ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2234/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Soluția instanței de fond Prin Sentința civilă nr. 158/F/CA din data de 2 iunie 2010, Curtea de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, a admis în parte cererea formulată de către reclamanta I.T. în contradictoriu cu pârâta Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulți și, în consecință, a anulat decizia nr. 201 din 12 ianuarie 2009, emisă de către pârâtă și a obligat pe aceasta să emită o nouă decizie privind încadrarea reclamantei în gradul de handicap grav cu asistent personal, precum și la plata, către reclamantă, a sumei de 100 de lei cu titlul de cheltuieli de judecată, respingând capătul de cerere privind plata drepturilor bănești.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că prin certificatul nr. 61542 din 13 octombrie 2008, Comisia de evaluare a persoanelor adulte cu handicap din cadrul Consiliului Județean Hunedoara a dispus încadrarea reclamantei în gradul de handicap accentuat, iar contestația formulată de către reclamantă a fost respinsă prin Decizia nr. 201/2009 a Comisiei Superioare de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulți, care a menținut constatările certificatului. A mai reținut Curtea că, așa cum rezultă din raportul de expertiză medico-legală nr. 1173/II/M/17 din 16 aprilie 2010, efectuat în cauză, reclamanta suferă de demență Alzheimer formă severă, ceea ce presupune deficiența funcțională gravă ce necesită asistent personal, fiind cunoscut caracterul grav și ireversibil al bolii, constatare ce face ca refuzul pârâtei de a emite decizia de încadrare a reclamantei în gradul de handicap grav cu asistent personal să fie nejustificat.

Cererea reclamantei privind plata drepturilor bănești aferente încadrării în gradul de handicap grav, cu însoțitor a fost respinsă ca prematură, motivându-se că aceste drepturi vor fi plătite în temeiul noii decizii ce urmează a fi emise. A arătat prima instanță că, față de faptul că se atacă decizia Comisiei Superioare de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulți, pârâții Consiliul Județean Hunedoara, Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Hunedoara și Serviciul de Evaluare Complexă a Persoanelor cu Handicap nu au calitate procesuală în cauză pentru capătul de cerere având acest obiect. Curtea a respins excepția lipsei calității procesuale active a Asociației Arizona, pentru considerentul că asociația are acest drept în temeiul dispozițiilor Legii nr. 448/2006 privind protecția persoanelor cu handicap.

2. Calea de atac exercitată Împotriva acestei sentințe a formulat recurs Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale, substituit în drepturile și obligațiile Autorității Naționale pentru Persoanele cu Handicap în temeiul art. 3 alin. (4) din OG nr. 68/2010, solicitând modificarea acesteia în sensul respingerii în întregime a cererii reclamantei, pentru motive încadrate în dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

În motivarea căii de atac, recurentul a susținut, în esență, că: - instanța de fond a dispus efectuarea unei expertize medicale, hotărâtoare în cauză, într-un caz neprevăzut de art. 26 din Ordinul nr. 1134/ C din 25 mai 2000 al Ministrului Justiției pentru aprobarea Normelor procedurale privind efectuarea expertizelor, a constatărilor și a altor lucrări medico-legale, iar expertul medico-legal nu a utilizat criteriile medico-psiho-sociale prevăzute de Ordinul comun al MMFES și MSP nr. 762/1992/2007 pe baza cărora se stabilește gradul de handicap pentru adulți; - pentru a încadra intimata în gradul de handicap instanța se folosește de situații constatate în anul 2004, când încadrarea în gradul de handicap s-a făcut potrivit Ordinului nr. 726/2002 al MSF, abrogat în anul 2008. 3. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Examinând cauza prin prisma criticilor formulate și a dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte constată recursul fondat și îl va admite pentru considerentele care vor fi prezentate în continuare.

La 13 octombrie 2008 Comisia de evaluare a persoanelor adulte cu handicap din cadrul Consiliului Județean Hunedoara a emis Certificatul nr. 61542 din 13 octombrie 2008 prin care a dispus încadrarea intimatei-reclamante în gradul de handicap accentuat, iar contestația formulată de către reclamantă a fost respinsă prin Decizia nr. 201/2009 a Comisiei Superioare de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulți, care a menținut constatările certificatului, stabilind ca dată de revizuire a acestuia luna ianuarie 2010. Potrivit dispozițiilor art. 85 din Legea nr. 448/2006 privind protecția și promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, precum și din dispozițiile generale ale Ordinului nr. 762/2007, rezultă că autoritatea administrativă competentă (Comisia județeană și, respectiv, Comisia superioară) are o competență exclusivă în ceea ce privește încadrarea în grad și tip de handicap a persoanelor afectate de o boală care produce handicap, având atribuții de a verifica încadrarea acestora în criteriile stabilite prin ordinul respectiv, iar instanța de contencios administrativ verifică legalitatea actelor emise de autoritatea menționată.

