ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 848/2014

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la data de 30 aprilie 2010 la Judecătoria Cornetu reclamantul G.N. a chemat în judecată pe pârâții C.C. și C.I. solicitând ca instanța să pronunțe o hotărâre care să țină loc de contract de vânzare-cumpărare pentru casa de locuit situată în orașul Pantelimon, Str. L., județul Ilfov și pentru dreptul de folosință asupra terenului în suprafață de 520,7 mp de la aceeași adresă. S-a mai solicitat să se constate că prețul vânzării convenit la suma de 200.000 euro a fost în întregime achitat încă de la data de 10 iunie 2009, cu cheltuieli de judecată.

Prin Sentința nr. 1560 din 19 aprilie 2011 Judecătoria Cornetu a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, reținând că în materie civilă competența tribunalelor se întinde asupra tuturor litigiilor a căror valoare depășește 500.000 RON, în speță obiectul litigiului fiind evaluat la suma de 825.000 RON, fiind incidente dispozițiile art. 2 pct. 1 lit. b) C. proc. civ. Prin Sentința civilă nr. 1732 din 11 octombrie 2012 Tribunalul București, secția a III-a civilă, a admis acțiunea în ceea ce privește primul capăt de cerere și a constatat intervenită vânzarea imobilului construcție din orașul Pantelimon, Str. L., județul Ilfov. A respins cererea privind transmiterea dreptului de folosință asupra terenului pe care se află edificată construcția și a obligat pârâții la plata către reclamant a sumei de 7.835 RON cheltuieli de judecată.

S-a reținut, în esență, că sunt incidente dispozițiile art. 1073 C. civ. Între părți s-a încheiat o convenție prin care pârâții s-au obligat să vândă, iar reclamantul să cumpere imobilul construcție și teren și în care s-a stipulat și achitarea prețului de către reclamant. Cu privire la teren s-a reținut că pârâții dețin un drept de folosință pe durata existenței construcției edificate pe acesta. Prin Decizia civilă nr. 66 A din 27 martie 2013 Curtea de Apel București, secția a IX-a civilă și pentru cauze privind proprietatea intelectuală, conflicte de muncă și asigurări sociale a respins apelul declarat de pârâți. S-a reținut, în esență, că prima instanță s-a pronunțat conform obiectului cererii de chemare în judecată și a dat o hotărâre legală și temeinică, cu aplicarea corectă a art. 1073 și 1077 C. civ.

S-a mai reținut că sunt îndeplinite condițiile generale și condițiile speciale de valabilitate prevăzute de art. 948 și urm. C. civ., pentru încheierea actului juridic. Împotriva acestei decizii au formulat recurs pârâții, invocând dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ. S-a susținut, în esență, că atât hotărârea instanței de fond, cât și hotărârea instanței de apel au fost date cu aplicarea greșită a legii. Astfel, prin acțiune s-a solicitat pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act de vânzare-cumpărare pentru imobilul teren și construcție, iar instanțele s-au pronunțat în mod greșit în sensul constatării vânzării, schimbând temeiul juridic al acțiunii. S-a mai arătat că recurenții-pârâți nu au titlu de proprietate nici pentru teren, nici pentru clădire.

De altfel, construcția este ridicată fără autorizație și nu este înregistrată în registrul de carte funciară, situație în care, afirmă recurenții, acest bun nu există din punct de vedere juridic și nu se află în circuitul civil. Recurenții au fost citați cu mențiunea de a achita taxa judiciară de timbru de 6,055,5 RON și timbru judiciar de 5 RON, fără a se conforma acestei dispoziții. Față de împrejurarea că recurenții nu au făcut dovada achitării taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar Înalta Curte a pus în dezbaterea părților excepția nulității recursului, aspect procedural prioritar față de celelalte aspecte rezultate din analiza dosarului și susținerile părților cu ocazia dezbaterilor ce au avut loc în cauză.

Potrivit art. 1 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, cu modificările ulterioare, acțiunile și cererile introduse la instanțele judecătorești cu excepțiile prevăzute de lege se timbrează în raport de criteriile stabilite de art. 2 și 3. Art. 11 din aceeași lege statuează criteriile de stabilire a taxei judiciare de timbru pentru cererile prin care se exercită căile ordinare de atac împotriva hotărârilor judecătorești.

Totodată, potrivit dispozițiilor art. 20 alin. (1) "Taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat", iar potrivit alin. (2) "Dacă taxa judiciară de timbru nu a fost plătită în cuantumul legal, în momentul înregistrării acțiunii sau cererii (...) instanța va pune în vedere petentului să achite suma datorată până la primul termen de judecată". În alin. (3) al aceluiași articol se dispune: "Neîndeplinirea obligației de plată până la termenul stabilit se sancționează cu anularea acțiunii sau cererii". Având în vedere aceste dispoziții legale și împrejurarea că s-a comunicat recurenților odată cu citația obligația de plată a taxei judiciare de timbru și cuantumul acesteia, precum și cuantumul timbrului judiciar, dar nu s-au conformat acestei obligații legale, recursul declarat urmează a fi anulat ca netimbrat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Anulează ca netimbrat recursul declarat de pârâții C.C. și C.I., împotriva Deciziei civile nr. 66 A din 27 martie 2013 a Curții de Apel București, secția a IX-a civilă și pentru cauze privind proprietatea intelectuală, conflicte de muncă și asigurări sociale. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 martie 2014. Procesat de GGC - NN