ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1003/2011

Sesizarea instanței de fond. Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel Alba-Iulia, secția contencios administrativ și fiscal, reclamantul T.A. a chemat în judecată Comisia Superioară de evaluare a persoanelor cu handicap pentru adulți și A.N.P.H., solicitând anularea Deciziei nr. 8748 din 6 iulie 2009 emisă de Comisia Superioară de evaluare a persoanelor cu handicap și obligarea pârâtelor la emiterea unei noi decizii prin care să fie încadrat permanent în grad de handicap grav, cu asistent personal. În motivarea cererii se arată că este luat în evidență încă din anul 2004 în vederea evaluării persoanelor adulte cu handicap, iar la 1 noiembrie 2008 a avut termen pentru revizuirea certificatului și i s-a impus prezentarea documentelor care să provină numai de la un spital din județul Hunedoara, respectiv Deva. Pentru că a fost nemulțumit de soluția adoptată a formulat contestație, dar prin decizia contestată s-a dispus revizuirea reclamantului deși dosarul era complet și boala nu se remite, iar pe baza documentelor medicale aflate la dosar, îndeplinește toate criteriile cerute de lege pentru acest grad de handicap.

Soluția instanței de fond. Prin Sentința nr. 51/F/CA/2010 din 23 februarie 2010 a Curții de Apel Alba-Iulia, secția contencios administrativ și fiscal, a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive a Comisiei de evaluare a persoanelor adulte cu handicap din cadrul Consiliului județean Hunedoara și excepția lipsei calității de reprezentant a intimatei și acțiunea reclamantului. a) Excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Consiliul județean Hunedoara – C.E.P.A.H. a fost respinsă deoarece împotriva certificatelor de încadrare în grad de handicap se poate face contestație ce se soluționează prin decizie de către Comisia Superioară de evaluare a persoanelor cu handicap pentru adulți, astfel că se poate cenzura certificatul, ca act administrativ, iar decizia este actul prin care se soluționează procedura prealabilă, iar legea a stabilit competența în favoarea curții de apel, iar prin stabilirea cadrului procesual în contradictoriu și cu acest pârât, se realizează o mai bună administrare a probațiunii. b) Excepția lipsei calității de reprezentant a asociației A. datorită încetării acreditării acordate de M.M.F.P.S. a fost considerată nefondată deoarece reclamantul este membru al asociației și a dat mandat special de reprezentare asociației. Pe fondul cauzei, instanța de fond a reținut că reclamantul a fost încadrat, începând cu anul 2004, în gradul de handicap cu asistent personal pentru deficiență funcțională gravă cauzată de demența Alzheimer pe câte 12 luni, iar la revizuirea din 2008 i s-au solicitat mai multe acte, iar la 30 martie 2009 s-a dispus încadrarea sa în gradul de handicap grav, valabilitate 6 luni și termen de revizuire – 31 august 2009. Comisia Superioară de evaluare a persoanelor cu handicap pentru adulți a admis contestația și a modificat durata de valabilitate la 12 luni, cu termen de revizuire martie 2010, constatând că există neconcordanță între actele din investigația socială și cele de investigație medicală. Instanța de fond a apreciat că refuzul acordării gradul de handicap grav cu caracter permanent este justificat în raport de criteriile medico-psihosociale stabilitate prin Ordinul nr. 1992/2007, de rezultatele anchetei sociale și de raportul de evaluare complexă. Mai mult, la dosar au fost depuse reclamații și petiții privitoare la realitatea obținerii certificatelor cu grad de handicap pentru bolnavii Alzheimer, membrii ai Asociației A., iar un eventual control este în interesul reclamantului pentru a demonstra stadiul bolii și îndeplinirea condițiilor prevăzute de lege.

Calea de atac exercitată. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul T.A. și a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței și admiterea acțiunii. În motivele de recurs se arată că, în mod greșit, instanța a dispus introducerea în cauză a emitentului certificatului de încadrare în grad de handicap pentru că actul atacat este decizia Comisiei Superioare de evaluare a persoanelor cu handicap pentru adulți. O altă critică vizează încălcarea principiului rolului activ al instanței consacrat de art. 129 C. proc. civ. pentru că nu a coroborat probele administrate. Se apreciază că instanța de fond a justificat refuzul autorității de acordare a gradului de handicap cu caracter permanent prin raportul de evaluare complexă care emană, însă, de la Serviciul de Evaluare Complexă din cadrul D.G.A.S.P. Hunedoara și s-au reținut limitările în activitate din ancheta socială care este efectuată de persoane care nu au cunoștințe de specialitate. Mai mult, instanța de fond a făcut trimitere la reclamațiile și petițiile care nu-l privesc pe reclamant, iar organele de parchet au dispus neînceperea urmăririi penale față de persoanele reclamante.

