.E.P.A.H.,

Hunedoara.

S-a

constatat că prin Certificatul de încadrare în grad de handicap, eliberat de

către C.E.P.A.H., Hunedoara, reclamantul a fost încadrat în gradul de handicap

mediu, contestația acestuia împotriva certificatului fiind respinsă prin decizia

de încadrare în grad de handicap din 2010, cu menținerea încadrării în gradul

de handicap mediu.

Prima

instanță a apreciat că încadrarea reclamantului în gradul de handicap mediu

este nejustificată, întrucât anterior emiterii actelor contestate s-a

considerat că reclamantul prezintă o deficientă funcțională accentuată, iar

actele medicale care stau la baza emiterii acestora pun în evidență deficiențe

care se încadrează, conform criteriilor medico-pshio-sociale aprobate prin Ordinul

M.M.F.E.S. nr. 762/2007 și Ordinul M.S.P. nr. 1992/2007, în cele specifice

gradului de handicap accentuat.

S-a

mai reținut că documentele medicale nu relevă modificarea aspectelor

psiho-sociale avute în vedere la încadrarea reclamantului în gradul de handicap

accentuat, astfel încât acestea nu sunt de natură să justifice reîncadrarea

reclamantului într-un grad de handicap mai ușor.

3.

Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva

acestei hotărâri, în termen legal a promovat recurs autoritatea pârâtă M.M.F.P.S.,

invocând ca temei legal al căii de atac exercitate, motivul de nelegalitate prevăzut

de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

În

esență, prin motivele de recurs dezvoltate, recurentul a susținut că instanța

de fond, fără a obiecta cu privire la diagnosticul reclamantului, a stabilit că

acesta este îndreptățit la gradul accentuat de handicap, fără însă a indica vreun

text legal care să susțină o atare concluzie.

A

mai arătat recurentul că hotărârea primei instanțe se impune a fi modificată întrucât

pentru gradul accentuat trebuie să se constate o formă a diabetului dezechilibrat

metabolic, cu forme de decompensare de tip hipoglicemic cetocetonic, situație neîntâlnită

însă în speța de față.

4.

Soluția și considerentele instanței de control judiciar

Recursul

nu este fondat.

Înalta Curte,

examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate, a actelor și lucrărilor

dosarului și față de prevederile legale incidente, reține că nu se impune nici

casarea și nici modificarea hotărârii pronunțate de prima instanță, în considerarea

celor în continuare arătate.

Instanța de fond a

admis acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul H.P.N. și a

anulat decizia de încadrare în grad de handicap din 3 decembrie 2010, prin care

a fost menținută încadrarea în gradul de handicap mediu, dispunând totodată

obligarea autorității recurente la emiterea unei noi decizii prin care să se

procedeze la încadrarea reclamantului–intimat în gradul de handicap accentuat,

cu valabilitate permanent, de la 7 iunie 2010.

Considerentele sentinței

atacate prin recursul de față, mai sus rezumate, atestă că judecătorul fondului

în adoptarea soluției înfățișate a reținut că anterior anului 2010, respectiv

începând cu anul 2008 reclamantul a fost încadrat în gradul de handicap

accentuat, reținându-se că prezintă deficiență funcțională accentuată.

Cum actele atacate în

prezenta cauză, emise în anul 2010, conțin aceleași referințe atât în ceea ce privește

codul de boală, cât și deficiența funcțională accentuată a reclamantului, în

mod legal, prima instanță a reținut că încadrarea sa prezentă în gradul mediu

de handicap nu se justifică, cu atât mai mult cu cât au fost avute în vedere

aceleași criterii medico-psiho-sociale aprobate prin Ordinul M.M.F.E.S. nr. 762/2007

și Ordinul M.S.P. nr. 1992/2007.

Înalta Curte reține

că nu sunt întemeiate criticile autorității recurente în condițiile în care

interpretarea și aplicarea prevederilor legale incidente a fost realizată cu

deplină justețe și temeinicie de către prima instanță, raportat și la actele și

lucrările dosarului.

Raționamentul

logico-juridic cuprins în hotărârea atacată este de altfel deplin susținut de

chiar cuprinsul actelor emise de autoritatea recurentă, a căror anulare s-a

solicitat, în sensul că nu au fost evidențiate modificări ale aspectelor psiho-sociale

și nici alte împrejurări care să justifice, motivat, încadrarea reclamantului într-un

alt grad de handicap, raportat la încadrarea anterioară, din anul 2009.

În considerarea celor

mai sus arătate, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. se va respinge așadar

ca nefondat recursul de față.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de M.M.F.P.S., care se substituie în drepturile și obligațiile A.N.P.H.,

împotriva Sentinței nr. 340/2011 din 16 noiembrie 2011 a Curții de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 12 februarie 2013.