ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3224/2009

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 10 martie 2006 și modificată ulterior reclamanții S.T. și S.N. cheamă în judecată pe pârâta SC L. SA București solicitând instanței să dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 10.000 lei (ron), sumă majorată la 577,6 mii lei, reprezentând contravaloarea lipsei de folosință pentru anii 2003-2004 pentru terenul în suprafață de 4 ha., teren arabil, situat în comuna Popești Leordeni, cu cheltuieli de judecată.

Prin sentința comercială nr. 11815 din 6 noiembrie 2008, rectificată prin încheierea din 8 ianuarie 2009, Tribunalul București, secția a VI-a comercială, investit prin declinarea competenței de către Judecătoria Buftea, respinge excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților ca neîntemeiată, admite în parte acțiunea reclamanților și obligă pârâta la plata sumei de 577,6 mii lei reprezentând contravaloare lipsă de folosință pentru anii 2003-2004 pentru terenul din litigiu, cu 4.903 lei cheltuieli de judecată în sarcina pârâtei. Împotriva sentinței primei instanțe pârâta declară apel solicitând la 19 februarie 2009, în temeiul art. 280 alin. (1) C. proc. civ. coroborat cu art. 288 alin. (4) C. proc.

civ., și suspendarea executării sentinței comerciale atacate până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei. Prin încheierea din 2 aprilie 2009 Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, respinge cererea pârâtei apelante de suspendare a executării sentinței primei instanțe, reținând că executarea acesteia nu a început, împrejurare în raport de care petenta nu are un interes născut pentru a cere suspendarea, precum și că nu este dovedită existența unui pericol față de situația profitabilă a societății pentru care nu se conturează iminența insolvabilității așa cum susține aceasta. Împotriva încheierii menționate pârâta apelantă declară recurs solicitând, cu invocarea motivelor prevăzute de art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc.

civ., admiterea acestuia, modificarea în tot a încheierii recurate, cu consecința admiterii cererii sale de suspendare a executării sentinței instanței de fond până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei. Susține pârâta recurentă că încheierea atacată cuprinde o motivare contradictorie și străină de natura pricinii, instanța criticată reținând că intimații creditori ar fi în situația de a nu-și putea recupera suma în litigiu, dar respingând cererea de suspendare sub motiv că procedura de executare nu a fost demarată și ignorând că singura condiție cerută de lege, în cauză, este aceea a existenței unei hotărâri executorii, ca aceea a instanței de fond, și nu și deschiderea procedurii de executare silită a acesteia.

Recurenta critică încheierea atacată și pentru a fi rezultatul interpretării greșite dată de instanță care apreciază eronat că cererea de suspendare a executării sentinței instanței de fond nu îndeplinește condițiile art. 403 C. proc. civ., neincident în cauză întrucât se referă la o altă situație procedurală decât cea dedusă judecății.

Recurenta apreciază că încheierea atacată este și lipsită de temei legal, întrucât instanța a apreciat starea profitabilă din punct de vedere economic a recurentei bazându-se pe date trunchiate și eronate și nu pe datele bilanțiere la zi, care probează că pârâta are datorii totale cu mult mai mari decât profitul obținut, instanța ignorând și faptul că, prin sentința comercială nr. 1 din 15 ianuarie 2009, Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, a admis cererea pârâtei apelante și a dispus suspendarea provizorie a executării sentinței primei instanțe până la soluționarea cererii de suspendare din cadrul apelului, reținând cu acest prilej că suspendarea executării unei hotărâri nu este condiționată expres de punerea ei în executare de către partea care a câștigat procesul, precum și că suspendarea solicitată previne o pagubă iminentă care nu s-ar mai putea repara.

Prin întâmpinarea depusă la dosar intimații reclamanți solicită respingerea recursului ca nefondat. Examinând recursul declarat de recurenta pârâtă prin prisma motivelor de nelegalitate invocate se constată că acesta nu este fondat. Se reține, în acest sens, că încheierea recurată este corect și coerent motivată, instanța reținând întemeiat că situațiile invocate de petentă nu constituie cauze care să conducă la suspendarea executării sentinței atacate, aceasta neaflându-se într-o situație de iminentă insolvență câtă vreme realizează, potrivit bilanțurilor depuse, profit, fiind nerelevant că în anumite perioade ale anului are cheltuieli mai mari, astfel că o eventuală demarare a procedurii de executare silită de către intimații reclamanți nu-i va periclita continuarea activității.

Nu pot fi reținute nici criticile vizând o eronată referire la dispozițiile art. 403 C. proc. civ., câtă vreme o astfel de trimitere este făcută de art. 280 alin. (3) C. proc. civ., dispoziție pe care chiar recurenta a avut-o în vedere la momentul formulării atât a cererii de suspendare a executării hotărârii cât și a recursului declarat împotriva încheierii de respingere a menționatei cereri. Neîntemeiată este și critica recurentei cu privire la o eronată reținere de către instanța de apel a deschiderii procedurii executării silite drept condiție a admiterii cererii de suspendare a executării hotărârii, întrucât instanța a avut în vedere doar împrejurarea că, nefiind demarată o astfel de procedură, petenta pârâtă nu probează existența unui pericol și, deci, nici un interes născut.

Față de cele de mai sus, încheierea recurată fiind temeinică și legală, cu aplicarea dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ. recursul declarat de pârâta recurentă împotriva acesteia urmează a fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâta SC L. SA București împotriva încheierii din 2 aprilie 2009 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțata în ședință publică, astăzi 3 decembrie 2009.