ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 13.03.2014

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 847/2014

HOTĂRÂRE
13.03.2014
CAMERĂ
civil_1
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 847/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)

Asupra cauzei de

față, constată următoarele:

Prin cererea

înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a IV-a civilă, sub nr.

22584/3/2010, la data de 06 mai 2010, reclamanții P.S.L. și V.N. au solicitat,

în contradictoriu cu pârâtul H.A.H., ca prin hotărârea ce se va pronunța să se

constate că reclamanții au dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului

situat în intravilanul comunei Corbeanca, județul Ilfov, compus din teren,

construit și neconstruit, în suprafață de 1316,53 mp și construcția casă de

locuit de pe acesta, compusă din P+1+M, cu garaj, anexă, branșament gaze și

branșament electric și împrejmuire, finalizată conform procesului-verbal de

recepție din 31 decembrie 2008 și autorizației de construire nr. 205din 11

iulie 2008, înscris în Cartea Funciară nr. Y a localității Corbeanca, județul

Ilfov la nr. crt. 1 de sub P.I. cu număr cadastral X/2 cu prețul de 125.000

euro, luându-se act că s-a făcut și dovada achitării și a diferenței de preț de

5.000 euro; pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act autentic de

vânzare-cumpărare cu privire la acest imobil; autorizarea înscrierii dreptului

de proprietate al reclamanților în Cartea Funciară; obligarea pârâtului la

plata cheltuielilor de judecată.

În drept, au fost

invocate dispozițiile art. 111 C. proc. civ., coroborat cu dispozițiile art.

969 C. civ., art. 1073 C. civ., art. 1077 C. civ., art. 1294 și 1295 C. civ.,

art. 5 alin. (2) Titlul X din Legea nr. 247/2005.

Prin cererea conexă

înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a V-a civilă sub nr.

27480/3/2010, la data de 08 iunie 2010, reclamantul H.A.H. a solicitat, în

contradictoriu cu pârâtul P.S.L., ca prin hotărârea ce se va pronunța să se

dispună constatarea nulității absolute a antecontractului de vânzare-cumpărare

din data de 30 decembrie 2008, autentificat sub nr. 4082 de BNP C.C. și a

tuturor actelor adiționale încheiate pentru modificarea acestuia, respectiv

actul adițional autentificat de BNP C.C. prin încheierea de autentificare nr.

216 din data de 30 ianuarie 2009, actul adițional autentificat de BNP C.C. prin

încheierea de autentificare nr. 328 din data de 10 februarie 2009, actul

adițional autentificat de BNP C.C. prin încheierea de autentificare nr. 680 din

data de 16 martie 2009; să se dispună obligarea pârâtului la plata

cheltuielilor de judecată.

În drept, au fost

invocate dispozițiile art. 5, art. 948 și urm., art. 966 și urm., art. 1303 C.

civ., art. 82, art. 112 și urm C. proc. civ., art. 6 din Decretul-lege nr. 1700

din 05 mai 1938.

Prin încheierea de

ședință din data de 17 ianuarie 2011, tribunalul a dispus conexarea celor două

acțiuni.

Prin Sentința civilă

nr. 130 din 28 ianuarie 2013 Tribunalul București, secția a IV-a civilă, a

admis acțiunea principală formulată de reclamanții pârâți P.S.L. și V.N., în

contradictoriu cu pârâtul reclamant H.A.H.; a constatat intervenită

vânzarea-cumpărarea imobilului compus din teren în suprafață de 1316,53 mp și

construcție casă de locuit edificată pe teren compusă din P+1+M, cu garaj,

anexă, branșament gaze, branșament electric și împrejmuire, situat în

intravilanul com. Corbeanca, jud. Ilfov înscris în CF Y a loc. Corbeanca, jud.

Ilfov, la nr. crt. 1 de sub PI cu nr. cadastral X/2, cu prețul de 125.000 euro,

între reclamanții pârâți, în calitate de cumpărători și pârâtul reclamant, în

calitate de vânzător; a dispus ca prezenta hotărâre să țină loc de act autentic

de vânzare-cumpărare pentru imobilul sus-menționat; înscrierea în cartea

funciară a dreptului de proprietate al reclamanților pârâți pentru imobilul

sus-menționat; a respins cererea conexă formulată de pârâtul reclamant, ca

neîntemeiată și a obligat pârâtul reclamant la plata sumei de 20.144,2 RON

către reclamanți reprezentând cheltuieli de judecată.

Împotriva sentinței

instanței de fond a declarat apel pârâtul reclamant H.A.H.

S-a susținut că

instanța de fond a apreciat în mod părtinitor și eronat probele administrate în

cauză.

