ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5187/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea formulată pe rolul Curții de Apel

Alba Iulia, în contradictoriu cu pârâtele Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor

cu Handicap pentru Adulți și Autoritatea Națională pentru Persoanele cu Handicap

din cadrul Ministerului Muncii, Familiei și Protecției Sociale, reclamantul H.V.

a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea deciziei

nr. 8749 din 06 iulie 2009 emisă de Comisia Superioară și obligarea acestei instituții

la emiterea unei noi decizii de încadrare cu caracter permanent în gradul de handicap

grav cu asistent personal.

În motivarea acțiunii

reclamantul a susținut că este luat în evidență cu boala Azheimer din anul 2005,

având constituit Dosarul nr. 12740, în vederea evaluării persoanelor adulte cu handicap.

În anul 2008 a avut termen

pentru revizuirea certificatului de handicapat, a prezentat în acest sens Comisiei

de evaluare Deva documentația corespunzătoare, constând în examen psihiatrie, MMSE,

test psihologic, referat medic de familie și anchetă socială.

Ulterior, a mai arătat

reclamantul, i s-a solicitat examinare computer tomograf (ECT), deși la dosarul

personal exista această examinare și în completarea actelor depuse inițial, să prezinte

acte medicale emise numai de Spitalul Județean D., în condițiile în care actele

inițiale proveneau de la instituții medicale acreditate de stat.

Reclamantul s-a prezentat

de mai multe ori pentru evaluare, însă din considerente de lipsă de personal, comisia

nu a putut fi întrunită în mod legal.

În final, la data de 30

martie 2009, reclamantul cu documente medicale actualizate, a fost evaluat de o

comisie formată dintr-un medic ortoped, un psiholog și un asistent social care i-au

eliberat certificat de încadrare în grad de handicap doar pentru 6 luni de zile.

Comisia Superioară în soluționarea contestației formulată de reclamant împotriva

certificatului anterior menționat, a emis decizia nr. 8749 din 06 iulie 2009 prin

care s-a rectificat perioada la 1 an, certificatul având valabilitate până în luna

martie 2010.

Reclamantul a solicitat

Comisiei Superioare revizuirea propriei decizii, în sensul încadrării cu caracter

permanent în gradul de handicap, însă pârâta i-a recomandat internarea într-un spital

de psihiatrie din județul Hunedoara, precum și să depună la dosar o copie după fișa

de consultație, cu toate că legea nu prevede o atare cerință.

Prin întâmpinare Comisia

Superioară a invocat excepția inadmisibilității (prematurității) cererii de chemare

în judecată, din punct de vedere al neîndeplinirii procedurii prealabile prevăzute

de art. 7 din Legea nr. 554/2004.

Pe fond a solicitat respingerea

acțiunii formulată de reclamant ca nefondată și menținerea deciziei nr. 8749 din

06 iulie 2009.

Prin sentința nr. 60/F/CA

din 2 martie 2010, Curtea de Apel Alba Iulia, sectia de contencios administrativ

și fiscal, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Autoritatea

Națională pentru Persoane cu Handicap și, în consecință, a respins acțiunea împotriva

acesteia; a admis acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul

H.V., în contradictoriu cu Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor cu Handicap

pentru Adulți și a anulat decizia de încadrare în grad de handicap din 06 iulie

2009, emisă de comisia pârâtă, obligând-o la emiterea unei noi decizii având aceleași

mențiuni cu cea anterioară, însă cu încadrare cu caracter permanent, în gradul de

handicap constatat.

Pentru a hotărî astfel,

această instanță a reținut următoarele considerente:

procesuale pasive a pârâtei Autoritatea Națională pentru Persoanele cu Handicap

din cadrul Ministerului Familiei și Protecției Sociale este întemeiată, având în

vedere prevederile art. 1 alin. (3) din O.U.G. nr. 14/2003, potrivit cărora: „Autoritatea

coordonează la nivel central activitățile de protecție specială și promovare a drepturilor

persoanelor cu handicap, elaborează politicile, strategiile și standardele în domeniul

promovării drepturilor persoanelor cu handicap, asigură urmărirea aplicării reglementărilor

din domeniul propriu și controlul activităților de protecție specială a persoanelor

cu handicap”.

