ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3527/2012

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Instanța de fond 1) Cererea de chemare în judecată Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Alba Iulia - secția de contencios administrativ și fiscal, reclamanta P.F.

a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Comisia Superioara de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulți și Direcția Generală pentru Protecția Persoanelor cu Handicap din cadrul Ministerului Muncii, Familiei și Protecției Sociale, anularea Deciziei nr. 5517 din 13 decembrie 2010. În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că este luata în evidență încă din anul 2005, cu grad de handicap grav, cu asistent personal pentru demență Azheimer având constituit dosarul medical, în vederea evaluării persoanelor adulte cu handicap, iar la data de 05 august 2010 Comisia Județeană Hunedoara i-a eliberat Certificatul de încadrare în grad de handicap, fiindu-i întocmit un nou dosar de evaluare în care figurează ca având doar grad de handicap mediu și un alt diagnostic, diferit de cel cu care este luată în evidență încă din anul 2005 în dosarul inițial, a contestat acest certificat, însă Comisia Superioară i-a emis Decizia de încadrare în grad de handicap nr. 5517 din 13 decembrie 2010 fără vreun alt răspuns.

Prin întâmpinare, Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale a arătat că acțiunea a rămas fără obiect, întrucât din data de 30 martie 2009 reclamanta beneficiază de gradul de handicap grav cu asistent personal, pe durată nedeterminată, ca urmare a emiterii Deciziei nr. 2504 din 07 martie 2011 prin care a fost pusă în executare Decizia nr. 1055/2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție. 2) Soluția instanței de fond Prin sentința nr. 143 din 3 mai 2011, Curtea de Apel Alba Iulia - secția contencios administrativ și fiscal a admis acțiunea, a anulat decizia de încadrare în grad de handicap nr. 5517 din 13 decembrie 2010 emisă de Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulți și certificatul de încadrare în grad de handicap din 05 august 2010, obligând pârâtele să plătească reclamantei suma de 500 lei, cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut, în esență, următoarele: Prin certificatul din 30 martie 2009 Comisia de evaluare a persoanelor adulte cu handicap din cadrul Consiliului Județean Hunedoara a dispus încadrarea reclamantei în grad de handicap grav, deficiență funcțională gravă, cu asistent personal pe o perioadă de 6 luni, cu termen de revizuire la 31 august 2009, iar împotriva acestuia reclamanta a formulat în termen legal contestație la Comisia Superioară. Prin decizia nr. 8745 din 06 iulie 2009 emisă de Comisia Superioară au fost menținute constatările certificatului din 30 martie 2009, însă cu perioadă de valabilitate de 12 luni, astfel cum rezultă din adresa din 08 octombrie 2010 depusă la fila 6 din dosar.

Potrivit susținerilor reclamantei, necontestate de către pârâți, decizia nr. 8745 din 06 iulie 2009 a fost anulată prin sentința nr. 131/2010 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, care a fost menținută prin decizia nr. 1055/2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, fiind obligată Comisia Superioară să emită o nouă decizie cu aceleași constatări, însă cu caracter permanent. Ulterior pronunțării sentinței nr. 131/2010 de către Curtea de Apel Alba Iulia, Comisia de evaluare a persoanelor adulte cu handicap din cadrul Consiliului Județean Hunedoara a emis certificatul din 05 august 2010, prin care s-a dispus încadrarea reclamantei în grad de handicap mediu, deficiență funcțională medie, pe o perioadă de 12 luni, cu termen de revizuire la 05 iulie 2011, menținut prin decizia nr. 5517 din 13 decembrie 2010 a Comisiei Superioare.

Prin decizia nr. 2504 din 07 martie 2011 dată de Comisia Superioară în executarea hotărârilor judecătorești menționate reclamanta a fost încadrată retroactiv în grad de handicap grav cu caracter permanent, începând cu data de 30 martie 2009. Prima instanță a reținut că susținerea pârâtei potrivit căreia acțiunea a rămas fără obiect, prin emiterea deciziei nr. 2504 din 07 martie 2011, nu poate fi primită, întrucât această decizie a fost emisă ca urmare a anulării deciziei nr. 8745 din 06 iulie 2009 de către instanța de contencios administrativ și nu în cadrul unei reevaluări periodice, ulterioare deciziei nr. 5517 din 13 decembrie 2010 atacată în prezenta cauză.

Concluzionând, judecătorul fondului a apreciat că în condițiile în care reclamantei i-a fost recunoscut gradul de handicap grav cu caracter permanent începând cu data de 30 martie 2009, se impune anularea deciziei nr. 5517 din 13 decembrie 2010 și a certificatului de încadrare în grad de handicap din 05 august 2010, care atestă un grad de handicap diferit de cel stabilit retroactiv ca urmare a punerii în executare a sentinței nr. 131/2010 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, devenită irevocabilă prin decizia nr. 1055/2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, vătămarea reclamantei rezultând din deținerea a două certificate de încadrare în grad de handicap cu efecte diferite. II.

Instanța de recurs 1. Criticile pârâtului Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul Ministerul Muncii Familiei și Protecției Sociale, care a criticat sentința pentru nelegalitate și netemeinicie, arătând că acțiunea reclamantei este lipsită de interes, deoarece ulterior deciziei atacate – decizia nr. 5517 din 13 decembrie 2010 s-a emis decizia nr. 2504 din 7 martie 2011 prin care s-a recunoscut acesteia gradul grav de handicap cu asistent personal, din 30 martie 2009, pe o durată nedeterminată. S-a mai arătat că potrivit art. 90 1 din Legea nr. 448/2006 numai Ministerul Muncii Familiei și Protecției Sociale avea calitatea procesuală pasivă în cauză, nu și Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor cu Handicap și cu atât mai puțin Direcția Generală Protecția Persoanelor cu Handicap.

În drept, s-au invocat dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. 2. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Analizând sentința criticată prin prisma motivelor de recurs, ținând cont de actele și lucrările dosarului, precum și de dispozițiile legale incidente, Înalta Curte constată că este afectată legalitatea și temeinicia acesteia, după cum se va arăta în continuare: Obiectul litigiului l-a constituit statutul reclamantei de persoană cu handicap grav, de care intimata – reclamantă a fost privată prin decizia Comisiei Superioare de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap nr. 5517 din 13 decembrie 2010, care a încadrat-o în gradul „mediu” de handicap, revizuibil la 12 luni.

Urmare a obligației stabilite prin Decizia Înaltei Curți de casație și Justiție nr. 1055 din 22 februarie 2011 intimata – reclamantă a fost încadrată începând cu 30 martie 2009 în gradul de handicap „grav”, cu valabilitate permanentă, nerevizuibil, acțiunea acesteia rămânând lipsită de interes, fiind evident că Decizia nr. 5517 din 13 decembrie 2010 a Comisiei Superioare de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulți a rămas lipsită de orice eficiență și efecte la data soluționării cauzei 3 mai 2010. Față de această soluție, este inutilă analiza excepțiilor lipsei calității procesuale pasive invocate de recurentă în privința sa și pentru Direcția Generală a Protecției Persoanelor cu Handicap.

Astfel fiind, în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat de Ministerul Muncii Familiei și Protecției Sociale împotriva sentinței nr. 143 din data de 3 mai 2011 a Curții de Apel Alba Iulia, pe care o va modifica în sensul că va respinge acțiunea ca lipsită de interes.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale împotriva sentinței nr. 143 din 3 mai 2011 a Curții de Apel Alba Iulia – secția de contencios administrativ și fiscal. Modifică sentința atacată în sensul că respinge acțiunea ca lipsită de interes. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 septembrie 2012.