ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3545/2011

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3545/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea formulată,

reclamanta S.V. în contradictoriu cu pârâtele Comisia Superioară de Evaluare a

Persoanelor cu Handicap pentru Adulți (denumită în continuare Comisia

Superioară), Consiliul Județean Hunedoara, Direcția Generală de Asistență

Socială și Protecția Copilului Hunedoara, Serviciul de Evaluare Complexă a

Persoanelor Adulte cu Handicap și Comisia de Evaluare a Persoanelor Adulte cu

Handicap,a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună:

- anularea deciziei

nr. 204 din 12 ianuarie 2009 emisă de Comisia Superioară;

- obligarea acestei

instituții la emiterea unei noi decizii de încadrare în grad de handicap grav

cu asistent personal;

- obligarea pârâtei

de ordin 3 să-i achite reclamantei toate drepturile bănești reprezentând

diferența de sumă între gradele de handicap respectiv grav cu asistent personal

și cel accentuat, precum și diferența de sumă care i se cuvenea din luna

octombrie 2008, dată de la care i s-a respins dosarul până la data de

încadrării gradului de handicap corespunzător, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea acțiunii

reclamanta a susținut că i s-a eliberat certificatul de încadrare în grad de

handicap nr. 57107 din 09 octombrie 2008 în dosar 24933 prin care s-a respins

cererea reclamantei de încadrare în grad de handicap, motivat de împrejurarea

că prin raportul de evaluare întocmit de membrii serviciului de evaluare

complexă s-a reținut că nu a putut fi găsită acasă.

Împotriva acestui

certificat reclamanta a formulat contestație la Comisia Superioară, care prin decizia nr. 204 din 12 ianuarie 2009 a admis-o și a dispus

încadrarea acestei în grad de handicap accentuat. Reclamanta consideră că nici

Comisia superioară nu a procedat corect, nerespectând criteriile medico psiho

sociale prin care se stabilește încadrarea în grad de handicap.

În drept se invocă

Legea nr. 448/2006, Legea nr. 487/2002, H.G. nr. 430/2008 și H.G. nr. 268/2007.

Prin întâmpinare

Comisia superioară a solicitat respingerea acțiunii formulată de reclamantă ca

nefondată și menținerea deciziei nr. 204 din 12 ianuarie 2009.

Direcția Generală de

Asistență Socială și Protecția Copilului și Consiliului Județean Hunedoara prin

întâmpinările depuse au invocat excepțiile lipsei calității procesuale pasive a

tuturor pârâtelor, cu excepția Comisiei Superioară de Evaluare a Persoanelor cu

Handicap pentru Adulți și Comisiei de Evaluare a Persoanelor Adulte cu

Handicap, întrucât acești pârâți nu au atribuții în procedura de evaluare a

persoanelor cu handicap.

2.Soluția instanței

de fond

Prin sentința civilă

nr. 271/F/CA din 9 noiembrie 2010 Curtea de Apel Alba Iulia, secția de

contencios administrativ și fiscal, a admis excepția lipsei calității

procesuale pasive a pârâților Consiliul Județean Hunedoara și Serviciul de

Evaluare Complexă a Persoanelor cu Handicap și în consecință a respins acțiunea

împotriva acestora, a admis acțiunea formulată de reclamantă împotriva pârâtei

Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulți prin

Autoritatea Națională a Persoanelor cu Handicap pentru Adulți și Comisia de

Evaluare a persoanelor Adulte cu Handicap din cadrul Consiliului Județean

Hunedoara și în consecință a anulat decizia de încadrare în grad de handicap

nr. 204 din 12 ianuarie 2009 emisă de comisia pârâtă și a obligat să emită o

nouă decizie având aceleași mențiuni cu cea anterioară, însă cu încadrare în

gradul de handicap grav cu însoțitor, a respins cererea formulată împotriva

Direcției de Asistență Socială și Protecția Copilului Hunedoara și a obligat

pârâtele să plătească reclamantei suma de 100 lei cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța

