ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2219/2011

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2219/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

I.Instanța de fond

1.Acțiunea reclamantului

Prin acțiunea formulată,

reclamantul I.I. a solicitat în contradictoriu cu pârâtele Comisia Superioară de

Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulți și Autoritatea Națională pentru

Persoanele cu Handicap din cadrul Ministerului Familiei și Protecției Sociale, ca

prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea deciziei din 06 iulie 2009

emisă de Comisia Superioară și obligarea acestei instituții la emiterea unei noi

decizii de încadrare în gradul de handicap grav cu caracter permanent și cu asistent

personal.

În motivarea acțiunii,

reclamantul a susținut că este luat în evidență cu boala retard mintal sever din

anul 2005, având constituit dosarul 8686, în vederea evaluării persoanelor adulte

cu handicap.

În anul 2008 reclamantul

a avut termen pentru revizuirea certificatului de handicap, prezentând în acest

sens Comisiei de evaluare Deva documentația corespunzătoare, constând în examen

psihiatrie, MMSE, test psihologic, referat medic de familie și anchetă socială.

Comisia Superioară, în

soluționarea contestației formulată de reclamant împotriva certificatului anterior

menționat, a emis decizia din 06 iulie 2009 având valabilitate până în luna martie

2010, în condițiile în care dosarul este complet, iar boala nu se ameliorează.

Reclamantul a solicitat

Comisiei Superioare revizuirea propriei decizii în sensul încadrării în gradul de

handicap cu caracter permanent, însă pârâta i-a recomandat internarea într-un spital

din județul Hunedoara, cu toate că legea nu prevede o atare cerință.

2.Apărările pârâtei

Prin întâmpinare, Comisia

Superioară a solicitat respingerea acțiunii formulată de reclamant ca nefondată

și menținerea deciziei din 06 iulie 2009.

3.Soluția primei instanțe

Prin sentința civilă nr.

113/CA/2010 din 21 aprilie 2010 Curtea de Apel Alba Iulia, secția de contencios

administrativ și fiscal, a admis acțiunea, a anulat decizia din 29 iunie 2009 emisă

de pârâta Comisia Superioară și a obligat-o pe aceasta să emită o nouă decizie privind

încadrarea reclamantului în grad de handicap accentuat cu caracter permanent; a

obligat pârâtele să plătească reclamantului suma de 100 RON cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această

soluție instanța de fond a reținut în esență următoarele:

Prin certificatul din

30 martie 2009 Comisia de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap din cadrul Consiliului

Județean Hunedoara, a dispus încadrarea reclamantului în grad de handicap grav,

deficiență funcțională gravă, cu asistent personal pe o perioadă de 6 luni, cu termen

de revizuire la 31 august 2009, iar împotriva acestui certificat, reclamantul a

formulat în termen legal contestație la Comisia Superioară.

Prin decizia din 06 iulie

2009 emisă de Comisia Superioară au fost menținute constatările certificatului din

30 martie 2009, însă cu perioadă de valabilitate de 12 luni, cu termen de revizuire

în luna martie 2010.

Instanța a reținut că

certificatul emis de comisia de evaluare și decizia Comisiei superioare atestă,

conform art. 13 alin. (3) din O.G. nr. 14/2003, încadrarea într-o categorie de persoane

cu handicap care necesită protecție specială și implicit, starea de boală ce a determinat

un atare handicap, pe baza îndeplinirii criteriilor medico-psihosociale stabilite

prin lege.

Astfel, s-a reținut că

reclamantul a fost încadrat în gradul de handicap grav, beneficiind de asistent

personal, la baza acestei constatări și a măsurilor dispuse stând evaluarea și reevaluarea

complexă a reclamantului de către Comisia de evaluare a persoanelor adulte cu handicap

din cadrul Consiliului Județean Hunedoara și Comisia Superioară, pe baza criteriilor

și principiilor prevăzute de 46 - 50 din H.G. nr. 268/2007 pentru aprobarea Normelor

metodologice de aplicare a prevederilor Legii nr. 448/2006 privind protecția și

promovarea drepturilor persoanelor cu handicap. Această evaluare a presupus ca manifestările

reclamantului, suferind de retard mintal cu tulburare de comportament, necesită

îngrijire permanentă și supraveghere din partea aparținătorilor, conform capitolului

II din Ordinul comun nr. 762 din 31 august 2007 al Ministerului Muncii, Familiei

și Protecției Sociale și nr. 1.992 din 19 noiembrie 2007 al Ministerului Sănătății

Publice.

