ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2219/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I.Instanța de fond 1.Acțiunea reclamantului Prin acțiunea formulată, reclamantul I.I. a solicitat în contradictoriu cu pârâtele Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulți și Autoritatea Națională pentru Persoanele cu Handicap din cadrul Ministerului Familiei și Protecției Sociale, ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea deciziei din 06 iulie 2009 emisă de Comisia Superioară și obligarea acestei instituții la emiterea unei noi decizii de încadrare în gradul de handicap grav cu caracter permanent și cu asistent personal. În motivarea acțiunii, reclamantul a susținut că este luat în evidență cu boala retard mintal sever din anul 2005, având constituit dosarul 8686, în vederea evaluării persoanelor adulte cu handicap.

În anul 2008 reclamantul a avut termen pentru revizuirea certificatului de handicap, prezentând în acest sens Comisiei de evaluare Deva documentația corespunzătoare, constând în examen psihiatrie, MMSE, test psihologic, referat medic de familie și anchetă socială. Comisia Superioară, în soluționarea contestației formulată de reclamant împotriva certificatului anterior menționat, a emis decizia din 06 iulie 2009 având valabilitate până în luna martie 2010, în condițiile în care dosarul este complet, iar boala nu se ameliorează. Reclamantul a solicitat Comisiei Superioare revizuirea propriei decizii în sensul încadrării în gradul de handicap cu caracter permanent, însă pârâta i-a recomandat internarea într-un spital din județul Hunedoara, cu toate că legea nu prevede o atare cerință.

2.Apărările pârâtei Prin întâmpinare, Comisia Superioară a solicitat respingerea acțiunii formulată de reclamant ca nefondată și menținerea deciziei din 06 iulie 2009. 3.Soluția primei instanțe Prin sentința civilă nr. 113/CA/2010 din 21 aprilie 2010 Curtea de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea, a anulat decizia din 29 iunie 2009 emisă de pârâta Comisia Superioară și a obligat-o pe aceasta să emită o nouă decizie privind încadrarea reclamantului în grad de handicap accentuat cu caracter permanent; a obligat pârâtele să plătească reclamantului suma de 100 RON cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut în esență următoarele: Prin certificatul din 30 martie 2009 Comisia de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap din cadrul Consiliului Județean Hunedoara, a dispus încadrarea reclamantului în grad de handicap grav, deficiență funcțională gravă, cu asistent personal pe o perioadă de 6 luni, cu termen de revizuire la 31 august 2009, iar împotriva acestui certificat, reclamantul a formulat în termen legal contestație la Comisia Superioară. Prin decizia din 06 iulie 2009 emisă de Comisia Superioară au fost menținute constatările certificatului din 30 martie 2009, însă cu perioadă de valabilitate de 12 luni, cu termen de revizuire în luna martie 2010. Instanța a reținut că certificatul emis de comisia de evaluare și decizia Comisiei superioare atestă, conform art. 13 alin. (3) din O.G.

nr. 14/2003, încadrarea într-o categorie de persoane cu handicap care necesită protecție specială și implicit, starea de boală ce a determinat un atare handicap, pe baza îndeplinirii criteriilor medico-psihosociale stabilite prin lege. Astfel, s-a reținut că reclamantul a fost încadrat în gradul de handicap grav, beneficiind de asistent personal, la baza acestei constatări și a măsurilor dispuse stând evaluarea și reevaluarea complexă a reclamantului de către Comisia de evaluare a persoanelor adulte cu handicap din cadrul Consiliului Județean Hunedoara și Comisia Superioară, pe baza criteriilor și principiilor prevăzute de 46 - 50 din H.G. nr. 268/2007 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor Legii nr. 448/2006 privind protecția și promovarea drepturilor persoanelor cu handicap.

