ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 847/2011

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 847/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin Sentința nr. 116 din 27 aprilie 2010,

Curtea de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, a

admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Autoritatea Națională

pentru Persoanele cu Handicap și, pe cale de consecință, a respins acțiunea

formulată de reclamantul M.T. împotriva acestei pârâte; a admis acțiunea

formulată de reclamantul M.T., în contradictoriu cu pârâta Comisia superioară

de evaluare a persoanelor cu handicap pentru adulți și, pe cale de consecință:

- a anulat decizia de

încadrare în grad de handicap din 30 iunie 3009 emisă de pârâta Comisia

superioară de evaluare a persoanelor cu handicap pentru adulți;

- a obligat pârâta

Comisia superioară de evaluare a persoanelor cu handicap pentru adulți să emită

o nouă decizie privind încadrarea reclamantului cu caracter permanent în gradul

de handicap grav, cu asistent personal;

- a obligat pârâta să

plătească reclamantului suma de 100 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța

această soluție, prima instanță a reținut, în esență următoarele:

Excepția lipsei

calității procesuale pasive a pârâtei Autoritatea Națională pentru Persoanele

cu Handicap a fost admisă, cu motivarea că pârâta nu are atribuții și nici

capacitate administrativă în procedurile arătate, iar în plan procesual nu are

legitimare procesuală în litigiile ce privesc legalitatea actelor

administrative emise în cadrul acestor proceduri, în raport de prevederile art.

1 alin. (3) din O.U.G. 14/2003.

Pe fondul cauzei,

prima instanță a reținut, în esență, că prin certificatul din 30 martie 2009,

Comisia de evaluare a persoanelor adulte cu handicap din cadrul Consiliului

Județean Hunedoara a dispus încadrarea reclamantului în grad de handicap grav,

deficiență funcțională gravă, cu asistent personal pe o perioadă de 6 luni, cu

termen de revizuire la 31 august 2009, împotriva acestui certificat,

reclamantul formulând în termenul legal, o contestație la Comisia Superioară

care, prin Decizia din 30 iunie 2009, a menținut constatările certificatului,

însă pe o perioadă de valabilitate de 12 luni, cu termen de revizuire în luna

martie 2010.

Mai precis,

certificatul emis de Comisia de evaluare și decizia Comisiei superioare atestă,

conform art. 13 alin. (3) din O.G. 14/2003, încadrarea într-o categorie de

persoane cu handicap care necesită protecție specială și, implicit, starea de

boală ce a determinat un atare handicap, pe baza îndeplinirii criteriilor

medico-psihosociale stabilite prin lege.

Sub acest aspect, a

reținut că reclamantul a fost încadrat în gradul de handicap grav, beneficiind

de asistent personal, în urma unei evaluări și reevaluări complexe efectuate de

către Comisia de evaluare a persoanelor adulte cu handicap din cadrul Consiliului

Județean Hunedoara și Comisia superioară, pe baza criteriilor și principiilor

prevăzute de 46 - 50 din H.G. nr. 268/2007 pentru aprobarea Normelor

metodologice de aplicare a prevederilor Legii nr. 448/2006 privind protecția și

promovarea drepturilor persoanelor cu handicap.

Ca atare, prin

Ordinul nr. 1992/2007 al Ministerului Sănătății Publice pentru aprobarea

criteriilor medico-psihosociale pe baza cărora se stabilește încadrarea în grad

de handicap, la Cap. I la pct. II se prevede că pentru acordarea gradului grav

de handicap mintal deficiențele funcționale trebuie să fie grave, puse în

evidență: printr-un scor sub 9 la testul MMSE; atrofie corticală marcată

cerebral, fără tulburări motorii; demența Alzheimer - atrofie corticală marcată

în lobii frontali și parietali + triada simptomatică; uitarea numelor celor

apropiați; uitarea datelor personale; incapacitate de memorare; deteriorarea

judecății, a controlului pulsional; triada patognomonică (agnozie, afazie,

apraxie).

Prima instanță a avut

în vedere și rezultatul anchetei sociale efectuată cu privire la statutul și

contextul social al reclamantului, care a stabilit că acesta realizează

activități de bază cu ajutor parțial, dar necesită ajutor la activitățile

instrumentale.

În acest context, au

fost respinse apărările Comisiei superioare, prin care a susținut că

documentația depusă de reclamant nu este concludentă, acest aspect fiind

contrazis tocmai de conduita acesteia, în speță, recunoașterea afecțiunilor de

care suferă reclamantul și încadrarea în gradul de handicap grav.

În concluzie, prima

instanță a apreciat că încadrarea reclamantului în grad de handicap grav este

în afara oricărui dubiu, de vreme ce reclamantul este în evidențele

instituțiilor abilitate din anul 2005, anual fiindu-i eliberat câte un

certificat cu aceeași rezoluție - handicap grav.

