ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4853/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea formulată pe rolul Curții de Apel

Alba Iulia, în contradictoriu cu pârâtele Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor

cu Handicap pentru Adulți și Autoritatea Națională pentru Persoanele cu Handicap

din cadrul Ministerului Muncii, Familiei și Protecției Sociale, reclamanta B.G.

a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea deciziei

nr. 8750 din 6 iulie 2009 emisă de Comisia Superioară și obligarea acestei instituții

la emiterea unei noi decizii de încadrare cu caracter permanent în gradul de handicap

grav cu asistent personal.

În motivarea acțiunii

reclamanta a susținut că este luată în evidență cu boala Alzheimer din anul 2005,

având constituit dosarul nr. 12193, în vederea evaluării persoanelor adulte cu handicap.

În anul 2008 a avut termen

pentru revizuirea certificatului de handicapat, a prezentat în acest sens Comisiei

de evaluare Deva documentația corespunzătoare, constând în examen psihiatrie, MMSE,

test psihologic, referat medic de familie și anchetă socială.

Ulterior, a mai arătat

reclamanta, i s-a solicitat în completarea actelor depuse inițial să prezinte acte

medicale emise numai de Spitalul J.D., în condițiile în care actele inițiale proveneau

de la instituții medicale acreditate de stat.

Reclamanta s-a prezentat

de mai multe ori pentru evaluare, însă din considerente de lipsă de personal, comisia

nu a putut fi întrunită în mod legal.

În final, la data de 30

martie 2009, reclamanta, cu documente medicale actualizate, a fost evaluată de o

comisie formată dintr-un medic ortoped, un psiholog și un asistent social care i-au

eliberat certificat de încadrare în grad de handicap doar pentru 6 luni de zile.

Comisia Superioară în soluționarea contestației formulată de reclamantă împotriva

certificatului anterior menționat, a emis decizia nr. 8750 din 06 iulie 2009 prin

care s-a rectificat perioada la 1 an, certificatul având valabilitate până în luna

martie 2010.

Reclamanta a solicitat

Comisiei Superioare revizuirea propriei decizii, în sensul încadrării cu caracter

permanent în gradul de handicap, însă pârâta i-a recomandat internarea într-un spital

de psihiatrie din județul Hunedoara, precum și să depună la dosar o copie după fișa

de consultație, cu toate că legea nu prevede o atare cerință.

Prin întâmpinare, Comisia

superioară a solicitat respingerea acțiunii formulată de reclamantă ca nefondată

și menținerea deciziei nr. 8750 din 06 iulie 2009.

Prin sentința nr. 39/CA/2010

din 9 februarie 2010, Curtea de Apel Alba Iulia, sectia de contencios administrativ

și fiscal, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Autoritatea

Națională pentru Persoane cu Handicap și în consecință, a respins acțiunea împotriva

acesteia; a admis acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta B.G.,

în contradictoriu cu Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru

Adulți și a anulat decizia de încadrare în grad de handicap nr. 8750 din 06

iulie 2009, emisă de comisia pârâtă, obligând-o la emiterea unei noi decizii având

aceleași mențiuni cu cea anterioară, însă cu încadrare cu caracter permanent, în

gradul de handicap constatat; a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de

300 RON cheltuieli de judecată parțiale.

Pentru a hotărî astfel,

instanța de fond a reținut următoarele considerente:

procesuale pasive a pârâtei Autoritatea Națională pentru Persoanele cu Handicap

din cadrul Ministerului Familiei și Protecției Sociale este întemeiată, având în

vedere prevederile art. 1 alin. (3) din O.U.G. nr. 14/2003, potrivit cărora: „Autoritatea

coordonează la nivel central activitățile de protecție specială și promovare a drepturilor

persoanelor cu handicap, elaborează politicile, strategiile și standardele în domeniul

promovării drepturilor persoanelor cu handicap, asigură urmărirea aplicării reglementărilor

din domeniul propriu și controlul activităților de protecție specială a persoanelor

cu handicap”.

În procedura de evaluare

complexă, de încadrare sau respingere a încadrării într-un grad de handicap care

necesită protecție specială, au atribuții delegate, conform art. 13 din O.U.G.

nr. 14/2003, comisiile de evaluare a persoanelor cu handicap pentru adulți, organizate

în subordinea consiliilor județene și Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor

cu Handicap pentru Adulți, ale cărei decizii pot fi cenzurate de instanțele judecătorești

conform Legii nr. 554/2004.

