ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1846/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Alba Iulia reclamanta M.M. a solicitat în contradictoriu cu pârâtele Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulți și Autoritatea Națională pentru Persoanele cu Handicap din cadrul Ministerului Familiei și Protecției Sociale anularea deciziei din 6 iulie 2009 emisă de Comisia Superioară și obligarea acestei instituții la emiterea unei noi decizii de încadrare în gradul de handicap accentuat cu caracter permanent. În motivarea acțiunii,reclamanta a susținut că este luată în evidentă cu boala de demență mixtă formă severă din anul 2006, având constituit Dosarul 16807, în vederea evaluării persoanelor adulte cu handicap, dar Comisia prin decizia atacată a încadrat-o , în baza deficienței funcționale grave, în grad de handicap grav pe o perioadă de 12 luni, deși afecțiunea are un caracter ireversibil.

Prin sentința nr. 110/ CA din 21 aprilie 2010, Curtea de Apel Alba-Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamanta M.M., a anulat decizia din 6 iulie 2009 emisă de Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulți, a obligat pârâta să emită o nouă decizie privind încadrarea reclamantei în grad de handicap grav, cu asistent personal cu caracter permanent și a obligat pârâtele să plătească reclamantei suma de 100 RON cheltuieli de judecată. Pentru a pronunța această soluție, Curtea a reținut că refuzul pârâtei de a emite decizia de încadrare în grad de handicap accentuat cu caracter permanent a reclamantei este nejustificat.

Raportul de expertiză medico legală din 15 martie 2010, efectuat de către Serviciul de Medicină Legală Alba-Iulia arată în concluziile sale că „afecțiunile de care suferă reclamanta constituie o boală psihică majoră cu caracter ireversibil și pot fi socotite ca o boală cu caracter permanent". Astfel, instanța de fond a motivat soluția pronunțată folosind, pe de o parte, noțiunile de definire a bolii așa cum sunt menționate în cuprinsul Ordinului nr. 762 din 31 august 2007 al Ministerului Muncii, Familiei și Egalității de Șanse și nr. 1992 din 19 noiembrie 2007 al Ministerului Sănătății Publice care reglementează încadrarea în grad de handicap, iar pe de altă parte probele administrate în cauză.

Împotriva sentinței pronunțată de Curtea de Apel Alba-Iulia a declarat recurs Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulți. În motivarea recursului formulat recurenta a susținut în esență că sentința atacată a fost motivată pe aspecte străine de natura pricinii, reținându-se că afecțiunea intimatei are caracter ireversibil întrucât intimata a fost încadrată de mai multe ori în grad de handicap, ceea ce a făcut dovada culpei procesuale a pârâtei prin conduita de recunoaștere a afecțiunilor de care suferă reclamanta. A susținut recurenta că la emiterea decizie de încadrare în grad de handicap a instanței au fost respectate instrucțiunile metodologice nr. 800/2008 emise de Comisia Superioară conform art. 14 alin .2 din H.G.

nr. 430/2008, afecțiunea intimatei-reclamante neregăsindu-se în cele două liste ale acestora.

Recurenta a criticat sentința atacată, susținând că aceasta a fost dată cu aplicarea greșită a legii, întrucât instanța de fond a aplicat expertiza medico-legală într-un caz neprevăzut de dispozițiile art. 26 din Ordinul pentru aprobarea Normelor procedurale privind efectuarea expertizelor, a constatărilor și a altor lucrări medico-legale din 25 mai 2000 a Ministerului Justiției nr. 255 din 04 aprilie 2000 al Ministerului Sănătății și Familiei, în sensul că expertizele medico-legale și constatările respective se efectuează după o metodologie stabilită de Ministerul Sănătății, criteriile fiind diferite de criteriile medico-psiho-sociale aprobate prin Ordinul comun nr. 762 din 31 august 2007 al Ministerului Muncii, Familiei și Egalității de Șanse și nr. 1992 din 19 noiembrie 2007 al Ministrului Sănătății Publice prevăzute de legislația în materia protecției drepturilor persoanelor cu handicap.

În drept au fost invocate dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ.. Intimata Muntean Maria a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului formulat și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii atacate susținând în esență că, în mod corect s-a reținut de instanța de fond, în baza probatoriului administrat în cauză, faptul că aceasta suferă de o afecțiune psihică majoră cu caracter ireversibil care poate fi încadrată în grad de handicap permanent. Analizând sentința atacată în raport de criticile formulate, de dispozițiile legale incidente în cauză, cât și în temeiul dispozițiilor art. 304 1 C. proc. civ. Înalta Curte constată că recursul formulat în cauză este nefondat.

Criticile recurentei întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ. sunt nefondate întrucât din analiza sentinței atacate nu se poate reține că aceasta ar fi motivată pe aspecte străine de natura pricinii astfel cum susține recurenta. Dimpotrivă, instanța de fond a reținut că certificatul emis de comisia de evaluare ca și decizia Comisiei Superioare atestă conform art. 13 alin .3 O.G. nr. 14/2003, încadrarea într-o categorie de persoane cu handicap care necesită o protecție specială pe baza îndeplinirii criteriilor medico-psihosociale stabilite prin lege, respectiv pe baza criteriilor și principiilor prevăzute de art. 46-50 H.G.

nr. 268/2007 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor Legii nr. 448/2006 privind protecția și promovarea persoanelor cu handicap, respectiv evaluarea a fost stabilită conform capitolului II din Ordinul comun nr. 762 din 31 august 2007 al Ministrului Muncii, Familiei și Protecției Sociale și nr. 1992 din 19 noiembrie 2007 al Ministrului Sănătății Publice. Nici celelalte critici formulate în temeiul dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ. nu pot fi reținute fiind nefondate.

Astfel, în ceea ce privește administrarea probei cu expertiza medico-legală nu pot fi reținute susținerile recurentei privind încălcarea dispozițiilor art. 26 Ordinul pentru aprobarea Normelor procedurale privind efectuarea expertizelor, a constatărilor a altor lucrări medico-legale din 25 mai 2000 a Ministerului Justiției întrucât prin obiectivele stabilite de către instanță și prin concluziile raportului de expertiză nu a fost stabilit gradul de handicap ci doar s-a solicitat precizarea în baza actelor medicale și examinării de către un specialist, dacă bolile de care suferă intimata și care au stat la baza încadrării în grad de handicap conform deciziei emise de către recurenta-intimată, au caracter ireversibil și dacă boala are caracter permanent.

Întrucât concluziile raportului de expertiză au confirmat caracterul ireversibil și permanent al afecțiunii, în mod corect instanța de fond a reținut că refuzul recurentei-pârâte de a emite decizia de încadrare în grad de handicap accentuat cu caracter permanent este nejustificat. Având în vedere aceste considerente Înalta Curte, constată neîntrunirea motivelor de recurs și în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II C. proc. civ. și art. 20 alin. (3) Legea nr. 554/2004 modificată și completată va dispune respingerea recursului ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulți împotriva sentinței nr. 110/ CA din 21 aprilie 2010 a Curții de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 29 martie 2011.