Această evaluare a presupus ca manifestările reclamantului, suferind de retard mintal cu tulburare de comportament, necesită îngrijire permanentă și supraveghere din partea aparținătorilor, conform capitolului II din Ordinul comun nr. 762 din 31 august 2007 al Ministerului Muncii, Familiei și Protecției Sociale și nr. 1.992 din 19 noiembrie 2007 al Ministerului Sănătății Publice. Instanța a apreciat că încadrarea în acest grad de handicap a reclamantului este în afara oricărui dubiu, atâta timp cât reclamantul este în evidențele instituțiilor abilitate cu afecțiunea arătată din anul 2005, anual fiindu-i eliberat câte un certificat pentru handicap grav.

S-a mai reținut în considerentele hotărârii atacate faptul că din raportul de expertiză medico-legală din 22 martie 2010 reiese că reclamantul suferă de retard mintal sever, afecțiune ce constituie o boală psihică majoră cu caracter ireversibil și caracter permanent, iar această constatare face ca refuzul pârâtei de a emite decizia de încadrare în grad de handicap grav cu caracter permanent să fie nejustificat, astfel că instanța a anulat decizia din 06 iulie 2009 și a obligat Comisia Superioară să emită o nouă decizie cu aceleași constatări, însă cu caracter permanent. În temeiul art. 274 C. proc. civ., instanța a obligat pârâta la 100 RON cheltuieli de judecată către reclamant, reprezentând onorariu avocat.

II.Instanța de recurs 1.Criticile pârâtei Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulți care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie, arătând următoarele: În mod greșit prima instanță, în motivarea sentinței atacate a reținut că recurenta-pârâtă ar fi recunoscut afecțiunile de care suferă intimatul-reclamant și ar fi procedat la încadrarea în grad de handicap accentuat a acestuia, datorită faptului că în repetate rânduri s-a procedat la încadrarea intimatului în grad de handicap. Recurenta a susținut că nu a făcut altceva decât să aplice Instrucțiunea metodologică nr. 800/2008 emisă de Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulți, conform art. 14 alin. (2) din H.G.

nr. 430/2008, care prevăd afecțiunile medicale pentru care se pot trimite certificate de handicap cu caracter permanent, afecțiunea intimatului neregăsindu-se în cele două liste ale Instrucțiunilor, situația încadrării în grad de handicap permanent fiind analizată în 2008, când datorită stadiului bolii nu a putut fi încadrat în listă la prima examinare. Recurenta a concluzionat că soluția sa, întemeiată din punct de vedere legal, este în contradicție cu motivarea instanței de fond, bazată pe simple elemente de fapt, care din punct de vedere juridic nu pot fundamenta o decizie de încadrare în grad de handicap permanent.

S-a arătat că hotărârea atacată s-a dat cu aplicarea greșită a legii, deoarece soluția este întemeiată pe raportul de expertiză medico-legal 750/2010, care ajunge la concluzia că afecțiunea reclamantului are caracter ireversibil, însă expertiza medico-legală s-a dispus într-un caz neprevăzut de art. 26 din Ordinul pentru aprobarea Normelor procedurale privind efectuarea expertizelor, a constatărilor și a altor lucrări medico-legale din 25 mai 2000 al Ministerului Justiției și nr. 255 din 4 aprilie 2000 al Ministerului Sănătății și Familiei.

Recurenta a susținut că expertizele medico-legale și constatările acestora se efectuează după o metodologie stabilită conform art. 4 din Normele procedurale privind efectuarea expertizelor, constatărilor și altor lucrări medico-legale din Ordinul nr. 1134/255/2000 al Ministerului Sănătății și Familiei, criteriile acestor expertize medico-legale fiind distincte de criteriile medico-psiho-sociale aprobate prin Ordinul nr. 762 din 31 august 2007 al Ministerului Muncii, Familiei și Egalității de Șanse și nr. 1192 din 19 noiembrie 2007 al Ministerului Sănătății Publice prevăzute de legislația din materia protecției drepturilor persoanelor cu handicap. S-a învederat că expertiza medico-legală efectuată în cauză este lipsită de valoare științifică, întocmită într-o notă aproximativă și nemotivată, fără valoare probatorie, în mod greșit prima instanță apreciind refuzul recurentei nejustificat prin prisma concluziilor raportului de expertiză.