această soluție instanța de fond a reținut că î

n procedura

de evaluare complexă, de încadrare sau respingere a încadrării într-un grad de

handicap care necesită protecție specială au atribuții delegate conform art. 13

din O.U.G. nr. 14/2003, în vigoare la epoca evenimentelor, precum și a

Legii nr. 448/2006, așa cum a fost modificată prin O.U.G. nr. 84/2010,

comisiile de evaluare a persoanelor cu handicap pentru adulți, organizate în

subordinea consiliilor județene, și Comisia Superioară de Evaluare a

Persoanelor cu Handicap pentru Adulți, ale cărei decizii pot fi cenzurate de

instanțele judecătorești conform Legii nr. 554/2004. Serviciul de Evaluare Complexă

a Persoanelor Adulte cu Handicap și Consiliului Județean Hunedoara nu au astfel

de atribuții și în consecință nu au legitimare procesuală pasivă în acest

litigiu.

Așa fiind, instanța

de fond a considerat excepția lipsei calității procesuale pasive a acestor

autorități publice ca fiind întemeiată, urmând a respinge acțiunea formulată de

reclamantă împotriva acestei pârâte.

Pe fond, instanța de

fond a apreciat că apărările Comisiei Superioare în sensul că documentația

depusă de reclamantă nu este în concordanță cu starea de fapt sunt

neîntemeiate, fiind contrazise tocmai de conduita acesteia de recunoaștere a

afecțiunii de care suferă reclamanta și încadrarea într-un grad de handicap a

acesteia, tocmai pe baza acestei documentații neconcludente, în condiții mai

favorabile decât cele reținute de Comisia de evaluare a persoanelor adulte cu

handicap din cadrul Consiliului Județean Hunedoara și pe baza unei singure

vizite la domiciliul acesteia a reprezentanților pârâtei.

Starea de boală a

reclamantei este în afara oricărui dubiu, rezultând cu evidență și din

expertiza medico legală efectuată în cauză, ce confirmă diagnosticul reținut de

Comisia Superioară, ce concluzionează în plus că afecțiunea de care suferă

reclamanta este o boală psihică severă ireversibilă, deci cu caracter

permanent.

Direcția Generală de

Asistență Socială și Protecția Copilului prin atribuțiile sale reglementate

prin lege, nu are și obligații de natura celor pe care reclamanta dorește a le

sancționa, așa încât cererea formulată împotriva acestei instituții va fi

respinsă, ca neîntemeiată.

În temeiul art. 274 C.

proc. civ. pârâta a fost obligată la cheltuieli de judecată către reclamantă.

3.Calea de atac

exercitată

Împotriva hotărârii

instanței de fond pârâții Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale și

Comisia de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap Hunedoara au declarat

recurs, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

I. În recursul declarat

de Ministerul Muncii Familiei și Protecției Sociale, ca succesor al Autorității

Naționale pentru Persoanele cu Handicap conform art. 3 alin. (4) din O.U.G. nr.

68/2010, se critică soluția instanței de fond având în vedere că, în mod

greșit,

1 - instanța de fond

a apreciat pe baza unei expertize medico-legale că intimata suferă de o boală psihică

severă ireversibilă.

Se arată că expertiza

medico – legală a stabilit că intimata – reclamantă suferă de o boală psihică

și că „poate fi socotită ca o boală cu caracter permanent”, dar nu a stabilit

că aceasta se încadrează în gradul grav de handicap potrivit criteriilor medico-psiho-sociale

din ordinul comun nr. 762 al Ministrului Muncii, Familiei și Egalității de

Șanse și 1992 al Ministrului Sănătății Publice/2007.

De altfel, serviciul de

medicină legală poate efectua expertiza medico – legală numai în anumite

situații, iar încadrarea în grad de handicap nu poate fi legal constatată pe

baza unei expertize medico – legale.

2 - instanța de fond

și-a motivat gradul de handicap grav pe baza unor mențiuni precum „starea de

boală a reclamantei este mai presus de orice dubiu”, „demența Alzheimer se

manifestă printr-o atrofie cerebrală generalizată, predominant frontală”,

susțineri cu caracter general care sunt străine de natura pricinii.

