ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1332/2011
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1332/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)
Asupra recursului de
față;
Din examinarea
lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Sesizarea
instanței de fond.
Prin cererea adresată
Curții de Apel Alba Iulia, secția contencios administrativ și fiscal,
reclamanta G.M. a chemat în judecată C.S.E.P.H.A. și A.N.P.H. din cadrul
Ministerului Muncii, Familiei și Protecției Sociale, solicitând anularea
deciziei nr. 8741 din 6 iulie 2009 emisă de C.S. și obligarea pârâtelor la
emiterea unei noi decizii prin care să fie încadrată permanent în grad de
handicap grav cu asistent personal.
În motivarea cererii
s-a arătat că este luată în evidență ca persoană adultă cu handicap din anul
2005, iar la data de 1 noiembrie 2008 a avut termen pentru revizuirea
certificatului și urma să se prezinte la Comisia de evaluare cu o serie de documente.
Ulterior, la 10
decembrie 2008, i s-a solicitat să prezinte documente care să provină de la Spitalul Județean Deva deși nicio prevedere legală nu-i impune să facă investigații într-o
anumită unitate spitalicească.
La 23 martie 2009 s-a
prezentat din nou pentru evaluare și i s-a eliberat certificatul de încadrare
în grad de handicap doar pe termen de 6 luni.
Pentru aceste vicii
și pentru faptul că raportul de evaluare complexă nu a fost întocmit în
conformitate cu prevederile legale, reclamanta a formulat contestație la Comisia superioară și i s-a eliberat Decizia nr. 8741 din 6 iulie 2009 cu valabilitate până
în martie 2010, deși dosarul este complet și boala nu se remite.
Soluția instanței
de fond.
Prin Sentința nr. 109/
CA/2010 din 21 aprilie 2010 a Curții de Apel Alba-Iulia, secția contencios
administrativ și fiscal, a fost admisă acțiunea reclamantei, a fost anulată
decizia nr. 8741 din 6 iulie 2009 și a fost obligată C.S. să emită o nouă
decizie privind încadrarea reclamantei în grad de handicap grav cu asistent
personal cu caracter permanent și au fost obligate pârâtele la plata sumei de
100 lei cheltuieli de judecată.
În motivarea
sentinței s-a reținut faptul că reclamanta a fost încadrată în gradul de
handicap grav cu asistent personal în baza evaluării și reevaluării complexe a
reclamantei, pe baza criteriilor și principiilor prevăzute de art. 48 – art. 50
din H.G. nr. 268/2007.
Apărările C.S. în
sensul că documentația depusă de reclamantă nu ar fi concludentă, au fost
considerate neîntemeiate iar încadrarea în grad de handicap a reclamantei este
în afara oricărui dubiu, iar așa cum rezultă din raportul de expertiză
medico-legală efectuat în cauză reclamanta suferă de demență Alzheimer – formă
severă, boală cu caracter ireversibil, astfel că s-a apreciat că aceasta are
caracter permanent.
Calea de atac exercitată.
Împotriva acestei
sentințe a declarat recurs C.S.E.P.H.A. criticând-o pentru motive de
nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ.
În raport de
dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., hotărârea instanței de fond este
nelegală pentru că este motivată pe aspecte total străine de natura pricinii.
Se arată în motivele
de recurs că instanța de fond se referă la „recunoașterea afecțiunilor de care
suferă reclamanta și încadrarea în grad de handicap grav a acesteia”.
În raport de
dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., hotărârea instanței de fond este
nelegală pentru că este dată cu aplicarea greșită a legii deoarece a fost
administrată expertiza medico-legală într-un caz neprevăzut de art. 26 din
ordinul pentru aprobarea Normelor procedurale privind efectuarea expertizelor,
a constatărilor și a altor lucrări medico-legale.
Criteriile pentru
efectuarea constatărilor și expertizelor medico-legale sunt distincte de
criteriile medico-pshio-sociale aprobate prin Ordinul nr. 762/2007 al
M.M.F.E.S. și nr. 1992 din 19/2007 al M.S.P. prevăzute de legislația în materia
protecției drepturilor persoanelor cu handicap.
Se invocă și faptul
că recurenta a aplicat Instrucțiunea metodologică nr. 800/2008 emisă de C.S.
care prevede afecțiunile medicale pentru care se pot emite certificate de
handicap cu caracter permanent, iar afecțiunea pe care o prezintă intimata nu
se regăsește în cele două liste care au fost depuse la dosar.
