ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 847/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Cadrul procesual Prin Sentința nr. 116 din 27 aprilie 2010, Curtea de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Autoritatea Națională pentru Persoanele cu Handicap și, pe cale de consecință, a respins acțiunea formulată de reclamantul M.T.

împotriva acestei pârâte; a admis acțiunea formulată de reclamantul M.T., în contradictoriu cu pârâta Comisia superioară de evaluare a persoanelor cu handicap pentru adulți și, pe cale de consecință: - a anulat decizia de încadrare în grad de handicap din 30 iunie 3009 emisă de pârâta Comisia superioară de evaluare a persoanelor cu handicap pentru adulți; - a obligat pârâta Comisia superioară de evaluare a persoanelor cu handicap pentru adulți să emită o nouă decizie privind încadrarea reclamantului cu caracter permanent în gradul de handicap grav, cu asistent personal; - a obligat pârâta să plătească reclamantului suma de 100 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut, în esență următoarele: Excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Autoritatea Națională pentru Persoanele cu Handicap a fost admisă, cu motivarea că pârâta nu are atribuții și nici capacitate administrativă în procedurile arătate, iar în plan procesual nu are legitimare procesuală în litigiile ce privesc legalitatea actelor administrative emise în cadrul acestor proceduri, în raport de prevederile art. 1 alin. (3) din O.U.G. 14/2003.

Pe fondul cauzei, prima instanță a reținut, în esență, că prin certificatul din 30 martie 2009, Comisia de evaluare a persoanelor adulte cu handicap din cadrul Consiliului Județean Hunedoara a dispus încadrarea reclamantului în grad de handicap grav, deficiență funcțională gravă, cu asistent personal pe o perioadă de 6 luni, cu termen de revizuire la 31 august 2009, împotriva acestui certificat, reclamantul formulând în termenul legal, o contestație la Comisia Superioară care, prin Decizia din 30 iunie 2009, a menținut constatările certificatului, însă pe o perioadă de valabilitate de 12 luni, cu termen de revizuire în luna martie 2010. Mai precis, certificatul emis de Comisia de evaluare și decizia Comisiei superioare atestă, conform art. 13 alin. (3) din O.G.

14/2003, încadrarea într-o categorie de persoane cu handicap care necesită protecție specială și, implicit, starea de boală ce a determinat un atare handicap, pe baza îndeplinirii criteriilor medico-psihosociale stabilite prin lege. Sub acest aspect, a reținut că reclamantul a fost încadrat în gradul de handicap grav, beneficiind de asistent personal, în urma unei evaluări și reevaluări complexe efectuate de către Comisia de evaluare a persoanelor adulte cu handicap din cadrul Consiliului Județean Hunedoara și Comisia superioară, pe baza criteriilor și principiilor prevăzute de 46 - 50 din H.G. nr. 268/2007 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor Legii nr. 448/2006 privind protecția și promovarea drepturilor persoanelor cu handicap.

Ca atare, prin Ordinul nr. 1992/2007 al Ministerului Sănătății Publice pentru aprobarea criteriilor medico-psihosociale pe baza cărora se stabilește încadrarea în grad de handicap, la Cap. I la pct. II se prevede că pentru acordarea gradului grav de handicap mintal deficiențele funcționale trebuie să fie grave, puse în evidență: printr-un scor sub 9 la testul MMSE; atrofie corticală marcată cerebral, fără tulburări motorii; demența Alzheimer - atrofie corticală marcată în lobii frontali și parietali + triada simptomatică; uitarea numelor celor apropiați; uitarea datelor personale; incapacitate de memorare; deteriorarea judecății, a controlului pulsional; triada patognomonică (agnozie, afazie, apraxie).

Prima instanță a avut în vedere și rezultatul anchetei sociale efectuată cu privire la statutul și contextul social al reclamantului, care a stabilit că acesta realizează activități de bază cu ajutor parțial, dar necesită ajutor la activitățile instrumentale. În acest context, au fost respinse apărările Comisiei superioare, prin care a susținut că documentația depusă de reclamant nu este concludentă, acest aspect fiind contrazis tocmai de conduita acesteia, în speță, recunoașterea afecțiunilor de care suferă reclamantul și încadrarea în gradul de handicap grav. În concluzie, prima instanță a apreciat că încadrarea reclamantului în grad de handicap grav este în afara oricărui dubiu, de vreme ce reclamantul este în evidențele instituțiilor abilitate din anul 2005, anual fiindu-i eliberat câte un certificat cu aceeași rezoluție - handicap grav.