S-a solicitat admiterea recursului și modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii, în drept invocându-se dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ.. 2.Apărările intimatului-reclamant Intimatul, prin reprezentant ales, a depus la dosar întâmpinare în temeiul art. 308 alin. (2) C. proc. civ., prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat. În esență intimatul a arătat că este bolnav și luat în evidență din anul 2005, având dosarul medical, că s-a prezentat pentru evaluare de mai multe ori la comisie, eliberându-i-se un certificat de încadrare în grad de handicap cu valabilitate 6 luni, comisia superioară modificând valabilitatea acestuia pentru 12 luni prin decizia din 6 iulie 2009, refuzând să-i recunoască valabilitatea permanentă a încadrării în grad de handicap grav, așa cum prevăd Instrucțiunile nr. 800/2008 emise de recurentă.

Intimatul a arătat că nu se află la prima examinare, are grad de handicap grav, cu asistent personal, fiind îndreptățit la eliberarea unui certificat cu valabilitate permanentă, boala sa având caracter ireversibil, așa cum s-a constata prin raportul de expertiză medico-legală din 22 aprilie 2010 întocmit de Serviciul de Medicină Legală Alba-Iulia. 3.Analiza motivelor de recurs Analizând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs, ținând cont de actele și lucrările dosarului, precum și de dispozițiile legale incidente, Înalta Curte reține următoarele: Situația de fapt: Recurentul-reclamant I.I.

a fost luat în evidența persoanelor cu grad de handicap din anul 2005 fiind diagnosticat cu debilitate mintală în formă severă, cod handicap 5, care reprezenta o deficiență funcțională gravă, ceea ce atrăgea posibilitatea de a beneficia de asistent personal, situații atestate de Certificatul de încadrare în grad de handicap din 23 februarie 2005 eliberat de Comisia de Expertiză Medicală a Persoanelor cu Handicap pentru Adulți din cadrul Consiliului Local Hunedoara. Aceste constatări au fost menținute și în certificatele din 21 februarie 2007 și din 13 decembrie 2007 eliberate de aceeași comisie. În urma examinării intimatului-reclamant în anul 2009 i s-a eliberat de către aceeași Comisie certificatul din 30 martie 2009, prin care a fost încadrat în gradul grav de handicap, cod handicap 5, îndreptățit la asistent personal, valabilitatea acestui certificat fiind de 6 luni.

În urma contestației reclamantului, Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulți a modificat concluziile comisiei teritoriale în privința valabilității constatărilor din certificat, pe care le-a menținut pentru o perioadă de 12 luni și nu de 6 luni cum s-a înscris în certificatul menționat anterior, emițând în acest sens decizia din 6 iulie 2009. Intimatul-reclamant, membru al asociației de psihiatrie Arizona, reprezentat de Președinta și vicepreședinta acestei asociații, a contestat în instanță decizia Comisiei Superioare, reclamând refuzul pretins nejustificat al acestei instituții de a-l încadra într-un grad de handicap cu caracter permanent, boala sa având caracter ireversibil.

Prin sentința 113 din 21 aprilie 2010 Curtea de Apel Alba-Iulia, a admis acțiunea reclamantului, obligând pârâtele să emită o nouă decizie privind încadrarea reclamantului în grad de handicap accentuat cu caracter permanent, soluția întemeindu-se pe raportul de expertiză medico – legală întocmită în cauză. 4.Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Problema de drept adusă în discuție de recurenta-pârâtă Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor cu Handicap este aceea a pertinenței și relevanței unui raport de expertiză medico-legală într-o cauză ce are ca obiect termenul, respectiv valabilitatea certificatului de încadrare într-un grad de handicap, a persoanei care suferă de o anumită boală.

