ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2234/2011

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

de fond

Prin Sentința civilă nr. 158/F/CA din data de

2 iunie 2010, Curtea de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal,

a admis în parte cererea formulată de către reclamanta I.T. în contradictoriu cu

pârâta Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulți

și, în consecință, a anulat decizia nr. 201 din 12 ianuarie 2009, emisă de

către pârâtă și a obligat pe aceasta să emită o nouă decizie privind încadrarea

reclamantei în gradul de handicap grav cu asistent personal, precum și la

plata, către reclamantă, a sumei de 100 de lei cu titlul de cheltuieli de

judecată, respingând capătul de cerere privind plata drepturilor bănești.

Pentru a hotărî

astfel, instanța de fond a reținut că prin certificatul nr. 61542 din 13

octombrie 2008, Comisia de evaluare a persoanelor adulte cu handicap din cadrul

Consiliului Județean Hunedoara a dispus încadrarea reclamantei în gradul de

handicap accentuat, iar contestația formulată de către reclamantă a fost

respinsă prin Decizia nr. 201/2009 a

Comisiei Superioare de Evaluare a Persoanelor

cu Handicap pentru Adulți, care a menținut constatările certificatului.

A mai reținut Curtea

că, așa cum rezultă din raportul de expertiză medico-legală nr. 1173/II/M/17

din 16 aprilie 2010, efectuat în cauză, reclamanta suferă de demență Alzheimer

formă severă, ceea ce presupune deficiența funcțională gravă ce necesită

asistent personal, fiind cunoscut caracterul grav și ireversibil al bolii,

constatare ce face ca refuzul pârâtei de a emite decizia de încadrare a

reclamantei în gradul de handicap grav cu asistent personal să fie

nejustificat.

Cererea reclamantei

privind plata drepturilor bănești aferente încadrării în gradul de handicap

grav, cu însoțitor a fost respinsă ca prematură, motivându-se că aceste

drepturi vor fi plătite în temeiul noii decizii ce urmează a fi emise.

A arătat prima

instanță că, față de faptul că se atacă decizia Comisiei Superioare de Evaluare

a Persoanelor cu Handicap pentru Adulți, pârâții Consiliul Județean Hunedoara,

Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Hunedoara și

Serviciul de Evaluare Complexă a Persoanelor cu Handicap nu au calitate

procesuală în cauză pentru capătul de cerere având acest obiect.

Curtea a respins

excepția lipsei calității procesuale active a Asociației Arizona, pentru

considerentul că asociația are acest drept în temeiul dispozițiilor Legii nr. 448/2006

privind protecția persoanelor cu handicap.

exercitată

Împotriva acestei sentințe

a formulat recurs Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale, substituit

în drepturile și obligațiile Autorității Naționale pentru Persoanele cu

Handicap în temeiul art. 3 alin. (4) din OG nr. 68/2010, solicitând modificarea

acesteia în sensul respingerii în întregime a cererii reclamantei, pentru

motive încadrate în dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

În motivarea căii de

atac, recurentul a susținut, în esență, că:

- instanța de fond a

dispus efectuarea unei expertize medicale, hotărâtoare în cauză, într-un caz

neprevăzut de art. 26 din Ordinul nr. 1134/ C din 25 mai 2000 al Ministrului

Justiției pentru aprobarea Normelor procedurale privind efectuarea

expertizelor, a constatărilor și a altor lucrări medico-legale, iar expertul

medico-legal nu a utilizat criteriile medico-psiho-sociale prevăzute de Ordinul

comun al MMFES și MSP nr. 762/1992/2007 pe baza cărora se stabilește gradul de

handicap pentru adulți;

- pentru a încadra

intimata în gradul de handicap instanța se folosește de situații constatate în

anul 2004, când încadrarea în gradul de handicap s-a făcut potrivit Ordinului nr.

726/2002 al MSF, abrogat în anul 2008.

Înaltei Curți asupra recursului

Examinând cauza prin

prisma criticilor formulate și a dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte

constată recursul fondat și îl va admite pentru considerentele care vor fi

prezentate în continuare.

La 13 octombrie 2008 Comisia

de

evaluare a persoanelor adulte cu handicap din cadrul Consiliului Județean

Hunedoara

a

emis Certificatul nr.

61542

din 13 octombrie 2008 prin care a dispus încadrarea intimatei-reclamante în

gradul de handicap accentuat, iar contestația formulată de către reclamantă a

fost respinsă prin Decizia nr. 201/2009 a

Comisiei Superioare de Evaluare a Persoanelor

cu Handicap pentru Adulți, care a menținut constatările certificatului,

stabilind ca dată de revizuire a acestuia luna ianuarie 2010.