Instanța a apreciat că

încadrarea în acest grad de handicap a reclamantului este în afara oricărui dubiu,

atâta timp cât reclamantul este în evidențele instituțiilor abilitate cu afecțiunea

arătată din anul 2005, anual fiindu-i eliberat câte un certificat pentru handicap

grav.

S-a mai reținut în considerentele

hotărârii atacate faptul că din raportul de expertiză medico-legală din 22 martie

2010 reiese că reclamantul suferă de retard mintal sever, afecțiune ce constituie

o boală psihică majoră cu caracter ireversibil și caracter permanent, iar această

constatare face ca refuzul pârâtei de a emite decizia de încadrare în grad de handicap

grav cu caracter permanent să fie nejustificat, astfel că instanța a anulat decizia

din 06 iulie 2009 și a obligat Comisia Superioară să emită o nouă decizie cu aceleași

constatări, însă cu caracter permanent.

În temeiul art. 274 C.

proc. civ., instanța a obligat pârâta la 100 RON cheltuieli de judecată către reclamant,

reprezentând onorariu avocat.

II.Instanța de recurs

1.Criticile pârâtei

Împotriva acestei sentințe

a declarat recurs pârâta Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor cu Handicap

pentru Adulți care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie, arătând următoarele:

În mod greșit prima instanță,

în motivarea sentinței atacate a reținut că recurenta-pârâtă ar fi recunoscut afecțiunile

de care suferă intimatul-reclamant și ar fi procedat la încadrarea în grad de handicap

accentuat a acestuia, datorită faptului că în repetate rânduri s-a procedat la încadrarea

intimatului în grad de handicap.

Recurenta a susținut că

nu a făcut altceva decât să aplice Instrucțiunea metodologică nr. 800/2008 emisă

de Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulți, conform

art. 14 alin. (2) din H.G. nr. 430/2008, care prevăd afecțiunile medicale pentru

care se pot trimite certificate de handicap cu caracter permanent, afecțiunea intimatului

neregăsindu-se în cele două liste ale Instrucțiunilor, situația încadrării în grad

de handicap permanent fiind analizată în 2008, când datorită stadiului bolii nu

a putut fi încadrat în listă la prima examinare.

Recurenta a concluzionat

că soluția sa, întemeiată din punct de vedere legal, este în contradicție cu motivarea

instanței de fond, bazată pe simple elemente de fapt, care din punct de vedere juridic

nu pot fundamenta o decizie de încadrare în grad de handicap permanent.

S-a arătat că hotărârea

atacată s-a dat cu aplicarea greșită a legii, deoarece soluția este întemeiată pe

raportul de expertiză medico-legal 750/2010, care ajunge la concluzia că afecțiunea

reclamantului are caracter ireversibil, însă expertiza medico-legală s-a dispus

într-un caz neprevăzut de art. 26 din Ordinul pentru aprobarea Normelor procedurale

privind efectuarea expertizelor, a constatărilor și a altor lucrări medico-legale

din 25 mai 2000 al Ministerului Justiției și nr. 255 din 4 aprilie 2000 al Ministerului

Sănătății și Familiei.

Recurenta a susținut că

expertizele medico-legale și constatările acestora se efectuează după o metodologie

stabilită conform art. 4 din Normele procedurale privind efectuarea expertizelor,

constatărilor și altor lucrări medico-legale din Ordinul nr. 1134/255/2000 al Ministerului

Sănătății și Familiei, criteriile acestor expertize medico-legale fiind distincte

de criteriile medico-psiho-sociale aprobate prin Ordinul nr. 762 din 31 august 2007

al Ministerului Muncii, Familiei și Egalității de Șanse și nr. 1192 din 19 noiembrie

2007 al Ministerului Sănătății Publice prevăzute de legislația din materia protecției

drepturilor persoanelor cu handicap.

