ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1087/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Hotărârea atacată cu recurs Prin Sentința nr. 118/ F din 27 aprilie 2010, Curtea de Apel Alba-Iulia, secția contencios administrativ și fiscal, a admis excepția lipsei calității procesul pasive a pârâtei A.N.P.P.H. și a respins acțiunea formulată de reclamanta C.I. împotriva acestei pârâte; totodată, a dispus respingerea acțiunii privind anularea Deciziei nr. 8526 din 29 iunie 2009 formulate de aceeași reclamantă în contradictoriu cu pârâta C.S.E.P.H.A. Pentru a se pronunța astfel, Curtea de Apel a reținut, în esență, următoarele: Întrucât, în raport de dispozițiile art. 1 alin. (3) din O.U.G. nr. 14/2003, pârâta A.N.P.P.H.

din cadrul M.F.P.S. nu are atribuții și implicit capacitate administrativă în procedurile invocate de reclamantă, iar în plan procesual nu are legitimare procesuală în litigiile ce privesc legalitatea actelor administrative emise în cadrul respectivelor proceduri, instanța de fond a respins acțiunea în ceea ce o privește ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă. Pe fondul cauzei, instanța de fond a reținut că prin certificatul din 26 martie 2009 Comisia de evaluare a persoanelor adulte cu handicap din cadrul C.J.

Hunedoara, a dispus încadrarea reclamantei în grad de handicap accentuat, deficiență funcțională accentuată, pe o perioadă de 12 luni, cu termen de revizuire la 24 februarie 2010. Împotriva acestui certificat reclamanta a formulat în termen legal, o contestație la Comisia Superioară, care prin Decizia nr. 8562 din 29 iunie 2009, a menținut constatările certificatului, cu termen de revizuire în luna martie 2010. Consideră instanța de fond că din actele medicale depuse în procedura de evaluare la nivelul Comisiei rezultă ă reclamanta suferă de retard mintal ușor, tulburare somatiformă, în urma examenului psihologic constatându-se un QI de aproximativ 51. Se mai reține că sub aspectul limitărilor în activitate, în cazul handicapului accentuat se prevede posibilitatea de desfășurare a unor activități simple, cu acordarea de sprijin pentru activitățile pentru care au fost pregătite respectivele persoane.

Însă ancheta socială efectuată cu privire la autonomia și statutul funcțional al reclamantei a stabilit că aceasta realizează singură atât activități de bază, precum și cele instrumentale, în concluzie menținându-se necesitatea reevaluării gradului de handicap. De asemenea, s-a mai constatat că din raportul de evaluare complexă rezultă că la evaluarea psihologică efectuată la 23 martie 2009, reclamanta a avut un comportament care nu susține diagnosticul. În cauză a fost efectuat și raportul de expertiză medico - legală nr. 777/II/M/13 din 19 martie 2010 care a concluzionat că afecțiunea reclamantei constituie o boală psihică de intensitate medie cu caracter ireversibil care poate fi socotită ca o boală cu caracter permanent.

Fără a acorda o valoare probatorie absolută acestei expertize, instanța de fond, a avut-o în vedere în măsura în care se corobora cu restul probelor administrate în cauză, inclusiv în raport de Lista afecțiunilor care creează handicap ireversibil și pentru care se poate emite certificatul cu caracter permanent, aprobată printr-o Instrucțiune Metodologică a M.M.F.E.S. Având în vedere că din luna octombrie 2007 reclamantă nu a mai fost internată într-un spital de specialitate psihiatrică, pentru aprecierea evoluției deficienței constatate inițial și care nu a fost determinată ca fiind majoră, instanța de fond a considerat că raportat la documentația depusă, și văzând și dispozițiile art. 46 alin. (1) din H.G.

nr. 268/2007 precum și Ordinul nr. 1992/2007 al M.S.P., că refuzul pârâtei de a emite decizia de încadrate în grad de handicap accentuat cu caracter permanent este justificat, nefiind dispus cu exces de putere, în sensul art. 2 lit. n) din Legea nr. 554/2004. 2. Cererea de recurs Împotriva sentinței nr. 118/ F din 27 aprilie 2010 a Curții de Apel Alba-Iulia, secția contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamanta C.I. criticând-o în condițiile art. 304 1 C. proc. civ.

În susținerea recursului formulat reclamanta a arătat, în esență, că instanța de fond a dat o interpretare eronată probelor din dosar atunci când a făcut o serie de aprecieri în legătură cu evoluția bolii în raport de care a fost stabilit gradul de handicap și a greșit atunci când a reținut că din luna octombrie 2007 nu a mai fost internată într-un spital de specialitate psihiatrică pentru aprecierea evoluției deficienței pentru care i s-a emis certificatul de încadrare în grad de handicap accentuat, întrucât era deja luată în evidență, beneficia de tratament permanent acordat de către medicul curant iar evoluția bolii așa cum s-a constatat și prin raportul de expertiză medico-legală efectuat în cauză este ireversibilă.

