ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 653/2010

Deliberând asupra recursului civil de față; Din examinarea actelor și lucrărilor cauzei constată următoarele: Prin cererea înregistrată la data de 17 februarie 2009 pe rolul Tribunalului Galați, secția civilă, reclamanta D.G.P. din M.A.I. a solicitat restrângerea exercitării dreptului la libera circulație în Belgia, pentru o perioadă de cel mult 3 ani, a pârâtului P.C. În motivarea cererii s-a arătat că la 18 august 2008 pârâtul a fost returnat din Belgia, în baza Acordului de readmisie încheiat între România și Belgia, ratificat prin H.G. nr. 825/1995, potrivit căruia, fiecare parte contractantă readmite pe teritoriul statului său, la cererea celeilalte părți contractante și fără formalități, orice persoană care nu mai îndeplinește cerințele pentru șederea pe teritoriul părții contractante solicitante.

În drept, reclamanta a invocat dispozițiile art. 5, 38 și 39 din Legea nr. 248/2005 potrivit cărora, în opinia reclamantei, se poate dispune restrângerea exercitării dreptului la libera circulație pentru o perioadă de cel mult 3 ani, cu privire la persoana returnată dintr-un stat în baza unui acord de readmisie încheiat între România și acel stat. Prin sentința civilă nr. 522 din 24 martie 2009, Tribunalul Galați, secția civilă, a respins acțiunea ca nefondată. Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că potrivit art. 27 din Directiva nr. 2004/38/CE a Parlamentului European, statele membre pot restrânge libertatea de circulație și de ședere a cetățenilor Uniunii pentru motive de ordine publică, siguranță publică sau sănătate publică, această normă fiind prioritară față de reglementarea internă, respectiv art. 38 lit. a) din Legea nr. 248/2005.

Apelul declarat de reclamanta D.G.P. a fost respins de Curtea de Apel Galați, secția civilă, prin Decizia civilă nr. 206/A pronunțată la data de 17 iunie 2009. Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a reținut că dreptul la libera circulație trebuie analizat prin prisma normei comunitare în materie, care prevede în mod limitativ 3 situații în care statul ar putea restrânge libertatea de circulație a persoanelor, respectiv afectarea ordinii publice, a sănătății publice sau a siguranței naționale. Prin documentul trimis Comisiei Europene în decembrie 2000, România a acceptat în întregime acquis-ul comunitar ce are la bază prevederile Tratatelor constitutive care guvernează libertatea de circulație a persoanelor, precum și faptul că instanța națională are obligația să aplice dreptul comunitar și să-i asigure efectul deplin.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta D.G.P., criticând-o ca fiind nelegală deoarece, chiar și în condițiile în care România a devenit membru al U.E., cetățenii români trebuie să-și exercite toate drepturile și obligațiile în acord cu legislația internă și cu obligațiile asumate de România în calitate de stat membru al U.E. Se mai susține că nu există nici un impediment legal pentru neaplicarea art. 38 și 39 din Legea nr. 248/2005 începând cu 1 ianuarie 2007, cu atât mai mult cu cât dispozițiile art. 38 lit. a) au fost declarate în acord cu Constituția României prin Decizia nr. 685 din 11 septembrie 2007 a Curții Constituționale. Returnarea unui cetățean român dintr-un stat membru U.E.

și readmisia acestuia în țară în baza unui Acord de readmisie se aplică evident când s-a încălcat ordinea juridică interioară a respectivului stat de către cetățeanul român cu privire la care se solicită returnarea, iar din documentele întocmite de autoritățile din Belgia cu privire la pârât rezultă că acesta „(…) s-a făcut vinovat de delict de furt, existând riscul de o nouă atentare la adresa ordinii publice”. Analizând recursul în limita susținerilor recurentei, care fac posibilă încadrarea în art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., se constată că acesta este nefondat, urmând a fi respins ca atare, pentru următoarele considerente: Art. 38 din Legea nr. 248/2005 prevede posibilitatea luării măsurii restrângerii dreptului la liberă circulație în străinătate pentru o perioadă de cel mult trei ani, în cazul persoanelor readmise în baza unui acord de readmisie, însă, odată cu semnarea actului de aderare a României, legea internă trebuie interpretată prin raportare la dreptul comunitar, care are prioritate. Această prioritate este stabilită de art. 148 alin. (2) și (4) din Constituția României, potrivit căruia prevederile tratatelor constitutive ale U.E., precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea actului de aderare, iar autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării.

