ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1332/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Sesizarea instanței de fond. Prin cererea adresată Curții de Apel Alba Iulia, secția contencios administrativ și fiscal, reclamanta G.M. a chemat în judecată C.S.E.P.H.A. și A.N.P.H. din cadrul Ministerului Muncii, Familiei și Protecției Sociale, solicitând anularea deciziei nr. 8741 din 6 iulie 2009 emisă de C.S. și obligarea pârâtelor la emiterea unei noi decizii prin care să fie încadrată permanent în grad de handicap grav cu asistent personal. În motivarea cererii s-a arătat că este luată în evidență ca persoană adultă cu handicap din anul 2005, iar la data de 1 noiembrie 2008 a avut termen pentru revizuirea certificatului și urma să se prezinte la Comisia de evaluare cu o serie de documente.

Ulterior, la 10 decembrie 2008, i s-a solicitat să prezinte documente care să provină de la Spitalul Județean Deva deși nicio prevedere legală nu-i impune să facă investigații într-o anumită unitate spitalicească. La 23 martie 2009 s-a prezentat din nou pentru evaluare și i s-a eliberat certificatul de încadrare în grad de handicap doar pe termen de 6 luni. Pentru aceste vicii și pentru faptul că raportul de evaluare complexă nu a fost întocmit în conformitate cu prevederile legale, reclamanta a formulat contestație la Comisia superioară și i s-a eliberat Decizia nr. 8741 din 6 iulie 2009 cu valabilitate până în martie 2010, deși dosarul este complet și boala nu se remite. 2. Soluția instanței de fond.

Prin Sentința nr. 109/ CA/2010 din 21 aprilie 2010 a Curții de Apel Alba-Iulia, secția contencios administrativ și fiscal, a fost admisă acțiunea reclamantei, a fost anulată decizia nr. 8741 din 6 iulie 2009 și a fost obligată C.S. să emită o nouă decizie privind încadrarea reclamantei în grad de handicap grav cu asistent personal cu caracter permanent și au fost obligate pârâtele la plata sumei de 100 lei cheltuieli de judecată. În motivarea sentinței s-a reținut faptul că reclamanta a fost încadrată în gradul de handicap grav cu asistent personal în baza evaluării și reevaluării complexe a reclamantei, pe baza criteriilor și principiilor prevăzute de art. 48 – art. 50 din H.G. nr. 268/2007.

Apărările C.S. în sensul că documentația depusă de reclamantă nu ar fi concludentă, au fost considerate neîntemeiate iar încadrarea în grad de handicap a reclamantei este în afara oricărui dubiu, iar așa cum rezultă din raportul de expertiză medico-legală efectuat în cauză reclamanta suferă de demență Alzheimer – formă severă, boală cu caracter ireversibil, astfel că s-a apreciat că aceasta are caracter permanent. 3. Calea de atac exercitată. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs C.S.E.P.H.A. criticând-o pentru motive de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ. În raport de dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., hotărârea instanței de fond este nelegală pentru că este motivată pe aspecte total străine de natura pricinii.

Se arată în motivele de recurs că instanța de fond se referă la „recunoașterea afecțiunilor de care suferă reclamanta și încadrarea în grad de handicap grav a acesteia”. În raport de dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., hotărârea instanței de fond este nelegală pentru că este dată cu aplicarea greșită a legii deoarece a fost administrată expertiza medico-legală într-un caz neprevăzut de art. 26 din ordinul pentru aprobarea Normelor procedurale privind efectuarea expertizelor, a constatărilor și a altor lucrări medico-legale. Criteriile pentru efectuarea constatărilor și expertizelor medico-legale sunt distincte de criteriile medico-pshio-sociale aprobate prin Ordinul nr. 762/2007 al M.M.F.E.S.

