ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2443/2008

Asupra recursului de față, Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată inițial la Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, și trimisă prin declinare de competență Tribunalului București, secția a VI-a comercială, reclamanta SC E.I. SRL a formulat în contradictoriu cu pârâta A.D.S. acțiune în anulare prin care a solicitat anularea procesului - verbal de verificare a documentelor de participare încheiat în data de 28 iulie 2006; anularea procesului - verbal din 2 august 2006 de soluționare a contestației formulate împotriva procesului - verbal de verificare a documentelor de participare la licitație; anularea deciziei comisiei de soluționare a contestațiilor din cadrul A.D.S.

din 2 august 2006, prin care a fost respinsă contestația formulată de reclamantă împotriva procesului - verbal de verificare a documentelor de participare la licitație, cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată. În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că în temeiul prevederilor Legii nr. 268/2001, a H.G. nr. 626/2001 și a Legii nr. 219/1998, pârâta A.D.S. a organizat concesionarea suprafeței de 2.869,386 ha teren cu destinație agricolă din domeniul public și privat al statului, care s-a aflat în exploatarea SC C. SA, localitatea Ciocănești, județul Călărași, prin licitație publică cu strigare, licitație la care reclamanta a depus documentele de participare prevăzute în caietul de sarcini.

Reclamanta a arătat că prin procesul - verbal de verificare a documentelor de participare din data de 28 iulie 2006 s-a apreciat eronat că nu a respectat toate condițiile de formă și conținut prevăzute în caietul de sarcini, că împotriva acestui proces - verbal a formulat contestație care în mod nelegal a fost respinsă de către Comisia de soluționare a contestațiilor din cadrul A.D.S. La data de 7 martie 2007 reclamanta a arătat că înțelege să își completeze acțiunea introductivă de instanță în temeiul art. 132 alin. (1) C. proc. civ., solicitând și repunerea părților în situația anterioară eliminării SC E.I. SRL de la licitația publică cu strigare. În urma probelor administrate, Tribunalul București a respins acțiunea, ca nefondată.

A reținut că potrivit secțiunii a III-a Documentele de participare din caietul de sarcini, ofertantul avea obligația de a depune la sediul A.D.S. „acte doveditoare privind dotarea tehnică (..) (utilaje necesare exploatării terenului) prin prezentarea următoarelor documente: facturi, contracte de vânzare - cumpărare, contracte de leasing, cote de donație, contracte de prestări servicii, contracte de asociere în participațiune (în acest caz se vor anexa documente care să dovedească dotarea tehnică a asociatului), etc.- în copie legalizată, potrivit caietului de sarcini”. Această obligație stabilită în sarcina ofertantului a avut în vedere verificarea de către Comisie a capacității acestuia de a asigura exploatarea terenului ce urma a fi concesionat în cadrul procedurii de licitație.

Aspectele avute în vedere de Comisie au fost cele rezultate din contractul de prestări servicii din 24 februarie 2006, contract ale cărui clauze folosesc termeni generici ce privesc „asigurarea utilităților necesare la nivelul standardelor și normelor tehnice în vigoare”, cu „respectarea parametrilor cantitativi și calitativi stabiliți de către beneficiar”. Aceste reglementări contractuale nu sunt în măsură să probeze capacitatea de exploatare a ofertantului, prin prestator, capacitate privită ca și condiție de excludere în raport de nota VII. Chiar dacă această notă folosește termenul de „dotare tehnică a ofertantului”, ea nu trebuie interpretată ca privind numai situația în care ofertantul a încheiat un contract de asociere în participațiune atât timp cât acceptarea ofertei sale trebuie să aibă în vedere capacitatea de exploatare făcută în regim propriu sau prin terți (asociați sau prestator servicii).

Or, contractul de prestări servicii nu înfățișează parametrii cantitativi și calitativi stabiliți de către reclamantă, nu face referire la suprafața de teren cu destinație agricolă pentru care sunt angajate lucrările agricole mecanice contractate, astfel încât Comisia, în mod legal, a reținut că nu s-a făcut dovada capacității de exploatare. Pe de altă parte, potrivit pct. 2.6 din secțiunea II capitolul 2 – Organizarea și desfășurarea concesionării prin metoda licitației publice cu strigare, ofertanții puteau solicita explicarea prevederilor procedurii de licitație, implicit cu privire la „documentele de participare solicitate”. Apelul formulat de reclamantă a fost respins prin decizia comercială nr. 539 din 9 noiembrie 2007, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială.