Consideră recurenta că instanța de fond în mod greșit nu a observat că, potrivit art. 13 alin. (2) din O.G. nr. 14/2003, Comisia Superioară coordonează din punct de vedere metodologic activitatea Comisiei Județene, condiții în care ar fi trebuit să analizeze sub toate aspectele contestația și să observe că a fost încălcată legislația în materie atunci când Comisia Județeană a stabilit în certificatul din 26 martie 2009, acordarea gradului de handicap accentuat doar pe o perioada de 12 luni, cu termen de revizuire la 24 februarie 2010, deși starea sa de sănătate nu s-a îmbunătățit și boala de care suferea avea caracter ireversibil. 3. Hotărârea instanței de recurs Analizând hotărârea atacată prin prisma criticilor recurentei circumscrise motivelor de recurs prev. de art. 304 pct. 9 cât și sub toate aspectele, potrivit art. 304 1 C. proc.

civ., Înalta Curte va respinge prezentul recurs pentru considerentele arătate în continuare. În primul rând Înalta Curte raportând obiectul acțiunii deduse prezentei judecăți la dispozițiile art. 1 alin. (3), art. 4, art. 9 alin. (1) din O.G. nr. 14/2003 privind înființarea, organizarea și funcționarea A.N.P.P.H. și având în vedere că potrivit art. 13 alin. (3) din același act normativ Comisia Superioară coordonează metodologic activitatea Comisiilor județene, constată că în mod corect instanța de fond a admis excepția lipsei calității procesual pasive a pârâtei A.N.P.P.H. așa încât va înlătura criticile formulate de recurentă pe acest aspect. Înalta Curte va înlătura si criticile formulate pe fondul cauzei, circumscrise motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod de procedură civilă, constatând că în mod corect instanța de fond a constatat că Decizia de încadrare în grad de handicap nr. 8526 din 29 iunie 2009 a fost emisă de pârâta C.S.E.P.H.A.

București, cu respectarea Ordinului comun nr. 762/1.992/2007 pentru aprobarea criteriilor medico-psihosociale pe baza cărora se stabilește încadrarea în grad de handicap, emis de M.M.F.E.Ș. și M.S.P. Astfel, în raport cu documentația prezentată de recurentă în procedura de revizuire desfășurată în fața Comisiei Superioare, respectiv actele medicale și raportul de anchetă socială și văzând adresa din 5 noiembrie 2009, precum și Lista afecțiunilor care creează handicap ireversibil și pentru care se poate emite certificat de persoană cu handicap cu caracter permanent, si nu în ultimul rând față de atitudinea reclamantei în derularea procedurii de emitere a actului administrativ contestat, în mod just instanța de fond a reținut că decizia contestată a fost emisă în deplin acord cu criteriile medico-psihosociale de încadrare în gradul de handicap accentuat.

Înalta Curte constată că nici biletul de ieșire din spital datat 11 iunie 2010 și nici adeverința din 15 februarie 2011 depuse în recurs nu susțin temeinicia cererii recurentei de încadrare a sa în gradul de handicap accentuat pe perioada nedeterminată, în condițiile în care potrivit art. 46 alin. (1) și art. 48 din H.G. nr. 268/2007 procesul de evaluare a persoanelor adulte presupune colectarea unor informații mult mai complexe, ceea ce are la bază un set de proceduri medico-psihosociale, în raport de care să se poată eventual reține prezența în persoana recurentei a unei afecțiuni care să-i creeze un handicap ireversibil și care să justifice în final emiterea unui certificat pe termen nelimitat.

De altfel, în mod corect instanța de fond a apreciat că Raportul de expertiză medico-legală nr. 777/II/13 din 13 martie 2010 în care s-a concluzionat în sensul că sub aspect medical afecțiunea de care suferă recurenta, respectiv retard mintal; Tulburare somatiformă, poate fi socotită ca o boală cu caracter permanent, nu are o valoare probatorie absolută, cu atât mai mult cu cât stabilirea caracterului ireversibil al handicapului presupune și alte investigații decât cele medicale. Toate considerentele expuse, converg către concluzia că soluția pronunțată de instanța de fond este temeinică și legală, motiv pentru care recursul va fi respins ca nefondat, potrivit art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de C.I. împotriva Sentinței civile nr. 118/ F din 27 aprilie 2010, a Curții de Apel Alba-Iulia, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 februarie 2011.