ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1523/2011

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1523/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul

Curții de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal,

reclamanta I.A., prin mandatar Asociația de Psihiatrie Arizona, a chemat în

judecată pe pârâta Autoritatea Națională pentru Persoanele cu Handicap din

cadrul Ministerului Muncii, Familiei și Protecției Sociale - Comisia Superioară

de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulți, solicitând anularea

Deciziei de încadrare în grad de handicap nr. 9693 din 30 iulie 2009 și

obligarea pârâtei să emită o nouă decizie de încadrare a reclamantei într-un

grad de handicap grav permanent, cu asistent personal.

In motivarea cererii reclamanta a

arătat că pârâta Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor cu Handicap

pentru Adulți, în mod greșit, nu a acordat asistent personal și încadrare cu

caracter permanent, întrucât boala de care suferă nu se remite, fiind luată în

evidentele comisiei județene încă din 2007.

Instanța a pus în discuție necesitatea

introducerii în cauză a emitentului certificatului de încadrare în grad de

handicap - Consiliul Județean Hunedoara - Comisia de Evaluare a Persoanelor

Adulte cu Handicap.

Reclamanta a considerat că acesta nu

are calitate procesuală pasivă în raport cu împrejurarea că, în cazul de față a

fost admisă contestația și este dedusă judecății doar decizia comisiei

superioare.

Prima instanță a respins excepția

lipsei calității procesuale a Consiliul Județean Hunedoara - Comisia de

Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap, reținând, în esență că ceea ce

reclamanta atacă în instanță este refuzul de a fi încadrată în grad de handicap

permanent, menținut atât în actul inițial emis la nivel județean, cât și prin

decizia organului ierarhic superior. Argumentul reclamantei în sensul că în

cazul de față, este dedusă judecății doar decizia comisiei superioare și

Comisia județeană nu ar avea calitate procesuală pasivă, este nefondat deoarece

se supune controlului judiciar refuzul menținut atât la nivel județean cât și

la nivel central de a se dispune încadrarea în grad de handicap pe durată

permanentă.

A mai apreciat prima instanță, cu

privire la acest aspect că emitentul actului - Comisia de Evaluare a

Persoanelor Adulte cu Handicap din cadrul Consiliului Județean Hunedoara -

trebuie să aibă posibilitatea de a apăra actul atacat și trebuie să-i fie

opozabilă hotărârea instanței care va cuprinde dispoziții fie în sensul

menținerii actului său, fie al desființării acestuia.

Pe fondul cauzei Ministerul Muncii,

Familiei și Protecției Sociale, Autoritatea Națională pentru Persoanele cu

Handicap - Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru

Adulți a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, deoarece handicapul nu

este ireversibil și există neconcordanțe între datele puse în evidență de

testele psihologice și datele din ancheta socială care nu atestă plata unei

persoane pentru supraveghere și îngrijire permanentă și se impune o nouă

verificare după un an a stadiului bolii.

Curtea de Apel Alba Iulia, secția de

contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 128/F/Ca din 4 mai 2010,

a respins acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta I.A.,

prin mandatar, împotriva pârâtelor Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor

cu Handicap pentru Adulți din cadrul Ministerului Muncii, Familiei și

Protecției Sociale și Comisia de evaluare a persoanelor adulte cu handicap din

cadrul Consiliului Județean Hunedoara.

Pentru a hotărî astfel prima instanță

a reținut următoarele considerente:

Potrivit art. 46 alin. (1) din H.G.

nr. 268/2007 „Evaluarea persoanelor adulte cu handicap este un proces complex

și continuu prin care sunt estimate și recunoscute particularitățile de

dezvoltare, integrare și incluziune socială a acestora. Procesul presupune

colectarea de informații cât mai complete și interpretarea acestora în scopul

orientării asupra deciziei și intervenției."

Verificând motivarea comisiei

superioare în ceea ce privește refuzul acordării gradului de handicap grav permanent

instanța a reținut că această opinie este justificată.