Conform dispozițiilor art. 307 alin. (1) și (2) din Tratatul instituind Comunitatea Europeană, statele au obligația de a lua toate măsurile pentru a asigura compatibilitatea dintre acest Tratat și convențiile încheiate înainte de data aderării ce au generat drepturi și obligații, iar față de această prevedere, legislația comunitară este de imediată aplicare. De aceea, legea română trebuie interpretată în raport cu norma comunitară, iar dreptul la liberă circulație pe teritoriul statelor membre ale U.E. este garantat de art. 18 din Tratat, în aplicarea căruia a fost adoptată Directiva nr. 2004/38/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 29 aprilie 2004. Acest act normativ este cuprins în anexele protocolului de aderare, care cuprinde condițiile admiterii în U.E.

și care a devenit parte a tratatelor europene. Potrivit legislației europene în materie, dreptul la liberă circulație nu este un drept absolut, însă, conform art. 27 din Directiva nr. 2004/38/CE, restricționarea libertății de circulație și de ședere a cetățenilor Uniunii și a membrilor lor de familie poate fi dispusă numai pentru motive de ordine publică, siguranță națională sau sănătate publică. În alin. 2, textul prevede că măsurile luate trebuie să respecte principiul proporționalității și să se întemeieze exclusiv pe comportamentul persoanei în cauză. Prin urmare, deși calitatea de membru al U.E. nu interzice României dreptul de a restrânge libertatea de circulație a cetățenilor săi, restrângerea nu se poate dispune numai pentru faptul că o persoană a fost returnată dintr-un stat cu care România are încheiat acord de readmisie, așa cum susține recurenta.

Limitarea exercitării dreptului la liberă circulație trebuie supusă condițiilor prevăzute de art. 27 din Directiva nr. 2004/38/CE, iar prevederile Legii nr. 248/2005 trebuie interpretate în acord cu legislația comunitară. În cauză, așa cum corect s-a reținut prin hotărârile pronunțate, nu s-a dovedit că sunt îndeplinite condițiile art. 27 din Directivă, procesul - verbal întocmit de organele de poliție la data de 18 august 2008 pe Aeroportul Henri Coandă (fila 3, dosar fond) și ordinul de părăsire a teritoriului cu decizie de returnare la frontieră și decizie de privare de libertate în acest sens din 13 august 2008, depus la dosar, din care rezultă că pârâtul a fost reținut și returnat de poliția belgiană pentru că s-ar fi făcut vinovat de delict de furt, nejustificând luarea măsurii restrângerii dreptului la liberă circulație.

Nu s-a făcut nici o dovadă că pârâtul a comis o asemenea faptă sau că a fost judecat și condamnat pentru săvârșirea vreunei infracțiuni, iar în declarația dată la 18 august 2008, la momentul revenirii în țară, pârâtul a arătat că la data de 11 august 2008 a intrat legal pe teritoriul Belgiei și și-a căutat de muncă în orașul Bruxelles, iar a treia zi a fost reținut de autoritățile belgiene și condus într-un centru de detenție, fără însă a fi judecat sau condamnat. Întrucât recurenta - reclamantă nu a probat, în condițiile art. 1169 C. civ., incidența vreuneia dintre cauzele de limitare prevăzute în Directivă, instanțele au pronunțat hotărâri legale, date cu aplicarea și interpretarea corectă a prevederilor legale incidente în materie.

În raport de aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de reclamanta D.G.P.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanta D.G.P. din M.A.I. împotriva Deciziei nr. 206/A din 17 iunie 2009 a Curții de Apel Galați, secția civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședința publică, astăzi 4 februarie 2010.