S-a mai arătat în considerentele sentinței atacate că așa cum rezultă din raportul de expertiză medico-legală din 22 martie 2010 efectuat în cauză, reclamantul suferă de boala Alzheimer - formă gravă, boală psihică majoră cu caracter ireversibil, care poate fi socotită cu caracter permanent, în măsura în care s-a coroborat cu restul probelor administrate în cauză, inclusiv în raport de Lista afecțiunilor care creează handicap ireversibil și pentru care se poate emite certificat cu caracter permanent, chiar de la prima examinare, aprobată printr-o Instrucțiune metodologică a Ministerului Muncii, Familiei și Egalității de Șanse, în contextul criteriilor precizate la pct. 9 fiind enumerată și boala Alzheimer - formă gravă.

2. Recursul declarat de Comisia superioară de evaluare a persoanelor cu handicap pentru adulți prin Autoritatea Națională pentru Persoanele cu Handicap Împotriva sentinței curții de apel a declarat recurs Comisia superioară de evaluare a persoanelor cu handicap pentru adulți prin Autoritatea Națională pentru Persoanele cu Handicap, criticând-o pentru nelegalitate în temeiul art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ.

În dezvoltarea căii de atac, recurenta-pârâtă arată că sentința recurată cuprinde motive străine de natura pricinii, reținând culpa sa procesuală ca urmare a faptului că intimatul-reclamant a fost încadrat de mai multe ori în grad de handicap, deși în cauză s-a aplicat Instrucțiunea metodologică nr. 800/2008 emisă de Comisia Superioară conform art. 14 alin. (2) din H.G nr. 430/2008, care prevede afecțiunile medicale pentru care se pot emite certificate de handicap cu caracter permanent, iar afecțiunea pe care o prezintă intimatul-reclamant nu se regăsește în cele 2 liste ale instrucțiunilor. În raport de dispozițiile art. 304 pct. 9 din C. proc.

civ., apreciază că sentința atacată este dată cu aplicare greșită a legii, dispunându-se efectuarea expertizei medico-legale într-un caz neprevăzut de art. 26. din Ordinul pentru aprobarea Normelor procedurale privind efectuarea expertizelor, a constatărilor și a altor lucrări medico-legale nr. 1.134/C din 25 mai 2000 al Ministerului Justiției și nr. 255 din 04 aprilie 2000 al Ministerului Sănătății și Familiei. Recurenta-pârâtă contestă concluziile raportului de expertiză medico-legală efectuat în cauză și susține că au avut la bază alte criterii de apreciere, care sunt distincte de criteriile medico-psihosociale, aprobate prin Ordinul comun nr. 762 din 31 august 2007 al Ministerului Muncii, Familiei și Egalității de Șanse și nr. 1992 din 19 noiembrie 2007 al Ministerului Sănătății Publice prevăzute de legislația în materia protecției drepturilor persoanelor cu handicap.

3. Apărările intimatului-reclamant Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimatul-reclamant M.T. a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca temeinică și legală a sentinței recurate prin care în mod corect instanța de fond a obligat Comisia superioară să emită o nouă decizie de încadrare în grad de handicap cu caracter permanent. Arată că nu este la prima examinare și are gradul grav - cu asistent personal din 2005, ceea ce îl îndreptățește să dețină un certificat cu valabilitate permanentă, întrucât boala nu se remite, adică este ireversibilă.

Susține că din acest motiv a solicitat în probațiune efectuarea unei expertize de medicină legală, cerere concretizată prin Raportul de expertiză medico-legală din 22 martie 2010, efectuat de către Serviciul de medicină legală Alba Iulia, raport care în concluziile sale arată că afecțiunea de care suferă constituie o boală psihică majoră cu caracter ireversibil, și poate fi socotită ca o boală cu caracter permanent. II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Examinând cauza prin prisma criticilor formulate în recurs și a prevederilor art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte constată că sentința atacată este legală și temeinică, recursul fiind nefondat.

1. Argumente de fapt și de drept relevante Actul administrativ supus controlului de legalitate exercitat de instanța de contencios administrativ este Decizia de încadrare în grad de handicap din 30 iunie 2009, prin care Comisia superioară de evaluare a persoanelor cu handicap pentru adulți a atestat încadrarea intimatului-reclamant în gradul de handicap grav, cu dreptul de a beneficia de asistent personal, cu valabilitate 12 luni. Ceea ce contestă destinatarul actului este perioada de valabilitate, susținând, în esență, că diagnosticul clinic și funcțional l-ar îndreptăți să fie încadrat în gradul de handicap grav cu caracter permanent.

