ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 652/2009
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 652/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)
Asupra
recursului de față:
Din examinarea
lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Asupra
recursului de față :
Din examinarea
lucrărilor dosarului constată următoarele :
Prin cererea
înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios
administrativ și fiscal, reclamanta SC I.F. SRL a chemat în judecată pe pârâta
A.D.S. solicitând ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună anularea
procesului verbal de verificare a documentelor de participare la licitație
înregistrat la A.D.S. sub nr. 54709 din 28 iulie 2006, anularea procesului
verbal de verificare a documentelor de participare la licitație, anularea
deciziei nr. 20 din 2 august 2006, emisă de Comisia de soluționare a
contestației .
În motivarea
acțiunii reclamanta a arătat că pârâta a organizat concesionarea suprafeței de
2869,386 ha teren cu destinație agricolă, din domeniul public și privat al
statului, care s-a aflat în administrarea SC C. SA CIOCĂNEȘTI, prin licitație
publică cu strigare. Reclamanta a susținut că procesul verbal de verificare a
documentelor de participare la licitație din data de 28 iulie 2006 s-a apreciat
în mod greșit că nu a respectat condițiile de formă și de conținut prevăzute în
caietul de sarcini.
Curtea de Apel
București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința
civilă nr. 3665 din 14 decembrie 2006, a admis excepția de necompetență
materială a instanței invocată de pârâta și a declinat competența de
soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția comercială.
Pentru a dispune
astfel, curtea a apreciat că în raport de obiectul licitației, respectiv concesionarea
unei suprafețe de teren cu destinație agricolă, din domeniul public și privat
al statului, licitație organizată de A.D.S., instituție publică aflată în
subordinea Ministerului Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale,
dispozițiile Legii nr. 554/2004 nu sunt incidente în cauză.
Tribunalul
București, secția a VI-a comercială, soluționând cauza în primă instanță, prin
sentința comercială nr. 3535 din data de 14 martie 2007 a admis acțiunea
formulată de reclamantă, a anulat procesul verbal de verificare a documentelor
de participare la licitație încheiat în data de 28 iulie 2006, prin care s-a
hotărât excluderea de la licitația privind concesionarea suprafeței de teren de
2869,386 ha agricol și a anulat procesul verbal nr. 20 din 2 august 2006 de soluționare
a contestației depusă de către SC I.R.F. SRL, a anulat decizia Comisiei de
soluționare a contestațiilor din cadrul A.D.S. nr. 20 din 2 august 2006.
Pentru a dispune
astfel, tribunalul a reținut, în cadrul situației de fapt că pârâta a organizat
concesionarea suprafeței de teren cu destinație agricolă, în sup. de 2869,386
ha teren situat în localitatea Ciocănești, județul Călărași, prin licitație
publică cu strigare. În acest sens pârâta a întocmit caietul de sarcini, iar
reclamanta a depus toate documentele de participare prevăzute în caietul de
sarcini, însă pârâta a apreciat că reclamanta nu a respectat toate condițiile
de formă și de conținut solicitate potrivit caietului de sarcini. Această
măsură a fost contestată de către reclamantă , respinsă de către Comisia de
soluționare a contestațiilor, care a stabilit că reclamanta nu a prezentat acte
doveditoare pentru dotarea tehnică corespunzătoare caietului de sarcini,
respectiv facturi, contracte de vânzare cumpărare, leasing, acte de donație, contracte
de prestări servicii, asociere în participațiune. Tribunalul a apreciat
acțiunea întemeiată în raport de depunerea de către reclamantă, în vederea
participării la licitație a unui contract de prestări servicii și nu a unui
contract de asociere în participațiune.
Împotriva
acestei decizii a declarat apel pârâta, iar Curtea de Apel București, secția a
V-a comercială, prin decizia comercială nr. 352 din 6 septembrie 2007 a admis
apelul pârâtei, a schimbat în tot hotărârea atacată și pe fond a respins
acțiunea ca neîntemeiată.
