ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1333/2011
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1333/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)
Asupra recursului de
față;
Din examinarea
lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Sesizarea
instanței de fond.
Prin cererea
înregistrată la Curtea de Apel Alba Iulia, secția contencios administrativ și
fiscal, reclamantul C.I. a chemat în judecată C.S.E.P.H.A. și A.N.P.H.,
solicitând anularea Deciziei nr. 8740 din 6 iulie 2009 emisă de C.S. și
obligarea pârâtelor la emiterea unei noi decizii prin care să fie încadrat în
gradul de handicap grav, cu asistent personal.
În motivarea cererii,
reclamantul a arătat că a fost luat în evidență ca persoană cu handicap
începând cu anul 2007 și a avut termen pentru revizuirea certificatului de
handicap.
La 15 noiembrie 2008
i s-a solicitat completarea dosarului cu un examen psihologic și prezentarea
personală, iar la data de 17 decembrie 2008 nu a putut fi evaluat deoarece în
cadrul Serviciului de evaluare complexă Deva nu exista un medic care să facă
evaluarea.
Evaluarea s-a făcut
la 23 martie 2009, dar fiind nemulțumit s-a adresat C.S. care a emis Decizia nr.
8740 din 6 iulie 2009 cu termen de valabilitate până în martie 2010, deși putea
fi încadrat în grad de handicap cu caracter permanent.
Soluția instanței
de fond.
Prin Sentința civilă nr.
147/ CA/2010 din 26 mai 2010, Curtea de Apel Alba Iulia, secția contencios
administrativ și fiscal, admis acțiunea reclamantului, a anulat decizia de
încadrare în gradul de handicap nr. 8740 din 6 iulie 2009 emisă de C.S. și a
obligat pârâta să emită o nouă decizie privind încadrarea reclamantei cu
caracter permanent în gradul de handicap grav, cu asistent personal.
În motivarea
sentinței s-a reținut că actele mediale depuse confirmă profunzimea deficienței
asociată cu tulburări de comportament, iar faptul că ancheta socială efectuată
a stabilit că aceasta realizează activități de bază cu ajutor parțial, nu poate
fi considerată ca anulând total necesitatea îngrijirilor, boala psihică cu care
a fost diagnosticat nedeterminând și afectarea capacității motorii.
Împrejurarea că
afecțiunea reclamantei constituie o boală psihică majoră cu caracter
ireversibil care poate fi socotită ca boală cu caracter permanent rezultă și
din raportul de expertiză medico-legală efectuat în cauză.
Calea de atac
exercitată.
Împotriva acestei
sentințe a declarat recurs C.S.E.P.H.A. criticând-o pentru motive de
nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ.
În raport de
dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., hotărârea instanței de fond este
nelegală pentru că este motivată pe aspecte total străine de natura pricinii.
Se arată în motivele
de recurs că instanța de fond se referă la „recunoașterea afecțiunilor de care
suferă reclamanta și încadrarea în grad de handicap grav a acesteia”.
În raport de
dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., hotărârea instanței de fond este
nelegală pentru că este dată cu aplicarea greșită a legii deoarece:
- a fost administrată
expertiza medico-legală într-un caz neprevăzut de art. 26 din ordinul pentru
aprobarea Normelor procedurale privind efectuarea expertizelor, a constatărilor
și a altor lucrări medico-legale.
Criteriile pentru
efectuarea constatărilor și expertizelor medico-legale sunt distincte de
criteriile medico-pshio-sociale aprobate prin Ordinul nr. 762/2007 al
M.M.F.E.S. și nr. 1992/2007 al M.S.P. prevăzute de legislația în materia
protecției drepturilor persoanelor cu handicap.
Se invocă și faptul
că recurenta a aplicat Instrucțiunea metodologică nr. 800/2008 emisă de C.S.
care prevede afecțiunile medicale pentru care se pot emite certificate de
handicap cu caracter permanent, iar afecțiunea pe care o prezintă intimatul nu
se regăsește în cele două liste care au fost depuse la dosar.
Soluția instanței
de recurs.