Astfel că, a apreciat

prima instanță, Autoritatea Națională pentru Persoanele cu Handicap din cadrul Ministerului

Familiei și Protecției Sociale nu are atribuții și implicit, capacitate administrativă

în procedurile arătate, iar în plan procesual nu are legitimare procesuală în litigiile

ce privesc legalitatea actelor administrative emise în cadrul acestor proceduri.

a reținut că Certificatul emis de comisia de evaluare și decizia Comisiei superioare

atestă, conform art. 13 alin. (3) din O.G. nr. 14/2003, încadrarea într-o categorie

de persoane cu handicap care necesită protecție specială și implicit, starea de

boală ce a determinat un atare handicap, pe baza îndeplinirii criteriilor medico

- psihosociale stabilite prin lege.

A constatat instanța de

fond că reclamanta a fost încadrată într-un grad de handicap grav, beneficiind de

asistent personal, la baza acestei constatări și a măsurilor dispuse stând evaluarea

și reevaluarea complexă a reclamantei de către Comisia de evaluare a persoanelor

adulte cu handicap din cadrul Consiliului Județean Hunedoara și Comisia Superioară,

pe baza criteriilor și principiilor prevăzute de 46 - 50 din H.G. nr. 268/2007 pentru

aprobarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor Legii nr. 448/2006 privind

protecția și promovarea drepturilor persoanelor cu handicap. Această evaluare a

presupus ca manifestările reclamantei, suferind de demență Alzheimer, să se caracterizeze

prin atrofie corticală marcată în lobii frontali și parietali, prin uitarea numelor

celor apropiați, uitarea datelor personale, incapacitate de memorare, deteriorarea

judecății și a controlului pulsional și triada patognomonică, conform capitolului

II din Ordinul comun nr. 762 din 31 august 2007 al Ministerului Muncii,

Familiei și Protecției Sociale și nr. 1992 din 19 noiembrie 2007 al Ministerului

Sănătății Publice.

Din această perspectivă,

a apreciat prima instanța, apărările Comisiei Superioare, în sensul că documentația

depusă de reclamantă nu este concludentă, sunt neîntemeiate, fiind contrazise tocmai

de conduita acesteia, de recunoaștere a afecțiunilor de care suferă reclamanta și

încadrarea în grad de handicap grav tocmai pe baza acestei documentații neconcludente,

și în condiții mai favorabile decât cele reținute de Comisia de Evaluare a Persoanelor

Adulte cu Handicap din cadrul Consiliului Județean Hunedoara. Încadrarea în acest

grad de handicap a reclamantei este în afara oricărui dubiu, dacă se ia în considerare

că reclamanta este în evidențele instituțiilor abilitate, cu afecțiunea arătată,

din anul 2004, anual fiindu-i eliberat câte un certificat cu aceeași rezoluție -

handicap grav.

Demența Alzheimer se manifestă,

conform explicațiilor legale oferite de același Ordin comun nr. 762 din 31

august 2007 al Ministerului Muncii, Familiei și Protecției Sociale și nr. 1.992

din 19 noiembrie 2007 al Ministerului Sanătățiii Publice, printr-o atrofie cerebrală

generalizată, predominant frontală și lobii parietali și triada simptomatică (agnozie,

apraxie, afazie), funcțiile psihice superioare fiind pierdute, demonstrând fără

putință de tăgadă, dacă mai era nevoie față de caracterul ei notoriu, că această

afecțiune are caracter ireversibil.

Această constatare, a

reținut instanța de fond, face ca refuzul pârâtei de a emite decizia de încadrare

în grad de handicap grav cu caracter permanent să fie nejustificat, cu consecința

anulării deciziei nr. 8750 din 06 iulie 2009 și obligării Comisiei Superioare să

emită o nouă decizie cu aceleași constatări, însă cu caracter permanent.

