ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 810/2011

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea formulată

reclamantul B.V. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele C.S.E.P.H.A. și A.N.P.H.

din cadrul M.F.P.S., anularea Deciziei nr. 8738 din 6 iulie 2009 emisă de

Comisia Superioară și obligarea acestei instituții la emiterea unei noi decizii

de încadrare cu caracter permanent în gradul de handicap grav cu asistent

personal.

În

motivarea acțiunii reclamantul a susținut că este luat în evidență cu boala

Alzheimer din anul 2005, având constituit dosarul 14213, în vederea evaluării

persoanelor adulte cu handicap.

În

anul 2008, reclamantul a avut termen pentru revizuirea certificatului de

handicapat, prezentând în acest sens Comisiei de evaluare Deva documentația

corespunzătoare, constând în examen psihiatrie, MMSE, test psihologic, referat

medic de familie și anchetă socială.

La

data de 30 martie 2009, reclamantul, cu documente medicale actualizate, a fost

evaluat de o comisie formată dintr-un medic ortoped, un psiholog și un asistent

social care i-au eliberat certificat de încadrare în grad de handicap din 30

martie 2009 doar pe 6 luni de zile.

Comisia

Superioară, în soluționarea contestației formulată de reclamant împotriva

certificatului anterior menționat, a emis Decizia nr. 8738 din 6 iulie 2009

prin care se rectifică perioada la 1 an, certificatul având valabilitate până

în luna martie 2010.

Reclamantul

a solicitat Comisiei Superioare revizuirea propriei decizii în sensul

încadrării cu caracter permanent în gradul de handicap, însă pârâta i-a

recomandat internarea într-un spital de psihiatrie din județul Hunedoara și să

depună la dosar o copie după fișa de consultație, cu toate că legea nu prevede

o atare cerință.

Prin întâmpinare, pârâta Comisia superioară a solicitat

respingerea acțiunii,

ca

nefondată întrucât, în exercitarea atribuțiilor sale, poate emite decizie pe

termen nelimitat numai persoanelor ce prezintă afecțiuni

care le creează un handicap ireversibil, iar

documentația depusă de reclamant nu

este concludentă în acest sens.

Prin

Sentința civilă nr. 117/F/CA/2010 din 27 aprilie 2010 Curtea de Apel Alba

Iulia, secția contencios administrativ și fiscal, a admis excepția lipsei

calității procesuale pasive a pârâtei A.

N.P.H.

și a respins acțiunea formulată de reclamantul B.V. împotriva acestei

pârâte; a admis acțiunea împotriva pârâtei C.S.E.P.H.A. și, în consecință, a anulat

decizia de încadrare în grad de handicap nr. 8738 din 6 iulie 2009 emisă de

pârâta C.S.E.P.H.A.; a obligat pârâta C.S.E.P.H.A. să emită o nouă decizie

privind încadrarea reclamantului cu caracter permanent în gradul de handicap

grav, cu asistent personal și să plătească reclamantului suma de 100 lei cu

titlu de cheltuieli de judecată.

Pentru

a pronunța această hotărârea instanța de fond a reținut că

pârâta A.N.P.H. din

cadrul M.F.P.S. nu

are atribuții și,

implicit, capacitate

administrativă în procedurile arătate, iar în plan procesual nu

are

legitimare procesuală în litigiile ce privesc legalitatea actelor

administrative emise în cadrul acestor proceduri, astfel că instanța a respins

acțiunea în ceea ce o privește ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără

calitate procesuală pasivă.

Instanța

de fond a mai reținut că prin Ordinul nr. 1992/2007 al M.S.P. pentru aprobarea

criteriilor medico – pshihosociale pe baza cărora se stabilește încadrarea în grad

de handicap, capitolul I pct. II "Evaluarea Gradului de Handicap în

Regresia (Deteriorarea) Funcțiilor Intelectuale" se referă la demențe

atrofico - degenerative (demență senilă, demență în boala Alzheimer, boala

Pick), boli care afectează primar, direct și selectiv creierul.

