ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3527/2012
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3527/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)
Asupra recursului de
față;
Din examinarea
lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Instanța de fond
1) Cererea de chemare
în judecată
Prin acțiunea
înregistrată pe rolul Curții de Apel Alba Iulia - secția de contencios
administrativ și fiscal, reclamanta P.F. a solicitat, în contradictoriu cu
pârâții Comisia Superioara de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulți
și Direcția Generală pentru Protecția Persoanelor cu Handicap din cadrul
Ministerului Muncii, Familiei și Protecției Sociale, anularea Deciziei nr. 5517
din 13 decembrie 2010.
În motivarea
acțiunii, reclamanta a arătat că este luata în evidență încă din anul 2005, cu
grad de handicap grav, cu asistent personal pentru demență Azheimer având
constituit dosarul medical, în vederea evaluării persoanelor adulte cu
handicap, iar la data de 05 august 2010 Comisia Județeană Hunedoara i-a
eliberat Certificatul de încadrare în grad de handicap, fiindu-i întocmit un
nou dosar de evaluare în care figurează ca având doar grad de handicap mediu și
un alt diagnostic, diferit de cel cu care este luată în evidență încă din anul
2005 în dosarul inițial, a contestat acest certificat, însă Comisia Superioară
i-a emis Decizia de încadrare în grad de handicap nr. 5517 din 13 decembrie 2010
fără vreun alt răspuns.
Prin întâmpinare,
Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale a arătat că acțiunea a rămas
fără obiect, întrucât din data de 30 martie 2009 reclamanta beneficiază de
gradul de handicap grav cu asistent personal, pe durată nedeterminată, ca
urmare a emiterii Deciziei nr. 2504 din 07 martie 2011 prin care a fost pusă în
executare Decizia nr. 1055/2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
2) Soluția instanței
de fond
Prin sentința nr. 143
din 3 mai 2011, Curtea de Apel Alba Iulia - secția contencios administrativ și
fiscal a admis acțiunea, a anulat decizia de încadrare în grad de handicap nr. 5517
din 13 decembrie 2010 emisă de Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor cu
Handicap pentru Adulți și certificatul de încadrare în grad de handicap din 05
august 2010, obligând pârâtele să plătească reclamantei suma de 500 lei,
cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța
această soluție, prima instanță a reținut, în esență, următoarele:
Prin certificatul din
30 martie 2009 Comisia de evaluare a persoanelor adulte cu handicap din cadrul
Consiliului Județean Hunedoara a dispus încadrarea reclamantei în grad de
handicap grav, deficiență funcțională gravă, cu asistent personal pe o perioadă
de 6 luni, cu termen de revizuire la 31 august 2009, iar împotriva acestuia
reclamanta a formulat în termen legal contestație la Comisia Superioară.
Prin decizia nr. 8745
din 06 iulie 2009 emisă de Comisia Superioară au fost menținute constatările
certificatului din 30 martie 2009, însă cu perioadă de valabilitate de 12 luni,
astfel cum rezultă din adresa din 08 octombrie 2010 depusă la fila 6 din dosar.
Potrivit susținerilor
reclamantei, necontestate de către pârâți, decizia nr. 8745 din 06 iulie 2009 a
fost anulată prin sentința nr. 131/2010 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia,
care a fost menținută prin decizia nr. 1055/2011 a Înaltei Curți de Casație și
Justiție, fiind obligată Comisia Superioară să emită o nouă decizie cu aceleași
constatări, însă cu caracter permanent.
Ulterior pronunțării
sentinței nr. 131/2010 de către Curtea de Apel Alba Iulia, Comisia de evaluare
a persoanelor adulte cu handicap din cadrul Consiliului Județean Hunedoara a
emis certificatul din 05 august 2010, prin care s-a dispus încadrarea
reclamantei în grad de handicap mediu, deficiență funcțională medie, pe o
perioadă de 12 luni, cu termen de revizuire la 05 iulie 2011, menținut prin
decizia nr. 5517 din 13 decembrie 2010 a Comisiei Superioare.
Prin decizia nr. 2504
din 07 martie 2011 dată de Comisia Superioară în executarea hotărârilor
judecătorești menționate reclamanta a fost încadrată retroactiv în grad de
handicap grav cu caracter permanent, începând cu data de 30 martie 2009.
