ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 8526/2009

Asupra recursului de față;

Din examinarea actelor și

lucrărilor cauzei, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe 24 octombrie 2008 pe

rolul Tribunalului Suceava reclamanta D.G.P. a solicitat restrângerea

exercitării dreptului la liberă circulație în Belgia a pârâtului Ș.G. pentru o

perioadă de până la 3 ani.

În motivarea acțiunii reclamanta

a arătat că pârâtul a fost returnat din Belgia la data de 24 noiembrie 2008 în

baza acordului de readmisie încheiat de România cu acest stat, aprobat prin H.G.

nr. 825/1995. În vederea integrării în U.E., România trebuie să își probeze

capacitatea de a stopa migrația ilegală, iar prezența pârâtului fără

respectarea condițiilor legale de intrare și ședere pe teritoriul unor state

membre ar dovedi contrariul.

Prin sentința civilă nr. 495

din 12 martie 2009, Tribunalul Suceava, secția civilă, a respins ca nefondată

acțiunea promovată de reclamanta D.G.P., cu motivarea că nu a făcut dovadă că

pârâtul nu a încălcat ordinea publică, siguranța publică sau sănătatea publică

care să justifice interdicția de acces pe teritoriul Belgiei.

Împotriva sentinței civile nr.

495 din 12 martie 2009 a declarat apel reclamanta susținând, în esență, că returnarea

unei persoane în baza unui acord de readmisie intră sub incidența Legii nr. 248/2005.

Prin Decizia nr. 51 din 7

aprilie 2009, Curtea de Apel a respins ca nefondat apelul reclamantei D.G.P.

Pentru a se pronunța astfel,

instanța de apel a reținut că dreptul la liberă circulație pe teritoriul

statelor membre ale U.E. este garantat de art. 18 din Tratat în a cărui

aplicare a fost emisă Directiva nr. 2004/38/C.E. a Parlamentului European și a

Consiliului, măsura neputând fi dispusă decât pentru motive de ordine publică,

siguranță sau sănătate publică.

Împotriva acestei ultime

decizii a declarat recurs reclamanta D.G.P., invocând motivul prevăzut de art. 304

pct. 9 C. proc. civ., și susținând că măsura returnării pârâtului din Belgia

este condiționată de restrângerea exercitării dreptului la liberă circulație pe

o perioadă de cel mult trei ani.

Recursul este nefondat.

Reclamanta a solicitat

restrângerea exercitării dreptului pârâtului la libera circulație în Belgia, în

temeiul art. 38 lit. a) din Legea nr. 248/2005 privind regimul liberei

circulații a cetățenilor români în străinătate.

Libertatea circulației

cetățenilor români nu este absolută, ea trebuind să se desfășoare cu

respectarea cerințelor legii materiale speciale, la care trimite art. 25 alin.

(1) teza a II-a din Constituție. Or, Legea nr. 248/2005 privind regimul liberei

circulații a cetățenilor români în străinătate nu stabilește că, prin simpla

returnare dintr-un alt stat a unui cetățean român, trebuie să se dispună

restrângerea exercitării dreptului acestuia la libera circulație.

Dacă legiuitorul ar fi dorit

ca simpla luare a măsurii returnării să angajeze în mod direct restrângerea

exercițiului dreptului la libera circulație, ar fi stipulat că o asemenea

restrângere operează de drept.

În legislația primară, art. 18.1.

T.C.E. prevede că orice cetățean al Uniunii are dreptul de a circula și de a locui

liber pe teritoriul Statelor membre, sub rezerva limitărilor și condițiilor

prevăzute de tratat și de dispozițiile luate pentru aplicarea sa.

În legislația secundară,

Directiva Consiliului nr. 38/2004/C.E. a Parlamentului European și a

Consiliului din 29 aprilie 2004 privind libera circulație și rezidență a

cetățenilor U.E. și membrilor de familie ai acestora pe teritoriul statelor

membre, de modificare a Regulamentului (C.E.E.) nr. 1.612/68 și de abrogare a

directivelor 64/221/C.E.E., 68/360/C.E.E., 72/194/C.E.E., 73/148/C.E.E.,

75/34/C.E.E., 75/35/C.E.E., 90/364/C.E.E., 90/365/C.E.E. și 93/96/C.E.E.,

publicată în Jurnalul Oficial al U.E. nr. L/158 din 30 aprilie 2004, stabilește

că limitarea dreptului cetățenilor statelor membre la liberă circulație poate

fi dispusă numai pentru motive de ordine publică, securitate publică sau

sănătate publică.

Prin O.U.G. nr. 102/2005

privind libera circulație pe teritoriul României a cetățenilor statelor membre

ale U.E. și Spațiului Economic European, aprobată prin Legea nr. 260/2005, și

care a intrat în vigoare la data aderării României la U.E. (art. 35) a fost

transpusă Directiva Consiliului nr. 38/2004/C.E.

Drept urmare, normele din

reglementarea comunitară se vor aplica cu prioritate în raport cu normele de

drept intern.

Întrucât reclamantul nu a

probat, în condițiile art. 1169 C. civ., incidența vreunuia din cauzele de

limitare prevăzute în Directivă, atât instanța de fond, cât și cea de apel au

pronunțat hotărâri legale, date cu aplicarea și interpretarea corectă a

prevederilor legii materiale incidente.

Astfel fiind, Înalta Curte

va face aplicarea dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., respingând

recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de reclamanta D.G.P. împotriva Deciziei civile nr. 51/A din 7

aprilie 2009 a Curții de Apel Suceava.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi

22

octombrie 2009

.