3 - instanța de fond

a ajuns la concluzia că intimata trebuia să beneficieze de asistent personal pe

considerentul că necesită îngrijiri la domiciliu și servicii sociale

specializate, concluzie care este în contradicție cu raportul de evaluare complexă

din 2008 care dovedește că intimata – reclamantă este o persoană activă care

efectua diferite activități.

S-a solicitat

admiterea recursului, modificarea sentinței și rejudecând cauza să fie menținută

decizia Comisiei Superioare nr. 204/2009.

II – În recursul

declarat de Comisia de Evaluare a Persoanelor Adulte cu handicap Hunedoara se critică

soluția instanței de fond, întrucât , deși s-a admis excepția lipsei calității procesuale

pasive a C.J. Hunedoara și a Serviciului de Evaluare Complexă a Persoanelor cu

Handicap și a fost respinsă acțiunea împotriva acestora, totuși a fost admisă acțiunea

reclamantei împotriva Comisiei de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap din

cadrul C.J. Hunedoara, a fost anulată decizia nr. 204 din 12 ianuarie 2009

emisă de Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru adulți

și a fost obligată să emită o nouă decizie cu încadrare în grad de handicap

grav, cu însoțitor și au fost obligate pârâtele la plata cheltuielilor de

judecată.

Comisia de Evaluare a

Persoanelor Adulte cu Handicap Hunedoara nu are capacitatea procesuală de

folosință și de exercițiu și nici calitate procesuală pasivă pentru că nu poate

modifica o decizie de încadrare în grad de handicap a Comisiei Superioare de

Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulți și nu poate fi obligată nici

la cheltuieli de judecată pentru că reclamanta nu și-a respectat obligațiile ce

îi reveneau de a se prezenta la reevaluare.

S-a solicitat

admiterea recursului, modificarea sentinței și respingerea acțiunii reclamantei,

menținând ca legală și temeinică decizia nr. 204 din 12 ianuarie 2009 a Comisiei

Superioare de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulți.

Intimata S.V. a formulat

întâmpinare și a solicitat respingerea recursului formulat de Comisia Superioară

și menținerea ca temeinică și legală a sentinței nr. 271/F/CA/2010 a Curții de

Apel Alba – Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal.

de recurs

După examinarea motivelor

de recurs, a dispozițiilor legale incidente în cauză, Înalta Curte de Casație

și Justiție va admite recursurile declarate pentru următoarele considerente:

Prin Decizia nr. 204

din 12 ianuarie 2009 emisă de Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor cu

Handicap pentru Adulți s-a stabilit gradul de handicap accentuat și s-a

stabilit termen de revizuire 01.2010.

Reclamanta a contestat

această decizie și a solicitat încadrarea în grad de handicap grav cu asistent

personal, iar instanța de fond a anulat această decizie și a obligat Comisia

Superioară de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulți să emită o nouă decizie

de încadrare în grad de handicap grav cu asistent personal.

Referitor la recursul

declarat de Ministerul Muncii Familiei și Protecției Sociale se constată că

acesta este fondat.

încuviințat efectuarea unei expertize medico – legale având ca obiective dacă

afecțiunile pe care le prezintă reclamanta se încadrează în gradul de handicap grav

cu asistent personal și dacă poate fi încadrată în grad de handicap permanent, în

sensul de a nu-i mai fi revizuibil certificatul.

Raportul de expertiză

medico – legală a stabilit că reclamanta suferă de „Demența Alzeimer cu debut

precoce”, că afecțiunea este o boală psihică incurabilă și poate fi socotită o

boală cu caracter permanent.

Se poate constata că

diagnosticul stabilit este cel recunoscut și de Comisia Superioară care a

stabilit, în baza acestui diagnostic, gradul de handicap accentuat.

Celelalte concluzii

ale expertizei, care s-a bazat nu pe expertizarea persoanei respective ci a unor

acte medicale, nu prezintă nici o relevanță în cauză pentru că nu s-a cerut

încadrarea în grad de handicap cu caracter permanent, așa cum concluzionează raportul

medico – legal ci s-a solicitat încadrarea în grad de handicap grav cu

însoțitor personal.