și nr. 1992 din 19/2007 al M.S.P. prevăzute de legislația în materia protecției drepturilor persoanelor cu handicap. Se invocă și faptul că recurenta a aplicat Instrucțiunea metodologică nr. 800/2008 emisă de C.S. care prevede afecțiunile medicale pentru care se pot emite certificate de handicap cu caracter permanent, iar afecțiunea pe care o prezintă intimata nu se regăsește în cele două liste care au fost depuse la dosar. 4. Soluția instanței de fond. După examinarea motivelor de recurs, a dispozițiilor legale incidente în cauză, Înalta Curte va admite recursul declarat pentru următoarele considerente: Prin decizia contestată în prezenta cauză (Decizia nr. 8741 din 6 iulie 2009 emisă de C.S.E.P.H.A.) a fost menținut gradul de handicap grav stabilit pentru reclamanta G.M.

stabilit prin certificatul nr. 67330 din 30 martie 2009 emis de C.E.P.A.H. din cadrul C.J. Hunedoara, dar s-a stabilit ca termen de revizuire – martie 2010. Contestația în cauză vizează numai acest termen de revizuire și se solicită stabilirea cu caracter permanent a gradului de handicap. Reclamanta beneficiază de gradul grav de handicap cu asistent personal din anul 2006, conform certificatului nr. 37332 din 11 decembrie 2006, având același cod de boală G 30 și cod handicap 5, termenele de revizuire fiind anuale. Așa cum a reținut și instanța de fond, prin Ordinul comun nr. 762/2007 al M.M.F.E.S. și nr. 1992 din 19/2007 se stabilește încadrarea în gradul de handicap a persoanelor.

Dar, instanța de fond a făcut referire la aceste criterii pentru a justifica acordarea gradului de handicap grav cu asistent personal, fapt recunoscut de autoritatea recurentă, dar nu precizează care dispoziții legale nu dau posibilitatea ca pentru gradul de handicap grav în cazul persoanelor cu dezvoltare incompletă a funcțiilor mentale și psihosociale să se poată stabili un termen de revizuire, mai ales că parametrii funcționali se pot stabili prin examen psihiatric, teste psihometrice și anchetă socială. Referitor la primul motiv de recurs invocat, cel prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ., se constată că este neîntemeiat pentru că hotărârea instanței de fond nu conține motive străine de natura pricinii, iar referirile sunt chiar la reclamanta din prezenta cauză.

Însă, cel de-al doilea motiv de recurs invocat, cel prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., se constată că este întemeiat. Instanța de fond face referire la o expertiză medico-legală, dar concluziile acesteia sunt nerelevante. Mai întâi, este stabilit un diagnostic clinic „demență Alzheimer”, diagnostic recunoscut și de autoritatea recurentă care i-a acordat reclamantei-intimate gradul grav de handicap cu asistent personal. Celelalte concluzii ale expertizei s-au bazat pe examinarea unor acte medicale și nu pe examinarea persoanei, dar nu se precizează care sunt dispozițiile în baza cărora s-a stabilit caracterul permanent al unei boli, mai ales că există o listă a afecțiunilor care creează handicap ireversibil și pentru care se poate emite certificat de persoană cu handicap cu caracter permanent, listă aprobată prin instrucțiunea metodologică nr. 800/2008 emisă de Comisia superioară conform art. 14 alin. (2) din H.G.

nr. 430/2008. Pentru că boala de care suferă reclamanta nu se regăsește pe această listă trebuia înlăturate concluziile raportului de expertiză medico-legală și nu se putea acorda gradul de handicap cu caracter permanent. Conform acestei liste se poate acorda gradul de handicap cu caracter permanent numai pentru „demență Alzheimer” – formă avansată, or, nici expertiza medico-legală și nici actele medicale aflate la dosar nu confirmă forma avansată a acestei boli pentru a se putea justifica obligarea la acordarea gradului de handicap cu caracter permanent. De aceea, în baza art. 312 C. proc. civ., raportat la art. 20 din Legea nr. 554/2004, va fi admis recursul, va fi modificată sentința atacată și, pe fond, respinsă acțiunea reclamantului ca neîntemeiată pentru că decizia atacată prin care s-a stabilit un termen de revizuire este legală și temeinică.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de C.S.E.P.H.A. împotriva Sentinței nr. 109/ CA/2010 din 21 aprilie 2010 a Curții de Apel Alba Iulia, secția contencios administrativ și fiscal. Modifică sentința atacată, în sensul că respinge acțiunea ca neîntemeiată. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 martie 2011.