ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 8526/2009

Asupra recursului de față; Din examinarea actelor și lucrărilor cauzei, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe 24 octombrie 2008 pe rolul Tribunalului Suceava reclamanta D.G.P. a solicitat restrângerea exercitării dreptului la liberă circulație în Belgia a pârâtului Ș.G. pentru o perioadă de până la 3 ani. În motivarea acțiunii reclamanta a arătat că pârâtul a fost returnat din Belgia la data de 24 noiembrie 2008 în baza acordului de readmisie încheiat de România cu acest stat, aprobat prin H.G. nr. 825/1995. În vederea integrării în U.E., România trebuie să își probeze capacitatea de a stopa migrația ilegală, iar prezența pârâtului fără respectarea condițiilor legale de intrare și ședere pe teritoriul unor state membre ar dovedi contrariul.

Prin sentința civilă nr. 495 din 12 martie 2009, Tribunalul Suceava, secția civilă, a respins ca nefondată acțiunea promovată de reclamanta D.G.P., cu motivarea că nu a făcut dovadă că pârâtul nu a încălcat ordinea publică, siguranța publică sau sănătatea publică care să justifice interdicția de acces pe teritoriul Belgiei. Împotriva sentinței civile nr. 495 din 12 martie 2009 a declarat apel reclamanta susținând, în esență, că returnarea unei persoane în baza unui acord de readmisie intră sub incidența Legii nr. 248/2005. Prin Decizia nr. 51 din 7 aprilie 2009, Curtea de Apel a respins ca nefondat apelul reclamantei D.G.P. Pentru a se pronunța astfel, instanța de apel a reținut că dreptul la liberă circulație pe teritoriul statelor membre ale U.E.

este garantat de art. 18 din Tratat în a cărui aplicare a fost emisă Directiva nr. 2004/38/C.E. a Parlamentului European și a Consiliului, măsura neputând fi dispusă decât pentru motive de ordine publică, siguranță sau sănătate publică. Împotriva acestei ultime decizii a declarat recurs reclamanta D.G.P., invocând motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., și susținând că măsura returnării pârâtului din Belgia este condiționată de restrângerea exercitării dreptului la liberă circulație pe o perioadă de cel mult trei ani. Recursul este nefondat. Reclamanta a solicitat restrângerea exercitării dreptului pârâtului la libera circulație în Belgia, în temeiul art. 38 lit. a) din Legea nr. 248/2005 privind regimul liberei circulații a cetățenilor români în străinătate.

Libertatea circulației cetățenilor români nu este absolută, ea trebuind să se desfășoare cu respectarea cerințelor legii materiale speciale, la care trimite art. 25 alin. (1) teza a II-a din Constituție. Or, Legea nr. 248/2005 privind regimul liberei circulații a cetățenilor români în străinătate nu stabilește că, prin simpla returnare dintr-un alt stat a unui cetățean român, trebuie să se dispună restrângerea exercitării dreptului acestuia la libera circulație. Dacă legiuitorul ar fi dorit ca simpla luare a măsurii returnării să angajeze în mod direct restrângerea exercițiului dreptului la libera circulație, ar fi stipulat că o asemenea restrângere operează de drept. În legislația primară, art. 18.1.

T.C.E. prevede că orice cetățean al Uniunii are dreptul de a circula și de a locui liber pe teritoriul Statelor membre, sub rezerva limitărilor și condițiilor prevăzute de tratat și de dispozițiile luate pentru aplicarea sa. În legislația secundară, Directiva Consiliului nr. 38/2004/C.E. a Parlamentului European și a Consiliului din 29 aprilie 2004 privind libera circulație și rezidență a cetățenilor U.E. și membrilor de familie ai acestora pe teritoriul statelor membre, de modificare a Regulamentului (C.E.E.) nr. 1.612/68 și de abrogare a directivelor 64/221/C.E.E., 68/360/C.E.E., 72/194/C.E.E., 73/148/C.E.E., 75/34/C.E.E., 75/35/C.E.E., 90/364/C.E.E., 90/365/C.E.E. și 93/96/C.E.E., publicată în Jurnalul Oficial al U.E.

nr. L/158 din 30 aprilie 2004, stabilește că limitarea dreptului cetățenilor statelor membre la liberă circulație poate fi dispusă numai pentru motive de ordine publică, securitate publică sau sănătate publică. Prin O.U.G. nr. 102/2005 privind libera circulație pe teritoriul României a cetățenilor statelor membre ale U.E. și Spațiului Economic European, aprobată prin Legea nr. 260/2005, și care a intrat în vigoare la data aderării României la U.E. (art. 35) a fost transpusă Directiva Consiliului nr. 38/2004/C.E. Drept urmare, normele din reglementarea comunitară se vor aplica cu prioritate în raport cu normele de drept intern. Întrucât reclamantul nu a probat, în condițiile art. 1169 C. civ., incidența vreunuia din cauzele de limitare prevăzute în Directivă, atât instanța de fond, cât și cea de apel au pronunțat hotărâri legale, date cu aplicarea și interpretarea corectă a prevederilor legii materiale incidente.

Astfel fiind, Înalta Curte va face aplicarea dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., respingând recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta D.G.P. împotriva Deciziei civile nr. 51/A din 7 aprilie 2009 a Curții de Apel Suceava. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 22 octombrie 2009 .