În

acest capitol, la pct. II se prevede că pentru acordarea gradului grav de

handicap mintal deficiențele funcționale trebuie să fie grave, puse în

evidență: printr-un scor sub 9 la testul MMSE; atrofie corticală marcată

cerebral, fără tulburări motorii; demența Alzheimer - atrofie corticală marcată

în lobii frontali și parietali + triada simptomatică; uitarea numelor celor

apropiați: uitarea datelor personale; incapacitate de memorare; deteriorarea

judecății, a controlului pulsional; triada patognomonică (agnozie, afazie, apraxie).

Faptul

că ancheta socială efectuată cu privire la statutul și contextul

social al reclamantului a stabilit că acesta

realizează activități de bază cu ajutor

parțial, dar necesită ajutor la

activitățile instrumentale nu poate fi considerată ca

anulând total necesitatea îngrijirilor, boala psihică cu care a fost

diagnosticat

nedeterminând și afectarea capacităților motorii.

De asemenea, instanța de fond a mai reținut că afecțiunea

reclamantului constituie o boală psihică majoră

cu caracter ireversibil care poate fi

socotită ca o boală cu caracter permanent, astfel cum

rezultă din raportul de expertiză medico legală din 15 martie 2010

efectuat

în cauză.

Împotriva

hotărârii instanței de fond, pârâta C.S.E.P.H.A. prin A.N.P.H. a declarat

recurs, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În

motivarea recursului recurenta arată că a aplicat instrucțiunea metodologică nr.

800/2008 emisă de Comisia Superioară conform art. 14 alin. (2) din H.G. nr. 430/2008

care prevăd afecțiunile medicale pentru care se pot emite certificate de

handicap cu caracter permanent. Astfel afecțiunea pe care o prezintă intimata

nu se regăsește în cele 2 liste ale instrucțiunilor situația încadrării în grad

de handicap permanent a fost analizata în anul 2008 când datorită stadiului

bolii nu a putut fi încadrată în listă la prima examinare.

Recurenta

consideră că decizia este întemeiată din punct de vedere legal în contradicție

cu motivarea instanței de apel pe simple clemente de fapt care nu pot

fundamenta juridic o decizie de încadrare in grad de handicap permanent.

Administrarea

raportului de expertiză medico-legal nr. 753/2010 prin care se ajunge la

concluzia că afecțiunea reclamantei are caracter ireversibil, instanța de fond

a aplicat expertiza medico legală într-un caz neprevăzut de art. 26. din

Ordinul pentru aprobarea Normelor procedurale privind efectuarea expertizelor,

a constatărilor și a altor lucrări medico-legale nr. 1134/ C din 25 mai 2000 al

Ministerului Justiției și nr. 255 din 4 aprilie 2000 al M.S.F.

Recurenta mai susține că prin dispunerea efectuării

raportului de expertiză medico-legală instanța de fond a încălcat prevederile

legale în materie., arătând că expertizele medico-legale se efectuează după o

metodologie stabilită de Ministerul Sănătății astfel cum prevede art. 4 din

Normele procedurale privind efectuarea expertizelor, a constatărilor și a altor

lucrări medico-legale din Ordinul nr. 1134/255/2000 al M.S.F.

Examinând

cauza și sentința recurată în raport cu actele și lucrările dosarului, cu

motivele de recurs invocate precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii,

Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

Pentru

a ajunge la această concluzie, instanța a avut în vedere considerentele în

continuare arătate.

Prin

certificatul din 30 martie 2009, Comisia de evaluare a persoanelor adulte cu

handicap din cadrul Consiliului Județean Hunedoara a dispus încadrarea

reclamantului în grad de handicap grav, deficiență funcțională gravă, cu

asistent personal pe o perioadă de 6 luni, cu termen de revizuire la 31 august 2009.

Împotriva

acestui certificat, reclamantul a formulat în termenul legal, contestație la Comisia Superioară, care prin Decizia nr. 8738 din 6 iulie 2009 a menținut constatările

certificatului însă pe o perioadă de valabilitate de 12 luni, cu termen de

revizuire în luna martie 2010.

