ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 26.11.2010

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 9693/2009

HOTĂRÂRE
26.11.2010
CAMERĂ
civil_1
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 9693/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Deliberând în

condițiile art. 256 C. proc. civ. reține

următoarele:

Prin cererea

înregistrată la 29 noiembrie 2007, reclamanții C.O.

și C.D.S. au chemat în

judecată pe pârâta N.A.M., solicitând instanței, în temeiul dispozițiilor art. 978,

art.

982, art. 1077

și urm. C. civ. și art. 5 alin. (2) din Titlul

X

al Legii

nr. 247/2005, pronunțarea unei

hotărâri care să țină loc de act autentic

de vânzare-cumpărare având ca obiect imobilul înscris în

C.F. nr. 284 Corbeanca județul Ilfov compus din teren în suprafață de 600 mp

din

suprafața de

600 mp din suprafața totală de 11609 mp situate în

intravilanul comunei Corbeanca

și construcție /Lip Vila Cormoran,

edificata

pe respectivul teren.

Tribunalul

București, secția a III-a civilă, prin sentința civilă nr.

501 din 12 martie 2008 a

respins acțiunea ca neîntemeiată, cu motivarea, în

esență, că în contract a fost inserată și o clauză de

dezicere și nu

penală, având în vedere că

interpretarea clauzelor se face în sensul ca

ele să producă efecte

juridice.

Curtea de Apel

București, secția a

IV-

a civilă, învestită cu

soluționarea

apelului declarat de reclamanți, prin decizia nr. 861 din 19 noiembrie 2008 a

admis apelul, a schimbat în tot sentința apelată în

sensul că a admis acțiunea, a constata intervenită vânzarea-cumpărarea

imobilului

situat în Corbeanca, județul Ilfov, format din 600 mp teren, tarlaua 60,

parcela 175/1 și construcția edificată conform

autorizației de construire nr. 127 din 20 iunie 2006 Primăriei Corbeanca

și a cotei indivize din drumurile de acces și utilitățile aferente imobilului,

hotărârea ținând loc de act de vânzare-cumpărare,

pentru motivele ce

urmează:

Prin antecontractul

încheiat la data de 13 iunie 2007 la BNP

C.E., C.N.D. și S.M.S.

între N.A.M., în calitate de vânzător, și C.O.

și C.D.S., în calitate de cumpărător, pârâta s-a

obligat să vândă reclamanților dreptul de

proprietate asupra terenului

de 600 mp din comuna Corbeanca și

construcția edificată pe acest teren.

Prin antecontract

s-a stabilit prețul convenit de către părți în

vederea înstrăinării și achitarea sumei cu titlu

de avans, urmând a fi

semnat contractul de vânzare-cumpărare în formă autentică la data de

1 septembrie 2007, cu posibilitatea prelungirii

acestuia până la data de 1 decembrie 2007.

Prin clauzele contractuale s-a stabilit

ca în cazul în care

cumpărătorii nu vor mai

dori încheierea contractului de vânzare-

cumpărare în formă autentică, sau nu achită restul de preț, li se va

restitui suma achitată cu titlu de avans, sub

sancțiunea aplicării unei

penalități în sumă de 25.000 EURO.

În situația în care vânzătoarea nu va mai

dori perfectarea

contractului de

vânzare-cumpărare, aceasta va restitui cumpărătorilor suma primită cu titlu de

avans, cu aplicarea unei penalități de 25.000

EURO.

De asemenea, din

antecontractul încheiat între părți rezultă că în

situația neîndeplinirii

obligațiilor contractuale există posibilitatea

părților de a se adresa instanței de judecată să pronunțe o hotărâre

care să țină loc de act de vânzare-cumpărare.

Intre părți nu a

fost perfectat contractul de vânzare-cumpărare,

iar la data de 20 noiembrie 2007, promitenta vânzătoare a notificat pe

promitenții cumpărători în vederea rezilierii

contractului de vânzare-cumpărare , arătând că a luat hotărârea de a nu mai

înstrăina imobilul și și-a manifestat intenția de a nu mai încheia contractul

de vânzare-

cumpărare în formă autentică

și a solicitat rezilierea antecontractului

de vânzare-cumpărare și restituirea sumei achitate cu titlu de avans.

