ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 488/2011

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de

Apel Alba Iulia sub nr. 14/57/2010 reclamanta M.M. a solicitat ca, în

contradictoriu cu pârâtele Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor cu

Handicap pentru Adulți și Autoritatea Națională pentru Persoanele cu Handicap

din cadrul Ministerului Familiei și Protecției Sociale, prin hotărârea ce se va

pronunța în cauză să se dispună anularea Deciziei din 06 iulie 2009 emisă de

Comisia Superioară și obligarea acestei instituții la emiterea unei noi decizii

de încadrare cu caracter permanent în gradul de handicap grav cu asistent

personal.

În motivarea

acțiunii, reclamanta a arătat că la data de 30 martie 2009, a fost evaluată de

o comisie formată dintr-un medic ortoped, un psiholog și un asistent social

care i-au eliberat Certificat de încadrare în grad de handicap din 30 martie

2009 doar pe 6 luni de zile, iar în urma soluționării contestației împotriva

certificatului, Comisia Superioară a emis Decizia din 06 iulie 2009 prin care a

rectificat perioada la 1 an, certificatul având valabilitate până în luna

martie 2010.

de apel

Prin sentința nr.

101/F/CA din 14 aprilie 2010, Curtea de Apel Alba Iulia a admis acțiunea

formulată de reclamanta M.M. împotriva pârâtelor Autoritatea Națională pentru

Persoanele cu Handicap și Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor cu

Handicap pentru Adulți și a anulat Decizia de încadrare în grad de handicap din

06 iulie 2009 emisă de Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor cu Handicap

pentru Adulți, obligând pârâta să emită o nouă decizie privind încadrarea

reclamantei cu caracter permanent în gradul de handicap grav, cu asistent

personal și să plătească reclamantei suma de 180 RON cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța

această sentință, instanța de fond a reținut, în esență, că certificatul emis

de Comisia de Evaluare și decizia Comisiei Superioare atestă, conform art. 13

alin. (3) din O.G. nr. 14/2003, încadrarea reclamantei într-o categorie de

persoane cu handicap care necesită protecție specială și, implicit, starea de

boală ce a determinat un atare handicap, pe baza îndeplinirii criteriilor

medico-psihosociale stabilite prin lege.

Prima instanță a mai

reținut că încadrarea reclamantei în grad de handicap grav este evidentă, având

în vedere că reclamanta este în evidențele instituțiilor abilitate din anul

2005, anual fiindu-i eliberat câte un certificat cu aceeași rezoluție -

handicap grav.

S-a mai arătat în

considerentele sentinței atacate că așa cum rezultă din Raportul de expertiză

medico legală nr. X/11/M/9, efectuat în cauză, reclamanta suferă de demență

Alzheimer - forma severă, boală cu caracter permanent, astfel că refuzul

pârâtei de a emite decizia de încadrare în grad de handicap grav cu caracter

permanent este nejustificat.

de Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulți prin

Autoritatea Națională pentru Persoanele cu Handicap

Împotriva sentinței

Curții de apel a declarat recurs Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor

cu Handicap pentru Adulți prin Autoritatea Națională pentru Persoanele cu

Handicap, criticând-o pentru nelegalitate în temeiul art. 304 pct. 7 și 9 C.

proc. civ.

În dezvoltarea căii

de atac, recurenta-pârâtă arată că sentința recurată cuprinde motive străine de

natura pricinii, reținând culpa sa procesuală ca urmare a faptului că

intimata-reclamantă a fost încadrată de mai multe ori în grad de handicap, deși

în cauză s-a aplicat Instrucțiunea metodologică nr. X/2008 emisă de Comisia

Superioară conform art. 14 alin. (2) din H.G nr. 430/2008 care prevăd

afecțiunile medicale pentru care se pot emite certificate de handicap cu

caracter permanent, iar afecțiunea pe care o prezintă intimata-reclamantă nu se

regăsește în cele 2 liste ale instrucțiunilor.