Pentru a se pronunța astfel, Curtea a reținut că hotărârea instanței de fond este legală și temeinică aprecierea dovezilor privind capacitatea de exploatare fiind în concordanță cu condițiile impuse prin nota nr. VII din caietul de sarcini. Împotriva acestei din urmă hotărâri, reclamanta a formulat recurs, în termenul legal, invocând motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. A susținut, în esență, că hotărârea este netemeinică și nelegală deoarece a îndeplinit toate condițiile cerute de caietul de sarcini, instanța ajungând la o soluție contrară numai prin interpretarea trunchiată a dispozițiilor prevăzute la secțiunea III pct. 5 alin. (2) și nota nr. VII.

Potrivit acestora contractul de prestări de servicii constituie act doveditor, caietul de sarcini neobligând ofertantul să depună și alte documente suplimentare contractului de prestări de servicii, față de natura acestuia, așa cum există obligația în cazul unui contract de asociere în participațiune. De altfel, nici nu ar fi posibilă producerea unor dovezi privind capacitatea și/sau dotarea tehnică a prestatorului, acestea fiind documente care privesc activitatea prestatorului, iar nu obiectul efectiv al contractului, respectiv prestarea serviciului. Recurenta - reclamantă a contractat serviciul, iar nu dreptul de a utiliza utilajele necesare prestării serviciului. Cât privește nota nr. VII, aceasta are în vedere numai situația în care ofertantul deține (fie în calitate de proprietar, fie de utilizator) utilajele necesare efectuării lucrărilor, ipoteză în care nu se regăsește recurenta - reclamantă.

Așa fiind, sfera de aplicare a fost extinsă nejustificat față de dispozițiile notei nr. III din Caietul de sarcini care prevede că doar neprezentarea sau prezentarea incompletă a documentelor de participare duce la excluderea ofertantului. A mai arătat că, în același sens, într-o altă cauză similară instanța de judecată a dat câștig de cauză ofertantului. Intimata - pârâtă a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, formulând aceleași apărări. Analizând, recursul se găsește nefondat. Potrivit legii aplicabile contractului, în funcție de obiectul acestuia autoritatea contractantă poate stabili drept condiții de preselecție îndeplinirea unor condiții minime referitoare la capacitatea tehnică și situația economico - financiară.

Ofertanții au dreptul la clarificări în legătură cu aceste condiții de calificare, aceste principii fiind corect reținute de ambele instanțe. În acest cadru, s-a stabilit de către instanțele de judecată dreptul dar și obligația pentru autoritatea contractantă de a verifica documentele de calificare. Pe de altă parte, îndeplinirea de către recurenta - reclamantă a obligației de a depune dovada încheierii unui contract de prestări de servicii nu înlătură dreptul și obligația autorității contractante de a și evalua oferta.

Numai în aceste condiții, și fără a se da o interpretare greșită condițiilor impuse prin Caietul de sarcini, instanța de apel, întocmai ca și instanța de fond a apreciat că autoritatea contractantă nu a procedat abuziv atunci când a exclus-o de la licitație pe recurenta - reclamantă atât timp cât prin conținutul contractului depus nu s-a dovedit, deși era în sarcina acesteia să dovedească necesarul minim de utilaje prezentat în anexa la Caietul de sarcini. Nota nr. VII intervine ca o dispoziție expresă și privește toate tipurile de documente, enumerate la pct. 5 al secțiunii III.

Astfel, în ceea ce privește contractul de prestări de servicii, instanțele au reținut, iar recurenta - reclamantă nu infirmă, prin motivele de recurs, că acesta este încheiat doar pe o durată de 1 an, fără a face referiri la suprafața de teren cu destinație agricolă pentru care s-au angajat lucrările agricole ce fac obiectul contractului, iar asigurarea utilităților este stabilită în termeni generali, fără o posibilitate de verificare. Or, în cauză este vorba de concesionarea unei suprafețe de teren agricol de 2.869,386 ha, pe o durată de 20 de ani, încât, corect au reținut instanțele că aspectele de nelegalitate invocate asupra modului de organizare și desfășurare a procesului de concesionare sunt neîntemeiate și ca atare nu există niciun motiv de desființare a acestora.

Cât privește susținerile potrivit cărora, într-o cauză similară, instanțele de judecată s-au pronunțat în sens contrar, potrivit întâmpinării intimatei - pârâte, hotărârea a fost schimbată în calea de atac. Așa încât, pentru cele arătate în precedent motivele de recurs fiind neîntemeiate, în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ. recursul va fi respins, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanta SC E.I. SRL București împotriva deciziei comerciale nr. 539 din 9 noiembrie 2007, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 septembrie 2008.