S-a învederat că expertiza

medico-legală efectuată în cauză este lipsită de valoare științifică, întocmită

într-o notă aproximativă și nemotivată, fără valoare probatorie, în mod greșit prima

instanță apreciind refuzul recurentei nejustificat prin prisma concluziilor raportului

de expertiză.

S-a solicitat admiterea

recursului și modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii, în drept invocându-se

dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ..

2.Apărările intimatului-reclamant

Intimatul, prin reprezentant

ales, a depus la dosar întâmpinare în temeiul art. 308 alin. (2) C. proc. civ.,

prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

În esență intimatul a

arătat că este bolnav și luat în evidență din anul 2005, având dosarul medical,

că s-a prezentat pentru evaluare de mai multe ori la comisie, eliberându-i-se un

certificat de încadrare în grad de handicap cu valabilitate 6 luni, comisia superioară

modificând valabilitatea acestuia pentru 12 luni prin decizia din 6 iulie 2009,

refuzând să-i recunoască valabilitatea permanentă a încadrării în grad de handicap

grav, așa cum prevăd Instrucțiunile nr. 800/2008 emise de recurentă.

Intimatul a arătat că

nu se află la prima examinare, are grad de handicap grav, cu asistent personal,

fiind îndreptățit la eliberarea unui certificat cu valabilitate permanentă, boala

sa având caracter ireversibil, așa cum s-a constata prin raportul de expertiză medico-legală

din 22 aprilie 2010 întocmit de Serviciul de Medicină Legală Alba-Iulia.

3.Analiza motivelor de

recurs

Analizând sentința recurată

prin prisma motivelor de recurs, ținând cont de actele și lucrările dosarului, precum

și de dispozițiile legale incidente, Înalta Curte reține următoarele:

Situația de fapt:

Recurentul-reclamant I.I.

a fost luat în evidența persoanelor cu grad de handicap din anul 2005 fiind diagnosticat

cu debilitate mintală în formă severă, cod handicap 5, care reprezenta o deficiență

funcțională gravă, ceea ce atrăgea posibilitatea de a beneficia de asistent personal,

situații atestate de Certificatul de încadrare în grad de handicap din 23 februarie

2005 eliberat de Comisia de Expertiză Medicală a Persoanelor cu Handicap pentru

Adulți din cadrul Consiliului Local Hunedoara.

Aceste constatări au fost

menținute și în certificatele din 21 februarie 2007 și din 13 decembrie 2007 eliberate

de aceeași comisie.

În urma examinării intimatului-reclamant

în anul 2009 i s-a eliberat de către aceeași Comisie certificatul din 30 martie

2009, prin care a fost încadrat în gradul grav de handicap, cod handicap 5, îndreptățit

la asistent personal, valabilitatea acestui certificat fiind de 6 luni.

În urma contestației reclamantului,

Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulți a modificat

concluziile comisiei teritoriale în privința valabilității constatărilor din certificat,

pe care le-a menținut pentru o perioadă de 12 luni și nu de 6 luni cum s-a înscris

în certificatul menționat anterior, emițând în acest sens decizia din 6 iulie 2009.

Intimatul-reclamant, membru

al asociației de psihiatrie Arizona, reprezentat de Președinta și vicepreședinta

acestei asociații, a contestat în instanță decizia Comisiei Superioare, reclamând

refuzul pretins nejustificat al acestei instituții de a-l încadra într-un grad de

handicap cu caracter permanent, boala sa având caracter ireversibil.

Prin sentința 113 din

21 aprilie 2010 Curtea de Apel Alba-Iulia, a admis acțiunea reclamantului, obligând

pârâtele să emită o nouă decizie privind încadrarea reclamantului în grad de handicap

accentuat cu caracter permanent, soluția întemeindu-se pe raportul de expertiză

medico – legală întocmită în cauză.

4.Considerentele Înaltei

Curți asupra recursului

Problema de drept adusă

în discuție de recurenta-pârâtă Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor cu

Handicap este aceea a pertinenței și relevanței unui raport de expertiză medico-legală

într-o cauză ce are ca obiect termenul, respectiv valabilitatea certificatului de

încadrare într-un grad de handicap, a persoanei care suferă de o anumită boală.

