ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2970/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Soluția instanței de fond. Prin acțiunea formulată, reclamanta T.C. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Consiliul Județean Hunedoara, Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Hunedoara, Serviciul de Evaluare Complexă a Persoanelor Adulte cu Handicap, Comisia de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap și Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulți, anularea Deciziei nr. 206/2009 emisă de Comisia Superioară, încadrarea în grad de handicap grav cu asistent personal, plata drepturilor cuvenite începând cu luna octombrie 2008. În motivarea acțiunii reclamanta a arătat că în mod nelegal a fost încadrată în gradul de handicap accentuat, deoarece față de afecțiunile de care suferă, trebuia să fie încadrată în grad de handicap grav cu asistent personal.

Pârâta Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Hunedoara a depus întâmpinare, prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, a capacității de folosință și de exercițiu a Serviciului de Evaluare Complexă a Persoanelor Adulte cu Handicap, a Comisiei de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap, deoarece nu au personalitate juridică. Consiliul Județean Hunedoara a depus întâmpinare prin care a arătat că Asociația A. nu poate avea calitate de reprezentant, iar Consiliul nu are calitate procesuală pasivă în cauză. Comisia Superioară a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii, arătând că decizia emisă este legală și conformă cu afecțiunile reclamantei.

Prin sentința civilă nr. 207/CA/2010 din 8 noiembrie 2010 Curtea de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta T.C., în contradictoriu cu pârâții Comisia Superioară Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulți, Consiliul Județean Hunedoara, Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Hunedoara, Serviciul de Evaluare Complexă a Persoanelor Adulte cu Handicap și Comisia de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap. Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că potrivit O.M.S.P. nr. 1992/2007, deficienței funcționale accentuate îi corespunde gradul de handicap accentuat, de unde reiese că decizia emisă în cauză este legală.

Instanța a mai reținut că D.G.A.S.P.C. și Consiliul Județean Hunedoara nu au calitate procesuală pasivă în cauză, deoarece actul ce se contestă este decizia emisă de Comisia Superioara de Evaluare și doar Comisia are atribuția de încadrare în grad de handicap, potrivit art. 85 din Legea nr. 448/2006 și art. 1 din H.G. nr. 430/2008. De asemenea, conform art. 88 din Legea nr. 448/2006 și art. 1 din H.G. nr. 430/2008, Serviciul de Evaluare și Comisia de Evaluare nu au capacitate de exercițiu, deoarece nu au personalitate juridică, fiind compartimente în cadrul autorității , astfel că nu au calitate procesuală pasivă în cauză. În privința calității de reprezentant al Asociației A. instanța a constatat că reclamanta este membră a acestei asociații, persoană juridică privată ce are ca obiect de activitate protecția persoanelor cu handicap.

2. Calea de atac exercitată. Împotriva hotărârii instanței de fond a declarat recurs reclamanta T.C., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând ca temei legal, în mod generic dispozițiile art. 299 și următoarele, precum și art. 304 1 C. proc. civ. În motivarea căii de atac, recurenta aduce, în esență, următoarele critici sentinței atacate: - instanța de fond, în mod greșit a confirmat legalitatea actelor contestate prin care i s-a acordat gradul de handicap accentuat, deși anterior a fost încadrată în grad de handicap grav cu asistent personal iar starea de sănătate nu s-a îmbunătățit și boala de care suferă este ireversibilă. Se susține că în cuprinsul buletinului de examinare psihologică din 16 martie 2010 este consemnat QI 21, fapt care o îndreptățea la încadrarea în gradul de handicap grav cu asistent personal.

Arată recurenta că instanța a făcut o interpretare eronată a probelor de la dosar și a dispozițiilor legale incidente; - în mod greșit s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a D.G.A.S.P.C. Hunedoara, întrucât această autoritate acordă indemnizația lunară pentru persoanele cu handicap; - instanța de fond a omis să se pronunțe asupra cererii care viza diferența de sumă care i se cuvenea din luna octombrie 2008, când i s-a schimbat încadrarea în gradul de handicap și în continuare până la data încadrării în gradul de handicap corespunzător actelor medicale. 3. Soluția instanței de recurs. Înalta Curte, analizând recursul în raport de criticile formulate, de înscrisurile care există la dosarul cauzei, de dispozițiile legale incidente, apreciază că acesta este nefondat pentru considerentele ce urmează a fi expuse.

