ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 652/2009

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Asupra recursului de față : Din examinarea lucrărilor dosarului constată următoarele : Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta SC I.F. SRL a chemat în judecată pe pârâta A.D.S. solicitând ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună anularea procesului verbal de verificare a documentelor de participare la licitație înregistrat la A.D.S.

sub nr. 54709 din 28 iulie 2006, anularea procesului verbal de verificare a documentelor de participare la licitație, anularea deciziei nr. 20 din 2 august 2006, emisă de Comisia de soluționare a contestației . În motivarea acțiunii reclamanta a arătat că pârâta a organizat concesionarea suprafeței de 2869,386 ha teren cu destinație agricolă, din domeniul public și privat al statului, care s-a aflat în administrarea SC C. SA CIOCĂNEȘTI, prin licitație publică cu strigare. Reclamanta a susținut că procesul verbal de verificare a documentelor de participare la licitație din data de 28 iulie 2006 s-a apreciat în mod greșit că nu a respectat condițiile de formă și de conținut prevăzute în caietul de sarcini.

Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 3665 din 14 decembrie 2006, a admis excepția de necompetență materială a instanței invocată de pârâta și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția comercială. Pentru a dispune astfel, curtea a apreciat că în raport de obiectul licitației, respectiv concesionarea unei suprafețe de teren cu destinație agricolă, din domeniul public și privat al statului, licitație organizată de A.D.S., instituție publică aflată în subordinea Ministerului Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale, dispozițiile Legii nr. 554/2004 nu sunt incidente în cauză.

Tribunalul București, secția a VI-a comercială, soluționând cauza în primă instanță, prin sentința comercială nr. 3535 din data de 14 martie 2007 a admis acțiunea formulată de reclamantă, a anulat procesul verbal de verificare a documentelor de participare la licitație încheiat în data de 28 iulie 2006, prin care s-a hotărât excluderea de la licitația privind concesionarea suprafeței de teren de 2869,386 ha agricol și a anulat procesul verbal nr. 20 din 2 august 2006 de soluționare a contestației depusă de către SC I.R.F. SRL, a anulat decizia Comisiei de soluționare a contestațiilor din cadrul A.D.S. nr. 20 din 2 august 2006. Pentru a dispune astfel, tribunalul a reținut, în cadrul situației de fapt că pârâta a organizat concesionarea suprafeței de teren cu destinație agricolă, în sup.

de 2869,386 ha teren situat în localitatea Ciocănești, județul Călărași, prin licitație publică cu strigare. În acest sens pârâta a întocmit caietul de sarcini, iar reclamanta a depus toate documentele de participare prevăzute în caietul de sarcini, însă pârâta a apreciat că reclamanta nu a respectat toate condițiile de formă și de conținut solicitate potrivit caietului de sarcini. Această măsură a fost contestată de către reclamantă , respinsă de către Comisia de soluționare a contestațiilor, care a stabilit că reclamanta nu a prezentat acte doveditoare pentru dotarea tehnică corespunzătoare caietului de sarcini, respectiv facturi, contracte de vânzare cumpărare, leasing, acte de donație, contracte de prestări servicii, asociere în participațiune.

Tribunalul a apreciat acțiunea întemeiată în raport de depunerea de către reclamantă, în vederea participării la licitație a unui contract de prestări servicii și nu a unui contract de asociere în participațiune. Împotriva acestei decizii a declarat apel pârâta, iar Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, prin decizia comercială nr. 352 din 6 septembrie 2007 a admis apelul pârâtei, a schimbat în tot hotărârea atacată și pe fond a respins acțiunea ca neîntemeiată. Curtea de Apel, analizând criticile pârâtei, le-a apreciat fondate având în vedere prevederile Secțiunii III din caietul de sarcini, potrivit cărora ofertantul avea obligația de a depune acte doveditoare privind dotarea sa tehnică, dotare care era explicitată a se referi la utilaje necesare exploatării terenului.

În raport de aceste prevederi, s-a apreciat că lipsește condiția esențială a dovezii privind dotarea proprie a ofertantului cu utilaje necesare exploatării terenului, pe toată durata concesiunii. Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta, în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ., prin care a solicitat admiterea recursului, modificarea în tot a deciziei recurată, în sensul respingerii apelului pârâtei și pe fond admiterea cererii de chemare în judecată.

În concret, prin criticile formulate, recurenta a susținut următoarele : - au fost îndeplinite în totalitate dispozițiile conținute de caietul de sarcini privind dovada dotărilor prin depunerea contractului de prestări servicii ; - dotarea beneficiarului a fost efectuată prin contractarea serviciului de la un terț și prestarea efectivă a serviciului de către acesta, prin intermediul utilajelor proprii ale prestatorului ; Prin întâmpinare, pârâta a solicitat respingerea recursului ca nefondat, arătând că instanța de apel a soluționat cauza în mod corect raportat la prevederile din caietul de sarcini. Recursul este nefondat pentru considerentele care urmează : Prima chestiune ce se impune a fi precizată este cea referitoare la obligația prevăzută în sarcina părții care exercită această cale de atac de a respecta dispozițiile art. 302 1 și art. 304 C. proc.

civ. Exigențele impuse prin cele două articole au în vedere faptul că recursul în concepția actuală este cale extraordinară de atac și în consecință, ca ultim nivel de jurisdicție nu își propune rejudecarea fondului ci o examinare a legalității hotărârilor în condițiile art. 304 pct. 1-9 C. proc. civ. Față de aceste considerente se constată că recurenta a făcut trimitere la art. 304 pct. 9 C. proc. civ., însă din argumentele aduse pentru susținerea criticilor deciziei pronunțată de instanța de apel nu rezultă nicio referire la dispoziții legale pe care instanța le-a ignorat sau aplicat greșit. Potrivit acestui motiv, hotărârea poate fi casată/modificată dacă este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii.

Cu privire la prima ipoteză se constată că decizia instanței de apel a examinat corect cauza raportat la cerințele prevăzute în Secțiunea III, pct. 5 și Nota VII din caietul de sarcini. Astfel, în mod corect a interpretat condițiile impuse prin caietul de sarcini, în sensul că din contractul de prestări servicii nr. 125 din 24 iulie 2006, nu rezultă îndeplinirea cerințelor impuse de Secțiunea III a Caietului de sarcini. Nici cea de-a doua ipoteză nu se regăsește în critica formulată pe acest motiv , întrucât din argumentele aduse în sprijinul criticilor, că s-a aplicat o normă care nu era incidentă în cauză sau că s-a dat o interpretare greșită textului de lege care nu este corespunzătoare situației de fapt.

Dimpotrivă, recurenta reia situația de fapt cu privire la îndeplinirea dispozițiilor conținute de caietul de sarcini privind dovada dotărilor, situație analizată în cadrul etapei devolutive a apelului. Față de aceste considerente este evident că nu se regăsește în criticile formulate nicio ipoteză a art. 304 pct. 9 C. proc. civ. pentru a admite că dispozițiile legale referitoare la îndeplinirea cerințelor impuse de caietul de sarcini și de scopul concesiunii. În consecință, față de cele ce preced, potrivit art. 312 C. proc. civ., recursul va fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta SC I.F. SRL BUCUREȘTI împotriva deciziei comerciale nr. 352 din 6 septembrie 2007 Curții de Apel București, secția a V-a comercială. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 3 martie 2009.