ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 847/2014
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 847/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)
Asupra cauzei de
față, constată următoarele:
Prin cererea
înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a IV-a civilă, sub nr.
22584/3/2010, la data de 06 mai 2010, reclamanții P.S.L. și V.N. au solicitat,
în contradictoriu cu pârâtul H.A.H., ca prin hotărârea ce se va pronunța să se
constate că reclamanții au dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului
situat în intravilanul comunei Corbeanca, județul Ilfov, compus din teren,
construit și neconstruit, în suprafață de 1316,53 mp și construcția casă de
locuit de pe acesta, compusă din P+1+M, cu garaj, anexă, branșament gaze și
branșament electric și împrejmuire, finalizată conform procesului-verbal de
recepție din 31 decembrie 2008 și autorizației de construire nr. 205din 11
iulie 2008, înscris în Cartea Funciară nr. Y a localității Corbeanca, județul
Ilfov la nr. crt. 1 de sub P.I. cu număr cadastral X/2 cu prețul de 125.000
euro, luându-se act că s-a făcut și dovada achitării și a diferenței de preț de
5.000 euro; pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act autentic de
vânzare-cumpărare cu privire la acest imobil; autorizarea înscrierii dreptului
de proprietate al reclamanților în Cartea Funciară; obligarea pârâtului la
plata cheltuielilor de judecată.
În drept, au fost
invocate dispozițiile art. 111 C. proc. civ., coroborat cu dispozițiile art.
969 C. civ., art. 1073 C. civ., art. 1077 C. civ., art. 1294 și 1295 C. civ.,
art. 5 alin. (2) Titlul X din Legea nr. 247/2005.
Prin cererea conexă
înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a V-a civilă sub nr.
27480/3/2010, la data de 08 iunie 2010, reclamantul H.A.H. a solicitat, în
contradictoriu cu pârâtul P.S.L., ca prin hotărârea ce se va pronunța să se
dispună constatarea nulității absolute a antecontractului de vânzare-cumpărare
din data de 30 decembrie 2008, autentificat sub nr. 4082 de BNP C.C. și a
tuturor actelor adiționale încheiate pentru modificarea acestuia, respectiv
actul adițional autentificat de BNP C.C. prin încheierea de autentificare nr.
216 din data de 30 ianuarie 2009, actul adițional autentificat de BNP C.C. prin
încheierea de autentificare nr. 328 din data de 10 februarie 2009, actul
adițional autentificat de BNP C.C. prin încheierea de autentificare nr. 680 din
data de 16 martie 2009; să se dispună obligarea pârâtului la plata
cheltuielilor de judecată.
În drept, au fost
invocate dispozițiile art. 5, art. 948 și urm., art. 966 și urm., art. 1303 C.
civ., art. 82, art. 112 și urm C. proc. civ., art. 6 din Decretul-lege nr. 1700
din 05 mai 1938.
Prin încheierea de
ședință din data de 17 ianuarie 2011, tribunalul a dispus conexarea celor două
acțiuni.
Prin Sentința civilă
nr. 130 din 28 ianuarie 2013 Tribunalul București, secția a IV-a civilă, a
admis acțiunea principală formulată de reclamanții pârâți P.S.L. și V.N., în
contradictoriu cu pârâtul reclamant H.A.H.; a constatat intervenită
vânzarea-cumpărarea imobilului compus din teren în suprafață de 1316,53 mp și
construcție casă de locuit edificată pe teren compusă din P+1+M, cu garaj,
anexă, branșament gaze, branșament electric și împrejmuire, situat în
intravilanul com. Corbeanca, jud. Ilfov înscris în CF Y a loc. Corbeanca, jud.
Ilfov, la nr. crt. 1 de sub PI cu nr. cadastral X/2, cu prețul de 125.000 euro,
între reclamanții pârâți, în calitate de cumpărători și pârâtul reclamant, în
calitate de vânzător; a dispus ca prezenta hotărâre să țină loc de act autentic
de vânzare-cumpărare pentru imobilul sus-menționat; înscrierea în cartea
funciară a dreptului de proprietate al reclamanților pârâți pentru imobilul
sus-menționat; a respins cererea conexă formulată de pârâtul reclamant, ca
neîntemeiată și a obligat pârâtul reclamant la plata sumei de 20.144,2 RON
către reclamanți reprezentând cheltuieli de judecată.
