ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1337/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Sesizarea instanței de fond. Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel Alba Iulia, secția contencios administrativ și fiscal, reclamanta M.M. a chemat în judecată C.S.E.P.H.A. și pârâtă A.N.P.H. din cadrul M.M.F.P.S., solicitând anularea Deciziei nr. 8452 din 6 iulie 2009 emisă de Comisia Superioară și obligarea pârâtelor la emiterea unei noi decizii prin care să fie încadrată permanent în gradul de handicap accentuat cu drepturile prevăzute de lege, conform criteriilor medico - psihosociale.

În motivarea cererii, reclamanta arată că este persoană adultă cu handicap din anul 2007 și a avut termen pentru revizuirea certificatului la Comisia de evaluare din Deva și, deși s-a prezentat cu documentele menționate în certificat, i s-a solicitat completarea dosarului cu acte medicale mai recente și provenind de la Spitalul Județean Deva și prezența personală, dar nu există nici o prevedere legală prin care să fie obligat să efectueze investigațiile într-o anumită unitate spitalicească. La 23 martie 2009 s-a prezentat din nou la evaluare dar nu s-a procedat la evaluare pentru că nu exista un medic specialist, iar ulterior a fost evaluată de niște medici nespecialiști.

Pentru aceste vicii și pentru faptul că Raportul de evaluare complexă nu a fost întocmit în conformitate cu prevederile legale, a formulat contestație la Comisia Superioară și s-a eliberat decizie cu valabilitate până în martie 2010 când este nevoită să facă noi evaluări, deși dosarul este complet și boala nu se remite și se solicită încadrarea în gradul de handicap accentuat cu caracter permanent. La termenul din 3 martie 2010, reclamanta a precizat acțiunea și a solicitat încadrarea în grad de handicap grav cu asistent personal. 2. Soluția instanței de fond. Prin Sentința nr. 102/CA/2010 din 14 aprilie 2010, Curtea de Apel Alba Iulia, secția contencios administrativ și fiscal, a admis excepția lipsei procedurii prealabile ridicată de instanță din oficiu și în consecință, a respins acțiunea reclamantei M.M.

În motivarea sentinței se arată că prin certificatul din 30 martie 2009 Comisia de evaluare a persoanelor adulte cu handicap din cadrul Consiliului Județean Hunedoara a dispus reîncadrarea reclamantei din gradul de handicap grav (gr. I) în gradul de handicap accentuat (gr. II) pe o perioadă de 12 luni, cu termen de revizuire la 28 februarie 2010. Împotriva acestui certificat reclamanta a formulat contestație la Comisia superioară, solicitând modificarea certificatului în sensul acordării gradului de handicap II (accentuat) cu caracter permanent.

Prin Decizia nr. 8620 din 30 iunie 2009 emisă de Comisia superioară au fost menținute constatările din certificatul din 30 martie 2009 cu o perioadă de valabilitate de 12 luni și termen de revizuire în luna martie 2010. Inițial, reclamanta a solicitat anularea deciziei solicitând acordarea gradului de handicap accentuat cu caracter permanent, dar la 3 martie 2010 și-a modificat acțiunea și a solicitat încadrarea în gradul de handicap grav, cu asistent personal. Din analiza dispozițiilor art. 13 alin. (2) și art. 13 alin. (5) din H.G.

nr. 430/ 2005, instanța de fond a apreciat că are caracterul de plângere prealabilă contestația formulată împotriva certificatului de încadrare în grad de handicap și, de aceea, poate fi analizată de instanță numai legalitatea deciziei cu privire la neacordarea caracterului permanent și cu repunerea în discuție a gradului de handicap, aspect care a fost pus pentru prima dată în precizarea la acțiune din 3 martie 2010, astfel că dispozițiile art. 13 alin. (2) din H.G. nr. 430/2008 nu au fost respectate, iar Comisia superioara nu s-a pronunțat asupra acestui aspect. 3. Calea de atac exercitată. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta M.M. și a solicitat admiterea recursului, desființarea sentinței atacate și obligarea C.S.E.P.H.A.