Curtea a constatat

că potrivit dispozițiilor art. 1298 C. civ.,

dacă vinderea nu este executată din culpa uneia dintre părțile contractante,

iar aceasta va pierde arvuna dată, sau o va întoarce

îndoită dacă a primit-o, numai în situația în care partea care nu este

în

culpă nu alege să ceară executarea vinderii.

Potrivit dispozițiilor art. 1073 C. civ.,

creditorul obligației

are dreptul de a primi

întocmai obligația contractată, deci are dreptul

de a solicita

executarea în natură a acestuia.

Din analiza acestor

texte legale a rezultat că posibilitatea de a

cere executarea în natură a obligației, aparține

creditorului obligației, în

speță creditori ai obligației fiind promitenții cumpărători.

In cauză, executarea în natură a

obligației este posibilă, iar

partea în

culpă este promitenta vânzătoare, iar promitenții cumpărători în calitate de

creditori ai obligației au ales să ceară executarea în natură

a obligației, adică pronunțarea de către instanță

a unei hotărâri care să

țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare

potrivit clauzei

contractuale din

antecontractul de vânzare-cumpărare încheiat între

părți.

Împotriva deciziei a declarat recurs pârâta,

întemeiat pe

dispozițiile art. 304 pct. 8

și 9 C. proc. civ.

Prin dezvoltarea

motivului de modificare prevăzut de art. 304

pct. 8 C. proc. civ. se arată că instanța a interpretat greșit

clauza conform căreia „în cazul în care

promitentul nu va mai dori perfectarea contractului de vânzare-cumpărare,

acesta se obligă să restituie potențialilor cumpărători suma primită cu titlu

de avans și o

penalitate de 25.000 Euro".

Această clauză nu

poate fi interpretată decât ca o clauză de

dezicere întrucât interpretarea clauzelor se face

în sensul ca ele să

producă efecte

juridice.

In situația în care

în cuprinsul unui antecontract s-a prevăzut

o clauză de dezicere în favoarea uneia sau a ambelor părți,

consimțământul poate fi revocat unilateral și

instanța nu mai poate

pronunța o hotărâre care să țină loc de contract

de vânzare-cumpărare.

Cu referire la motivul de recurs prevăzut

de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., se arată că instanța a caracterizat și analizat

eronat clauzele convenției cu încălcarea

dispozițiilor art. 977 C. civ.,

potrivit

cărora interpretarea contractelor se face după intenția comună

a părților contractante iar nu după sensul literal

al termenilor,

Prevederea „în

cazul în care .... nu mai dorește" are valoarea unei clauze rezolutorii,

fiind la îndemâna oricărei părți, reclamanții

asumându-și și riscul desființării unilaterale a

contractului de către

recurenți până la

încheierea contractului.

Analizând decizia

recurată, prin prisma criticii formulate, a

probatoriilor administrate în toate etapele

procesuale și a temeiurilor de drept incidente în cauză, Înalta Curte reține

caracterul nefondat al

recursului pentru

argumentele ce succed.

Promisiunea sinalagmatică de

vânzare-cumpărare, fiind un contract ca oricare altul, i se aplică principiul

forței obligatorii care guvernează această materie, art. 969 C. civ.

Aceasta nu înseamnă că părțile nu pot,

prin voința lor, să

adopte o clauză de

dezicere, clară și neechivocă, în caz contrar, față de

dispozițiile art. 1298 C. civ., clauza are rol

confirmatoriu în sensul

că în caz de nerealizare a vânzării datorită

culpei uneia dintre părți,

cealaltă parte

are alegerea între a cere executarea silită sau a pune în

funcție clauza de arvună.

Acordul de voință intervenit între reclamanți

și pârâtă

cuprinde, printre altele, și

următoarele dispoziții: „în situația în care

soții C.O. și C.D.S. promitenții-cumpărători nu

vor mai dori încheierea contractului de

vânzare-cumpărare în formă

autentică

sau nu achită restul de preț, li se va restitui suma achitată cu titlu de

avans, cu excepția unei penalități în sumă de 25.000 Euro"; în

cazul în care N.A.M., promitentul-vânzător, nu va

mai dori perfectarea contractului de

vânzare-cumpărare, aceasta se

obligă

să restituie promitenților-cumpărători suma primită cu titlu de

avans și o penalitate de 25.000 Euro";

„părțile contractante convin ca,

în

baza antecontractului de vânzare-cumpărare, instanța să poată

pronunța,

la solicitarea părții interesate, o hotărârea judecătorească care să țină loc

de contract de vânzare-cumpărare".