In Ordinul nr. 1992/2007 al

Ministerului Sănătății Publice pentru aprobarea criteriilor

medico-pshihosociale pe baza cărora se stabilește încadrarea în grad de

handicap, capitolul

I

pct.

II "

Evaluarea

Gradului de Handicap în Regresia (Deteriorarea) Funcțiilor Intelectuale"

se referă la demențe atrofico-degenerative (demență senilă, demență în boala

Alzheimer, boala Pick), boli care afectează primar, direct și selectiv

creierul, caracterizate prin:

- pierderea abilităților intelectuale

suficient de severă pentru a interfera cu activitățile sociale și profesionale;

- deteriorarea gândirii abstracte;

- tulburări ale activității corticale

superioare: afazie, apraxie, agnozie, dificultăți construcționale;

- modificarea personalității;

- starea de conștientă clară.

În acest capitol la pct.

II

se prevede că pentru acordarea

gradului grav de handicap mintal deficiențele funcționale trebuie să fie grave,

puse în evidență: printr-un scor sub 9 la testul MMSE; atrofie corticală

marcată cerebral, fără tulburări motorii; demența Alzheimer - atrofie corticală

marcată în lobii frontali și parietali + triada simptomatică; uitarea numelor

celor apropiați; uitarea datelor personale; incapacitate de memorare;

deteriorarea judecății, a controlului pulsional; triada patognomonică

(agnozie,afazie,apraxie).

Sub aspectul limitărilor în

activitate, în cazul handicapului grav se pune în evidență o dependență totală de

îngrijirile primite din afară, limitarea în relaționare socială, lipsă de

autodeterminare, necesitând asistent personal.

Prima instanță a reținut că din

ancheta socială (fila 53) rezultă că reclamanta realizează activități de bază

în marea majoritate singură, poate utiliza singură mijloace de comunicare,

poate face singură activități ușoare în gospodărie, știe să-și gestioneze

singură propriile venituri, participă spontan la activități pe timp liber,

concluzia fiind aceea că nu necesită îngrijire. In consecință nu s-a demonstrat

în cauză îndeplinirea condițiilor pentru acordarea asistentului personal.

In ce privește caracterul permanent al

încadrării în gradul de handicap, Curtea a considerat că deși potrivit

Instrucțiunilor Ministerului Muncii, Familiei și Protecției Sociale pentru

Boala Alzheimer formă avansată handicapul este ireversibil, în cauză există

neconcordanțe între actele medicale și datele anchetei sociale care trebuie

verificate în sensul înlăturării lor conform recomandărilor comisiei

superioare.

Coroborând toate cele de mai sus,

instanța a apreciat că este necesar ca, la sfârșitul perioadei de valabilitate

de un an a încadrării, reclamanta să urmeze recomandările comisiei superioare,

respectiv să se interneze în Spitalul Județean Hunedoara, să depună copie după

fișa de consultație pentru a dovedi caracterul fundamentat al handicapului în

raport cu criteriile medicale și psihosociale din Ordinul 1992/2007 și o nouă

anchetă socială.

Instanța de fond a considerat că față

de faptul că reclamanta contestă numai parțial actele de încadrare în grad de

handicap cu privire la caracterul revizuibil al încadrării, acte confirmate de

Comisia superioară, nu poate invoca nelegala compunere a comisiei județene

pentru că nu este în interesul său să invoce un motiv care ar atrage anularea

în întregime a actului, cât timp dorește să conserve o parte importantă a

acestuia.

Împotriva acestei hotărâri a declarat

recurs reclamanta I.A. prin Asociația de Psihiatrie Arizona criticând-o pentru

nelegalitate și netemeinicie.