S-a mai arătat în

considerentele sentinței atacate că așa cum rezultă din raportul de expertiză

medico-legală din 22 martie 2010 efectuat în cauză, reclamantul suferă de boala

Alzheimer - formă gravă, boală psihică majoră cu caracter ireversibil, care

poate fi socotită cu caracter permanent, în măsura în care s-a coroborat cu

restul probelor administrate în cauză, inclusiv în raport de Lista afecțiunilor

care creează handicap ireversibil și pentru care se poate emite certificat cu

caracter permanent, chiar de la prima examinare, aprobată printr-o Instrucțiune

metodologică a Ministerului Muncii, Familiei și Egalității de Șanse, în

contextul criteriilor precizate la pct. 9 fiind enumerată și boala Alzheimer -

formă gravă.

de Comisia superioară de evaluare a persoanelor cu handicap pentru adulți prin

Autoritatea Națională pentru Persoanele cu Handicap

Împotriva sentinței

curții de apel a declarat recurs Comisia superioară de evaluare a persoanelor

cu handicap pentru adulți prin Autoritatea Națională pentru Persoanele cu

Handicap, criticând-o pentru nelegalitate în temeiul art. 304 pct. 7 și 9 C.

proc. civ.

În dezvoltarea căii

de atac, recurenta-pârâtă arată că sentința recurată cuprinde motive străine de

natura pricinii, reținând culpa sa procesuală ca urmare a faptului că

intimatul-reclamant a fost încadrat de mai multe ori în grad de handicap, deși

în cauză s-a aplicat Instrucțiunea metodologică nr. 800/2008 emisă de Comisia

Superioară conform art. 14 alin. (2) din H.G nr. 430/2008, care prevede

afecțiunile medicale pentru care se pot emite certificate de handicap cu

caracter permanent, iar afecțiunea pe care o prezintă intimatul-reclamant nu se

regăsește în cele 2 liste ale instrucțiunilor.

În raport de

dispozițiile art. 304 pct. 9 din C. proc. civ., apreciază că sentința atacată

este dată cu aplicare greșită a legii, dispunându-se efectuarea expertizei

medico-legale într-un caz neprevăzut de art. 26. din Ordinul pentru aprobarea

Normelor procedurale privind efectuarea expertizelor, a constatărilor și a

altor lucrări medico-legale nr. 1.134/C din 25 mai 2000 al Ministerului

Justiției și nr. 255 din 04 aprilie 2000 al Ministerului Sănătății și Familiei.

Recurenta-pârâtă

contestă concluziile raportului de expertiză medico-legală efectuat în cauză și

susține că au avut la bază alte criterii de apreciere, care sunt distincte de

criteriile medico-psihosociale, aprobate prin Ordinul comun nr. 762 din 31

august 2007 al Ministerului Muncii, Familiei și Egalității de Șanse și nr. 1992

din 19 noiembrie 2007 al Ministerului Sănătății Publice prevăzute de legislația

în materia protecției drepturilor persoanelor cu handicap.

intimatului-reclamant

Prin întâmpinarea

depusă la dosar, intimatul-reclamant M.T. a solicitat respingerea recursului ca

nefondat și menținerea ca temeinică și legală a sentinței recurate prin care în

mod corect instanța de fond a obligat Comisia superioară să emită o nouă

decizie de încadrare în grad de handicap cu caracter permanent.

Arată că nu este la

prima examinare și are gradul grav - cu asistent personal din 2005, ceea ce îl

îndreptățește să dețină un certificat cu valabilitate permanentă, întrucât

boala nu se remite, adică este ireversibilă.

Susține că din acest

motiv a solicitat în probațiune efectuarea unei expertize de medicină legală,

cerere concretizată prin Raportul de expertiză medico-legală din 22 martie

2010, efectuat de către Serviciul de medicină legală Alba Iulia, raport care în

concluziile sale arată că afecțiunea de care suferă constituie o boală psihică

majoră cu caracter ireversibil, și poate fi socotită ca o boală cu caracter

permanent.

II. Considerentele

Înaltei Curți asupra recursului

Examinând cauza prin

prisma criticilor formulate în recurs și a prevederilor art. 304

1

C.

proc. civ., Înalta Curte constată că sentința atacată este legală și temeinică,

recursul fiind nefondat.

și de drept relevante

Actul administrativ

supus controlului de legalitate exercitat de instanța de contencios

administrativ este Decizia de încadrare în grad de handicap din 30 iunie 2009,

prin care Comisia superioară de evaluare a persoanelor cu handicap pentru

adulți a atestat încadrarea intimatului-reclamant în gradul de handicap grav,

cu dreptul de a beneficia de asistent personal, cu valabilitate 12 luni.

Ceea ce contestă

destinatarul actului este perioada de valabilitate, susținând, în esență, că

diagnosticul clinic și funcțional l-ar îndreptăți să fie încadrat în gradul de

handicap grav cu caracter permanent.

