ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 810/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată reclamantul B.V. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele C.S.E.P.H.A. și A.N.P.H. din cadrul M.F.P.S., anularea Deciziei nr. 8738 din 6 iulie 2009 emisă de Comisia Superioară și obligarea acestei instituții la emiterea unei noi decizii de încadrare cu caracter permanent în gradul de handicap grav cu asistent personal. În motivarea acțiunii reclamantul a susținut că este luat în evidență cu boala Alzheimer din anul 2005, având constituit dosarul 14213, în vederea evaluării persoanelor adulte cu handicap. În anul 2008, reclamantul a avut termen pentru revizuirea certificatului de handicapat, prezentând în acest sens Comisiei de evaluare Deva documentația corespunzătoare, constând în examen psihiatrie, MMSE, test psihologic, referat medic de familie și anchetă socială.

La data de 30 martie 2009, reclamantul, cu documente medicale actualizate, a fost evaluat de o comisie formată dintr-un medic ortoped, un psiholog și un asistent social care i-au eliberat certificat de încadrare în grad de handicap din 30 martie 2009 doar pe 6 luni de zile. Comisia Superioară, în soluționarea contestației formulată de reclamant împotriva certificatului anterior menționat, a emis Decizia nr. 8738 din 6 iulie 2009 prin care se rectifică perioada la 1 an, certificatul având valabilitate până în luna martie 2010. Reclamantul a solicitat Comisiei Superioare revizuirea propriei decizii în sensul încadrării cu caracter permanent în gradul de handicap, însă pârâta i-a recomandat internarea într-un spital de psihiatrie din județul Hunedoara și să depună la dosar o copie după fișa de consultație, cu toate că legea nu prevede o atare cerință.

Prin întâmpinare, pârâta Comisia superioară a solicitat respingerea acțiunii, ca nefondată întrucât, în exercitarea atribuțiilor sale, poate emite decizie pe termen nelimitat numai persoanelor ce prezintă afecțiuni care le creează un handicap ireversibil, iar documentația depusă de reclamant nu este concludentă în acest sens. Prin Sentința civilă nr. 117/F/CA/2010 din 27 aprilie 2010 Curtea de Apel Alba Iulia, secția contencios administrativ și fiscal, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei A. N.P.H. și a respins acțiunea formulată de reclamantul B.V. împotriva acestei pârâte; a admis acțiunea împotriva pârâtei C.S.E.P.H.A. și, în consecință, a anulat decizia de încadrare în grad de handicap nr. 8738 din 6 iulie 2009 emisă de pârâta C.S.E.P.H.A.; a obligat pârâta C.S.E.P.H.A.

să emită o nouă decizie privind încadrarea reclamantului cu caracter permanent în gradul de handicap grav, cu asistent personal și să plătească reclamantului suma de 100 lei cu titlu de cheltuieli de judecată. Pentru a pronunța această hotărârea instanța de fond a reținut că pârâta A.N.P.H. din cadrul M.F.P.S. nu are atribuții și, implicit, capacitate administrativă în procedurile arătate, iar în plan procesual nu are legitimare procesuală în litigiile ce privesc legalitatea actelor administrative emise în cadrul acestor proceduri, astfel că instanța a respins acțiunea în ceea ce o privește ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă. Instanța de fond a mai reținut că prin Ordinul nr. 1992/2007 al M.S.P.

pentru aprobarea criteriilor medico – pshihosociale pe baza cărora se stabilește încadrarea în grad de handicap, capitolul I pct. II "Evaluarea Gradului de Handicap în Regresia (Deteriorarea) Funcțiilor Intelectuale" se referă la demențe atrofico - degenerative (demență senilă, demență în boala Alzheimer, boala Pick), boli care afectează primar, direct și selectiv creierul. În acest capitol, la pct. II se prevede că pentru acordarea gradului grav de handicap mintal deficiențele funcționale trebuie să fie grave, puse în evidență: printr-un scor sub 9 la testul MMSE; atrofie corticală marcată cerebral, fără tulburări motorii; demența Alzheimer - atrofie corticală marcată în lobii frontali și parietali + triada simptomatică; uitarea numelor celor apropiați: uitarea datelor personale; incapacitate de memorare; deteriorarea judecății, a controlului pulsional; triada patognomonică (agnozie, afazie, apraxie).

Faptul că ancheta socială efectuată cu privire la statutul și contextul social al reclamantului a stabilit că acesta realizează activități de bază cu ajutor parțial, dar necesită ajutor la activitățile instrumentale nu poate fi considerată ca anulând total necesitatea îngrijirilor, boala psihică cu care a fost diagnosticat nedeterminând și afectarea capacităților motorii. De asemenea, instanța de fond a mai reținut că afecțiunea reclamantului constituie o boală psihică majoră cu caracter ireversibil care poate fi socotită ca o boală cu caracter permanent, astfel cum rezultă din raportul de expertiză medico legală din 15 martie 2010 efectuat în cauză. Împotriva hotărârii instanței de fond, pârâta C.S.E.P.H.A.

prin A.N.P.H. a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. În motivarea recursului recurenta arată că a aplicat instrucțiunea metodologică nr. 800/2008 emisă de Comisia Superioară conform art. 14 alin. (2) din H.G. nr. 430/2008 care prevăd afecțiunile medicale pentru care se pot emite certificate de handicap cu caracter permanent. Astfel afecțiunea pe care o prezintă intimata nu se regăsește în cele 2 liste ale instrucțiunilor situația încadrării în grad de handicap permanent a fost analizata în anul 2008 când datorită stadiului bolii nu a putut fi încadrată în listă la prima examinare. Recurenta consideră că decizia este întemeiată din punct de vedere legal în contradicție cu motivarea instanței de apel pe simple clemente de fapt care nu pot fundamenta juridic o decizie de încadrare in grad de handicap permanent.