Împotriva sentinței
instanței de fond a declarat apel pârâtul reclamant H.A.H.
S-a susținut că
instanța de fond a apreciat în mod părtinitor și eronat probele administrate în
cauză.
S-a mai susținut că
instanța de fond a conferit a priori putere probatorie absolută
antecontractului de vânzare-cumpărare contestat în cererea conexă și actelor
adiționale la acesta, interpretând celelalte mijloace de probă administrate în
cauză, nu în favoarea aflării adevăratei operațiuni juridice, ci în susținerea
operațiunii juridice de vânzare-cumpărare ce rezulta din antecontract.
Nu s-a ținut seama de
faptul că atât antecontractul, cât și actele adiționale erau criticate prin
cererea conexă pentru cauză ilicită și imorală, dar și pentru preț neserios,
fiecare dintre acestea reprezentând un motiv de nulitate absolută a convenției.
Instanța de fond nu a
analizat întregul material probator administrat în cauză și nici toate
argumentele invocate de apelant în baza acestor probe.
S-a susținut că
înstărita de fond a analizat motivul de nulitate referitor la prețul neserios,
în mod abstract, scos din contextul general al celorlalte motive de nulitate
invocate în cauză și al mijloacelor de probă administrate.
S-a arătat că
instanța de fond s-a limitat la a reține că părțile sunt libere să determine
prețul unei înstrăinări, deși, potrivit legii, seriozitatea unui preț se
apreciază în toate cazurile, în concret, de instanța de judecată, pe baza probelor
administrate în cauză de părți.
Prin Decizia nr. 171
A din 02 iulie 2013 Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru
cauze cu minori și de familie a respins apelul și a obligat apelantul la plata
cheltuielilor de judecată către intimatul P.S.L.
Pentru a se pronunța
astfel instanța a reținut că hotărârea instanței de fond cuprinde motivele de
fapt și de drept ce au format convingerea instanței de judecată, în sensul
soluției pronunțată prin dispozitiv, fiind îndeplinite, din acest punct de
vedere, exigențele impuse de art. 261 C. proc. civ.
În considerentele
sentinței au fost menționate fiecare capăt de cerere și apărările părților,
probele care au fost administrate, motivându-se pentru ce unele dintre ele au
fost reținute, iar altele înlăturate, normele juridice pe care instanța le-a
aplicat la situația de fapt stabilită.
Cele reținute de
instanța de fond sunt legale și temeinice, fiind argumentate prin indicarea
expresă a unor prezumții legale incidente în cauză și prin interpretarea coroborată
a probatoriilor existente la dosar.
Niciuna din probele
enumerate de apelant în motivele de apel nu este de natură să răstoarne astfel
de prezumții și să dovedească temeinicia cererii conexe, cum în mod corect a
apreciat și prima instanță.
Nici încercarea
anterioară a reclamantului pârât de a executa silit cauza penală stipulată în
antecontract sau mențiunile făcute de notar în cuprinsul actului cu privire la
răspunderea părților pentru ceea ce declară la data încheierii actului nu sunt
aspecte de natură să dovedească lipsa cauzei actului sau caracterul ilicit ori
imoral al acesteia, prin răsturnarea prezumției prevăzută de lege.
Fiind vorba de un act
sinalagmatic, reclamanții pârâți, care și-au executat integral obligațiile,
aveau dreptul să opteze pentru executarea silită a acestuia sau pentru
rezoluțiunea lui cu daune interese, solicitând inclusiv plata clauzei penale
convenită de părți.
Mențiunile făcute de
notar în cuprinsul actului sunt legale.
Cu privire la
pretinsul preț neserios invocat prin cererea conexă, instanța de fond a reținut
corect că nu poate fi apreciat ca fiind derizoriu, în raport cu suma consemnată
în antecontract, cu concluziile rapoartelor de expertiză efectuate în cauză,
dar și ținând seama de principiul consensualismului ce guvernează materia
vânzării și care include inclusiv libertatea acestora de a stabili prețul.
Din răspunsul
pârâtului reclamant la întrebarea nr. 9 din interogatoriul administrat de
reclamantul pârât a rezultat că la data încheierii antecontractului de vânzare-cumpărare,
când promitentul cumpărător a achitat aproape în totalitate prețul, construcția
înstrăinată nu era finalizată, ci doar construită "la roșu" aspect de
natură să justifice pe deplin prețul convenit de părți, mai mic decât cel reținut
în expertize.
