ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 847/2014

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a IV-a civilă, sub nr. 22584/3/2010, la data de 06 mai 2010, reclamanții P.S.L. și V.N. au solicitat, în contradictoriu cu pârâtul H.A.H., ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate că reclamanții au dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului situat în intravilanul comunei Corbeanca, județul Ilfov, compus din teren, construit și neconstruit, în suprafață de 1316,53 mp și construcția casă de locuit de pe acesta, compusă din P+1+M, cu garaj, anexă, branșament gaze și branșament electric și împrejmuire, finalizată conform procesului-verbal de recepție din 31 decembrie 2008 și autorizației de construire nr. 205din 11 iulie 2008, înscris în Cartea Funciară nr. Y a localității Corbeanca, județul Ilfov la nr. crt.

1 de sub P.I. cu număr cadastral X/2 cu prețul de 125.000 euro, luându-se act că s-a făcut și dovada achitării și a diferenței de preț de 5.000 euro; pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare cu privire la acest imobil; autorizarea înscrierii dreptului de proprietate al reclamanților în Cartea Funciară; obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată. În drept, au fost invocate dispozițiile art. 111 C. proc. civ., coroborat cu dispozițiile art. 969 C. civ., art. 1073 C. civ., art. 1077 C. civ., art. 1294 și 1295 C. civ., art. 5 alin. (2) Titlul X din Legea nr. 247/2005. Prin cererea conexă înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a V-a civilă sub nr. 27480/3/2010, la data de 08 iunie 2010, reclamantul H.A.H.

a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul P.S.L., ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună constatarea nulității absolute a antecontractului de vânzare-cumpărare din data de 30 decembrie 2008, autentificat sub nr. 4082 de BNP C.C. și a tuturor actelor adiționale încheiate pentru modificarea acestuia, respectiv actul adițional autentificat de BNP C.C. prin încheierea de autentificare nr. 216 din data de 30 ianuarie 2009, actul adițional autentificat de BNP C.C. prin încheierea de autentificare nr. 328 din data de 10 februarie 2009, actul adițional autentificat de BNP C.C. prin încheierea de autentificare nr. 680 din data de 16 martie 2009; să se dispună obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 5, art. 948 și urm., art. 966 și urm., art. 1303 C. civ., art. 82, art. 112 și urm C. proc. civ., art. 6 din Decretul-lege nr. 1700 din 05 mai 1938. Prin încheierea de ședință din data de 17 ianuarie 2011, tribunalul a dispus conexarea celor două acțiuni. Prin Sentința civilă nr. 130 din 28 ianuarie 2013 Tribunalul București, secția a IV-a civilă, a admis acțiunea principală formulată de reclamanții pârâți P.S.L. și V.N., în contradictoriu cu pârâtul reclamant H.A.H.; a constatat intervenită vânzarea-cumpărarea imobilului compus din teren în suprafață de 1316,53 mp și construcție casă de locuit edificată pe teren compusă din P+1+M, cu garaj, anexă, branșament gaze, branșament electric și împrejmuire, situat în intravilanul com.

Corbeanca, jud. Ilfov înscris în CF Y a loc. Corbeanca, jud. Ilfov, la nr. crt. 1 de sub PI cu nr. cadastral X/2, cu prețul de 125.000 euro, între reclamanții pârâți, în calitate de cumpărători și pârâtul reclamant, în calitate de vânzător; a dispus ca prezenta hotărâre să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare pentru imobilul sus-menționat; înscrierea în cartea funciară a dreptului de proprietate al reclamanților pârâți pentru imobilul sus-menționat; a respins cererea conexă formulată de pârâtul reclamant, ca neîntemeiată și a obligat pârâtul reclamant la plata sumei de 20.144,2 RON către reclamanți reprezentând cheltuieli de judecată. Împotriva sentinței instanței de fond a declarat apel pârâtul reclamant H.A.H.