S-a mai susținut că

instanța de fond a conferit a priori putere probatorie absolută

antecontractului de vânzare-cumpărare contestat în cererea conexă și actelor

adiționale la acesta, interpretând celelalte mijloace de probă administrate în

cauză, nu în favoarea aflării adevăratei operațiuni juridice, ci în susținerea

operațiunii juridice de vânzare-cumpărare ce rezulta din antecontract.

Nu s-a ținut seama de

faptul că atât antecontractul, cât și actele adiționale erau criticate prin

cererea conexă pentru cauză ilicită și imorală, dar și pentru preț neserios,

fiecare dintre acestea reprezentând un motiv de nulitate absolută a convenției.

Instanța de fond nu a

analizat întregul material probator administrat în cauză și nici toate

argumentele invocate de apelant în baza acestor probe.

S-a susținut că

înstărita de fond a analizat motivul de nulitate referitor la prețul neserios,

în mod abstract, scos din contextul general al celorlalte motive de nulitate

invocate în cauză și al mijloacelor de probă administrate.

S-a arătat că

instanța de fond s-a limitat la a reține că părțile sunt libere să determine

prețul unei înstrăinări, deși, potrivit legii, seriozitatea unui preț se

apreciază în toate cazurile, în concret, de instanța de judecată, pe baza probelor

administrate în cauză de părți.

Prin Decizia nr. 171

A din 02 iulie 2013 Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru

cauze cu minori și de familie a respins apelul și a obligat apelantul la plata

cheltuielilor de judecată către intimatul P.S.L.

Pentru a se pronunța

astfel instanța a reținut că hotărârea instanței de fond cuprinde motivele de

fapt și de drept ce au format convingerea instanței de judecată, în sensul

soluției pronunțată prin dispozitiv, fiind îndeplinite, din acest punct de

vedere, exigențele impuse de art. 261 C. proc. civ.

În considerentele

sentinței au fost menționate fiecare capăt de cerere și apărările părților,

probele care au fost administrate, motivându-se pentru ce unele dintre ele au

fost reținute, iar altele înlăturate, normele juridice pe care instanța le-a

aplicat la situația de fapt stabilită.

Cele reținute de

instanța de fond sunt legale și temeinice, fiind argumentate prin indicarea

expresă a unor prezumții legale incidente în cauză și prin interpretarea coroborată

a probatoriilor existente la dosar.

Niciuna din probele

enumerate de apelant în motivele de apel nu este de natură să răstoarne astfel

de prezumții și să dovedească temeinicia cererii conexe, cum în mod corect a

apreciat și prima instanță.

Nici încercarea

anterioară a reclamantului pârât de a executa silit cauza penală stipulată în

antecontract sau mențiunile făcute de notar în cuprinsul actului cu privire la

răspunderea părților pentru ceea ce declară la data încheierii actului nu sunt

aspecte de natură să dovedească lipsa cauzei actului sau caracterul ilicit ori

imoral al acesteia, prin răsturnarea prezumției prevăzută de lege.

Fiind vorba de un act

sinalagmatic, reclamanții pârâți, care și-au executat integral obligațiile,

aveau dreptul să opteze pentru executarea silită a acestuia sau pentru

rezoluțiunea lui cu daune interese, solicitând inclusiv plata clauzei penale

convenită de părți.

Mențiunile făcute de

notar în cuprinsul actului sunt legale.

Cu privire la

pretinsul preț neserios invocat prin cererea conexă, instanța de fond a reținut

corect că nu poate fi apreciat ca fiind derizoriu, în raport cu suma consemnată

în antecontract, cu concluziile rapoartelor de expertiză efectuate în cauză,

dar și ținând seama de principiul consensualismului ce guvernează materia

vânzării și care include inclusiv libertatea acestora de a stabili prețul.

Din răspunsul

pârâtului reclamant la întrebarea nr. 9 din interogatoriul administrat de

reclamantul pârât a rezultat că la data încheierii antecontractului de vânzare-cumpărare,

când promitentul cumpărător a achitat aproape în totalitate prețul, construcția

înstrăinată nu era finalizată, ci doar construită "la roșu" aspect de

natură să justifice pe deplin prețul convenit de părți, mai mic decât cel reținut

în expertize.

Împotriva acestei

decizii, pârâtul H.A.H. a declarat recurs, invocând dispozițiile art. 304 pct.

5 și pct. 9 C. proc. civ.

În critici s-a

susținut că hotărârea instanței de apel a încălcat formele de procedură

prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 alin. (2) C. proc. civ.