Întrucât prin soluția

preconizată s-a făcut dovada culpei procesuale a pârâtei, în temeiul art. 274

C. proc. civ. aceasta a fost obligată la cheltuieli de judecată parțiale către reclamantă.

Împotriva acestei hotărâri

a declarat recurs pârâta Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor cu Handicap,

prin

Autoritatea

Națională pentru Persoane cu Handicap,

criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Recurenta și-a întemeiat

recursul pe dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ., susținând că instanța

de fond a admis acțiunea bazându-se pe argumente străine de natura cauzei.

Arată recurenta că instanța,

plecând de la caracterizarea generală a maladiei Alzheimer, nu a analizat în concret

situația particulară a reclamantei, concluzionând greșit că stadiul bolii de care

suferă este unul care impune acordarea unei decizii de încadrare în gradul de handicap

grav cu valabilitate permanentă.

Recurenta mai susține

că deși pe lista prevăzută de Instrucțiunea metodologică a Comisiei Superioară

nr. 800/2008 demența Alzheimer este cuprinsă ca reprezentând o afecțiune care determină

un grad de handicap permanent, reclamanta nu a prezentat documente clinice și paraclinice

care să ateste încadrarea în handicapul grav pe perioadă nedeterminată.

Mai arată recurenta-pârâtă

că certificatele/deciziile de încadrare în grad de handicap se emit pentru o perioadă

de 6-12 luni, iar instrucțiunile metodologice elaborate de Comisia Superioară sunt

obligatorii pentru comisiile de evaluare județene potrivit art. 14 alin. (2) din

H.G. nr. 430/2008.

Examinând actele și lucrările

dosarului, în raport cu criticile formulate, precum și din oficiu, potrivit

art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Reclamanta, așa cum s-a

arătat, a fost încadrată într-un grad de handicap grav, beneficiind de asistent

personal, la baza acestei constatări și a măsurilor dispuse stând evaluarea și reevaluarea

complexă a reclamantei de către Comisia de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap

din cadrul Consiliului Județean Hunedoara și Comisia Superioară, pe baza criteriilor

și principiilor prevăzute de 46 - 50 din H.G. nr. 268/2007 pentru aprobarea Normelor

metodologice de aplicare a prevederilor Legii nr. 448/2006 privind protecția și

promovarea drepturilor persoanelor cu handicap. Această evaluare a presupus că manifestările

reclamantei, suferind de demență Alzheimer, să se caracterizeze prin atrofie corticală

marcată în lobii frontali și parietali, prin uitarea numelor celor apropiați, uitarea

datelor personale, incapacitate de memorare, deteriorarea judecății și a controlului

pulsional și triade patognomonică, conform capitolului II din Ordinul comun nr.

762 din 31 august 2007 a Ministerului Muncii, Familiei și Protecției Sociale și

nr. 1992 din 19.11.2007 al Ministerului Sănătății Publice.

Or, din actele depuse

la dosarul cauzei, respectiv rezultatul radiologiei imagistică, referat psihiatru,

raport de evaluare psihologică etc., rezultă fără putință de tăgadă că reclamanta

prezintă atrofie corticală marcată în lobii frontali și parietali, uitarea numelor

celor apropiați, a datelor personale, incapacitatea de memorare, deteriorarea judecății

și a controlului pulsional.

Conform explicațiilor

date de Ordinul comun nr. 762 din 31 august 2007, „demența Alzheimer se manifestă

printr-o atrofie cerebrală generalizată, predominant frontală și lobii parietali

și triada simptomatică (agnozie, apraxie, afazie), funcțiile psihice superioare

fiind pierdute, demonstrând, dacă mai era nevoie, față de caracterul ei notoriu,

că această afecțiune are caracter ireversibil”.

Ca atare, apărările Comisiei

Superioare, în sensul că documentația depusă de reclamantă nu este concludentă,

nu sunt întemeiate, fiind contrazise tocmai de conduita acesteia de recunoaștere

a afecțiunilor de care suferă reclamanta și încadrarea în grad de handicap grav

a acesteia tocmai pe baza documentației pe care o consideră „neconcludentă”.

Așa fiind, Înalta Curte

constată că prima instanță a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, criticile

recurentei fiind neîntemeiate.

În concluzie, în baza

art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulți, prin

Autoritatea Națională pentru Persoanele cu Handicap, împotriva sentinței civile

nr. 39/CA/2010 din 9 februarie 2010 a Curții de Apel Alba Iulia, secția de contencios

administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință

publică, astăzi 9 noiembrie 2010.