După examinarea
motivelor de recurs, a dispozițiilor legale incidente în cauză, Înalta Curte va
admite recursul declarat pentru următoarele considerente:
Prin decizia
contestată în prezenta cauză, decizia nr. 8740 din 6 iulie 2009 emisă de C.S.E.P.H.A.,
a fost menținut gradul de handicap grav stabilit pentru reclamantul C.I., prin
certificatul nr. 67327 din 30 martie 2009 emis de C.E. din cadrul C.J. Hunedoara,
dar s-a stabilit ca termen de revizuire martie 2010.
Contestația vizează
numai acest termen de revizuire și se solicită stabilirea cu caracter permanent
a gradului de handicap.
Reclamantul
beneficiază de acest grad de handicap din anul 2007, cadrul de boală fiind F12,
iar cod handicap 5, dar și în anul 2007 s-a stabilit termen de revizuire la 13
decembrie 2008.
Așa cum a reținut și
instanța de fond, prin Ordinul comun nr. 762/2007 al M.M.F.E.S. și nr. 1992/2007
se stabilește încadrarea în gradul de handicap a persoanelor.
Dar, instanța de fond
a făcut referire la aceste criterii pentru a justifica acordarea gradului de
handicap grav cu asistent personal, fapt recunoscut de autoritatea recurentă,
dar nu precizează care dispoziții legale nu dau posibilitatea ca pentru gradul
de handicap grav în cazul persoanelor cu dezvoltare incompletă a funcțiilor
mentale și psihosociale să se poată stabili un termen de revizuire, mai ales că
parametrii funcționali se pot stabili prin examen psihiatric, teste psihometrice
și anchetă socială.
Referitor la primul
motiv de recurs invocat, cel prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ., se
constată că într-adevăr hotărârea atacată conține motive contradictorii pentru
că la fila x a sentinței atacate se fac referiri la „documentația depusă de
reclamantă”, „conduita acesteia e recunoaștere a afecțiunilor de care suferă
reclamanta și încadrarea în grad de handicap grav a acesteia; iar la fila y se
fac referiri la „afecțiunea reclamantei”, deși anterior a făcut referiri la
reclamantul din prezenta cauză.
Și cel de-al doilea
motiv invocat, cel prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., se constată că
este întemeiat.
Instanța de fond face
referire la o expertiză medico-legală, dar concluziile acesteia sunt
nerelevante.
Mai întâi, este
stabilit un diagnostic clinic „retard mintal sever”, diagnostic recunoscut și
de autoritatea recurentă care i-a acordat intimatului-reclamant gradul grav de
handicap cu asistent personal.
Celelalte concluzii
ale expertizei s-au bazat pe examinarea unor acte medicale și nu pe examinarea
persoanei, dar nu se precizează care sunt dispozițiile în baza cărora s-a
stabilit caracterul permanent al unei boli, mai ales că există o listă a
afecțiunilor care creează handicap ireversibil și pentru care se poate emite certificat
de persoană cu handicap cu caracter permanent, listă aprobată prin instrucțiunea
metodologică nr. 800/2008 emisă de Comisia superioară conform art. 14 alin. (2)
din H.G. nr. 430/2008.
Pentru că boala de
care suferă reclamantul nu se regăsește pe această listă trebuia înlăturate
concluziile raportului de expertiză medico-legală și nu se putea acorda gradul
de handicap cu caracter permanent.
De aceea, în baza art.
312 C. proc. civ., raportat la art. 20 din Legea nr. 554/2004, va fi admis
recursul, va fi modificată sentința atacată și, pe fond, respinsă acțiunea
reclamantului, ca neîntemeiată, pentru că decizia atacată prin care s-a
stabilit un termen de revizuire este legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul
declarat de C.S.E.P.H.A. prin A.N.P.H. împotriva Sentinței nr. 147/ CA/2010 din
26 mai 2010 a Curții de Apel Alba Iulia, secția contencios administrativ și
fiscal.
Modifică sentința
atacată, în sensul că respinge acțiunea ca neîntemeiată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 4 martie 2011.