Prima instanță a
reținut că susținerea pârâtei potrivit căreia acțiunea a rămas fără obiect,
prin emiterea deciziei nr. 2504 din 07 martie 2011, nu poate fi primită,
întrucât această decizie a fost emisă ca urmare a anulării deciziei nr. 8745
din 06 iulie 2009 de către instanța de contencios administrativ și nu în cadrul
unei reevaluări periodice, ulterioare deciziei nr. 5517 din 13 decembrie 2010
atacată în prezenta cauză.
Concluzionând,
judecătorul fondului a apreciat că în condițiile în care reclamantei i-a fost
recunoscut gradul de handicap grav cu caracter permanent începând cu data de 30
martie 2009, se impune anularea deciziei nr. 5517 din 13 decembrie 2010 și a
certificatului de încadrare în grad de handicap din 05 august 2010, care atestă
un grad de handicap diferit de cel stabilit retroactiv ca urmare a punerii în
executare a sentinței nr. 131/2010 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia,
devenită irevocabilă prin decizia nr. 1055/2011 a Înaltei Curți de Casație și
Justiție, vătămarea reclamantei rezultând din deținerea a două certificate de
încadrare în grad de handicap cu efecte diferite.
II.
Instanța de recurs
Criticile pârâtului
Împotriva
acestei sentințe a declarat recurs pârâtul Ministerul Muncii Familiei și
Protecției Sociale, care a criticat sentința pentru nelegalitate și
netemeinicie, arătând că acțiunea reclamantei este lipsită de interes, deoarece
ulterior deciziei atacate – decizia nr. 5517 din 13 decembrie 2010 s-a emis
decizia nr. 2504 din 7 martie 2011 prin care s-a recunoscut acesteia gradul
grav de handicap cu asistent personal, din 30 martie 2009, pe o durată
nedeterminată.
S-a
mai arătat că potrivit art. 90
1
din Legea nr. 448/2006 numai
Ministerul Muncii Familiei și Protecției Sociale avea calitatea procesuală
pasivă în cauză, nu și Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor cu Handicap
și cu atât mai puțin Direcția Generală Protecția Persoanelor cu Handicap.
În
drept, s-au invocat dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
2.
Considerentele Înaltei Curți asupra recursului
Analizând
sentința criticată prin prisma motivelor de recurs, ținând cont de actele și
lucrările dosarului, precum și de dispozițiile legale incidente, Înalta Curte constată
că este afectată legalitatea și temeinicia acesteia, după cum se va arăta în
continuare:
Obiectul litigiului
l-a constituit statutul reclamantei de persoană cu handicap grav, de care
intimata – reclamantă a fost privată prin decizia Comisiei Superioare de
Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap nr. 5517 din 13 decembrie 2010, care
a încadrat-o în gradul „mediu” de handicap, revizuibil la 12 luni.
Urmare a obligației
stabilite prin Decizia Înaltei Curți de casație și Justiție nr. 1055 din 22
februarie 2011 intimata – reclamantă a fost încadrată începând cu 30 martie 2009
în gradul de handicap „grav”, cu valabilitate permanentă, nerevizuibil,
acțiunea acesteia rămânând lipsită de interes, fiind evident că Decizia nr. 5517
din 13 decembrie 2010 a Comisiei Superioare de Evaluare a Persoanelor cu
Handicap pentru Adulți a rămas lipsită de orice eficiență și efecte la data
soluționării cauzei 3 mai 2010.
Față de această
soluție, este inutilă analiza excepțiilor lipsei calității procesuale pasive invocate
de recurentă în privința sa și pentru Direcția Generală a Protecției
Persoanelor cu Handicap.
Astfel fiind, în
temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat
de Ministerul Muncii Familiei și Protecției Sociale împotriva sentinței nr. 143
din data de 3 mai 2011 a Curții de Apel Alba Iulia, pe care o va modifica în
sensul că va respinge acțiunea ca lipsită de interes.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite
recursul declarat de Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale împotriva
sentinței nr. 143 din 3 mai 2011 a Curții de Apel Alba Iulia – secția de
contencios administrativ și fiscal.
Modifică
sentința atacată în sensul că respinge acțiunea ca lipsită de interes.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 14 septembrie 2012.