ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3315/2009
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3315/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)
Din examinarea lucrărilor
din dosar, constată următoarele:
Judecătoria Buftea, prin
sentința civilă nr. 5599 din 15 noiembrie 2006, a admis excepția prescripției
dreptului la acțiune și a respins, ca prescrisă, acțiunea formulată de
reclamanta SC S.A. SRL cu sediul social în comuna Corbeanca Județul Ilfov la
contradictoriu cu pârâta N.E. cu domiciliul în Comuna Corbeanca județul Ilfov.
În fundamentarea acestei
soluții, instanța a reținut că, la data de 30 iunie 1994, prin antecontractul
de vânzare-cumpărare, pârâta N.E. a promis că vinde reclamantei SC S.A. SRL o
suprafață de 5000 m.p. teren extravilan situat în comuna Corbeanca, sat Oracu județul
Ilfov.
Acest act juridic a generat în
sarcina părților obligații de a face, respectiv de a perfecta în viitor
contractul de vânzare-cumpărare în formă autentică, în condițiile în care
prețul a fost achitat integral de promitentul cumpărător la data de 30 iunie
1994.
Termenul de prescripție s-a
împlinit, la data de 30 iunie 1997, neavând relevanță împrejurarea că
reclamanta a folosit terenul în perioada 1998 - 2004.
Tribunalul București, secția
a VI-a comercială, prin decizia comercială nr. 991/ A din 8 octombrie 2007, a
admis apelul declarat de reclamanta SC S.A. SRL împotriva sentinței civile nr. 5599
din 15 noiembrie 2006 pronunțată de Judecătoria Buftea, a anulat sentința
apelată și a reținut cauza spre competentă soluționare în primă instanță, cu
motivarea că raporturile dintre părți cad sub incidența dispozițiilor art. 4
coroborate cu cele ale art. 56 C. com., ceea ce atrage competența de
soluționare a litigiului în primă instanță de către tribunal.
Prin decizia comercială nr. 267
din 28 februarie 2008 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a comercială,
a fost respins, ca nefondat, recursul pârâtei N.E. împotriva sentinței
comerciale nr. 991/ A din 8 octombrie 2007 a Tribunalului București, secția a
VI-a comercială, având în vedere că apelul a fost soluționat cu prioritate prin
prisma aspectelor referitoare la competența soluționării litigiului.
În fond, după casare,
Tribunalul București, secția a VI-a comercială, prin sentința comercială nr. 9538
din 22 septembrie 2008, a respins, ca nefondată, cererea reclamantei SC S.A. SRL.
S-a apreciat că
antecontractul are natura juridică a unei promisiuni unilaterale de vânzare,
iar reclamanta a prevăzut un interes patrimonial de a dobândi proprietatea terenului
și a primit promisiunea pârâtei de a vinde bunul. Nici o obligație nu s-a
stabilit în sarcina reclamantei în sensul cumpărării bunului, pentru a fi în
prezența unei promisiuni bilaterale de vânzare-cumpărare.
Nu ne aflăm nici în prezența
unei vânzări sub condiție deoarece părțile au prevăzut în mod expres faptul că
nu s-a încheiat un contract de vânzare-cumpărare.
O vânzare sub condiție face
valabilă vânzarea din chiar ziua promisiunii, în speță, însă pârâta a avut
dreptul de a se răzgândi, de a refuza vânzarea din motive subiective, potrivit
clauzei prevăzute în contract, situație în care trebuia să restituie
reclamantei de 10 ori prețul pretins.
Potrivit declarațiilor martorilor
V.I. și C.A., precum și adresa nr. 5887/2008 emisă de Primăria Corbeanca,
pârâta are folosința bunului.
Curtea de Apel București, secția
a V-a comercială, prin decizia comercială nr. 166 din 30 martie 2009, a admis
apelul declarat de reclamanta SC S.A. SRL împotriva sentinței comerciale nr. 9538
din 22 septembrie 2008 pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a comercială,
a schimbat în tot sentința atacată și a admis acțiunea reclamantei, constatând
intervenită vânzarea-cumpărarea terenului în suprafață de 5000 mp situat în
comuna Corbeanca, sat Oracu, județul Ilfov, pentru prețul de 600 000 (ROL)
achitat integral.
Instanța de apel a stabilit
că în cauză este vorba de un antecontract de vânzare-cumpărare încheiat între
părți, deci o convenție bilaterală și nu de un act unilateral, respectiv a unei
promisiuni unilaterale de vânzare din partea pârâtei.
Faptul că prețul
contractului a fost achitat integral a fost recunoscut de pârâtă prin răspunsul
dat la interogatoriu la data de 18 octombrie 2006.