De altfel, expertiza medico

– legală nici nu era pertinentă și concludentă cauzei pentru că evaluarea persoanelor

cu handicap se face după o procedură specială și după verificarea îndeplinirii criteriilor

stabilite prin Ordinul comun nr. 762/1992/2007 al Ministerului Muncii, Familiei

și Egalității de Șanse și Ministerul Sănătății Publice .

Chiar în art. 46 din H.G.

nr. 268/2007, prin care au fost aprobate normele metodologice de aplicare a Legii

nr. 448/2006, se prevede că „Evaluarea persoanelor adulte cu handicap este un

proces complex și continuu prin care sunt estimate și recunoscute particularitățile

de dezvoltare, integrare și incluziune socială a acestora”.

Prin urmare, soluția

instanței de fond este nelegală pentru că a fost motivată pe concluziile unui

raport medico-legal care nu are relevanță în cauză.

de fond este și nemotivată în raport de gradul de handicap grav cu asistent

personal recunoscut reclamantei, întrucât deși a citat dispoziții legale, nu a stabilit

care sunt probele din dosar care să îndreptățească acordarea gradului de

handicap grav și a făcut referiri numai la expertiza medico – legală care se

referă la caracterul permanent al gradului de handicap dar nu a stabilit și

nici nu putea să stabilească, dacă reclamanta are afecțiuni ce pot fi încadrare

la gradul de handicap grav sau accentuat.

Așa cum s-a arătat anterior,

procesul de evaluare este unul complex pentru că ea presupune nu numai evaluarea

medicală, ci și pe cea socială, psihologică, vocațională și în cazul fiecărei

persoane cu handicap se întocmește un raport de evaluare complexă.

Chiar dacă din actele

medicale rezultă o anumită afecțiune, încadrarea în grad de handicap grav cu

însoțitor permanent se dispune numai în anumite condiții, or, din probele

administrate (raportul de evaluare complexă) rezultă că reclamanta se poate întreține

singură, astfel că decizia prin care a fost încadrată în grad de handicap

accentuat este corectă.

III. Referitor la

recursul declarat de Comisia de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap

Hunedoara, se constată că acesta este fondat.

Astfel, deși a fost admisă

excepția lipsei calității procesuale pasive a Serviciului de Evaluare Complexă

a Persoanelor Adulte cu Handicap din cadrul C.J. Hunedoara și respinsă acțiunea

reclamantei împotriva acestora, tot în dispozitivul sentinței apare ca fiind admisă

acțiunea reclamantei și împotriva Comisiei de Evaluare a Persoanelor Adulte cu

Handicap din cadrul C.J. Hunedoara și chiar obligată la plata cheltuielilor de

judecată, dispoziții care sunt contradictorii, pentru că această Comisie de

Evaluare funcționează în cadrul C.J. Hunedoara.

Având în vedere că

decizia nr. 204 din 12 ianuarie 2009 emisă de Comisia Superioară de Evaluare a

Persoanelor Adulte cu Handicap a fost emisă conform prevederilor legale , vor

fi admise recursurile, va fi modificată sentința și va fi respinsă acțiunea reclamantei

S.V. împotriva Comisiei de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap ca

neîntemeiată.

Vor fi menținute

celelalte dispoziții ale sentinței ce vizează excepția lipsei calității procesuale

pasive a C.J. Hunedoara și Serviciului de Evaluare Complexă a Persoanelor

Adulte cu Handicap și respingerea ca neîntemeiată a acțiunii față de Direcția

Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate de

Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale și Comisia de Evaluare a

Persoanelor Adulte cu Handicap Hunedoara, împotriva sentinței civile nr. 271/F/CA

din 9 noiembrie 2010 a Curții de Apel Alba Iulia, secția de contencios

administrativ și fiscal.

Modifică sentința atacată în

sensul că respinge acțiunea reclamantei S.V., ca neîntemeiată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 17 iunie 2011.