ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5117/2010
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5117/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor
din dosar, constată următoarele:
Curtea de Apel Alba Iulia, secția de contencios
administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 38/CA din 9 februarie 2010 a admis
acțiunea formulată de reclamanta F.C., în contradictoriu cu pârâta Comisia Superioară
de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulți, a anulat decizia de încadrare
în grad de handicap nr. 8743 din 6 iulie 2009, emisă de pârâtă și a obligat pe aceasta
din urmă să emită o nouă decizie, având aceleași mențiuni dar cu încadrarea în grad
de handicap constant, cu caracter permanent și, să plătească reclamantei cheltuieli
de judecată în cuantum de 300 RON; a admis totodată excepția lipsei calității procesuale
pasive a pârâtei Autoritatea Națională pentru Persoanele cu Handicap și a respins
acțiunea față de aceasta.
În acest sens instanța
a reținut că în procedura de evaluare și încadrare în grad e handicap, reglementată
prin O.U.G. nr. 14/2003, atribuțiile de evaluare și emitere a deciziilor cenzurabile
în instanță revin exclusiv Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor cu Handicap
pentru Adulți și, structurilor ei subordonate din teritoriu, Autoritatea Națională
pentru Persoanele cu Handicap neavând atribuții și, implicit, capacitate administrativă
în aceste proceduri.
Pe fondul cauzei s-a reținut
că, prin certificatul din 30 martie 2009 Comisia de Evaluare a Persoanelor cu Handicap
din cadrul Consiliului Județean Hunedoara, a dispus încadrarea reclamantei în grad
de handicap grav, deficiență funcțională gravă, cu asistent personal, pe o perioadă
de 6 luni, cu termen de revizuire la 31 august 2009, iar în urma contestației formulate
de reclamantă, Comisia Superioară a menținut aceste constatări, dar cu o perioadă
de valabilitate de 12 luni, termenul de revizuire fiind în martie 2010, astfel cum
rezultă din decizia nr. 8743 din 6 iulie 2009.
Totodată, instanța de
fond a constatat că la baza acestei încadrări și a măsurilor dispuse a stat evaluarea
și reevaluarea complexă a reclamantei, în baza criteriilor și principiilor prevăzute
de art. 40–50 din H.G. nr. 268/2007, pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare
a prevederilor Legii nr. 448/2000, în urma căreia s-a stabilit că manifestările
reclamantei, suferindă de demență Alzheimer se caracterizează prin atrofie corticală
marcată în lobii frontali și parietali cu toate consecințele ce decurg din aceasta
în sensul uitării numelor celor apropiați, uitării datelor personale, incapacității
de memorare, deteriorării judecății și controlului, conform capitolului II din Ordinul
comun nr. 762 din 31 august 2007 al Ministerului Muncii, Familiei și Protecției
Sociale și nr. 1992 din 19 noiembrie 2007 al Ministerului Sănătății Publice.
Reținând așadar că demența
Alzheimer se manifestă, conform explicațiilor legale oferite prin ordinele sus-menționate
printr-o atrofie cerebrală generalizată, fiind de notorietate caracterul ireversibil
a acestei maladii, instanța a apreciat că refuzul pârâtei de a emite decizia de
încadrare în grad de handicap grav, cu caracter permanent, este nejustificat și,
prin urmare, se impune anularea deciziei nr. 8743 din 6 iulie 2009, emisă de Comisia
Superioară și obligarea acesteia să emită o nouă decizie, cu aceleași constatări,
însă cu caracter permanent.
Împotriva acestei sentințe
a declarat recurs pârâta Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor cu Handicap
pentru Adulți, criticând-o ca nelegală și netemeinică, întrucât a fost dată cu greșita
aplicare a legii.
S-a apreciat în recurs
că instanța de fond a motivat sentința necorespunzător față de natura litigiului,
fără să respecte actele medicale anexate ca probatoriu în dosar.
Recursul este nefondat
și va fi respins.
Examinând actele dosarului,
motivele de recurs și în raport de dispozițiile art. 304
1
C. proc.
civ., Înalta Curte de Casație și Justiție reține următoarele:
Prin certificatul din
anul 2009 emis de Comisia de Evaluare a Persoanelor cu Handicap din cadrul Consiliului
Județean Hunedoara, s-a dispus încadrarea intimatei-reclamante în gradul de handicap
grav, cu asistent personal pe timp de 6 luni cu termen de revizuire la 31 august
2009.
Comisia Superioară prin
decizia nr. 8743/2009 a soluționat contestația reclamantei, fiind menținute constatările
certificatului din anul 2009 dar cu valabilitate de 12 luni și cu termen de revizuire
martie 2010.
Comisia i-a recunoscut
intimatei-reclamante afecțiunile severe de care suferă, dar a apreciat că documentația
depusă de ea nu este concludentă.
Este cert că încadrarea
ei în acest grad de handicap s-a făcut în funcție de actele medicale existente,
ea (intimata) aflându-se în evidența instituțiilor abilitate cu afecțiunea de care
suferă din 2004 (demență Alzheimer) și anual fiindu-i eliberat certificat medical
cu încadrare în grad de handicap grav.
Nemulțumirea reclamantei-intimare
rezidă din aceea că pârâta-recurentă a refuzat să-i emită decizia de încadrare în
grad de handicap grav cu caracter permanent, diagnostic care nu poate fi contestat
în raport de actele medicale aflate la dosar, dispozițiile legale în materie, Ordinul
nr. 762/2007, coroborat cu chiar recunoașterea de către recurentă a afecțiunilor
de care intimata suferă.
Corect instanța de fond
în raport de aceste considerente, prevederile legale și actele aflate la dosar,
a dispus anularea deciziei nr. 8743/2009 și emiterea unei noi decizii, desigur cu
aceleași constatări medicale, dar cu caracter permanent.
Așa fiind, Înalta Curte
de Casație și Justiție apreciază că sentința atacată este legală și temeinică, motiv
pentru care va respinge recursul declarat de Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor
cu Handicap pentru Adulți, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat
de Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulți împotriva
sentinței civile nr. 38/CA din 9 februarie 2010 a Curții de Apel Alba Iulia, secția
de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată, în ședință
publică, astăzi 18 noiembrie 2010.