ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1495/2011

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin acțiunea înregistrată pe rolul

Curții de Apel Alba Iulia – secția contencios administrativ și fiscal,

reclamanta C.M., reprezentată prin mandatar Asociația de Psihiatrie Arizona, a

solicitat, în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională pentru Persoanele

cu Handicap din cadrul Ministerului Muncii, Familiei și Protecției Sociale -

Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulți, anularea

Deciziei de încadrare în grad de handicap nr. 8742 din 06 iulie 2009 și

obligarea pârâtei să emită o nouă decizie de încadrare a reclamantei într-un

grad de handicap grav permanent, cu asistent personal.

În motivarea acțiunii, reclamanta a

arătat faptul că pârâta Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor cu

Handicap pentru Adulți în mod greșit nu a acordat asistent personal și încadrare

cu caracter permanent, întrucât boala de care suferă nu se remite, fiind luată

în evidențele comisiei județene încă din 2007.

Prima instanță a stabilit cadrul

procesual în contradictoriu și cu emitentul certificatului de încadrare în grad

de handicap - Comisia de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap din cadrul

Consiliului județean Hunedoara, reținând că această autoritate are calitate

procesuală pasivă în cauză.

Prin întâmpinarea formulată în

cauză, pârâta Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor cu Handicap - Autoritatea

Națională pentru Persoanele cu Handicap pentru Adulți din cadrul Ministerului

Muncii, Familiei și Protecției Sociale, a solicitat respingerea acțiunii ca

neîntemeiată, arătând că handicapul de care suferă reclamanta nu este

ireversibil și se impune o nouă verificare, după un an, a stadiului bolii.

Prin sentința nr.

129/F/CA din 4 mai 2010, Curtea de Apel

Alba Iulia – secția contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea

formulată de reclamanta C.M., prin mandatar, în contradictoriu cu pârâtele

Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulți din

cadrul Ministerului Muncii, Familiei și Protecției Sociale și Comisia de

Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap din cadrul Consiliului Județean

Hunedoara.

de drept care au format convingerea primei instanțe

Pentru a pronunța această soluție,

prima instanță a reținut, în esență, că reclamanta a fost încadrată începând cu

anul 2007 în grad de handicap grav cu asistent personal, pentru handicap 5, cod

boală F20-F72 pe o perioadă de 12 luni, la revizuirea din anul 2009 i s-au

solicitat mai multe acte și prezentarea la comisie, în vederea efectuării

evaluării conform art. 46 și următoarele din H.G. nr. 268/2007, iar la data de 30

martie 2009 s-a dispus încadrarea acesteia în grad de handicap grav prin

Certificatul din 30 martie 2009 emis de Comisia de Evaluare a Persoanelor

Adulte cu Handicap din cadrul Consiliului Județean Hunedoara, cu valabilitate 6

luni și termen de revizuire la 31 august 2009.

Împotriva refuzului de încadrare în

grad de handicap permanent, reclamanta a formulat contestație la Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulți, care, prin Decizia nr.

8742 din 6 iulie 2009, a admis în parte contestația, prelungind durata de

valabilitate la 12 luni, cu termen de revizuire în martie 2010, reținând în

considerentele acestei decizii ca la data revizuirii, reclamanta să prezinte internare

la psihiatrie și instituirea formelor de punere sub interdicție.

Prima instanță a

reținut că potrivit Instrucțiunilor Metodologice ale Ministerului Muncii,

Familiei și Egalității de Șanse, schizofrenia în formele cu evoluție

progredientă severă a personalității și a comportamentului cu potențial

antisocial și care au instituită punerea sub interdicție, creează handicap

ireversibil și se poate emite certificat de persoană cu handicap cu caracter permanent,

la a doua examinare.

