ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1003/2011

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel Alba-Iulia, secția contencios administrativ și fiscal, reclamantul T.A. a

chemat în judecată Comisia Superioară de evaluare a persoanelor cu handicap

pentru adulți și A.N.P.H., solicitând anularea Deciziei nr. 8748 din 6 iulie 2009

emisă de Comisia Superioară de evaluare a persoanelor cu handicap și obligarea

pârâtelor la emiterea unei noi decizii prin care să fie încadrat permanent în

grad de handicap grav, cu asistent personal.

În motivarea cererii

se arată că este luat în evidență încă din anul 2004 în vederea evaluării

persoanelor adulte cu handicap, iar la 1 noiembrie 2008 a avut termen pentru

revizuirea certificatului și i s-a impus prezentarea documentelor care să

provină numai de la un spital din județul Hunedoara, respectiv Deva.

Pentru că a fost

nemulțumit de soluția adoptată a formulat contestație, dar prin decizia

contestată s-a dispus revizuirea reclamantului deși dosarul era complet și

boala nu se remite, iar pe baza documentelor medicale aflate la dosar,

îndeplinește toate criteriile cerute de lege pentru acest grad de handicap.

de fond.

Prin Sentința nr. 51/F/CA/2010

din 23 februarie 2010 a Curții de Apel Alba-Iulia, secția contencios

administrativ și fiscal, a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale

pasive a Comisiei de evaluare a persoanelor adulte cu handicap din cadrul

Consiliului județean Hunedoara și excepția lipsei calității de reprezentant a

intimatei și acțiunea reclamantului.

a) Excepția lipsei

calității procesuale pasive a pârâtului Consiliul județean Hunedoara – C.E.P.A.H.

a fost respinsă deoarece împotriva certificatelor de încadrare în grad de

handicap se poate face contestație ce se soluționează prin decizie de către

Comisia Superioară de evaluare a persoanelor cu handicap pentru adulți, astfel

că se poate cenzura certificatul, ca act administrativ, iar decizia este actul

prin care se soluționează procedura prealabilă, iar legea a stabilit competența

în favoarea curții de apel, iar prin stabilirea cadrului procesual în

contradictoriu și cu acest pârât, se realizează o mai bună administrare a

probațiunii.

b) Excepția lipsei

calității de reprezentant a asociației A. datorită încetării acreditării

acordate de M.M.F.P.S. a fost considerată nefondată deoarece reclamantul este

membru al asociației și a dat mandat special de reprezentare asociației.

Pe fondul cauzei,

instanța de fond a reținut că reclamantul a fost încadrat, începând cu anul

2004, în gradul de handicap cu asistent personal pentru deficiență funcțională

gravă cauzată de demența Alzheimer pe câte 12 luni, iar la revizuirea din 2008

i s-au solicitat mai multe acte, iar la 30 martie 2009 s-a dispus încadrarea sa

în gradul de handicap grav, valabilitate 6 luni și termen de revizuire – 31

august 2009.

Comisia Superioară de

evaluare a persoanelor cu handicap pentru adulți a admis contestația și a

modificat durata de valabilitate la 12 luni, cu termen de revizuire martie

2010, constatând că există neconcordanță între actele din investigația socială

și cele de investigație medicală.

Instanța de fond a

apreciat că refuzul acordării gradul de handicap grav cu caracter permanent

este justificat în raport de criteriile medico-psihosociale stabilitate prin

Ordinul nr. 1992/2007, de rezultatele anchetei sociale și de raportul de

evaluare complexă.

Mai mult, la dosar au

fost depuse reclamații și petiții privitoare la realitatea obținerii

certificatelor cu grad de handicap pentru bolnavii Alzheimer, membrii ai

Asociației A., iar un eventual control este în interesul reclamantului pentru a

demonstra stadiul bolii și îndeplinirea condițiilor prevăzute de lege.

exercitată.

Împotriva acestei

sentințe a declarat recurs reclamantul T.A. și a solicitat admiterea recursului,

modificarea sentinței și admiterea acțiunii.

În motivele de recurs

se arată că, în mod greșit, instanța a dispus introducerea în cauză a

emitentului certificatului de încadrare în grad de handicap pentru că actul

atacat este decizia Comisiei Superioare de evaluare a persoanelor cu handicap

pentru adulți.

O altă critică

vizează încălcarea principiului rolului activ al instanței consacrat de art. 129

C. proc. civ. pentru că nu a coroborat probele administrate.

Se apreciază că

instanța de fond a justificat refuzul autorității de acordare a gradului de

handicap cu caracter permanent prin raportul de evaluare complexă care emană,

însă, de la Serviciul de Evaluare Complexă din cadrul D.G.A.S.P. Hunedoara și

s-au reținut limitările în activitate din ancheta socială care este efectuată

de persoane care nu au cunoștințe de specialitate.

Mai mult, instanța de

fond a făcut trimitere la reclamațiile și petițiile care nu-l privesc pe

reclamant, iar organele de parchet au dispus neînceperea urmăririi penale față

de persoanele reclamante.

de recurs.

După examinarea

motivelor de recurs, a dispozițiilor legale incidente în cauză, Înalta Curte va

respinge recursul declarat pentru următoarele considerente:

Prin Decizia nr. 8748

din 6 iulie 2009 emisă de Comisia Superioară de evaluare a persoanelor cu

handicap pentru adulți a fost menținut gradul de handicap accentuat stabilit

pentru reclamantul T.A. prin certificatul din 30 martie 2009 emis de Comisia

Superioară din cadrul Consiliului județean Hunedoara, dar a stabilit termen de

revizuire luna martie 2010, urmând ca la revizuire să fie prezentată dovada

internării la Spitalul Județean Hunedoara, teste psihologice și ancheta

socială.