și A.N.P.H. din cadrul M.M.F.P.S. la anularea Deciziei nr. 8752 din 6 iulie 2009 emisă de Comisia superioară și obligarea pârâtelor la emiterea unei noi decizii prin care să fie încadrată permanent în grad de handicap grav cu asistent personal. În motivele de recurs se invocă faptul că potrivit art. 13 alin. (2) din O.G. nr. 14/2003 Comisia superioară coordonează din punct de vedere metodologic activitatea comisiilor județene și ar fi trebuit să analizeze sub toate aspectele contestația și să observe că a fost încadrată greșit de către comisia județeană. Se consideră că, în mod eronat, instanța a reținut că prin contestație reclamanta a solicitat doar permanența certificatului emis pentru că din analiza conținutului acestuia rezultă că a contestat evaluarea făcută de un medic rezident și nu de un medic specialist.

La 4 ianuarie 2011 s-a depus la dosar o cerere a reclamantei în care arată că împotriva Deciziei nr. 8620 din 30 iunie 2009 emisă de Comisia superioară a formulat o contestație la 15 iulie 2010 și nu a primit niciun răspuns. Ulterior, au fost depuse Note de ședință însoțite de acte medicale. 4. Soluția instanței de recurs. După examinarea motivelor de recurs, a dispozițiilor legale incidente în cauză, Înalta Curte va respinge recursul pentru următoarele considerente: Reclamanta, prin fiul său, a contestat certificatul de încadrare în grad de handicap nr. 67349 din 30 martie 2009 emis de Comisia de evaluare a persoanelor adulte cu handicap din cadrul Consiliului Județean Hunedoara și a solicitat acordarea gradul II de handicap cu caracter permanent.

Prin Decizia nr. 8620 din 30 iunie 2009 (și nu Decizia nr. 8752 din 6 iulie 2009 așa cum se indică în recursul declarat de reclamantă) Comisia superioară a stabilit termen de revizuire - martie 2010. Instanța de fond a respins acțiunea reclamantei așa cum a fost precizată pentru lipsa procedurii prealabile, deoarece printr-o precizarea acțiunii a solicitat acordarea gradului grav de handicap cu asistent personal, ceea ce nu se solicitase Comisiei Superioare. În motivele de recurs se analizează soluția instanței de fond dar fără a indica exact criticile referitoare la soluția de admitere a excepției lipsei procedurii prealabile. Recurenta arată că trebuia analizată contestația formulată sub toate aspectele chiar dacă nu era criticată soluția de încadrare în gradul II de handicap ci numai termenul de valabilitate.

Însă, aceste susțineri sunt nefondate deoarece contestația a vizat numai anumite aspecte (caracterul permanent al gradului accentuat de handicap), iar Comisia superioară nu putea să analizeze decât criticile din contestație ce i-a fost adresată. De altfel, reclamanta, ca urmare a soluției instanței de fond (14 aprilie 2010), la 15 iulie 2010 a formulat, tot prin fiul ei, M.M., contestație împotriva Deciziei nr. 8620 din 30 iunie 2009, în care se critică tocmai încadrarea în grad de handicap accentuat și nu grav. Dar, este de precizat că deciziile Comisiei superioare, potrivit art. 13 alin. (5) din H.G. nr. 430/2008, pot fi atacate potrivit Legii contenciosului administrativ, dar instanța de fond nu a respins contestația pentru că ar fi lipsit procedura prealabilă în raport de Decizia nr. 8620 din 30 iunie 2009 a Comisiei superioare.

Instanța de fond s-a referit la faptul că în contestația împotriva certificatului de încadrare în grad de handicap nu s-a invocat motivul care a fost invocat direct în fața instanței, fără ca autoritatea publică ce soluționa contestația să aibă în vedere acest motiv, respectiv cel privind greșita încadrare în grad de handicap accentuat. Deciziile Comisiei Superioare sunt analizate numai în raport de contestațiile formulate, de motivele invocate în contestație și față de care Comisia superioară era obligată să le pronunțe.

De altfel, în motivele de recurs se critică soluția instanței de fond numai invocându-se faptul că fiind coordonatoarea activității Comisiilor județene, Comisia Superioară ar trebui să analizeze cauza sub toate aspectele, dar aceste critici sunt nefondate pentru că, din oficiu, Comisia Superioară nu poate schimba încadrarea în gradul de handicap (grav sau accentuat) ci numai dacă este criticată în contestație administrativă greșita acordare a acestuia. Apreciind că soluția instanței de fond este legală și temeinică, în baza art. 312 C. proc. civ. raportat la art. 20 din Legea nr. 554/2004, va fi respins recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de M.M. împotriva Sentinței civile nr. 102/CA/2010 din 14 aprilie 2010 a Curții de Apel Alba Iulia, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 martie 2011.