În raport de

dispozițiile art. 304 pct. 9 din C. proc. civ., apreciază că sentința atacată

este dată cu aplicare greșită a legii, dispunându-se efectuarea expertizei

medico-legală într-un caz neprevăzut de art. 26 din Ordinul pentru aprobarea

Normelor procedurale privind efectuarea expertizelor, a constatărilor și a

altor lucrări medico-legale din 25 mai 2000 al Ministerului Justiției și din 04

aprilie 2000 al Ministerului Sănătății și Familiei.

Recurenta-pârâtă

contestă concluziile raportului de expertiză medico-legală efectuat în cauză și

susține că au avut la bază alte criterii de apreciere care sunt distincte de

criteriile medico-psihosociale, aprobate prin Ordinul comun nr. 762 din 31

august 2007 al Ministerului Muncii, Familiei și Egalității de Șanse și nr. 1992

din 19 noiembrie 2007 al Ministerului Sănătății Publice prevăzute de legislația

în materia protecției drepturilor persoanelor cu handicap.

intimatei-reclamante

Prin întâmpinarea

depusă la dosar, intimata-reclamantă M.M. a solicitat respingerea recursului ca

nefondat și menținerea ca temeinică și legală a sentinței recurate prin care în

mod corect instanța de fond a obligat Comisia Superioară să emită o nouă

decizie de încadrare în grad de handicap cu caracter permanent.

În ceea ce privește

încuviințarea expertizei arată intimata-reclamantă că aceasta a fost făcută în

conformitate cu prevederile legale și nicidecum așa cum se motivează în recurs,

fiind o probă științifică la care are dreptul și este efectuată în virtutea dreptului

său la a accede la un serviciu neutru din punct de vedere medical și cu valoare

științifică.

II. Considerentele

Înaltei Curți asupra recursului

Examinând cauza prin

prisma criticilor formulate în recurs și a prevederilor art. 304

1

C.

proc. civ., Înalta Curte constată că sentința atacată este legală și temeinică,

recursul fiind nefondat.

și de drept relevante

Actul administrativ

supus controlului de legalitate exercitat de instanța de contencios

administrativ este Decizia de încadrare în grad de handicap din 6 iulie 2009,

prin care Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru

Adulți a atestat încadrarea intimatei-reclamante în gradul de handicap grav, cu

dreptul de a beneficia de asistent personal, cu valabilitate 12 luni.

Ceea ce contestă

destinatara actului este perioada de valabilitate, susținând, în esență, că

diagnosticul clinic și funcțional ar îndreptăți-o să fie încadrată în gradul de

handicap grav cu caracter permanent.

Așa cum a reținut și

prima instanță, reclamanta a fost încadrată în gradul de handicap grav,

beneficiind de asistent personal, la baza acestei constatări și a măsurilor

dispuse stând evaluarea și reevaluarea complexă a reclamantei de către Comisia

de evaluare a persoanelor adulte cu handicap din cadrul Consiliului Județean

Hunedoara și Comisia Superioară, pe baza criteriilor și principiilor prevăzute

de art. 46 - 50 din H.G. nr. 268/2007 pentru aprobarea Normelor metodologice de

aplicare a prevederilor Legii nr. 448/2006 privind protecția și promovarea

drepturilor persoanelor cu handicap. Această evaluare a presupus ca

manifestările reclamantei, suferindă de demență Alzheimer, să se caracterizeze

prin atrofie corticală marcată în lobii frontali și parietali, prin uitarea

numelor celor apropiați, uitarea datelor personale, incapacitate de memorare,

deteriorarea judecății și a controlului pulsional și triada patognomonică,

conform Capitolului II din Ordinul comun nr. 762 din 31 august 2007 al Ministerului

Muncii, Familiei și Egalității de Șanse și nr. 1.992 din 19 noiembrie 2007 al

Ministerului Sănătății Publice.