Reclamantul este

nemulțumit de faptul că a fost stabilit termen de revizuire, deși gradul de

handicap se impune a fi acordat permanent, fără revizuire anuală.

Instanța de fond, în

raport de probele administrate, a respins acțiunea reclamantului, respingând și

excepția lipsei calității procesuale pasive a Comisiei Superioare de evaluare a

persoanelor cu handicap pentru adulți din cadrul Consiliului județean

Hunedoara.

În motivele de recurs

se critică soluția instanței de fond în privința soluției adoptate în legătură

cu excepția lipsei calității procesuale pasive arătând că nici nu se impunea

introducerea în cauză a acesteia.

Mai întâi, în legătură

cu introducerea în cauză, din oficiu, a acestei instituții publice, trebuie

amintite prevederile art. 16

1

din Legea nr. 554/2004, potrivit

cărora instanța de fond poate pune în discuție, din oficiu, necesitatea

introducerii în cauză a organismelor sociale interesate și a altor subiecte de

drept.

Instanța de fond a

justificat introducerea în cauză pe considerente legate de opozabilitate și

pentru a da posibilitatea instituției să se apere, mai ales că certificatul

emis de aceasta a fost modificat, în parte, prin contestația formulată.

Recurentul invocă

greșita soluționare a excepției lipsei calității procesuale pasive, fără a

motiva cum îi sunt afectate drepturile în raport de această soluție și chiar

dacă nu este invocat expres, motivul de recurs care ar fi incident față de

această critică este cel prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ., respectiv,

încălcarea formelor de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105

alin. (2) C. proc. civ., însă acest ultim text condiționează anularea actelor

de dovada vătămării ce nu ar putea fi înlăturată decât prin anularea lor.

Or, în speță, nu s-a

făcut dovada că prin respingerea excepției lipsei calității procesuale pasive,

excepție invocată chiar de autoritatea publică, s-ar fi produs vreo vătămare

reclamantului - recurent. De aceea, aceste critici sunt nefondate.

Referitor la

celelalte critici din motivele de recurs și care vizează fondul cauzei, Înalta

Curte le va respinge.

Prin Ordinele nr. 762

din 31 august 2007 al M.M.F.E.S. și nr. 1992 din 19 februarie 2007 al M.S.P.,

au fost aprobate criteriile medico-psiho-sociale pe baza cărora se stabilește

încadrarea în gradul de handicap.

Se critică, în

motivele de recurs, faptul că instanța nu a dat curs principiului rolului activ

al instanței consacrat de art. 129 C. proc. civ., în sensul că nu a coroborat

probele administrate.

Însă, în cauză,

instanța de fond a respins acțiunea reclamantului tocmai prin coroborarea

probelor administrate și a considerat că nu se impune acordarea gradului de

handicap cu caracter permanent, în raport de rezultatele evaluării complexe și

a anchetei sociale.

Faptul că recurentul

nu este mulțumit de rezultatele anchetei sociale pentru că nu este întocmită de

persoana care să aibă cunoștințe de specialitate, nu poate duce la

nelegalitatea și netemeinicia hotărârii instanței de fond pentru că, până la

recursul declarat, recurentul nu a invocat nelegalitatea acesteia.

Chiar dacă nu este

întocmit de Comisia de evaluare a persoanelor adulte cu handicap din cadrul

Consiliului județean Hunedoara, raportul de evaluare complexă fiind întocmit cu

respectarea dispozițiilor H.G. nr. 430/2008 și de autoritatea competentă

potrivit art. 88 din Legea nr. 448/2006, respectiv de Serviciul de evaluare

complexă din cadrul D.G.A.S.P. a județului Hunedoara, în mod corect, a fost

avut în vedere de către instanța de fond.

Ulterior, la 5

noiembrie 2010, recurentul a depus un memoriu prin care a reiterat cererea de

efectuare a unei expertize medico - legale, dacă instanța o va considera

necesară și oportună și că potrivit Normei 800/2008 emisă de către Comisia

Superioară pentru Demența Alzheimer se acordă gradul permanent la prima

evaluare.

Însă, deși se referă

la reiterarea „cererii de efectuare a unei expertize”, această probă nu a mai

fost solicitată nici în cadrul dezbaterilor în fața instanței de fond și nici

în motivele de recurs.

Oricum, proba cu

expertiza medico-legală nu era pertinentă și concludentă, mai ales că evaluarea

persoanelor cu handicap se face după o procedură specială.

Legat de susținerile

recurentului, care arată că ar fi incidentă Norma 800/208, se constată că și

acestea sunt nefondate.

Chiar în Lista din

Norma 800/2008 se precizează că pentru aceste afecțiuni „se poate” emite

certificat de persoane cu handicap permanent.

Recurentul este

beneficiar al unui certificat de încadrare în grad de handicap pentru aceeași

boală încă din anul 2004 și, de fiecare dată, a fost acordat un termen de

revizuire, fiind trecut codul de boală G30 și cod handicap 5.

În raport de acestea,

dar și de rezultatele raportului de evaluare complexă și anchetei sociale, nu

se impune acordarea termenului de valabilitate permanent, așa cum solicită

recurentul.

În ceea ce privește

referirile instanței de fond la existența unor reclamații și petiții, se

constată că acestea nu au fost fundamentale în adoptarea soluției de respingere

a acțiunii reclamantului.

Apreciind că soluția

instanței de fond este legală și temeinică, în baza art. 312 C. proc. civ.

raportat la art. 20 din Legea nr. 554/2004, va fi respins recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de T.A. împotriva Sentinței civile nr. 51/F/CA din 23 februarie 2010 a Curții de Apel Alba Iulia, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 18 februarie 2011.