Instanța de recurs constată că prin Ordinul comun nr. 762 din 31 august 2007 al Ministerului Muncii, Familiei și Egalității de Șanse și nr. 1992 din 19 noiembrie 2007 al Ministerului Sănătății Publice s-au aprobat criteriile medicopsihosociale de încadrare a persoanelor bolnave într-un grad de handicap. Aceste criterii nu au nimic comun cu criteriile în baza cărora se fac constatările și expertizele medico-legale, potrivit Metodologiei stabilite de Ministerul Sănătății în baza art. 4 din Normele procedurale privind efectuarea expertizelor, constatărilor și altor lucrări medico-legale, aprobate prin Ordinul comun nr. 1134/C din 25 mai 2000 al Ministerului Justiției și nr. 255 din 4 aprilie 2000 al Ministerului Sănătății și Familiei.

Potrivit art. 26 din Ordinul pentru aprobarea Normelor procedurale privind efectuarea expertizelor, constatărilor și altor lucrări medico-legale nr. 1134/C din 25 mai 2000 al Ministerului Justiției și nr. 255 din 4 aprilie 2000 al Ministerului Sănătății și Familiei „Constatarea și expertiza medico-legală referitoare la persoane în viață, efectuată la cererea organelor judiciare, constă în examinări clinice și complementare radiologice, hematologice, serologice, bacteriologice, antropologice, dermatologice, genetice și altele, putând avea ca obiect: a.constatarea sexului, virginității, capacității sexuale, vârstei, conformației sau dezvoltării fizice, precum și a elementelor necesare pentru stabilirea filiației; b.constatarea leziunilor traumatice, a infirmităților și a stărilor de boală consecutive a acestora; c.constatarea stării obstreticale, cum ar fi sarcina, viduitatea, avortul, nașterea, lehuzia; d.evaluarea stării de sănătate, având ca scop stabilirea aptitudinilor unei persoane de a exercita o anumită activitate sau profesie; e.constatarea capacității psihice”.

Potrivit art. 85 alin. (3) din Legea nr. 448/2006 privind protecția și promovarea drepturilor persoanelor cu handicap,în forma în vigoare la data de 06 iulie 2009,când s-a pronunțat decizia Comisiei Superioare, încadrarea în grad și tip de handicap a adulților cu handicap se face de comisia de evaluare a persoanelor adulte cu handicap-organ de specialitate al consiliului județean sau după caz, al consiliului local al unuia din sectoarele municipiului București,în baza criteriilor medicopsihosociale aprobate prin Ordin comun al ministrului sănătății publice și al ministrului muncii, familiei și egalității de șanse, la propunerea Autorității Naționale pentru Persoanele cu Handicap.

Legiuitorul a stabilit prin art. 87 alin. (1), atribuțiile Comisiei de evaluare a persoanelor adulte cu handicap: a) stabilește încadrarea în grad de handicap și, după caz, orientarea profesională a adultului cu handicap, capacitatea de muncă; b) stabilește măsurile de protecție a adultului cu handicap, în condițiile legii; c) reevaluează periodic sau la sesizarea direcțiilor generale de asistență socială și protecția copilului județene, respectiv locale ale sectoarelor municipiului București, încadrarea în grad de handicap, orientarea profesională, precum și celelalte măsuri de protecție a adulților cu handicap; d) revocă sau înlocuiește măsura de protecție stabilită, în condițiile legii, dacă împrejurările care au determinat stabilirea acesteia s-au modificat; e) soluționează cererile privind eliberarea atestatului de asistent personal profesionist; f) informează adultul cu handicap sau reprezentantul legal al acestuia cu privire la măsurile de protecție stabilite; g) promovează drepturile persoanelor cu handicap în toate activitățile pe care le întreprinde.