Instanța de recurs constată

că prin Ordinul comun nr. 762 din 31 august 2007 al Ministerului Muncii, Familiei

și Egalității de Șanse și nr. 1992 din 19 noiembrie 2007 al Ministerului Sănătății

Publice s-au aprobat criteriile medicopsihosociale de încadrare a persoanelor bolnave

într-un grad de handicap.

Aceste criterii nu au

nimic comun cu criteriile în baza cărora se fac constatările și expertizele medico-legale,

potrivit Metodologiei stabilite de Ministerul Sănătății în baza art. 4 din Normele

procedurale privind efectuarea expertizelor, constatărilor și altor lucrări medico-legale,

aprobate prin Ordinul comun nr. 1134/C din 25 mai 2000 al Ministerului Justiției

și nr. 255 din 4 aprilie 2000 al Ministerului Sănătății și Familiei.

Potrivit art. 26 din Ordinul

pentru aprobarea Normelor procedurale privind efectuarea expertizelor, constatărilor

și altor lucrări medico-legale nr. 1134/C din 25 mai 2000 al Ministerului Justiției

și nr. 255 din 4 aprilie 2000 al Ministerului Sănătății și Familiei „Constatarea

și expertiza medico-legală referitoare la persoane în viață, efectuată la cererea

organelor judiciare, constă în examinări clinice și complementare radiologice, hematologice,

serologice, bacteriologice, antropologice, dermatologice, genetice și altele, putând

avea ca obiect:

a.constatarea sexului,

virginității, capacității sexuale, vârstei, conformației sau dezvoltării fizice,

precum și a elementelor necesare pentru stabilirea filiației;

b.constatarea leziunilor

traumatice, a infirmităților și a stărilor de boală consecutive a acestora;

c.constatarea stării obstreticale,

cum ar fi sarcina, viduitatea, avortul, nașterea, lehuzia;

d.evaluarea stării de

sănătate, având ca scop stabilirea aptitudinilor unei persoane de a exercita o anumită

activitate sau profesie;

e.constatarea capacității

psihice”.

Potrivit art. 85

alin. (3) din Legea nr. 448/2006 privind protecția și promovarea drepturilor persoanelor

cu handicap,în forma în vigoare la data de 06 iulie 2009,când s-a pronunțat decizia

Comisiei Superioare,

încadrarea în grad și tip de handicap a adulților

cu handicap se face de comisia de evaluare a persoanelor adulte cu handicap-organ

de specialitate al consiliului județean sau după caz, al consiliului local al unuia

din sectoarele municipiului București,în baza criteriilor medicopsihosociale aprobate

prin Ordin comun al ministrului sănătății publice și al ministrului muncii, familiei

și egalității de șanse, la propunerea Autorității Naționale pentru Persoanele cu

Handicap.

Legiuitorul

a stabilit prin art. 87

alin. (1), atribuțiile Comisiei de evaluare

a persoanelor adulte cu handicap:

a) stabilește

încadrarea în grad de handicap și, după caz, orientarea profesională a adultului

cu handicap, capacitatea de muncă;

b) stabilește

măsurile de protecție a adultului cu handicap, în condițiile legii;

c) reevaluează

periodic sau la sesizarea direcțiilor generale de asistență socială și protecția

copilului județene, respectiv locale ale sectoarelor municipiului București, încadrarea

în grad de handicap, orientarea profesională, precum și celelalte măsuri de protecție

a adulților cu handicap;

d) revocă

sau înlocuiește măsura de protecție stabilită, în condițiile legii, dacă împrejurările

care au determinat stabilirea acesteia s-au modificat;

e) soluționează

cererile privind eliberarea atestatului de asistent personal profesionist;

f) informează

adultul cu handicap sau reprezentantul legal al acestuia cu privire la măsurile

de protecție stabilite;

g) promovează

drepturile persoanelor cu handicap în toate activitățile pe care le întreprinde.

Atribuția

de stabilire a gradului de handicap,expres prevăzută de art. 87 alin. (1) lit. a)

din Legea nr. 448/2006 este reluată și în cuprinsul

H.G.

nr.

