ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1333/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Sesizarea instanței de fond. Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel Alba Iulia, secția contencios administrativ și fiscal, reclamantul C.I. a chemat în judecată C.S.E.P.H.A. și A.N.P.H., solicitând anularea Deciziei nr. 8740 din 6 iulie 2009 emisă de C.S. și obligarea pârâtelor la emiterea unei noi decizii prin care să fie încadrat în gradul de handicap grav, cu asistent personal. În motivarea cererii, reclamantul a arătat că a fost luat în evidență ca persoană cu handicap începând cu anul 2007 și a avut termen pentru revizuirea certificatului de handicap. La 15 noiembrie 2008 i s-a solicitat completarea dosarului cu un examen psihologic și prezentarea personală, iar la data de 17 decembrie 2008 nu a putut fi evaluat deoarece în cadrul Serviciului de evaluare complexă Deva nu exista un medic care să facă evaluarea.

Evaluarea s-a făcut la 23 martie 2009, dar fiind nemulțumit s-a adresat C.S. care a emis Decizia nr. 8740 din 6 iulie 2009 cu termen de valabilitate până în martie 2010, deși putea fi încadrat în grad de handicap cu caracter permanent. 2. Soluția instanței de fond. Prin Sentința civilă nr. 147/ CA/2010 din 26 mai 2010, Curtea de Apel Alba Iulia, secția contencios administrativ și fiscal, admis acțiunea reclamantului, a anulat decizia de încadrare în gradul de handicap nr. 8740 din 6 iulie 2009 emisă de C.S. și a obligat pârâta să emită o nouă decizie privind încadrarea reclamantei cu caracter permanent în gradul de handicap grav, cu asistent personal.

În motivarea sentinței s-a reținut că actele mediale depuse confirmă profunzimea deficienței asociată cu tulburări de comportament, iar faptul că ancheta socială efectuată a stabilit că aceasta realizează activități de bază cu ajutor parțial, nu poate fi considerată ca anulând total necesitatea îngrijirilor, boala psihică cu care a fost diagnosticat nedeterminând și afectarea capacității motorii. Împrejurarea că afecțiunea reclamantei constituie o boală psihică majoră cu caracter ireversibil care poate fi socotită ca boală cu caracter permanent rezultă și din raportul de expertiză medico-legală efectuat în cauză. 3. Calea de atac exercitată. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs C.S.E.P.H.A.

criticând-o pentru motive de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ. În raport de dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., hotărârea instanței de fond este nelegală pentru că este motivată pe aspecte total străine de natura pricinii. Se arată în motivele de recurs că instanța de fond se referă la „recunoașterea afecțiunilor de care suferă reclamanta și încadrarea în grad de handicap grav a acesteia”. În raport de dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., hotărârea instanței de fond este nelegală pentru că este dată cu aplicarea greșită a legii deoarece: - a fost administrată expertiza medico-legală într-un caz neprevăzut de art. 26 din ordinul pentru aprobarea Normelor procedurale privind efectuarea expertizelor, a constatărilor și a altor lucrări medico-legale.

Criteriile pentru efectuarea constatărilor și expertizelor medico-legale sunt distincte de criteriile medico-pshio-sociale aprobate prin Ordinul nr. 762/2007 al M.M.F.E.S. și nr. 1992/2007 al M.S.P. prevăzute de legislația în materia protecției drepturilor persoanelor cu handicap. Se invocă și faptul că recurenta a aplicat Instrucțiunea metodologică nr. 800/2008 emisă de C.S. care prevede afecțiunile medicale pentru care se pot emite certificate de handicap cu caracter permanent, iar afecțiunea pe care o prezintă intimatul nu se regăsește în cele două liste care au fost depuse la dosar. 4. Soluția instanței de recurs.

După examinarea motivelor de recurs, a dispozițiilor legale incidente în cauză, Înalta Curte va admite recursul declarat pentru următoarele considerente: Prin decizia contestată în prezenta cauză, decizia nr. 8740 din 6 iulie 2009 emisă de C.S.E.P.H.A., a fost menținut gradul de handicap grav stabilit pentru reclamantul C.I., prin certificatul nr. 67327 din 30 martie 2009 emis de C.E. din cadrul C.J. Hunedoara, dar s-a stabilit ca termen de revizuire martie 2010. Contestația vizează numai acest termen de revizuire și se solicită stabilirea cu caracter permanent a gradului de handicap. Reclamantul beneficiază de acest grad de handicap din anul 2007, cadrul de boală fiind F12, iar cod handicap 5, dar și în anul 2007 s-a stabilit termen de revizuire la 13 decembrie 2008. Așa cum a reținut și instanța de fond, prin Ordinul comun nr. 762/2007 al M.M.F.E.S.

și nr. 1992/2007 se stabilește încadrarea în gradul de handicap a persoanelor. Dar, instanța de fond a făcut referire la aceste criterii pentru a justifica acordarea gradului de handicap grav cu asistent personal, fapt recunoscut de autoritatea recurentă, dar nu precizează care dispoziții legale nu dau posibilitatea ca pentru gradul de handicap grav în cazul persoanelor cu dezvoltare incompletă a funcțiilor mentale și psihosociale să se poată stabili un termen de revizuire, mai ales că parametrii funcționali se pot stabili prin examen psihiatric, teste psihometrice și anchetă socială. Referitor la primul motiv de recurs invocat, cel prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc.

civ., se constată că într-adevăr hotărârea atacată conține motive contradictorii pentru că la fila x a sentinței atacate se fac referiri la „documentația depusă de reclamantă”, „conduita acesteia e recunoaștere a afecțiunilor de care suferă reclamanta și încadrarea în grad de handicap grav a acesteia; iar la fila y se fac referiri la „afecțiunea reclamantei”, deși anterior a făcut referiri la reclamantul din prezenta cauză. Și cel de-al doilea motiv invocat, cel prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., se constată că este întemeiat. Instanța de fond face referire la o expertiză medico-legală, dar concluziile acesteia sunt nerelevante. Mai întâi, este stabilit un diagnostic clinic „retard mintal sever”, diagnostic recunoscut și de autoritatea recurentă care i-a acordat intimatului-reclamant gradul grav de handicap cu asistent personal.

Celelalte concluzii ale expertizei s-au bazat pe examinarea unor acte medicale și nu pe examinarea persoanei, dar nu se precizează care sunt dispozițiile în baza cărora s-a stabilit caracterul permanent al unei boli, mai ales că există o listă a afecțiunilor care creează handicap ireversibil și pentru care se poate emite certificat de persoană cu handicap cu caracter permanent, listă aprobată prin instrucțiunea metodologică nr. 800/2008 emisă de Comisia superioară conform art. 14 alin. (2) din H.G. nr. 430/2008. Pentru că boala de care suferă reclamantul nu se regăsește pe această listă trebuia înlăturate concluziile raportului de expertiză medico-legală și nu se putea acorda gradul de handicap cu caracter permanent.

De aceea, în baza art. 312 C. proc. civ., raportat la art. 20 din Legea nr. 554/2004, va fi admis recursul, va fi modificată sentința atacată și, pe fond, respinsă acțiunea reclamantului, ca neîntemeiată, pentru că decizia atacată prin care s-a stabilit un termen de revizuire este legală și temeinică.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de C.S.E.P.H.A. prin A.N.P.H. împotriva Sentinței nr. 147/ CA/2010 din 26 mai 2010 a Curții de Apel Alba Iulia, secția contencios administrativ și fiscal. Modifică sentința atacată, în sensul că respinge acțiunea ca neîntemeiată. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 martie 2011.