ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 848/2014
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 848/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)
Asupra cauzei de
față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la data de 30
aprilie 2010 la Judecătoria Cornetu reclamantul G.N. a chemat în judecată pe
pârâții C.C. și C.I. solicitând ca instanța să pronunțe o hotărâre care să țină
loc de contract de vânzare-cumpărare pentru casa de locuit situată în orașul
Pantelimon, Str. L., județul Ilfov și pentru dreptul de folosință asupra
terenului în suprafață de 520,7 mp de la aceeași adresă. S-a mai solicitat să
se constate că prețul vânzării convenit la suma de 200.000 euro a fost în
întregime achitat încă de la data de 10 iunie 2009, cu cheltuieli de judecată.
Prin Sentința nr.
1560 din 19 aprilie 2011 Judecătoria Cornetu a declinat competența de
soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, reținând că în materie
civilă competența tribunalelor se întinde asupra tuturor litigiilor a căror
valoare depășește 500.000 RON, în speță obiectul litigiului fiind evaluat la
suma de 825.000 RON, fiind incidente dispozițiile art. 2 pct. 1 lit. b) C.
proc. civ.
Prin Sentința civilă
nr. 1732 din 11 octombrie 2012 Tribunalul București, secția a III-a civilă, a
admis acțiunea în ceea ce privește primul capăt de cerere și a constatat
intervenită vânzarea imobilului construcție din orașul Pantelimon, Str. L.,
județul Ilfov. A respins cererea privind transmiterea dreptului de folosință
asupra terenului pe care se află edificată construcția și a obligat pârâții la
plata către reclamant a sumei de 7.835 RON cheltuieli de judecată.
S-a reținut, în
esență, că sunt incidente dispozițiile art. 1073 C. civ. Între părți s-a
încheiat o convenție prin care pârâții s-au obligat să vândă, iar reclamantul
să cumpere imobilul construcție și teren și în care s-a stipulat și achitarea
prețului de către reclamant. Cu privire la teren s-a reținut că pârâții dețin
un drept de folosință pe durata existenței construcției edificate pe acesta.
Prin Decizia civilă
nr. 66 A din 27 martie 2013 Curtea de Apel București, secția a IX-a civilă și
pentru cauze privind proprietatea intelectuală, conflicte de muncă și asigurări
sociale a respins apelul declarat de pârâți.
S-a reținut, în
esență, că prima instanță s-a pronunțat conform obiectului cererii de chemare
în judecată și a dat o hotărâre legală și temeinică, cu aplicarea corectă a
art. 1073 și 1077 C. civ. S-a mai reținut că sunt îndeplinite condițiile
generale și condițiile speciale de valabilitate prevăzute de art. 948 și urm.
C. civ., pentru încheierea actului juridic.
Împotriva acestei
decizii au formulat recurs pârâții, invocând dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9
C. proc. civ.
S-a susținut, în
esență, că atât hotărârea instanței de fond, cât și hotărârea instanței de apel
au fost date cu aplicarea greșită a legii. Astfel, prin acțiune s-a solicitat
pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act de vânzare-cumpărare pentru
imobilul teren și construcție, iar instanțele s-au pronunțat în mod greșit în
sensul constatării vânzării, schimbând temeiul juridic al acțiunii. S-a mai
arătat că recurenții-pârâți nu au titlu de proprietate nici pentru teren, nici
pentru clădire. De altfel, construcția este ridicată fără autorizație și nu
este înregistrată în registrul de carte funciară, situație în care, afirmă
recurenții, acest bun nu există din punct de vedere juridic și nu se află în
circuitul civil.
Recurenții au fost
citați cu mențiunea de a achita taxa judiciară de timbru de 6,055,5 RON și
timbru judiciar de 5 RON, fără a se conforma acestei dispoziții.
Față de împrejurarea
că recurenții nu au făcut dovada achitării taxei judiciare de timbru și a
timbrului judiciar Înalta Curte a pus în dezbaterea părților excepția nulității
recursului, aspect procedural prioritar față de celelalte aspecte rezultate din
analiza dosarului și susținerile părților cu ocazia dezbaterilor ce au avut loc
în cauză.
Potrivit art. 1 din
Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, cu modificările
ulterioare, acțiunile și cererile introduse la instanțele judecătorești cu
excepțiile prevăzute de lege se timbrează în raport de criteriile stabilite de
art. 2 și 3.
Art. 11 din aceeași
lege statuează criteriile de stabilire a taxei judiciare de timbru pentru
cererile prin care se exercită căile ordinare de atac împotriva hotărârilor
judecătorești.
Totodată, potrivit
dispozițiilor art. 20 alin. (1) "Taxele judiciare de timbru se plătesc
anticipat", iar potrivit alin. (2) "Dacă taxa judiciară de timbru nu
a fost plătită în cuantumul legal, în momentul înregistrării acțiunii sau
cererii (...) instanța va pune în vedere petentului să achite suma datorată
până la primul termen de judecată".
În alin. (3) al
aceluiași articol se dispune: "Neîndeplinirea obligației de plată până la
termenul stabilit se sancționează cu anularea acțiunii sau cererii".
Având în vedere
aceste dispoziții legale și împrejurarea că s-a comunicat recurenților odată cu
citația obligația de plată a taxei judiciare de timbru și cuantumul acesteia,
precum și cuantumul timbrului judiciar, dar nu s-au conformat acestei obligații
legale, recursul declarat urmează a fi anulat ca netimbrat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Anulează ca netimbrat
recursul declarat de pârâții C.C. și C.I., împotriva Deciziei civile nr. 66 A
din 27 martie 2013 a Curții de Apel București, secția a IX-a civilă și pentru
cauze privind proprietatea intelectuală, conflicte de muncă și asigurări
sociale.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 13 martie 2014.
Procesat
de GGC - NN