Atribuția de stabilire a gradului de handicap,expres prevăzută de art. 87 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 448/2006 este reluată și în cuprinsul H.G. nr. 430/2008 pentru aprobarea Metodologiei privind organizarea și funcționarea comisiei de evaluare a persoanelor adulte cu handicap art. 2 lit. a), Comisia de evaluare a persoanelor adulte cu handicap fiind singura autoritate administrativă abilitată de legiuitor să elibereze certificatul de încadrare în grad și tip de handicap și să elaboreze programul de reabilitare și reintegrare socială pentru fiecare persoană,conform art. 3 din Hotătâre. În cuprinsul H.G. nr. 430/2008 s-a reglementat modalitatea de contestare a certificatelor de încadrare în grad de handicap eliberate de comisiile locale,la Comisia Superioară de evaluare a persoanelor adulte cu handicap art. 13 alin. (2) din H.G.

nr. 430/2008,singurul organism de specialitate care poate cenzura certificatele comisiilor locale privind încadrarea în grad de handicap,deciziile Comisiei Superioare putând fi atacate la instanța de contencios administrativ competentă,potrivit art. 13 alin. (5) din H.G. nr. 430/2008 și art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004. În concluzie,Comisiile de evaluare a persoanelor cu handicap constituite la nivel local, având în componență trei medici, au drept scop evaluarea nemijlocită a persoanelor bolnave și încadrarea acestora într-un grad de handicap pe o anumită perioadă, sau pe timp nelimitat - cu caracter permanent - numai în cazul afecțiunilor ireversibile, așa cum au fost acestea prevăzute în lista aprobată prin Instrucțiunea metodologică nr. 800/2008 pe baza criteriilor medicopsihosociale aprobate prin Ordinul comun nr. 762 al Ministerului Muncii, Familiei și Egalității de Șanse și nr. 1992 al Ministerului Sănătății Publice, publicat în M.Of.

nr. 885bis/27.12.2007, verificarea certificatelor emise de comisiile locale putând fi legal realizată numai de Comisia Superioară. Prin urmare,din examinarea comparativă a dispozițiilor legale care reglementează funcționarea comisiilor de încadrare în grad de handicap,față de cele care prevăd realizarea expertizei și a constatărilor medico-legale,rezultă că nu este vorba numai de o reglementare diferită a domeniului de activitate și constatărilor pe care Comisiile de încadrare în grad de handicap le efectuează în activitatea lor, față de constatările expertizelor medico-legale, ci o diferență substanțială între competențele,specializarea și atribuțiile persoanelor care le compun ,precum și de metodologie, scop și finalitate a acestor constatări.

Față de dispozițiile legale invocate anterior, Înalta Curte apreciază că în speță constatările expertizei medico-legale cu privire la caracterul ireversibil al afecțiunii de care suferă intimatul-reclamant I.I. (retard mintal sever,dobândit în anul 2005) sunt neconcludente și nepertinente, întrucât expertiza medico-legală nu avea competența și specializarea necesară pentru a stabili situațiile asupra cărora s-a pronunțat în privința intimatului,respectiv ireversibilitatea bolii acestuia,care atrăgea gradul permanent de handicap. Încadrarea într-un grad de handicap și valabilitatea acestuia nu poate fi făcută decât de comisiile special constituite în acest scop, respectiv Comisiile de evaluare a persoanelor cu handicap pentru adulți, care funcționează la nivelul județelor și de către Comisia Superioară, în cazul în care sunt contestate certificatele emise de comisiile locale.

Constatările și concluziile acestor organe specializate în privința stabilirii gradului și valabilității handicapului nu pot fi înlăturate sau răsturnate de concluziile unei expertize medico-legale, efectuată numai pe baza unor acte medicale, fără examinarea bolnavului și în afara competenței și atribuțiilor prevăzute de lege. În cauză prima instanță a apreciat greșit ca nejustificat refuzul recurentei de a încadra intimatul în grad de handicap cu caracter permanent, pe baza constatărilor expertizei medico-legale, care nu aveau relevanță în această privință. Astfel fiind, în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul pârâtei, va modifica în tot sentința atacată și va respinge acțiunea reclamantului ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulți împotriva sentinței nr. 113/CA/2010 din 21 aprilie 2010 a Curții de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal. Modifică sentința atacată, în sensul că respinge acțiunea ca neîntemeiată. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 aprilie 2011.