Certificatul

emis de Comisia de evaluare și decizia Comisiei superioare atestă, conform art.

13 alin. (3) din O.G. 14/2003, încadrarea într-o categorie de persoane cu handicap

care necesită protecție specială și, implicit, starea de boală ce a determinat

un atare handicap, pe baza îndeplinirii criteriilor medico - psihosociale

stabilite prin lege.

Reclamantul

a fost încadrat în gradul de handicap grav, beneficiind de asistent personal,

la baza acestei constatări și a măsurilor dispuse stând evaluarea și

reevaluarea sa complexă de către Comisia de evaluare a persoanelor adulte cu

handicap din cadrul C.J. Hunedoara și Comisia Superioară, pe baza criteriilor

și principiilor prevăzute de 46 - 50 din H.G. nr. 268/2007 pentru aprobarea

Normelor metodologice de aplicare a prevederilor Legii nr. 448/2006 privind

protecția și promovarea drepturilor persoanelor cu handicap.

În

Ordinul nr. 1992/2007 al M.S.P. pentru aprobarea criteriilor medico -

pshihosociale pe baza cărora se stabilește încadrarea în grad de handicap,

capitolul I pct. II "Evaluarea Gradului; de Handicap în Regresia

(Deteriorarea) Funcțiilor Intelectuale" se referă la demențe atrofico -

degenerative (demență senilă, demență în boala Alzheimer, boala Pick), boli

care afectează primar, direct și selectiv creierul, caracterizate prin pierderea

abilităților intelectuale suficient de severă pentru a interfera cu

activitățile sociale și profesionale; deteriorarea gândirii abstracte;

tulburări ale activității corticale superioare:

afazie, apraxie, agnozie,

dificultăți construcționale; modificarea

personalității; starea de conștientă clară.

Pentru

acordarea gradului grav de handicap mintal deficiențele funcționale trebuie să

fie grave, puse în evidență: printr-un scor sub 9 la testul MMSE; atrofie

corticală marcată cerebral, fără tulburări motorii; demența Alzheimer - atrofie

corticală marcată în lobii frontali și parietali + triada simptomatică; uitarea

numelor celor apropiați: uitarea datelor personale;incapacitate de memorare;

deteriorarea judecății, a controlului pulsional; triada patognomonică (agnozie,

afazie, apraxie).

Sub

aspectul limitărilor în activitate, în cazul handicapului grav se prevede o

dependență totală de îngrijirile primite din afară, limitarea în relaționare socială,

lipsă de autodeterminare, necesitând asistent personal.

Înalta

Curte constată că instanța de fond în mod corect a reținut faptul că, deși

ancheta socială efectuată cu privire la statutul și contextul

social al reclamantului a stabilit că acesta

realizează activități de bază cu ajutor

parțial, dar necesită ajutor la

activitățile instrumentale aceasta nu poate fi considerată ca

anulând total necesitatea îngrijirilor, boala

psihică cu care a fost diagnosticat

nedeterminând și afectarea

capacităților motorii.

Înalta Curte constată că instanța de fond în mod corect

a avut în vedere expertiza medico legală efectuată în cauză, criticile

recurentei pe acest aspect fiind nefondate.

Din actele și lucrările dosarului rezultă că punctajul obținut

de intimatul - reclamant este constant, astfel că Înalta Curte apreciază că

instanța de fond în mod corect a anulat decizia atacată și a obligat Comisia

Superioară să emită o nouă decizie, cu caracter permanent.

Astfel fiind, Înalta Curte constată că susținerile și

criticile recurentei sunt nefondate și nu pot fi primite, iar instanța de fond a

pronunțat o hotărâre temeinică și legală pe care o va menține.

În consecință, pentru considerentele arătate și în

conformitate cu dispozițiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va

respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de C.S.E.P.H.A. prin A.N.P.H. împotriva Sentinței civile nr. 117/F/CA

din 27 aprilie 2010 a Curții de Apel Alba Iulia, secția contencios

administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 10 februarie 2011.