Atitudinea pârâtei a fost de
o totală rea credință, prin aceea că nu a recunoscut încheierea
antecontractului, înscriindu-se în fals împotriva propriei semnături,
solicitând chiar efectuarea unei expertize criminalistice, care în final a
concluzionat că semnătura în actul contestat aparține promitentei vânzătoare N.E.
Astfel, este posibil ca în
caz de refuz de a încheia contractul la care se referă promisiunea, instanța de
judecată să oblige la aceasta, hotărârea putând să țină loc de contract.
Împotriva deciziei
comerciale nr. 166 din 30 martie 2009 pronunțată de Curtea de Apel București, secția
a V-a comercială, a promovat recurs pârâta N.E. care a criticat această
hotărâre pentru nelegalitate, solicitând în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc.
civ., admiterea recursului și modificarea în tot a deciziei atacate cu consecința
menținerii sentinței dată în fond.
În dezvoltarea motivelor de
recurs s-a evocat împrejurarea că pârâta nu a fost de rea credință, terenul s-a
aflat în permanență în posesia și folosința exclusivă a recurentei iar din
analiza antecontractului rezultă că există referiri numai la promisiunea
vânzătoarei de vinde suprafața de 5000 m.p. de teren.
Intimatul reclamant SC S.A. SRL
a depus întâmpinare prin care a cerut respingerea recursului.
Înalta Curte, analizând
materialul probator administrat în cauză, raportat la criticile aduse prin
cererea de recurs, constată că acestea sunt justificate, urmând a admite
recursul pârâtei N.E. pentru următoarele considerente.
Este de necontestat, așa cum
au reținut constant instanțele judecătorești, că între părți, respectiv promitenta
vânzătoare N.E. și promitentul dobânditor SC S.A. SRL a intervenit
antecontractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 3836 din 30 iunie 1994
la N.S.S.A. Ilfov, având ca obiect promisiunea de vânzare a terenului
extravilan în suprafață de 5000m
2
situat în comuna Corbeanca Județul
Ilfov.
Cu această ocazie promitenta
vânzătoare N.E. a declarat că a primit în întregime, la data autentificării
actului, suma de 600 000 lei.
Prin libera lor manifestare
de voință, părțile au stipulat că la momentul obținerii titlului de proprietate
asupra terenului să se prezinte în fața notarului în vederea perfectării
contractului de vânzare cumpărare în formă autentică.
Efectele antecontractului de
vânzare cumpărare, constau în esență, în obligațiile pe care acesta le creează
în sarcina pârâților. În cazul promisiunii de vânzare, o persoană, prevăzând un
eventual interes pentru ea de a dobândi proprietatea unui bun, primește
promisiunea proprietarului de a vinde acel bun, rezervându-și facultatea de
a-și manifesta ulterior consimțământul său de a-l cumpăra.
În speță, promitenta
vânzătoare N.E., declară, conform clauzei contractuale menționate expres, ca în
cazul în care din motive subiective va refuza încheierea contractului de
vânzare-cumpărare autentificat va restitui cumpărătorului de 10 ori prețul
primit.
În rândul său, promitenta
cumpărătoare a fost de acord ca în cazul în care una din părți nu se prezintă
la notarul competent pentru semnarea actului autentic, cealaltă parte va putea
introduce acțiune la instanță pentru daune interese.
Din această perspectivă,
apare cât se poate de evident că, interpretarea clauzelor antecontractului
expus anterior, exclude posibilitatea ca instanța să pronunțe o hotărâre care
să țină loc de act de vânzare cumpărare. Soluția instanței de apel putea fi
primită numai în contextul în care părțile consimțeau să precizeze în
antecontract situația ca instanța să pronunțe o hotărâre care să țină loc de
act de vânzare-cumpărare, atunci când nu era respectată obligația asumată
contractual.
Pentru aceste rațiuni
urmează a admite recursul pârâtei N.E. împotriva deciziei civile nr. 166 din 30
martie 2009 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială, pe care în
temeiul art. 304 pct. 9 raportat la art. 312 pct. 3 C. proc. civ., o va modifica
în sensul că va respinge apelul reclamantei SC S.A. SRL împotriva sentinței nr.
9538 din 22 septembrie 2008 a Tribunalului București, secția a VI-a comercială,
ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de pârâta
N.E. împotriva deciziei comerciale nr. 166 din 30 martie 2009 a Curții de Apel
București, secția a V-a comercială, pe care o modifică în sensul că respinge
apelul declarat de reclamanta SC S.A. SRL Corbeanca împotriva sentinței nr. 9538
din 22 septembrie 2008 a Tribunalului București, secția a VI-a comercială ca
nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 10 decembrie 2009.