La finalul deciziei

recurate instanța de apel a inserat mențiunea "pronunțată în ședința

publică din 2 iulie 2013", deși graficul ședințelor publice publicate pe

site-ul Curții de Apel București nu are stabilită vreo ședință de judecată

publică la Secția a III-a civilă pentru cauze cu minori și familie pentru acea

dată. Această conduită încalcă dispozițiile art. 6 din Convenția Europeană a

Drepturilor Omului, art. 127 din Constituția României și art. 121 alin. (3) din

În ce privește

criticile încadrate în motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., s-a arătat că s-a făcut o aplicare greșită a legii fiind nesocotite

cauzele de nulitate absolută a antecontractului și actelor adiționale ale

acestuia. În mod greșit s-a reținut că nu sunt incidente dispozițiile art. 968

probe acest lucru.

Nu pot fi primite

susținerile instanței de fond, respectiv de apel referitoare la legalitatea

actelor notariale, respectiv motivarea că, întrucât nu au fost înscrise în

fals, sunt valide și opozabile erga omnes, fiind încălcate dispozițiile art. 6

din Legea nr. 36/1995.

Au fost greșit

aplicate normele de drept referitoare la prețul neserios așa cum sunt

reglementate de art. 1303 C. civ.

Suma de bani acordată

cu titlu de cheltuieli de judecată este exagerat de mare raportată la

activitatea juridică efectiv prestată de apărătorul reclamanților-intimați.

Apelul a fost soluționat la un singur termen de judecată, apărătorul

intimaților nu a depus întâmpinare, ci a susținut doar concluzii orale.

Recurentul-pârât a

depus o declarație autentificată sub nr. 93 din 21 ianuarie 2014 de

"Societatea Profesională a Notarilor C.", aflată la dosarul Înaltei

Curți, prin care arată că renunță la judecarea recursului.

La termenul de

judecată din data de 13 martie 2014, în ședință publică, Înalta Curte a

invocat, din oficiu, excepția netimbrării recursului, chestiune ce a fost

considerată a prevala declarației de renunțare la recurs.

Recurentul-pârât a

fost citat cu mențiunea de a achita o taxă judiciară de timbru în sumă de 5220

RON și un timbru judiciar de 5 RON, fără a se conforma acestei dispoziții.

Potrivit art. 1 din

Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, cu modificările

ulterioare, acțiunile și cererile introduse la instanțele judecătorești cu

excepțiile prevăzute de lege se timbrează în raport de criteriile stabilite de

art. 2 și 3.

Art. 11 din aceeași

lege statuează criteriile de stabilire a taxei judiciare de timbru pentru

cererile prin care se exercită căile de atac împotriva hotărârilor

judecătorești.

În fine, potrivit

dispozițiilor art. 20 alin. (1) "Taxele judiciare de timbru se plătesc

anticipat", iar potrivit alin. (2) "Dacă taxa judiciară de timbru nu

a fost plătită în cuantumul legal, în momentul înregistrării acțiunii sau

cererii, instanța va pune în vedere petentului să achite suma datorată până la

primul termen de judecată".

În alin. (3) al

aceluiași articol se dispune: "Neîndeplinirea obligației de plată până la

termenul stabilit se sancționează cu anularea acțiunii sau cererii".

Așa fiind, întrucât

recurentului-pârât i s-a comunicat odată cu citația obligația de plată a taxei

judiciare de timbru și cuantumul acesteia, precum și cuantumul timbrului

judiciar, dar nu s-a conformat acestei obligații legale, recursul declarat

urmează a fi anulat ca netimbrat.

Anulează ca netimbrat

recursul declarat de pârâtul H.A.H., împotriva Deciziei civile nr. 171 A din 2

iulie 2013 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu

minori și de familie.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 13 martie 2014.

Procesat

de GGC - NN

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2014-11-13
0,95
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3117/2014
a V-a civilă, a respins excepția prescripției dreptului material la acțiune, ca neîntemeiată; a admis acțiunea; a constatat că între reclamanții E.V. și S.G.C., în calitate de beneficiari-cumpărători, și defuncta G.N., în calitate de promit
ÎCCJ 2014-03-13
0,95
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 848/2014
Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la data de 30 aprilie 2010 la Judecătoria Cornetu reclamantul G.N. a chemat în judecată pe pârâții C.C. și C.I. solicitând ca instanța să pronunțe o hotărâre care să ți
ÎCCJ 2011-05-12
0,94
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1841/2011
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Tribunalul București, secția a VI-a comercială, prin sentința comercială nr. 2050 din 25 februarie 2010 a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de re
ÎCCJ 2014-10-21
0,94
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3138/2014
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Sentința civilă nr. 124 din 23 ianuarie 2012, Tribunalul București, secția a IV-a civilă, a admis acțiunea formulată de reclamanții SC R.W.T. SRL, M.
ÎCCJ 2015-10-29
0,94
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2427/2015
Asupra recursului civil de față, în condițiile art. 499 C. proc. civ., constată următoarele: Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la Tribunalul Cluj sub nr. 8461/117/2013 reclamantul I.l. a chemat în judecată pe pârâții M.T., A.
Sursă