Este adevărat că anterior, recurenta-reclamantă conform Certificatului nr. 43923 din 13 iunie 2007, a fost încadrată în gradul de handicap grav cu asistent personal, acesta având însă o valabilitate de 12 luni, cu termen de revizuire 13 iunie 2008. Cum acesta a avut o valabilitate limitată, exercitându-și atribuțiile, autoritatea administrativă menționată a reevaluat situația recurentei-reclamante din punct de vedere medical și legal și a emis actele administrative menționate și contestate în cauză, acordând ulterior acesteia gradul de handicap accentuat. Instanța de fond, admițând acțiunea formulată de reclamantă, a reținut, în esență, că boala de care suferă aceasta este o afecțiune cu caracter grav și ireversibil, așa cum rezultă din raportul de expertiză medico-legală, astfel că autoritatea pârâtă era obligată să o încadreze într-un grad de handicap grav cu asistent personal, concluzie care este însă lipsită de temei.

Argumentul recurentului potrivit căruia instanța de fond ar fi administrat o probă nelegală, prin dispunerea efectuării expertizei medico-legale, este nefondat, în condițiile în care, în mod evident, atunci când instanța de contencios are îndoieli justificate în legătură cu modul în care autoritatea competentă și-a exercitat prerogativele de apreciere cu privire la încadrarea în gradul și tipul de handicap, ea poate să uzeze de dispozițiile art. 201 și următoarele C. proc. civ. pentru a cere părerea unor specialiști în legătură cu concordanța bolilor de care suferă o persoană și bolile și gravitatea avute în vedere de către comisia respectivă.

Instanța de fond a greșit, însă, atunci când a dat și a întemeiat soluția exclusiv pe concluzia medicului legist, obținută în baza unor înscrisuri medicale și nu a examinării nemijlocite a intimatei, fără a analiza corespunzător întregul ansamblu probator depus în cauză, în condițiile în care evaluarea persoanelor cu handicap se face după o procedură specială. Astfel, potrivit criteriilor medico-psiho-sociale aprobate prin Ordinul comun al M.M.F.E.S. și M.S.P. nr. 762/1992/2007, cap. 1, subcap.

2, demențele atrofico-degenerative (demență senilă, demență în boala Alzheimer, boala Pick), boli care afectează primar, direct și selectiv creierul, sunt caracterizate prin pierderea abilităților intelectuale suficient de severă pentru a interfera cu activitățile sociale și profesionale; deteriorarea gândirii abstracte; tulburări ale activității corticale superioare (afazie, apraxie, agnozie, dificultăți construcționale); modificarea personalității; starea de conștiență clară. Încadrarea în gradul de handicap (ușor, mediu, accentuat sau grav) se face în funcție de intensitatea deficienței funcționale stabilită, în raport de modificarea parametrilor funcționali, în baza unei serii de investigații (examen psihiatric, teste psihologice, - M.M.S.E., evaluarea degradării intelectuale - I.D.C., CT, RMN, ancheta socială).

Or, din Raportul de evaluare complexă și Referatul întocmit de Serviciul de Evaluare Complexă (fila 65, respectiv 91 din dosarul Curții de apel) rezultă că intimata-reclamantă dispune de autonomie majoră, existând neconcordanțe între actele medicale depuse și aspectele constatate de către asistentul social care s-a deplasat la domiciliul intimatei. Ancheta socială efectuată stabilește, la rândul său, faptul că intimata-reclamantă nu necesită îngrijire din partea unei alte persoane. În aceste condiții, rezultatele investigațiilor efectuate în cauză nu sunt de natură a sprijini concluziile raportului de expertiză medico-legală. Astfel fiind, rezultă că soluția instanței de fond este netemeinică și nelegală, urmând ca recursul să fie admis, sentința recurată să fie desființată și, pe fond, acțiunea formulată să fie respinsă ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul formulat de către Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale împotriva Sentinței civile nr. 158/F/CA din data de 2 iunie 2010 a Curții de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal. Casează sentința recurată. Respinge acțiunea reclamantei ca neîntemeiată. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 aprilie 2011.