S-a susținut că instanța de fond a apreciat în mod părtinitor și eronat probele administrate în cauză. S-a mai susținut că instanța de fond a conferit a priori putere probatorie absolută antecontractului de vânzare-cumpărare contestat în cererea conexă și actelor adiționale la acesta, interpretând celelalte mijloace de probă administrate în cauză, nu în favoarea aflării adevăratei operațiuni juridice, ci în susținerea operațiunii juridice de vânzare-cumpărare ce rezulta din antecontract. Nu s-a ținut seama de faptul că atât antecontractul, cât și actele adiționale erau criticate prin cererea conexă pentru cauză ilicită și imorală, dar și pentru preț neserios, fiecare dintre acestea reprezentând un motiv de nulitate absolută a convenției.

Instanța de fond nu a analizat întregul material probator administrat în cauză și nici toate argumentele invocate de apelant în baza acestor probe. S-a susținut că înstărita de fond a analizat motivul de nulitate referitor la prețul neserios, în mod abstract, scos din contextul general al celorlalte motive de nulitate invocate în cauză și al mijloacelor de probă administrate. S-a arătat că instanța de fond s-a limitat la a reține că părțile sunt libere să determine prețul unei înstrăinări, deși, potrivit legii, seriozitatea unui preț se apreciază în toate cazurile, în concret, de instanța de judecată, pe baza probelor administrate în cauză de părți. Prin Decizia nr. 171 A din 02 iulie 2013 Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie a respins apelul și a obligat apelantul la plata cheltuielilor de judecată către intimatul P.S.L.

Pentru a se pronunța astfel instanța a reținut că hotărârea instanței de fond cuprinde motivele de fapt și de drept ce au format convingerea instanței de judecată, în sensul soluției pronunțată prin dispozitiv, fiind îndeplinite, din acest punct de vedere, exigențele impuse de art. 261 C. proc. civ. În considerentele sentinței au fost menționate fiecare capăt de cerere și apărările părților, probele care au fost administrate, motivându-se pentru ce unele dintre ele au fost reținute, iar altele înlăturate, normele juridice pe care instanța le-a aplicat la situația de fapt stabilită. Cele reținute de instanța de fond sunt legale și temeinice, fiind argumentate prin indicarea expresă a unor prezumții legale incidente în cauză și prin interpretarea coroborată a probatoriilor existente la dosar.

Niciuna din probele enumerate de apelant în motivele de apel nu este de natură să răstoarne astfel de prezumții și să dovedească temeinicia cererii conexe, cum în mod corect a apreciat și prima instanță. Nici încercarea anterioară a reclamantului pârât de a executa silit cauza penală stipulată în antecontract sau mențiunile făcute de notar în cuprinsul actului cu privire la răspunderea părților pentru ceea ce declară la data încheierii actului nu sunt aspecte de natură să dovedească lipsa cauzei actului sau caracterul ilicit ori imoral al acesteia, prin răsturnarea prezumției prevăzută de lege. Fiind vorba de un act sinalagmatic, reclamanții pârâți, care și-au executat integral obligațiile, aveau dreptul să opteze pentru executarea silită a acestuia sau pentru rezoluțiunea lui cu daune interese, solicitând inclusiv plata clauzei penale convenită de părți.

Mențiunile făcute de notar în cuprinsul actului sunt legale. Cu privire la pretinsul preț neserios invocat prin cererea conexă, instanța de fond a reținut corect că nu poate fi apreciat ca fiind derizoriu, în raport cu suma consemnată în antecontract, cu concluziile rapoartelor de expertiză efectuate în cauză, dar și ținând seama de principiul consensualismului ce guvernează materia vânzării și care include inclusiv libertatea acestora de a stabili prețul. Din răspunsul pârâtului reclamant la întrebarea nr. 9 din interogatoriul administrat de reclamantul pârât a rezultat că la data încheierii antecontractului de vânzare-cumpărare, când promitentul cumpărător a achitat aproape în totalitate prețul, construcția înstrăinată nu era finalizată, ci doar construită "la roșu" aspect de natură să justifice pe deplin prețul convenit de părți, mai mic decât cel reținut în expertize.