Criteriile de

încadrare în grad de handicap sunt reglementate dintr-o dublă perspectivă,

medicală și psihosocială, motiv pentru care în componența serviciului de

evaluare complexă intră, alături de medicul specialist, un asistent social, un

psiholog și alți specialiști, iar evaluarea se desfășoară în mai multe domenii

obligatorii, conform prevederilor art. 46 - 49 din Normele metodologice de

aplicare a Legii nr. 448/2006 privind protecția și promovarea persoanelor cu

handicap, aprobate prin H.G. nr. 268/2007.

În determinarea

caracterului permanent sau revizuibil al deciziei de încadrare în grad de

handicap, autoritatea emitentă dispune de o marjă de apreciere, în cadrul

căreia poate opta, în raport cu criteriile medicale și psihosociale, ținând

seama de datele individuale supuse evaluării, iar instanța de judecată

analizând legalitatea actului administrativ, astfel cum a fost sesizată, are în

vedere întregul material probator, inclusiv probele administrate pe parcursul

derulării procesului.

Or, din acest punct

de vedere, raportul de expertiză efectuat în cauză relevă o eroare de apreciere

în privința caracterului permanent sau revizuibil al gradului de handicap în

care este încadrată intimata-reclamantă.

Contrar susținerilor

recurentei-pârâte, motivarea sentinței conține o analiză detaliată și

aprofundată a probelor cauzei, cărora judecătorul fondului le-a acordat

semnificația adecvată în raport de cadrul normativ în vigoare, sentința fiind

pronunțată pe baza probelor administrate inclusiv a raportului de expertiză din

concluziile căruia rezultă că intimata-reclamantă suferă de "Demență

Alzheimer formă severă" diagnostic stabilit clinic și imagistic.

Această afecțiune

constituie o boală majoră cu caracter ireversibil, iar sub aspect medical afecțiunea

poate fi socotită o boală cu caracter permanent.

Această probă se

coroborează și cu concluziile comisiei de evaluare a persoanelor cu handicap

pentru adulți care reține "gradul de handicap grav cu asistent personal,

ceea ce înseamnă că indiferent de termenul folosit în actele medicale depuse la

dosar, gradul de handicap grav, sever avansat, acesta relevă un stadiu foarte

avansat, o boală majoră cu caracter ireversibil și cu caracter permanent.

Mai mult, lista

afecțiunilor care creează handicap ireversibil și pentru care se poate emite

certificat de persoană cu handicap cu caracter permanent include la lit. a)

pct. 9 "Boala Alzheimer, demență senilă, demență Pick - forme

avansate".

Cu referire expresă

la criticile recurentei-pârâte privind probele administrate la fondul cauzei,

Înalta Curte reține următoarele:

Expertiza

medico-legală dispusă la solicitarea reclamantei pentru lămurirea unor aspecte

de specialitate necesare dezlegării cauzei se încadrează în prevederile art.

201 și art. 129 alin. (5) C. proc. civ., proba fiind administrată prin

organismul cu atribuții în acest sens, potrivit Legii nr. 459/2001 privind

organizarea activității și funcționarea instituțiilor de medicină legală.

Din simpla lecturare

a concluziilor raportului de expertiză se poate observa că acestea se rezumă la

exprimarea unei opinii de specialitate asupra diagnosticului clinic, pe baza

actelor medicale avute la dispoziție, fără conotații juridice referitoare la

încadrarea în grad de handicap, ce constituie atribuția autorităților publice

recurente.

Nu este lipsit de

relevanță și argumentul intimatei-reclamante privind dreptul său de a accede la

un serviciu neutru din punct de vedere medical, și cu valoare științifică care

să se coroboreze cu celelalte probe provenind de la autoritatea recurentă pe

baza cărora judecătorul va face o interpretare a probelor în raport cu

criteriile de încadrare în grad de handicap.

soluției adoptate în recurs

Având în vedere toate

considerentele reținute, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta

Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru

Adulți prin Autoritatea Națională pentru Persoanele cu Handicap împotriva Sentinței

nr. 101/F/CA din 14 aprilie 2010 a Curții de Apel Alba Iulia, secția de

contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 27 ianuarie 2011.