Soluția instanței
de fond.
După examinarea
motivelor de recurs, a dispozițiilor legale incidente în cauză, Înalta Curte va
admite recursul declarat pentru următoarele considerente:
Prin decizia
contestată în prezenta cauză (Decizia nr. 8741 din 6 iulie 2009 emisă de C.S.E.P.H.A.)
a fost menținut gradul de handicap grav stabilit pentru reclamanta G.M. stabilit
prin certificatul nr. 67330 din 30 martie 2009 emis de C.E.P.A.H. din cadrul C.J.
Hunedoara, dar s-a stabilit ca termen de revizuire – martie 2010.
Contestația în cauză
vizează numai acest termen de revizuire și se solicită stabilirea cu caracter
permanent a gradului de handicap.
Reclamanta
beneficiază de gradul grav de handicap cu asistent personal din anul 2006,
conform certificatului nr. 37332 din 11 decembrie 2006, având același cod de
boală G 30 și cod handicap 5, termenele de revizuire fiind anuale.
Așa cum a reținut și
instanța de fond, prin Ordinul comun nr. 762/2007 al M.M.F.E.S. și nr. 1992 din
19/2007 se stabilește încadrarea în gradul de handicap a persoanelor.
Dar, instanța de fond
a făcut referire la aceste criterii pentru a justifica acordarea gradului de
handicap grav cu asistent personal, fapt recunoscut de autoritatea recurentă,
dar nu precizează care dispoziții legale nu dau posibilitatea ca pentru gradul
de handicap grav în cazul persoanelor cu dezvoltare incompletă a funcțiilor
mentale și psihosociale să se poată stabili un termen de revizuire, mai ales că
parametrii funcționali se pot stabili prin examen psihiatric, teste
psihometrice și anchetă socială.
Referitor la primul
motiv de recurs invocat, cel prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ., se
constată că este neîntemeiat pentru că hotărârea instanței de fond nu conține
motive străine de natura pricinii, iar referirile sunt chiar la reclamanta din
prezenta cauză.
Însă, cel de-al
doilea motiv de recurs invocat, cel prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.,
se constată că este întemeiat.
Instanța de fond face
referire la o expertiză medico-legală, dar concluziile acesteia sunt
nerelevante.
Mai întâi, este stabilit
un diagnostic clinic „demență Alzheimer”, diagnostic recunoscut și de
autoritatea recurentă care i-a acordat reclamantei-intimate gradul grav de
handicap cu asistent personal.
Celelalte concluzii
ale expertizei s-au bazat pe examinarea unor acte medicale și nu pe examinarea
persoanei, dar nu se precizează care sunt dispozițiile în baza cărora s-a
stabilit caracterul permanent al unei boli, mai ales că există o listă a
afecțiunilor care creează handicap ireversibil și pentru care se poate emite
certificat de persoană cu handicap cu caracter permanent, listă aprobată prin instrucțiunea
metodologică nr. 800/2008 emisă de Comisia superioară conform art. 14 alin. (2)
din H.G. nr. 430/2008.
Pentru că boala de
care suferă reclamanta nu se regăsește pe această listă trebuia înlăturate
concluziile raportului de expertiză medico-legală și nu se putea acorda gradul
de handicap cu caracter permanent.
Conform acestei liste
se poate acorda gradul de handicap cu caracter permanent numai pentru „demență
Alzheimer” – formă avansată, or, nici expertiza medico-legală și nici actele
medicale aflate la dosar nu confirmă forma avansată a acestei boli pentru a se
putea justifica obligarea la acordarea gradului de handicap cu caracter
permanent.
De aceea, în baza art.
312 C. proc. civ., raportat la art. 20 din Legea nr. 554/2004, va fi admis
recursul, va fi modificată sentința atacată și, pe fond, respinsă acțiunea
reclamantului ca neîntemeiată pentru că decizia atacată prin care s-a stabilit
un termen de revizuire este legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul
declarat de C.S.E.P.H.A. împotriva Sentinței nr. 109/ CA/2010 din 21 aprilie 2010 a Curții de Apel Alba Iulia, secția contencios administrativ și fiscal.
Modifică sentința atacată,
în sensul că respinge acțiunea ca neîntemeiată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 4 martie 2011.