Soluția instanței de recurs. După examinarea motivelor de recurs, a dispozițiilor legale incidente în cauză, Înalta Curte va respinge recursul declarat pentru următoarele considerente: Prin Decizia nr. 8748 din 6 iulie 2009 emisă de Comisia Superioară de evaluare a persoanelor cu handicap pentru adulți a fost menținut gradul de handicap accentuat stabilit pentru reclamantul T.A. prin certificatul din 30 martie 2009 emis de Comisia Superioară din cadrul Consiliului județean Hunedoara, dar a stabilit termen de revizuire luna martie 2010, urmând ca la revizuire să fie prezentată dovada internării la Spitalul Județean Hunedoara, teste psihologice și ancheta socială. Reclamantul este nemulțumit de faptul că a fost stabilit termen de revizuire, deși gradul de handicap se impune a fi acordat permanent, fără revizuire anuală. Instanța de fond, în raport de probele administrate, a respins acțiunea reclamantului, respingând și excepția lipsei calității procesuale pasive a Comisiei Superioare de evaluare a persoanelor cu handicap pentru adulți din cadrul Consiliului județean Hunedoara. În motivele de recurs se critică soluția instanței de fond în privința soluției adoptate în legătură cu excepția lipsei calității procesuale pasive arătând că nici nu se impunea introducerea în cauză a acesteia. Mai întâi, în legătură cu introducerea în cauză, din oficiu, a acestei instituții publice, trebuie amintite prevederile art. 16 1 din Legea nr. 554/2004, potrivit cărora instanța de fond poate pune în discuție, din oficiu, necesitatea introducerii în cauză a organismelor sociale interesate și a altor subiecte de drept. Instanța de fond a justificat introducerea în cauză pe considerente legate de opozabilitate și pentru a da posibilitatea instituției să se apere, mai ales că certificatul emis de aceasta a fost modificat, în parte, prin contestația formulată. Recurentul invocă greșita soluționare a excepției lipsei calității procesuale pasive, fără a motiva cum îi sunt afectate drepturile în raport de această soluție și chiar dacă nu este invocat expres, motivul de recurs care ar fi incident față de această critică este cel prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ., respectiv, încălcarea formelor de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 alin. (2) C. proc. civ., însă acest ultim text condiționează anularea actelor de dovada vătămării ce nu ar putea fi înlăturată decât prin anularea lor. Or, în speță, nu s-a făcut dovada că prin respingerea excepției lipsei calității procesuale pasive, excepție invocată chiar de autoritatea publică, s-ar fi produs vreo vătămare reclamantului - recurent. De aceea, aceste critici sunt nefondate. Referitor la celelalte critici din motivele de recurs și care vizează fondul cauzei, Înalta Curte le va respinge. Prin Ordinele nr. 762 din 31 august 2007 al M.M.F.E.S. și nr. 1992 din 19 februarie 2007 al M.S.P., au fost aprobate criteriile medico-psiho-sociale pe baza cărora se stabilește încadrarea în gradul de handicap. Se critică, în motivele de recurs, faptul că instanța nu a dat curs principiului rolului activ al instanței consacrat de art. 129 C. proc. civ., în sensul că nu a coroborat probele administrate. Însă, în cauză, instanța de fond a respins acțiunea reclamantului tocmai prin coroborarea probelor administrate și a considerat că nu se impune acordarea gradului de handicap cu caracter permanent, în raport de rezultatele evaluării complexe și a anchetei sociale. Faptul că recurentul nu este mulțumit de rezultatele anchetei sociale pentru că nu este întocmită de persoana care să aibă cunoștințe de specialitate, nu poate duce la nelegalitatea și netemeinicia hotărârii instanței de fond pentru că, până la recursul declarat, recurentul nu a invocat nelegalitatea acesteia. Chiar dacă nu este întocmit de Comisia de evaluare a persoanelor adulte cu handicap din cadrul Consiliului județean Hunedoara, raportul de evaluare complexă fiind întocmit cu respectarea dispozițiilor H.G. nr. 430/2008 și de autoritatea competentă potrivit art. 88 din Legea nr. 448/2006, respectiv de Serviciul de evaluare complexă din cadrul D.G.A.S.P. a județului Hunedoara, în mod corect, a fost avut în vedere de către instanța de fond. Ulterior, la 5 noiembrie 2010, recurentul a depus un memoriu prin care a reiterat cererea de efectuare a unei expertize medico - legale, dacă instanța o va considera necesară și oportună și că potrivit Normei 800/2008 emisă de către Comisia Superioară pentru Demența Alzheimer se acordă gradul permanent la prima evaluare. Însă, deși se referă la reiterarea „cererii de efectuare a unei expertize”, această probă nu a mai fost solicitată nici în cadrul dezbaterilor în fața instanței de fond și nici în motivele de recurs. Oricum, proba cu expertiza medico-legală nu era pertinentă și concludentă, mai ales că evaluarea persoanelor cu handicap se face după o procedură specială. Legat de susținerile recurentului, care arată că ar fi incidentă Norma 800/208, se constată că și acestea sunt nefondate. Chiar în Lista din Norma 800/2008 se precizează că pentru aceste afecțiuni „se poate” emite certificat de persoane cu handicap permanent. Recurentul este beneficiar al unui certificat de încadrare în grad de handicap pentru aceeași boală încă din anul 2004 și, de fiecare dată, a fost acordat un termen de revizuire, fiind trecut codul de boală G30 și cod handicap

În raport de acestea, dar și de rezultatele raportului de evaluare complexă și anchetei sociale, nu se impune acordarea termenului de valabilitate permanent, așa cum solicită recurentul. În ceea ce privește referirile instanței de fond la existența unor reclamații și petiții, se constată că acestea nu au fost fundamentale în adoptarea soluției de respingere a acțiunii reclamantului. Apreciind că soluția instanței de fond este legală și temeinică, în baza art. 312 C. proc. civ. raportat la art. 20 din Legea nr. 554/2004, va fi respins recursul ca nefondat.