Așa cum a reținut și prima instanță, reclamantul a fost încadrat în gradul de handicap grav, beneficiind de asistent personal, la baza acestei constatări și a măsurilor dispuse stând evaluarea și reevaluarea complexă a reclamantului de către Comisia de evaluare a persoanelor adulte cu handicap din cadrul Consiliului Județean Hunedoara și Comisia superioară, pe baza criteriilor și principiilor prevăzute de 46 - 50 din H.G. nr. 268/2007 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor Legii nr. 448/2006 privind protecția și promovarea drepturilor persoanelor cu handicap.

Această evaluare a presupus ca manifestările reclamantului, suferind de demență Alzheimer, să se caracterizeze prin atrofie corticală marcată în lobii frontali și parietali, prin uitarea numelor celor apropiați, uitarea datelor personale, incapacitate de memorare, deteriorarea judecății și a controlului pulsional și triada patognomonică, conform Cap. II din Ordinul comun nr. 762 din 31 august 2007 al Ministerului Muncii, Familiei și Egalității de Șanse și nr. 1.992 din 19 noiembrie 2007 al Ministerului Sănătății Publice.

Criteriile de încadrare în grad de handicap sunt reglementate dintr-o dublă perspectivă, medicală și psihosocială, motiv pentru care în componența serviciului de evaluare complexă intră, alături de medicul specialist, un asistent social, un psiholog și alți specialiști, iar evaluarea se desfășoară în mai multe domenii obligatorii, conform prevederilor art. 46 - 49 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 448/2006 privind protecția și promovarea persoanelor cu handicap, aprobate prin H.G. nr. 268/2007.

În determinarea caracterului permanent sau revizuibil al deciziei de încadrare în grad de handicap, autoritatea emitentă dispune de o marjă de apreciere, în cadrul căreia poate opta, în raport cu criteriile medicale și psihosociale, ținând seama de datele individuale supuse evaluării, iar instanța de judecată analizând legalitatea actului administrativ, astfel cum a fost sesizată, are în vedere întregul material probator, inclusiv probele administrate pe parcursul derulării procesului. Or, din acest punct de vedere, raportul de expertiză efectuat în cauză relevă o eroare de apreciere în privința caracterului permanent sau revizuibil al gradului de handicap în care este încadrat intimatul-reclamant.

Contrar susținerilor recurentei-pârâte, motivarea sentinței conține o analiză detaliată și aprofundată a probelor cauzei, cărora judecătorul fondului le-a acordat semnificația adecvată în raport de cadrul normativ în vigoare, sentința fiind pronunțată pe baza probelor administrate, inclusiv a raportului de expertiză din concluziile căruia rezultă că intimatul-reclamant suferă de „Demență Alzheimer formă severă”, diagnostic stabilit clinic și imagistic. Această afecțiune constituie o boală majoră cu caracter ireversibil, iar sub aspect medical afecțiunea poate fi socotită o boală cu caracter permanent.

Această probă se coroborează și cu concluziile Comisiei de evaluare a persoanelor cu handicap pentru adulți, care reține „gradul de handicap grav cu asistent personal”, ceea ce înseamnă că indiferent de termenul folosit în actele medicale depuse la dosar, gradul de handicap grav, sever avansat, acesta relevă un stadiu foarte avansat, o boală majoră cu caracter ireversibil și cu caracter permanent. Mai mult, lista afecțiunilor care creează handicap ireversibil și pentru care se poate emite certificat de persoană cu handicap cu caracter permanent include la lit. a) pct. 9 „Boala Alzheimer, demență senilă, demență Pick - forme avansate”. Cu referire expresă la criticile recurentei-pârâte privind probele administrate la fondul cauzei, Înalta Curte reține următoarele: Expertiza medico-legală dispusă la solicitarea reclamantului pentru lămurirea unor aspecte de specialitate necesare dezlegării cauzei se încadrează în prevederile art. 201 și art. 129 alin. (5) C. proc.

civ., proba fiind administrată prin organismul cu atribuții în acest sens, potrivit Legii nr. 459/2001 privind organizarea activității și funcționarea instituțiilor de medicină legală. Din simpla lecturare a concluziilor raportului de expertiză se poate observa că acestea se rezumă la exprimarea unei opinii de specialitate asupra diagnosticului clinic, pe baza actelor medicale avute la dispoziție, fără conotații juridice referitoare la încadrarea în grad de handicap, ce constituie atribuția autorității publice recurente. 2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs Având în vedere toate considerentele reținute, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Comisia superioară de evaluare a persoanelor cu handicap pentru adulți împotriva Sentinței nr. 116 din 27 aprilie 2010 a Curții de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 11 februarie 2011.