Administrarea raportului de expertiză medico-legal nr. 753/2010 prin care se ajunge la concluzia că afecțiunea reclamantei are caracter ireversibil, instanța de fond a aplicat expertiza medico legală într-un caz neprevăzut de art. 26. din Ordinul pentru aprobarea Normelor procedurale privind efectuarea expertizelor, a constatărilor și a altor lucrări medico-legale nr. 1134/ C din 25 mai 2000 al Ministerului Justiției și nr. 255 din 4 aprilie 2000 al M.S.F. Recurenta mai susține că prin dispunerea efectuării raportului de expertiză medico-legală instanța de fond a încălcat prevederile legale în materie., arătând că expertizele medico-legale se efectuează după o metodologie stabilită de Ministerul Sănătății astfel cum prevede art. 4 din Normele procedurale privind efectuarea expertizelor, a constatărilor și a altor lucrări medico-legale din Ordinul nr. 1134/255/2000 al M.S.F.

Examinând cauza și sentința recurată în raport cu actele și lucrările dosarului, cu motivele de recurs invocate precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii, Înalta Curte constată că recursul este nefondat. Pentru a ajunge la această concluzie, instanța a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

Prin certificatul din 30 martie 2009, Comisia de evaluare a persoanelor adulte cu handicap din cadrul Consiliului Județean Hunedoara a dispus încadrarea reclamantului în grad de handicap grav, deficiență funcțională gravă, cu asistent personal pe o perioadă de 6 luni, cu termen de revizuire la 31 august 2009. Împotriva acestui certificat, reclamantul a formulat în termenul legal, contestație la Comisia Superioară, care prin Decizia nr. 8738 din 6 iulie 2009 a menținut constatările certificatului însă pe o perioadă de valabilitate de 12 luni, cu termen de revizuire în luna martie 2010. Certificatul emis de Comisia de evaluare și decizia Comisiei superioare atestă, conform art. 13 alin. (3) din O.G.

14/2003, încadrarea într-o categorie de persoane cu handicap care necesită protecție specială și, implicit, starea de boală ce a determinat un atare handicap, pe baza îndeplinirii criteriilor medico - psihosociale stabilite prin lege. Reclamantul a fost încadrat în gradul de handicap grav, beneficiind de asistent personal, la baza acestei constatări și a măsurilor dispuse stând evaluarea și reevaluarea sa complexă de către Comisia de evaluare a persoanelor adulte cu handicap din cadrul C.J. Hunedoara și Comisia Superioară, pe baza criteriilor și principiilor prevăzute de 46 - 50 din H.G. nr. 268/2007 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor Legii nr. 448/2006 privind protecția și promovarea drepturilor persoanelor cu handicap.

În Ordinul nr. 1992/2007 al M.S.P. pentru aprobarea criteriilor medico - pshihosociale pe baza cărora se stabilește încadrarea în grad de handicap, capitolul I pct. II "Evaluarea Gradului; de Handicap în Regresia (Deteriorarea) Funcțiilor Intelectuale" se referă la demențe atrofico - degenerative (demență senilă, demență în boala Alzheimer, boala Pick), boli care afectează primar, direct și selectiv creierul, caracterizate prin pierderea abilităților intelectuale suficient de severă pentru a interfera cu activitățile sociale și profesionale; deteriorarea gândirii abstracte; tulburări ale activității corticale superioare: afazie, apraxie, agnozie, dificultăți construcționale; modificarea personalității; starea de conștientă clară.

Pentru acordarea gradului grav de handicap mintal deficiențele funcționale trebuie să fie grave, puse în evidență: printr-un scor sub 9 la testul MMSE; atrofie corticală marcată cerebral, fără tulburări motorii; demența Alzheimer - atrofie corticală marcată în lobii frontali și parietali + triada simptomatică; uitarea numelor celor apropiați: uitarea datelor personale;incapacitate de memorare; deteriorarea judecății, a controlului pulsional; triada patognomonică (agnozie, afazie, apraxie). Sub aspectul limitărilor în activitate, în cazul handicapului grav se prevede o dependență totală de îngrijirile primite din afară, limitarea în relaționare socială, lipsă de autodeterminare, necesitând asistent personal.

Înalta Curte constată că instanța de fond în mod corect a reținut faptul că, deși ancheta socială efectuată cu privire la statutul și contextul social al reclamantului a stabilit că acesta realizează activități de bază cu ajutor parțial, dar necesită ajutor la activitățile instrumentale aceasta nu poate fi considerată ca anulând total necesitatea îngrijirilor, boala psihică cu care a fost diagnosticat nedeterminând și afectarea capacităților motorii. Înalta Curte constată că instanța de fond în mod corect a avut în vedere expertiza medico legală efectuată în cauză, criticile recurentei pe acest aspect fiind nefondate. Din actele și lucrările dosarului rezultă că punctajul obținut de intimatul - reclamant este constant, astfel că Înalta Curte apreciază că instanța de fond în mod corect a anulat decizia atacată și a obligat Comisia Superioară să emită o nouă decizie, cu caracter permanent.

Astfel fiind, Înalta Curte constată că susținerile și criticile recurentei sunt nefondate și nu pot fi primite, iar instanța de fond a pronunțat o hotărâre temeinică și legală pe care o va menține. În consecință, pentru considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de C.S.E.P.H.A. prin A.N.P.H. împotriva Sentinței civile nr. 117/F/CA din 27 aprilie 2010 a Curții de Apel Alba Iulia, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 10 februarie 2011.