Recurenta a susținut că în mod nelegal

prima instanță a respins efectuarea unei expertize medico-legale, pe baza

documentelor medicale existente la dosar si a examinării personale, pe care a

solicitat-o la termenul din data de 24 martie 2010, întrucât a contestat

decizia sub aspectul permanentei acesteia și era necesar ca un expert să

stabilească daca deficienta respectiva se încadrează în gradul de handicap grav

- permanent cu asistent personal si daca boala de care suferă este

ireversibila.

A mai arătat recurenta că, în mod

surprinzător prima instanță a

reținut că „reclamanta

nu are de ce sa evite un atare control (cu referire la

internarea în Spitalul județean Hunedoara), având

chiar interesul de a demonstra,

cu

acte de evaluare medicala, sociala si psihologica solicitate de comisie că

îndeplinește cerințele legale pentru încadrarea

în grad de handicap grav,,

întrucât

a

demonstrat acest fapt prin actele medicale depuse, însă comisiile au fost cele

care nu au ținut cont de propriile Instrucțiuni metodologice nr. 800/2008, în

funcție de care trebuiau sa-i acorde certificat sau decizie cu caracter

permanent adică nerevizuibil.

Recurenta a mai precizat că potrivit

art. 13 alin (2) din O.G. nr. 14/2003, Comisia Superioara coordonează din punct

de vedere metodologic activitatea Comisiilor Județene, prin urmare ar fi

trebuit sa analizeze sub toate aspectele contestația formulată si să observe ca

această comisie județeană, nu a respectat legislația si instrucțiunile mai sus

menționate si nicidecum sa mențină constatările certificatului prelungindu-i

doar temporar valabilitatea.

Prin urmare, a considerat reclamanta

nici una dintre comisii nu si-a îndeplinit atribuțiile stabilite de lege, și

este in situația în care în acest moment deși suferă de o boala ireversibila nu

mai are un certificat valid ceea ce a dus la pierderea drepturilor rezultate

din acesta, începând cu luna aprilie 2010.

A mai arătat de asemenea recurenta, că

toate documentele medicale depuse inițial proveneau din instituții medicale

acreditate de stat și nu înțelege de ce numai actele provenind de la Spitalul

Județean Hunedoara pot fi luate in considerare.

In ceea ce privește concluziile

anchetei sociale, recurenta a susținut că acestea pot influenta doar

necesitatea asistentului personal (cu sau fără) si nicidecum valabilitatea

permanenta a certificatului așa cum in mod greșit a reținut instanța de fond.

In fine recurenta a arătat că atât

Serviciul de evaluare complexa cât si Comisiile si-au depășit atribuțiunile

legale solicitându-i tot felul de documente, ce nu sunt prevăzute de lege, mai

mult și-a permis să nu tina cont de actele medicale depuse.

Înalta Curte,

analizând actele și lucrările dosarului, în raport cu

criticile formulate și din oficiu

potrivit dispozițiilor art. 304

1

C. proc. civ.

, constată că recursul este nefundat pentru cele

ce vor

fi expuse în continuare:

Reclamanta a fost încadrată, începând

cu anul 2007, în grad de handicap grav, cu asistent personal pentru cod de

boală G30, handicap 5 (mental) pe câte 12 luni iar la revizuirea din anul 2009

i s-au solicitat mai multe acte și prezentarea la comisie în vederea efectuării

evaluării conform art.46 și urm. din H.G. 268/2007 .

La data de 13 aprilie 2009 s-a dispus

încadrarea sa în grad de handicap grav - cod de boală G30, handicap 5 fără

asistent personal prin Certificatul nr. 67797 din 13 aprilie 2009, emis de Comisia

de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap din cadrul Consiliului Județean

Hunedoara, cu valabilitate 12 luni și termen de revizuire la 14 martie 2010.