Interpretarea dată de recurentă, în

sensul denunțării

unilaterale a contractului

de către vânzător, ca excepție de la regula

instituită de art. 969 C.

civ., nu poate fi primită.

In operațiunea de interpretare a

prevederilor contractuale, unde printre altele, instanța de apel a dat

eficiență interpretării ce

rezultă din

întreg actul, potrivit dispozițiilor art. 972 și art. 978 C. civ.

Primele două clauze menționate,

referitoare la plata de

penalități de 25.000

Euro în cazul neîncheierii contractului, au valoarea unor clauze penale care

evaluează prejudiciul suferit de partea ce nu a

obținut îndeplinirea

obligației asumate.

Inserarea acestor clauze nu echivalează

cu permisiunea acordată debitorului unei obligații de a nu-și executa obligația

principală, cu condiția plății sumelor

stabilite în clauză.

Debitorul nu are drept de opțiune între

executarea obligației principale și plata clauzei penale, el nu poate refuza

executarea, oferind clauza penală.

De asemenea, potrivit art. 1068 C. civ., numai

creditorul obligației principale, în speță obligația debitoarei promitente vânzătoare

de a încheia în formă autentică contractul de vânzare-cumpărare este

îndreptățit să solicite debitorului fie executarea în

natură, fie plata clauzei penale.

Dând eficiență dispozițiilor legale

arătate, în acord și cu Prevederea contractuală referitoare la emitea unei

hotărâri

judecătorești în temeiul art. 5

alin. (2) titlul

X

din Legea nr. 247/2005,

reclamanții au optat pentru executarea în natură de

către pârâtă a

obligației principale.

Așadar, soluția

pronunțată de instanța de apel este conformă

dispozițiilor art. 969, art. 1073 și art. 1298 C. civ.

Înalta Curte,

reținând că instanța de apel a interpretat corect

actul juridic dedus judecății, cu aplicarea

corespunzătoare a

dispozițiilor legale

incidente în cauză, în temeiul dispozițiilor art. 312

alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca

nefondat.

Respinge, ca nefondat, recursul declarat

de pârâta N.A.M.

împotriva deciziei nr. 861

din 19 noiembrie 2008 a

Curții de Apel București, secția a

IV-

a

civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 26 noiembrie 2010.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2009-12-10
0,94
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3315/2009
deciziei comerciale nr. 166 din 30 martie 2009 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, a promovat recurs pârâta N.E. care a criticat această hotărâre pentru nelegalitate, solicitând în temeiul art. 304 pct. 9 C. pro
ÎCCJ 2009-01-21
0,92
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 105/2009
ul cauzei, a susținut, în esență că, instanța de fond nu s-a pronunțat cu privire la apărările acesteia și la probele administrate, dându-se eficiență unui raport de evaluare în baza căruia s-a presupus eronat că s-ar fi cumpărat imobilul d
ÎCCJ 2009-11-17
0,92
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 9394/2009
lcarea dispozițiilor art. 23 alin. (1) din Legea nr. 18/1991, a constatat dreptul de proprietate al pârâților asupra terenului de 4834 mp, în litigiu, deși aceștia dobândiseră prin act autentic doar 800 mp, iar probele atestă că doar aceast
ÎCCJ
0,92
ÎCCJ, decizie (scj.ro #119943)
ă a unei vătămări urmare celor susținute. Cum vătămarea nu a fost dovedită, Curtea a apreciat că apelanta pârâtă nu are un interes în invocarea acestei critici. Apelanta-pârâtă a mai susținut că la data de 01 decembrie 2007 a deschis rol fi
ÎCCJ 2010-12-14
0,91
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4383/2010
credințe a subdobânditorului cu titlu oneros și asigurarea stabilității circuitului civil reprezintă excepția de la regula anulării actului subsecvent ca urmare a anulării actului principal așa încât nu se impune anularea contractului de vâ
Sursă