Așa cum a reținut și

prima instanță, reclamantul a fost încadrat în gradul de handicap grav,

beneficiind de asistent personal, la baza acestei constatări și a măsurilor

dispuse stând evaluarea și reevaluarea complexă a reclamantului de către

Comisia de evaluare a persoanelor adulte cu handicap din cadrul Consiliului

Județean Hunedoara și Comisia superioară, pe baza criteriilor și principiilor

prevăzute de 46 - 50 din H.G. nr. 268/2007 pentru aprobarea Normelor

metodologice de aplicare a prevederilor Legii nr. 448/2006 privind protecția și

promovarea drepturilor persoanelor cu handicap. Această evaluare a presupus ca

manifestările reclamantului, suferind de demență Alzheimer, să se caracterizeze

prin atrofie corticală marcată în lobii frontali și parietali, prin uitarea

numelor celor apropiați, uitarea datelor personale, incapacitate de memorare,

deteriorarea judecății și a controlului pulsional și triada patognomonică,

conform Cap. II din Ordinul comun nr. 762 din 31 august 2007 al Ministerului

Muncii, Familiei și Egalității de Șanse și nr. 1.992 din 19

noiembrie

2007

al Ministerului Sănătății Publice.

Criteriile de

încadrare în grad de handicap sunt reglementate dintr-o dublă perspectivă,

medicală și psihosocială, motiv pentru care în componența serviciului de

evaluare complexă intră, alături de medicul specialist, un asistent social, un

psiholog și alți specialiști, iar evaluarea se desfășoară în mai multe domenii

obligatorii, conform prevederilor art. 46 - 49 din Normele metodologice de

aplicare a Legii nr. 448/2006 privind protecția și promovarea persoanelor cu

handicap, aprobate prin H.G. nr. 268/2007.

În determinarea

caracterului permanent sau revizuibil al deciziei de încadrare în grad de

handicap, autoritatea emitentă dispune de o marjă de apreciere, în cadrul

căreia poate opta, în raport cu criteriile medicale și psihosociale, ținând

seama de datele individuale supuse evaluării, iar instanța de judecată

analizând legalitatea actului administrativ, astfel cum a fost sesizată, are în

vedere întregul material probator, inclusiv probele administrate pe parcursul

derulării procesului.

Or, din acest punct

de vedere, raportul de expertiză efectuat în cauză relevă o eroare de apreciere

în privința caracterului permanent sau revizuibil al gradului de handicap în

care este încadrat intimatul-reclamant.

Contrar susținerilor

recurentei-pârâte, motivarea sentinței conține o analiză detaliată și

aprofundată a probelor cauzei, cărora judecătorul fondului le-a acordat

semnificația adecvată în raport de cadrul normativ în vigoare, sentința fiind

pronunțată pe baza probelor administrate, inclusiv a raportului de expertiză

din concluziile căruia rezultă că intimatul-reclamant suferă de „Demență

Alzheimer formă severă”, diagnostic stabilit clinic și imagistic.

Această afecțiune

constituie o boală majoră cu caracter ireversibil, iar sub aspect medical

afecțiunea poate fi socotită o boală cu caracter permanent.

Această probă se

coroborează și cu concluziile Comisiei de evaluare a persoanelor cu handicap

pentru adulți, care reține „gradul de handicap grav cu asistent personal”, ceea

ce înseamnă că indiferent de termenul folosit în actele medicale depuse la

dosar, gradul de handicap grav, sever avansat, acesta relevă un stadiu foarte

avansat, o boală majoră cu caracter ireversibil și cu caracter permanent.

Mai mult, lista

afecțiunilor care creează handicap ireversibil și pentru care se poate emite

certificat de persoană cu handicap cu caracter permanent include la lit. a)

pct. 9 „Boala Alzheimer, demență senilă, demență Pick - forme avansate”.

Cu referire expresă

la criticile recurentei-pârâte privind probele administrate la fondul cauzei,

Înalta Curte reține următoarele:

Expertiza

medico-legală dispusă la solicitarea reclamantului pentru lămurirea unor

aspecte de specialitate necesare dezlegării cauzei se încadrează în prevederile

art. 201 și art. 129 alin. (5) C. proc. civ., proba fiind administrată prin

organismul cu atribuții în acest sens, potrivit Legii nr. 459/2001 privind

organizarea activității și funcționarea instituțiilor de medicină legală.

Din simpla lecturare

a concluziilor raportului de expertiză se poate observa că acestea se rezumă la

exprimarea unei opinii de specialitate asupra diagnosticului clinic, pe baza

actelor medicale avute la dispoziție, fără conotații juridice referitoare la

încadrarea în grad de handicap, ce constituie atribuția autorității publice

recurente.

soluției adoptate în recurs

Având în vedere toate

considerentele reținute, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte

va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de Comisia superioară de evaluare a persoanelor cu handicap pentru

adulți împotriva Sentinței nr. 116 din 27 aprilie 2010 a Curții de Apel Alba

Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 11 februarie 2011.