Împotriva acestei decizii, pârâtul H.A.H. a declarat recurs, invocând dispozițiile art. 304 pct. 5 și pct. 9 C. proc. civ. În critici s-a susținut că hotărârea instanței de apel a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 alin. (2) C. proc. civ. La finalul deciziei recurate instanța de apel a inserat mențiunea "pronunțată în ședința publică din 2 iulie 2013", deși graficul ședințelor publice publicate pe site-ul Curții de Apel București nu are stabilită vreo ședință de judecată publică la Secția a III-a civilă pentru cauze cu minori și familie pentru acea dată. Această conduită încalcă dispozițiile art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, art. 127 din Constituția României și art. 121 alin. (3) din C. proc.

civ. În ce privește criticile încadrate în motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., s-a arătat că s-a făcut o aplicare greșită a legii fiind nesocotite cauzele de nulitate absolută a antecontractului și actelor adiționale ale acestuia. În mod greșit s-a reținut că nu sunt incidente dispozițiile art. 968 C. civ. referitor la cauza ilicită, deși s-a argumentat și s-a demonstrat cu probe acest lucru. Nu pot fi primite susținerile instanței de fond, respectiv de apel referitoare la legalitatea actelor notariale, respectiv motivarea că, întrucât nu au fost înscrise în fals, sunt valide și opozabile erga omnes, fiind încălcate dispozițiile art. 6 din Legea nr. 36/1995. Au fost greșit aplicate normele de drept referitoare la prețul neserios așa cum sunt reglementate de art. 1303 C. civ.

Suma de bani acordată cu titlu de cheltuieli de judecată este exagerat de mare raportată la activitatea juridică efectiv prestată de apărătorul reclamanților-intimați. Apelul a fost soluționat la un singur termen de judecată, apărătorul intimaților nu a depus întâmpinare, ci a susținut doar concluzii orale. Recurentul-pârât a depus o declarație autentificată sub nr. 93 din 21 ianuarie 2014 de "Societatea Profesională a Notarilor C.", aflată la dosarul Înaltei Curți, prin care arată că renunță la judecarea recursului. La termenul de judecată din data de 13 martie 2014, în ședință publică, Înalta Curte a invocat, din oficiu, excepția netimbrării recursului, chestiune ce a fost considerată a prevala declarației de renunțare la recurs.

Recurentul-pârât a fost citat cu mențiunea de a achita o taxă judiciară de timbru în sumă de 5220 RON și un timbru judiciar de 5 RON, fără a se conforma acestei dispoziții. Potrivit art. 1 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, cu modificările ulterioare, acțiunile și cererile introduse la instanțele judecătorești cu excepțiile prevăzute de lege se timbrează în raport de criteriile stabilite de art. 2 și 3. Art. 11 din aceeași lege statuează criteriile de stabilire a taxei judiciare de timbru pentru cererile prin care se exercită căile de atac împotriva hotărârilor judecătorești.

În fine, potrivit dispozițiilor art. 20 alin. (1) "Taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat", iar potrivit alin. (2) "Dacă taxa judiciară de timbru nu a fost plătită în cuantumul legal, în momentul înregistrării acțiunii sau cererii, instanța va pune în vedere petentului să achite suma datorată până la primul termen de judecată". În alin. (3) al aceluiași articol se dispune: "Neîndeplinirea obligației de plată până la termenul stabilit se sancționează cu anularea acțiunii sau cererii". Așa fiind, întrucât recurentului-pârât i s-a comunicat odată cu citația obligația de plată a taxei judiciare de timbru și cuantumul acesteia, precum și cuantumul timbrului judiciar, dar nu s-a conformat acestei obligații legale, recursul declarat urmează a fi anulat ca netimbrat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Anulează ca netimbrat recursul declarat de pârâtul H.A.H., împotriva Deciziei civile nr. 171 A din 2 iulie 2013 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 martie 2014. Procesat de GGC - NN