Curtea de Apel,
analizând criticile pârâtei, le-a apreciat fondate având în vedere prevederile
Secțiunii III din caietul de sarcini, potrivit cărora ofertantul avea obligația
de a depune acte doveditoare privind dotarea sa tehnică, dotare care era
explicitată a se referi la utilaje necesare exploatării terenului. În raport de
aceste prevederi, s-a apreciat că lipsește condiția esențială a dovezii privind
dotarea proprie a ofertantului cu utilaje necesare exploatării terenului, pe
toată durata concesiunii.
Împotriva
acestei decizii a declarat recurs reclamanta, în temeiul art. 304 pct. 9 C.
proc. civ., prin care a solicitat admiterea recursului, modificarea în tot a
deciziei recurată, în sensul respingerii apelului pârâtei și pe fond admiterea
cererii de chemare în judecată.
În concret, prin
criticile formulate, recurenta a susținut următoarele :
-
au fost
îndeplinite în totalitate dispozițiile conținute de caietul de sarcini privind
dovada dotărilor prin depunerea contractului de prestări servicii ;
-
dotarea
beneficiarului a fost efectuată prin contractarea serviciului de la un terț și
prestarea efectivă a serviciului de către acesta, prin intermediul utilajelor
proprii ale prestatorului ;
Prin întâmpinare,
pârâta a solicitat respingerea recursului ca nefondat, arătând că instanța de
apel a soluționat cauza în mod corect raportat la prevederile din caietul de
sarcini.
Recursul este
nefondat pentru considerentele care urmează :
Prima chestiune
ce se impune a fi precizată este cea referitoare la obligația prevăzută în
sarcina părții care exercită această cale de atac de a respecta dispozițiile
art. 302
1
și art. 304 C. proc. civ. Exigențele impuse prin cele două
articole au în vedere faptul că recursul în concepția actuală este cale
extraordinară de atac și în consecință, ca ultim nivel de jurisdicție nu își
propune rejudecarea fondului ci o examinare a legalității hotărârilor în
condițiile art. 304 pct. 1-9 C. proc. civ.
Față de aceste
considerente se constată că recurenta a făcut trimitere la art. 304 pct. 9 C.
proc. civ., însă din argumentele aduse pentru susținerea criticilor deciziei
pronunțată de instanța de apel nu rezultă nicio referire la dispoziții legale
pe care instanța le-a ignorat sau aplicat greșit. Potrivit acestui motiv,
hotărârea poate fi casată/modificată dacă este lipsită de temei legal ori a
fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii.
Cu privire la
prima ipoteză se constată că decizia instanței de apel a examinat corect cauza
raportat la cerințele prevăzute în Secțiunea III, pct. 5 și Nota VII din
caietul de sarcini.
Astfel, în mod
corect a interpretat condițiile impuse prin caietul de sarcini, în sensul că
din contractul de prestări servicii nr. 125 din 24 iulie 2006, nu rezultă
îndeplinirea cerințelor impuse de Secțiunea III a Caietului de sarcini.
Nici cea de-a
doua ipoteză nu se regăsește în critica formulată pe acest motiv , întrucât din
argumentele aduse în sprijinul criticilor, că s-a aplicat o normă care nu era
incidentă în cauză sau că s-a dat o interpretare greșită textului de lege care
nu este corespunzătoare situației de fapt. Dimpotrivă, recurenta reia situația
de fapt cu privire la îndeplinirea dispozițiilor conținute de caietul de
sarcini privind dovada dotărilor, situație analizată în cadrul etapei
devolutive a apelului.
Față de aceste
considerente este evident că nu se regăsește în criticile formulate nicio
ipoteză a art. 304 pct. 9 C. proc. civ. pentru a admite că dispozițiile legale
referitoare la îndeplinirea cerințelor impuse de caietul de sarcini și de
scopul concesiunii.
În consecință,
față de cele ce preced, potrivit art. 312 C. proc. civ., recursul va fi
respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca
nefondat, recursul declarat de reclamanta SC I.F. SRL BUCUREȘTI împotriva
deciziei comerciale nr. 352 din 6 septembrie 2007 Curții de Apel București, secția
a V-a comercială.
Irevocabilă.
Pronunțată în
ședință publică, astăzi 3 martie 2009.