430/2008

pentru

aprobarea Metodologiei privind organizarea și funcționarea comisiei de evaluare

a persoanelor adulte cu handicap art. 2 lit. a), Comisia de evaluare a persoanelor

adulte cu handicap fiind singura autoritate administrativă abilitată de legiuitor

să elibereze certificatul de încadrare în grad și tip de handicap și să elaboreze

programul de reabilitare și reintegrare socială pentru fiecare persoană,conform

art. 3 din Hotătâre.

În cuprinsul H.G. nr.

430/2008 s-a reglementat modalitatea de contestare a certificatelor de încadrare

în grad de handicap eliberate de comisiile locale,la Comisia Superioară de evaluare

a persoanelor adulte cu handicap art. 13 alin. (2) din H.G. nr. 430/2008,singurul

organism de specialitate care poate cenzura certificatele comisiilor locale privind

încadrarea în grad de handicap,deciziile Comisiei Superioare putând fi atacate la

instanța de contencios administrativ competentă,potrivit art. 13 alin. (5) din H.G.

nr. 430/2008 și art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

În concluzie,Comisiile

de evaluare a persoanelor cu handicap constituite la nivel local, având în componență

trei medici, au drept scop evaluarea nemijlocită a persoanelor bolnave și încadrarea

acestora într-un grad de handicap pe o anumită perioadă, sau pe timp nelimitat -

cu caracter permanent - numai în cazul afecțiunilor ireversibile, așa cum au fost

acestea prevăzute în lista aprobată prin Instrucțiunea metodologică nr. 800/2008

pe baza criteriilor medicopsihosociale aprobate prin Ordinul comun nr. 762 al Ministerului

Muncii, Familiei și Egalității de Șanse și nr. 1992 al Ministerului Sănătății Publice,

publicat în M.Of. nr. 885bis/27.12.2007, verificarea certificatelor emise de comisiile

locale putând fi legal realizată numai de Comisia Superioară.

Prin urmare,din examinarea

comparativă a dispozițiilor legale care reglementează funcționarea comisiilor de

încadrare în grad de handicap,față de cele care prevăd realizarea expertizei și

a constatărilor medico-legale,rezultă că nu este vorba numai de o reglementare diferită

a domeniului de activitate și constatărilor pe care Comisiile de încadrare în grad

de handicap le efectuează în activitatea lor, față de constatările expertizelor

medico-legale, ci o diferență substanțială între competențele,specializarea și atribuțiile

persoanelor care le compun ,precum și de metodologie, scop și finalitate a acestor

constatări.

Față de dispozițiile legale

invocate anterior, Înalta Curte apreciază că în speță constatările expertizei medico-legale

cu privire la caracterul ireversibil al afecțiunii de care suferă intimatul-reclamant

I.I. (retard mintal sever,dobândit în anul 2005) sunt neconcludente și nepertinente,

întrucât expertiza medico-legală nu avea competența și specializarea necesară pentru

a stabili situațiile asupra cărora s-a pronunțat în privința intimatului,respectiv

ireversibilitatea bolii acestuia,care atrăgea gradul permanent de handicap.

Încadrarea într-un grad

de handicap și valabilitatea acestuia nu poate fi făcută decât de comisiile special

constituite în acest scop, respectiv Comisiile de evaluare a persoanelor cu handicap

pentru adulți, care funcționează la nivelul județelor și de către Comisia Superioară,

în cazul în care sunt contestate certificatele emise de comisiile locale.

Constatările și concluziile

acestor organe specializate în privința stabilirii gradului și valabilității handicapului

nu pot fi înlăturate sau răsturnate de concluziile unei expertize medico-legale,

efectuată numai pe baza unor acte medicale, fără examinarea bolnavului și în afara

competenței și atribuțiilor prevăzute de lege.

În cauză prima instanță

a apreciat greșit ca nejustificat refuzul recurentei de a încadra intimatul în grad

de handicap cu caracter permanent, pe baza constatărilor expertizei medico-legale,

care nu aveau relevanță în această privință.

Astfel fiind, în temeiul

art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul pârâtei, va modifica

în tot sentința atacată și va respinge acțiunea reclamantului ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat

de Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulți împotriva

sentinței nr. 113/CA/2010 din 21 aprilie 2010 a Curții de Apel Alba Iulia, secția

de contencios administrativ și fiscal.

Modifică sentința atacată, în sensul că respinge

acțiunea ca neîntemeiată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 aprilie

2011.