Astfel, a reținut

că reclamanta este la a doua examinare, însă nu are instituită punerea sub

interdicție, așa încât în mod corect Comisia Superioară nu a acordat

certificatul de încadrare în grad de handicap cu caracter permanent și a

recomandat familiei ca la următoarea examinare să se instituie punerea sub

interdicție, apreciind că este necesar ca, la sfârșitul perioadei de

valabilitate de un an a încadrării, reclamanta să urmeze recomandările comisiei

superioare.

Totodată,

prima instanță a considerat, față de faptul că reclamanta contestă numai

parțial actele de încadrare în grad de handicap, cu privire la caracterul

revizuibil al încadrării, acte confirmate de Comisia superioară, că aceasta nu

poate invoca nelegala compunere a comisiei județene pentru că nu este în

interesul său să invoce un motiv care ar atrage anularea în întregime a

actului, câtă vreme dorește să conserve o parte importantă a acestuia.

cauză

Împotriva acestei

sentințe a declarat recurs reclamanta, prin mandatar, criticând-o pentru

nelegalitate și netemeinice, invocând prevederile art. 304

1

C. proc.

civ.

În motivarea căii de

atac, recurenta-reclamantă a arătat, în esență, că în mod greșit prima instanță

a respins cererea sa privind efectuarea unei expertize medico-legale, care să

stabilească, pe baza actelor medicale, dar și în urma examinării sale, dacă

boala de care suferă se înscrie în deficiență gravă și dacă aceasta se

încadrează în gradul de handicap grav permanent cu asistent personal, dacă este

ireversibilă. A precizat că această probă se impune întrucât a contestat

decizia emisă doar sub aspectul că nu este permanentă, or, solicitarea sa este

în sensul de a se elibera o decizie nerevizuibilă, conform normelor în vigoare,

considerând astfel că i s-a încălcat dreptul la un proces echitabil și dreptul

la apărare.

Totodată, a susținut că

boala de care suferă este ireversibilă, or, pârâtele nu au ținut cont de

propriile instrucțiuni metodologice (800/2008) în funcție de care trebuiau să-i

acorde certificat sau decizie cu caracter permanent, deci nerevizuibilă, iar

punerea sub interdicție nu are legătură cu valabilitatea certificatului emis,

pentru că, așa cum de altfel și prima instanță a reținut, se află la a doua

examinare și are dreptul, potrivit instrucțiunilor menționate, la un certificat

cu valabilitate permanentă. Or, punerea sub interdicție este o măsură adiacentă

și se supune altor reguli și prevederi legale, necondiționând permanența

certificatului, cum greșit a apreciat instanța de fond, astfel că refuzul

pârâtelor este unul nejustificat.

De asemenea, a

învederat că Serviciul de evaluare complexă din cadrul D.G.A.S.P.C. Hunedoara,

cât și comisiile pârâte și-au depășit atribuțiile prevăzute de lege, cerându-i

în plus acte medicale și neținând cont de cele existente.

La notele de ședință

depuse la dosar, prin care recurenta-reclamantă a reiterat criticile din

recurs, precizând că nici prin ancheta socială nu s-a recomandat măsura punerii

sub interdicție, iar prin raportul de evaluare complexă s-a arătat doar că

necesită asistent personal, a atașat adeverința medicală din 15 februarie 2011

din care rezultă că boala de care suferă este în formă avansată și că necesită

îngrijire permanentă.

intimatei-pârâte

Prin întâmpinarea

formulată, intimata-pârâtă Comisia de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap

din cadrul Consiliului județean Hunedoara a solicitat respingerea recursului și

menținerea hotărârii atacate, ca fiind legală și temeinică.

II. Considerentele

Înaltei Curți asupra recursului

Examinând sentința

atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, cu motivele invocate de

recurentă, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, inclusiv cele

ale art. 304

1

, Înalta Curte constată că recursul este fondat.

corespunzătoare motivelor de recurs invocate

Recurenta-reclamantă C.M. a supus

controlului de legalitate exercitat de instanța de contencios administrativ

decizia de încadrare în grad de handicap din data de 6 iulie 2009 emisă de Comisia

Superioară de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulți prin care a

admis în parte contestația formulată împotriva certificatului din data de 30

martie 2009 prin care reclamanta a fost încadrată în grad de handicap grav cu

asistent personal, cu valabilitate 6 luni și termen de revizuire la 31 august 2009

eliberat de Comisia de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap din cadrul

Consiliului Județean Hunedoara.