Potrivit dispozițiilor

art. 85 din Legea nr. 448/2006 privind protecția și promovarea drepturilor

persoanelor cu handicap, precum și din dispozițiile generale ale Ordinului nr. 762/2007,

rezultă că autoritatea administrativă competentă (Comisia județeană și,

respectiv, Comisia superioară) are o competență exclusivă în ceea ce privește

încadrarea în grad și tip de handicap a persoanelor afectate de o boală care

produce handicap, având atribuții de a verifica încadrarea acestora în

criteriile stabilite prin ordinul respectiv, iar instanța de contencios

administrativ verifică legalitatea actelor emise de autoritatea menționată.

Este adevărat că

anterior, recurenta-reclamantă conform Certificatului nr. 43923 din 13 iunie 2007,

a fost încadrată în gradul de handicap grav cu asistent personal, acesta având însă

o valabilitate de 12 luni, cu termen de revizuire 13 iunie 2008.

Cum acesta a avut o

valabilitate limitată, exercitându-și atribuțiile, autoritatea administrativă

menționată a reevaluat situația recurentei-reclamante din punct de vedere

medical și legal și a emis actele administrative menționate și contestate în

cauză, acordând ulterior acesteia gradul de handicap accentuat.

Instanța de fond,

admițând acțiunea formulată de reclamantă, a reținut, în esență, că boala de

care suferă aceasta este o afecțiune cu caracter grav și ireversibil, așa cum

rezultă din raportul de expertiză medico-legală, astfel că autoritatea pârâtă

era obligată să o încadreze într-un grad de handicap grav cu asistent personal,

concluzie care este însă lipsită de temei.

Argumentul

recurentului potrivit căruia instanța de fond ar fi administrat o probă nelegală,

prin dispunerea efectuării expertizei medico-legale, este nefondat, în

condițiile în care, în mod evident, atunci când instanța de contencios are

îndoieli justificate în legătură cu modul în care autoritatea competentă și-a

exercitat prerogativele de apreciere cu privire la încadrarea în gradul și

tipul de handicap, ea poate să uzeze de dispozițiile art. 201 și următoarele C.

proc. civ. pentru a cere părerea unor specialiști în legătură cu concordanța

bolilor de care suferă o persoană și bolile și gravitatea avute în vedere de

către comisia respectivă.

Instanța de fond a

greșit, însă, atunci când a dat și a întemeiat soluția exclusiv pe concluzia

medicului legist, obținută în baza unor înscrisuri medicale și nu a examinării

nemijlocite a intimatei, fără a analiza corespunzător întregul ansamblu

probator depus în cauză, în condițiile în care evaluarea persoanelor cu

handicap se face după o procedură specială.

Astfel, potrivit

criteriilor medico-psiho-sociale aprobate prin Ordinul comun al M.M.F.E.S. și M.S.P.

nr. 762/1992/2007, cap. 1, subcap. 2, demențele

atrofico-degenerative (demență senilă, demență în boala Alzheimer, boala Pick),

boli care afectează primar, direct și selectiv creierul, sunt caracterizate

prin pierderea abilităților intelectuale suficient de severă pentru a interfera

cu activitățile sociale și profesionale; deteriorarea gândirii abstracte;

tulburări ale activității corticale superioare (afazie, apraxie, agnozie,

dificultăți construcționale); modificarea personalității; starea de conștiență

clară.

Încadrarea

în gradul de handicap (ușor, mediu, accentuat sau grav) se face în funcție de

intensitatea deficienței funcționale stabilită, în raport de modificarea

parametrilor funcționali, în baza unei serii de investigații (examen psihiatric,

teste psihologice, - M.M.S.E., evaluarea degradării intelectuale - I.D.C., CT,

RMN, ancheta socială).

Or, din Raportul de

evaluare complexă și Referatul întocmit de Serviciul de Evaluare Complexă (fila

65, respectiv 91 din dosarul Curții de apel) rezultă că intimata-reclamantă dispune

de autonomie majoră, existând neconcordanțe între actele medicale depuse și aspectele

constatate de către asistentul social care s-a deplasat la domiciliul

intimatei.

Ancheta socială

efectuată stabilește, la rândul său, faptul că intimata-reclamantă nu necesită

îngrijire din partea unei alte persoane.

În aceste condiții, rezultatele

investigațiilor efectuate în cauză nu sunt de natură a sprijini concluziile

raportului de expertiză medico-legală.

Astfel fiind, rezultă

că soluția instanței de fond este netemeinică și nelegală, urmând ca recursul

să fie admis, sentința recurată să fie desființată și, pe fond, acțiunea

formulată să fie respinsă ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat

de către Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale împotriva Sentinței

civile nr. 158/F/CA din data de 2 iunie 2010 a Curții de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința

recurată.

Respinge acțiunea

reclamantei ca neîntemeiată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 14 aprilie 2011.