Împotriva refuzului de încadrare în

grad de handicap permanent și cu asistent personal, reclamanta a formulat

contestație la Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru

Adulți, care, prin Decizia nr. 9693 din 30 iulie 2009, a păstrat această

încadrare, reținând în considerentele acestei decizii ca la data revizuirii

reclamanta să prezinte internare la psihiatrie în Spitalul Județean Hunedoara,

copie după fișa de consultație de la unitățile sanitare care i-au asigurat

asistența medicală pentru afecțiunea psihică și ancheta socială efectuată de

serviciul de evaluare complexă.

În raportul de

evaluare complexă s-au sintetizat concluziile evaluării sociale

din ancheta

socială, ale evaluării medicale, ale celei psihologice, vocaționale și

educaționale, comisia de evaluare complexă propunând încadrarea în grad grav de

handicap jură asistent

personal, Comisia de evaluare a persoanelor adulte cu handicap dând eficiență

acestei propuneri.

Înalta Curte reține că în mod corect

prima instanță a respins acțiunea reclamantei menținând încadrarea în grad de

handicap grav, revizuibil - cod de boală G30, handicap 5 fără asistent

personal, dispusă de autoritățile pârâte.

Ordinul nr. 1992/2007 al Ministrului

sănătății publice pentru aprobarea criteriilor medico-pshihosociale pe baza

cărora se stabilește încadrarea în grad de handicap, capitolul

I

pct. II "Evaluarea Gradului de

Handicap în Regresia (Deteriorarea) Funcțiilor Intelectuale" se referă la

demențe atrofico-degenerative (demență senilă, demență în boala Alzheimer,

boala Pick), boli care afectează primar, direct și selectiv creierul, caracterizate

prin:

- pierderea abilităților intelectuale

suficient de severă pentru a interfera cu activitățile sociale și profesionale;

- deteriorarea gândirii abstracte;

- tulburări ale activității corticale

superioare: afazie, apraxie, agnozie, dificultăți construcționale;

- modificarea personalității;

- starea de conștientă clară.

De asemenea, la pct.

II

se prevede că pentru acordarea

gradului grav de handicap mintal deficiențele funcționale trebuie să fie grave,

puse în evidență: printr-un scor sub 9 la testul MMSE; atrofie corticală

marcată cerebral, fără tulburări motorii; demența Alzheimer - atrofie corticală

marcată în lobii frontali și parietali + triada simptomatică; uitarea numelor

celor apropiați; uitarea datelor personale; incapacitate de memorare; deteriorarea

judecății, a controlului pulsional; triada patognomonică (agnozie, afazie,

apraxie).

Sub aspectul limitărilor în

activitate, în cazul handicapului grav se pune în evidență o dependență totală

de îngrijirile primite din afară, limitarea în relaționare socială, lipsă de

autodeterminare, necesitând asistent personal.

Ori din ancheta socială, așa cum în

mod corect a reținut și prima instanță, rezultă că reclamanta realizează

activități de bază în marea majoritate singură, poate utiliza singură mijloace

de comunicare, poate face singură activități ușoare în gospodărie, știe să-și

gestioneze singură propriile venituri, participă spontan la activități pe timp

liber. Ca atare, concluzia este că nu necesită îngrijire, în cauză

nedemonstrându-se îndeplinirea condițiilor pentru acordarea asistentului

personal.

In ceea ce privește caracterul

permanent al încadrării în gradul de handicap, Înalta Curte reține că în mod

corect prima instanță a constatat că, deși potrivit Instrucțiunilor

Ministerului Muncii, Familiei și Protecției Sociale pentru Boala Alzheimer

formă avansată, handicapul este ireversibil, în cauză există neconcordanțe

între actele medicale și datele anchetei sociale care trebuie verificate în

sensul înlăturării lor conform recomandărilor comisiei superioare.

Așa fiind și având în vedere

considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., se

va respinge recursul declarat ca nefondat.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de I.A.

prin Asociația de Psihiatrie Arizona a Persoanelor cu Handicap Mintal și Boală

Alzheimer Hunedoara împotriva sentinței nr. 128/F/Ca din 4 mai 2010 a Curții de

Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi

15 martie 2011.