ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1846/2011

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de

Apel Alba Iulia reclamanta M.M. a solicitat în contradictoriu cu pârâtele Comisia

Superioară de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulți și Autoritatea Națională

pentru Persoanele cu Handicap din cadrul Ministerului Familiei și Protecției Sociale

anularea deciziei din 6 iulie 2009 emisă de Comisia Superioară și obligarea acestei

instituții la emiterea unei noi decizii de încadrare în gradul de handicap accentuat

cu caracter permanent.

În motivarea acțiunii,reclamanta

a susținut că este luată în evidentă cu boala de demență mixtă formă severă din

anul 2006, având constituit Dosarul 16807, în vederea evaluării persoanelor adulte

cu handicap, dar Comisia prin decizia atacată a încadrat-o , în baza deficienței

funcționale grave, în grad de handicap grav pe o perioadă de 12 luni, deși afecțiunea

are un caracter ireversibil.

Prin sentința

nr. 110/

CA din 21 aprilie 2010,

Curtea de Apel Alba-Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, a admis

acțiunea formulată de reclamanta M.M., a anulat decizia din 6 iulie 2009 emisă de

Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulți, a obligat

pârâta să emită o nouă decizie privind încadrarea reclamantei în grad de handicap

grav, cu asistent personal cu caracter permanent și a obligat pârâtele să plătească

reclamantei suma de 100 RON cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această

soluție, Curtea a reținut că refuzul pârâtei de a emite decizia de încadrare în

grad de handicap accentuat cu caracter permanent a reclamantei este nejustificat.

Raportul de expertiză

medico legală din 15 martie 2010, efectuat de către Serviciul de Medicină

Legală Alba-Iulia arată

în concluziile sale că „afecțiunile de care suferă reclamanta constituie o boală

psihică majoră cu caracter ireversibil și pot fi socotite ca o boală cu caracter

permanent".

Astfel, instanța de fond

a motivat soluția pronunțată folosind, pe de o parte, noțiunile de definire a bolii

așa cum sunt menționate în cuprinsul Ordinului nr. 762 din 31 august 2007 al Ministerului

Muncii, Familiei și Egalității de Șanse și nr. 1992 din 19 noiembrie 2007 al Ministerului

Sănătății Publice care reglementează încadrarea în grad de handicap, iar pe de altă

parte probele administrate în cauză.

Împotriva sentinței pronunțată

de Curtea de Apel Alba-Iulia a declarat recurs Comisia Superioară de Evaluare a

Persoanelor cu Handicap pentru Adulți.

În motivarea recursului

formulat recurenta a susținut în esență că sentința atacată a fost motivată pe aspecte

străine de natura pricinii, reținându-se că afecțiunea intimatei are caracter ireversibil

întrucât intimata a fost încadrată de mai multe ori în grad de handicap, ceea ce

a făcut dovada culpei procesuale a pârâtei prin conduita de recunoaștere a afecțiunilor

de care suferă reclamanta.

A susținut recurenta că

la emiterea decizie de încadrare în grad de handicap a instanței au fost respectate

instrucțiunile metodologice nr. 800/2008 emise de Comisia Superioară conform

art. 14 alin .2 din H.G. nr. 430/2008, afecțiunea intimatei-reclamante neregăsindu-se

în cele două liste ale acestora.

Recurenta a criticat sentința

atacată, susținând că aceasta a fost dată cu aplicarea greșită a legii, întrucât

instanța de fond a aplicat expertiza medico-legală într-un caz neprevăzut de dispozițiile

art. 26 din Ordinul pentru aprobarea Normelor procedurale privind efectuarea expertizelor,

a constatărilor și a altor lucrări medico-legale din 25 mai 2000 a Ministerului

Justiției nr. 255 din 04 aprilie 2000 al Ministerului Sănătății și Familiei, în

sensul că expertizele medico-legale și constatările respective se efectuează după

o metodologie stabilită de Ministerul Sănătății, criteriile fiind diferite de criteriile

medico-psiho-sociale aprobate prin Ordinul comun nr. 762 din 31 august 2007 al Ministerului

Muncii, Familiei și Egalității de Șanse și nr. 1992 din 19 noiembrie 2007 al Ministrului

Sănătății Publice prevăzute de legislația în materia protecției drepturilor persoanelor

cu handicap.

În drept au fost invocate

dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ..

Intimata Muntean Maria

a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului formulat și

menținerea ca legală și temeinică a hotărârii atacate susținând în esență că, în

mod corect s-a reținut de instanța de fond, în baza probatoriului administrat în

cauză, faptul că aceasta suferă de o afecțiune psihică majoră cu caracter ireversibil

care poate fi încadrată în grad de handicap permanent.

Analizând sentința atacată

în raport de criticile formulate, de dispozițiile legale incidente în cauză, cât

și în temeiul dispozițiilor art. 304

1

C. proc. civ. Înalta Curte constată

că recursul formulat în cauză este nefondat.

Criticile recurentei întemeiate

pe dispozițiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ. sunt nefondate întrucât din analiza

sentinței atacate nu se poate reține că aceasta ar fi motivată pe aspecte străine

de natura pricinii astfel cum susține recurenta.

Dimpotrivă, instanța de

fond a reținut că certificatul emis de comisia de evaluare ca și decizia Comisiei

Superioare atestă conform art. 13 alin .3 O.G. nr. 14/2003, încadrarea într-o categorie

de persoane cu handicap care necesită o protecție specială pe baza îndeplinirii

criteriilor medico-psihosociale stabilite prin lege, respectiv pe baza criteriilor

și principiilor prevăzute de art. 46-50 H.G. nr. 268/2007 pentru aprobarea Normelor

metodologice de aplicare a prevederilor Legii nr. 448/2006 privind protecția și

promovarea persoanelor cu handicap, respectiv evaluarea a fost stabilită conform

capitolului II din Ordinul comun nr. 762 din 31 august 2007 al Ministrului Muncii,

Familiei și Protecției Sociale și nr. 1992 din 19 noiembrie 2007 al Ministrului

Sănătății Publice.

Nici celelalte critici

formulate în temeiul dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ. nu pot fi reținute

fiind nefondate.

Astfel, în ceea ce privește

administrarea probei cu expertiza medico-legală nu pot fi reținute susținerile recurentei

privind încălcarea dispozițiilor art. 26 Ordinul pentru aprobarea Normelor procedurale

privind efectuarea expertizelor, a constatărilor a altor lucrări medico-legale din

25 mai 2000 a Ministerului Justiției întrucât prin obiectivele stabilite de către

instanță și prin concluziile raportului de expertiză nu a fost stabilit gradul de

handicap ci doar s-a solicitat precizarea în baza actelor medicale și examinării

de către un specialist, dacă bolile de care suferă intimata și care au stat la baza

încadrării în grad de handicap conform deciziei emise de către recurenta-intimată,

au caracter ireversibil și dacă boala are caracter permanent.

Întrucât concluziile raportului

de expertiză au confirmat caracterul ireversibil și permanent al afecțiunii, în

mod corect instanța de fond a reținut că refuzul recurentei-pârâte de a emite decizia

de încadrare în grad de handicap accentuat cu caracter permanent este nejustificat.

Având în vedere aceste

considerente Înalta Curte, constată neîntrunirea motivelor de recurs și în temeiul

art. 312 alin. (1) teza a II C. proc. civ. și art. 20 alin. (3) Legea nr. 554/2004

modificată și completată va dispune respingerea recursului ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Comisia Superioară

de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulți împotriva sentinței

nr. 110/

CA din 21 aprilie 2010

a Curții de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 29 martie

2011.