Prin actul administrativ individual atacat

s-a menținut încadrarea recurentei în gradul de handicap grav, cu asistent personal,

încadrare realizată de Comisia de specialitate locală, însă s-a prelungit

durata de valabilitate la 12 luni, cu termen de revizuire în martie 2010,

reținând în considerentele acestei decizii ca la data revizuirii, reclamanta să

prezinte internare la psihiatrie și instituirea formelor de punere sub

interdicție.

Nemulțumirea recurentei

rezidă din împrejurarea că solicitarea sa este în sensul de a se elibera o

decizie nerevizuibilă, conform normelor în vigoare, întrucât boala de care

suferă este ireversibilă, or, pârâtele nu au ținut cont de actele medicale

existente și de propriile instrucțiuni metodologice, în funcție de care

trebuiau să-i acorde certificat sau decizie cu caracter permanent, deci pe

termen nelimitat, fără a fi condiționată de punerea sub interdicție, care nu

are legătură cu valabilitatea deciziei emise, aceasta fiind o măsură adiacentă

ce se supune altor reguli și prevederi legale. În plus, a arătat că instanța de

fond i-a respins cererea privind efectuarea unei expertize medico-legale, care

ar fi lămurit aceste aspecte.

Înalta Curte constată că o expertiză

medico-legală pentru lămurirea unor aspecte de specialitate necesare dezlegării

cauzei se încadrează în prevederile art. 201 și art. 129 alin. (5) C. proc.

civ. și având în vedere că recurenta-reclamantă, care justifică un interes

legitim, a solicitat o astfel de probă, apreciază că în mod nejustificat prima

instanță a respins cererea acesteia, constatând astfel că judecătorul fondului a

încălcat principiul rolului activ.

În plus, în determinarea

caracterului permanent sau revizuibil al deciziei de încadrare în grad de

handicap, autoritatea emitentă dispune de o marjă de apreciere, în cadrul

căreia poate opta, în raport cu criteriile medicale și psihosociale, ținând

seama de datele individuale supuse evaluării, însă instanța de judecată,

analizând legalitatea actului administrativ, are în vedere întregul material

probator, inclusiv probele administrate pe parcursul derulării procesului.

Așadar, cu ocazia rejudecării,

instanța de control judiciar consideră că este necesară administrarea de probe

noi care să fie coroborate. Pentru a se stabili dacă boala de care suferă

recurenta, înscrisă în lista

afecțiunilor la

capitolul 1, subcapitolul IV

„Schizofrenia .” din criteriile

medico-psihosociale aprobate prin Ordinul comun nr. 762/2007 al M.M.F.E.S. și nr.

1992/2007 al M.S.P., determină efectele indicate în aceste criterii pentru încadrarea

acesteia în gradul de handicap grav permanent cu asistent personal, se impune, în

virtutea rolului activ consacrat prin art. 129 alin. (5) C. proc. civ., ca

instanța de fond să dispună efectuarea unei expertize medico-legale.

recurs

Pentru considerentele expuse, în

temeiul art. 312 alin. (3) C. proc. civ. și art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004,

Înalta Curte va admite recursul formulat, va casa sentința atacată, cu

consecința trimiterii cauzei spre rejudecare la aceeași instanță.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

C.M. împotriva sentinței nr. 129/F/CA

din 4 mai 2010 a Curții de Apel Alba Iulia – secția contencios administrativ și

fiscal.

Casează sentința atacată și trimite

cauza spre rejudecare la aceeași instanță.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică,

astăzi 11 martie 2011.