În procedura de evaluare

complexă, de încadrare sau respingere a încadrării într-un grad de handicap care

necesită protecție specială, au atribuții delegate, conform art. 13 din O.U.G.

nr. 14/2003, comisiile de evaluare a persoanelor cu handicap pentru adulți, organizate

în subordinea consiliilor județene și Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor

cu Handicap pentru Adulți, ale cărei decizii pot fi cenzurate de instanțele judecătorești

conform Legii nr. 554/2004.

Astfel că, a apreciat

prima instanță, Autoritatea Națională pentru Persoanele cu Handicap din cadrul Ministerului

Familiei și Protecției Sociale nu are atribuții și, implicit, capacitate administrativă

în procedurile arătate, iar în plan procesual nu are legitimare procesuală în litigiile

ce privesc legalitatea actelor administrative emise în cadrul acestor proceduri.

de fond a reținut că Certificatul emis de comisia de evaluare și decizia Comisiei

superioare atestă, conform art. 13 alin. (3) din O.G. nr. 14/2003, încadrarea într-o

categorie de persoane cu handicap care necesita protecție specială și, implicit,

starea de boală ce a determinat un atare handicap, pe baza îndeplinirii criteriilor

medico–psihosociale stabilite prin lege.

A constatat instanța de

fond că reclamantul a fost încadrat într-un grad de handicap grav, beneficiind de

asistent personal, la baza acestei constatări și a măsurilor dispuse stând evaluarea

și reevaluarea complexă a reclamantului de către Comisia de evaluare a persoanelor

adulte cu handicap din cadrul Consiliului Județean Hunedoara și Comisia Superioară,

pe baza criteriilor și principiilor prevăzute de 46–50 din H.G. nr. 268/2007 pentru

aprobarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor Legii nr. 448/2006 privind

protecția și promovarea drepturilor persoanelor cu handicap. Această evaluare a

presupus ca manifestările reclamantului, suferind de demență Alzheimer, să se caracterizeze

prin atrofie corticală marcată în lobii frontali și parietali, prin uitarea numelor

celor apropiați, uitarea datelor personale, incapacitate de memorare, deteriorarea

judecății și a controlului pulsional și triada patognomonică, conform capitolului

II din Ordinul comun nr. 762 din 31. August 2007 al Ministerului Muncii,

Familiei și Protecției Sociale și nr. 1992 din 19 noiembrie 2007 al M.S.P.

Din această perspectivă,

a apreciat prima instanta, apărările Comisiei Superioare, în sensul că documentația

depusă de reclamant nu este concludentă, sunt neîntemeiate, fiind contrazise tocmai

de conduita acesteia, de recunoaștere a afecțiunilor de care suferă reclamantul

și încadrarea în grad de handicap grav tocmai pe baza acestei documentații neconcludente,

și în condiții mai favorabile decât cele reținute de Comisia de Evaluare a Persoanelor

Adulte cu Handicap din cadrul Consiliului Județean Hunedoara. Încadrarea în acest

grad de handicap a reclamantului este în afara oricărui dubiu, dacă se ia în considerare

că reclamantul este în evidențele instituțiilor abilitate, cu afecțiunea arătată,

din anul 2005, anual fiindu-i eliberat câte un certificat cu aceeași rezoluție -

handicap grav.

Demența Alzheimer se manifestă,

conform explicațiilor legale oferite de același Ordin comun nr. 762 din 31

august 2007 al Ministerului Muncii, Familiei și Protecției Sociale și nr. 1.992

din 19 noiembrie 2007 al M.S.P., printr-o atrofie cerebrală generalizată, predominant

frontală și lobii parietali și triada simptomatică (agnozie, apraxie, afazie), funcțiile

psihice superioare fiind pierdute, demonstrând fără putință de tăgadă, dacă mai

era nevoie față de caracterul ei notoriu, ca această afecțiune are caracter ireversibil.

Această constatare, a

reținut instanța de fond, face ca refuzul pârâtei de a emite decizia de încadrare

în grad de handicap grav cu caracter permanent să fie nejustificat, cu consecința

anulării deciziei nr. 8749 din 06 iulie 2009 și obligării Comisiei Superioare să

emită o nouă decizie cu aceleași constatări, însă cu caracter permanent.