Împotriva acestei
decizii, pârâtul H.A.H. a declarat recurs, invocând dispozițiile art. 304 pct.
5 și pct. 9 C. proc. civ.
În critici s-a
susținut că hotărârea instanței de apel a încălcat formele de procedură
prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 alin. (2) C. proc. civ.
La finalul deciziei
recurate instanța de apel a inserat mențiunea "pronunțată în ședința
publică din 2 iulie 2013", deși graficul ședințelor publice publicate pe
site-ul Curții de Apel București nu are stabilită vreo ședință de judecată
publică la Secția a III-a civilă pentru cauze cu minori și familie pentru acea
dată. Această conduită încalcă dispozițiile art. 6 din Convenția Europeană a
Drepturilor Omului, art. 127 din Constituția României și art. 121 alin. (3) din
C. proc. civ.
În ce privește
criticile încadrate în motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc.
civ., s-a arătat că s-a făcut o aplicare greșită a legii fiind nesocotite
cauzele de nulitate absolută a antecontractului și actelor adiționale ale
acestuia. În mod greșit s-a reținut că nu sunt incidente dispozițiile art. 968
C. civ. referitor la cauza ilicită, deși s-a argumentat și s-a demonstrat cu
probe acest lucru.
Nu pot fi primite
susținerile instanței de fond, respectiv de apel referitoare la legalitatea
actelor notariale, respectiv motivarea că, întrucât nu au fost înscrise în
fals, sunt valide și opozabile erga omnes, fiind încălcate dispozițiile art. 6
din Legea nr. 36/1995.
Au fost greșit
aplicate normele de drept referitoare la prețul neserios așa cum sunt
reglementate de art. 1303 C. civ.
Suma de bani acordată
cu titlu de cheltuieli de judecată este exagerat de mare raportată la
activitatea juridică efectiv prestată de apărătorul reclamanților-intimați.
Apelul a fost soluționat la un singur termen de judecată, apărătorul
intimaților nu a depus întâmpinare, ci a susținut doar concluzii orale.
Recurentul-pârât a
depus o declarație autentificată sub nr. 93 din 21 ianuarie 2014 de
"Societatea Profesională a Notarilor C.", aflată la dosarul Înaltei
Curți, prin care arată că renunță la judecarea recursului.
La termenul de
judecată din data de 13 martie 2014, în ședință publică, Înalta Curte a
invocat, din oficiu, excepția netimbrării recursului, chestiune ce a fost
considerată a prevala declarației de renunțare la recurs.
Recurentul-pârât a
fost citat cu mențiunea de a achita o taxă judiciară de timbru în sumă de 5220
RON și un timbru judiciar de 5 RON, fără a se conforma acestei dispoziții.
Potrivit art. 1 din
Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, cu modificările
ulterioare, acțiunile și cererile introduse la instanțele judecătorești cu
excepțiile prevăzute de lege se timbrează în raport de criteriile stabilite de
art. 2 și 3.
Art. 11 din aceeași
lege statuează criteriile de stabilire a taxei judiciare de timbru pentru
cererile prin care se exercită căile de atac împotriva hotărârilor
judecătorești.
În fine, potrivit
dispozițiilor art. 20 alin. (1) "Taxele judiciare de timbru se plătesc
anticipat", iar potrivit alin. (2) "Dacă taxa judiciară de timbru nu
a fost plătită în cuantumul legal, în momentul înregistrării acțiunii sau
cererii, instanța va pune în vedere petentului să achite suma datorată până la
primul termen de judecată".
În alin. (3) al
aceluiași articol se dispune: "Neîndeplinirea obligației de plată până la
termenul stabilit se sancționează cu anularea acțiunii sau cererii".
Așa fiind, întrucât
recurentului-pârât i s-a comunicat odată cu citația obligația de plată a taxei
judiciare de timbru și cuantumul acesteia, precum și cuantumul timbrului
judiciar, dar nu s-a conformat acestei obligații legale, recursul declarat
urmează a fi anulat ca netimbrat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Anulează ca netimbrat
recursul declarat de pârâtul H.A.H., împotriva Deciziei civile nr. 171 A din 2
iulie 2013 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu
minori și de familie.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 13 martie 2014.
Procesat
de GGC - NN