Întrucât prin soluția

preconizată s-a facut dovada culpei procesuale a pârâtei, în temeiul art. 274

C. pen.civ. aceasta a fost obligată la cheltuieli de judecată parțiale către reclamant.

Împotriva acestei hotărâri

a declarat recurs pârâta Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor cu Handicap,

criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Recurenta și-a întemeiat

recursul pe dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ., susținând că instanța

de fond a admis acțiunea bazându-se pe argumente străine de natura cauzei.

Arrată recurenta că instanța,

plecând de la caracterizarea generală a maladiei Alzheimer, nu a analizat în concret

situația particulară a reclamantului, concluzionând greșit că stadiul bolii de care

suferă este unul care impune acordarea unei decizii de încadrare în gradul de handicap

grav cu valabilitate permanentă.

Recurenta mai susține

că deși pe lista prevăzută de Instrucțiunea Metodologică a Comisiei Superioară

nr. 800/2008 demența Alzheimer este cuprinsă ca reprezentând o afecțiune care determină

un grad de handicap permanent, reclamantul nu a prezentat documente clinice și paraclinice

care să ateste încadrarea în handicapul grav pe perioadă nedeterminată.

Mai arată recurenta-pârâtă

că certificatele/ deciziile de încadrare în grad de handicap se emit pentru o perioadă

de 6-12 luni, iar instrucțiunile metodologice elaborate de Comisia Superioară sunt

obligatorii pentru comisiile de evaluare județene potrivit art. 14 alin. (2) din

H.G. nr. 430/2008.

Examinând actele și lucrările

dosarului, în raport cu criticile formulate, precum și din oficiu, potrivit

art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Reclamantul, așa cum s-a

arătat, a fost încadrat într-un grad de handicap grav, beneficiind de asistent personal,

la baza acestei constatări și a măsurilor dispuse stând evaluarea și reevaluarea

complexă a reclamantului de către Comisia de evaluare a persoanelor adulte cu handicap

din cadrul Consiliului Județean Hunedoara și Comisia Superioară, pe baza criteriilor

și principiilor prevăzute de 46-50 din H.G. nr. 268/2007 pentru aprobarea Normelor

metodologice de aplicare a prevederilor Legii nr. 448/2006 privind protecția și

promovarea drepturilor persoanelor cu handicap. Această evaluare a presupus ca manifestările

reclamantului, suferind de demență Alzheimer, să se caracterizeze prin atrofie corticală

marcată în lobii frontali și parietali, prin uitarea numelor celor apropiați, uitarea

datelor personale, incapacitate de memorare, deteriorarea judecății și a controlului

pulsional și triade patognomonică, conform Capitolului II din Ordinul comun nr.

762 din 31 august 2007 a Ministerului Muncii, Familiei și Protecției Sociale și

nr. 1992 din 19 noiembrie 2007 al M.S.P.

Or, din actele depuse

la dosarul cauzei, respectiv rezultatul radiologiei imagistică, referat psihiatru,

raport de evaluare psihologică, rezultă fără putință de tăgadă că reclamantul prezintă

atrofie corticală marcată în lobii frontali și parietali, uitarea numelor celor

apropiați, a datelor personale, incapacitatea de memorare, deteriorarea judecății

și a controlului pulsional.

Conform explicațiilor

date de Ordinul comun nr. 762 din 31 august 2007, „demența Alzheimer se manifestă

printr-o atrofie cerebrală generalizată, predominant frontală și lobii parietali

și triada simptomatică (agnozie, apraxie, afazie), funcțiile psihice superioare

fiind pierdute, demonstrând, dacă mai era nevoie, față de caracterul ei notoriu,

că această afecțiune are caracter ireversibil”.

Ca atare, apărările Comisiei

Superioare, în sensul că documentația depusă de reclamant nu este concludentă, nu

sunt întemeiate, fiind contrazise tocmai de conduita acesteia de recunoaștere a

afecțiunilor de care suferă reclamantul și încadrarea în grad de handicap grav a

acestuia tocmai pe baza documentației pe care o consideră „neconcludentă”.

Așa fiind, Înalta Curte

constată că prima instanță a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, criticile

recurentei fiind neîntemeiate.

În concluzie, în baza

art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de Autoritatea Națională pentru Persoanele cu Handicap – Comisia Superioară de Evaluare

a Persoanelor cu Handicap pentru Adulți, împotriva Sentinței nr. 60/F/CA/2010 din

2 martie 2010 a Curții de Apel Alba Iulia, secția contencios administrativ și fiscal,

ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 23 noiembrie 2010.