Astfel cum rezultă din expunerea rezumativă prezentată anterior, Comisia de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap – Hunedoara, a emis Certificatul nr. 61547 din 13 octombrie 2008 de încadrare în grad de handicap a recurentei-reclamante, prin care a respins solicitarea reclamantei de a fi încadrată în grad de handicap grav. Urmare a contestației formulate împotriva certificatului menționat, Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulți prin Decizia nr. 206 din 12 ianuarie 2009, a dispus încadrarea reclamantei în gradul accentuat de handicap, apreciindu-se că nu există argumente medicale și legale care să permită încadrarea acesteia în gradul grav cu asistent personal, în raport și de dispozițiile Ordinelor comune nr. 762 al M.M.F.E.S.

și nr. 1992/2007 al M.S.P. Necontestat este faptul că potrivit art. 85 din Legea nr. 448/2006 privind protecția și promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, precum și din dispozițiile generale ale Ordinului nr. 762/2007, rezultă că autoritatea administrativă competentă (Comisia județeană și, respectiv, Comisia superioară) are o competență exclusivă în ceea ce privește încadrarea în grad și tip de handicap a persoanelor afectate de o boală care produce handicap, având atribuții de a verifica încadrarea acestora în criteriile stabilite prin ordinul respectiv, iar instanța de contencios administrativ verifică legalitatea actelor emise de autoritatea menționată.

Este adevărat că anterior, recurenta-reclamantă conform Certificatului nr. 44802 din 9 iulie 2007, a fost încadrată în gradul de handicap grav cu asistent personal, acesta având o valabilitate de 12 luni, cu termen de revizuire 9 iulie 2008. Însă, cum acesta a avut o valabilitate limitată, exercitându-și atribuțiile, autoritatea administrativă menționată, a reevaluat situația recurentei-reclamante din punct de vedere medical și legal și a emis actele administrative menționate și contestate în cauză, acordând ulterior acesteia gradul de handicap accentuat. Prin urmare, nu a avut loc o încălcare a atribuțiilor conferite autorităților administrative competente în ceea ce privește stabilirea gradului de handicap.

Potrivit înscrisurilor ce există la dosarul cauzei nu se poate reține că recurenta-reclamantă a dovedit, prin argumente medicale și legale, că încadrarea sa în gradul de handicap accentuat nu este corectă. Din Referatul de evaluare complexă întocmit de Direcția Generală și Asistență Socială și Protecția Copilului Hunedoara rezultă că recurenta-reclamantă a fost examinată de o comisie a acestei autorități în mediul ambiant, constatându-se că aceasta „se poate deplasa și efectua munci agricole, își ajută fiul în gospodărie, forma de exprimare este coerentă… memoria recentă nu este afectată, memoria de lungă durată prezentă”, astfel că nu se încadrează în gradul de handicap grav cu asistent personal (fila 77-78 dosar).

Potrivit concluziilor Raportului de expertiză medico-legală întocmit în cauză, rezultă că „sub aspect medical, afecțiunea de care suferă reclamanta constituie o boală psihică cu caracter permanent”. Acest înscris nu dovedește însă faptul că boala are formă avansată. Conform indicatorilor din Lista afecțiunilor care creează handicap ireversibil și pentru care se poate emite certificat de handicap cu caracter permanent, la Cap. A pct. 9 se menționează că boala Alzheimer, demența senilă, demența Pick, trebuie să prezinte forme avansate. Astfel cum s-a reținut anterior, nici din Raportul de evaluare complexă și nici din Raportul de expertiză medico legală, nu rezultă că boala de care suferă recurenta-reclamantă a atins o formă avansată care să conducă la încadrarea în gradul de handicap cu asistent personal, astfel că sunt nefondate criticile formulate în sensul interpretării greșite de către instanța de fond a probelor din dosar.

Mai mult, Decizia contestată de recurenta-reclamantă nr. 206/2009 a avut un termen de valabilitate de 12 luni, fiind supusă revizuirii la ianuarie 2010, însă, după această dată recurenta-reclamantă nu s-a prezentat la reevaluare, situație necontestată. În concluzie, față de cele reținute anterior, instanța de recurs apreciază ca legală și temeinică sentința recurată prin care a fost confirmată legalitatea actelor a căror anulare s-a solicitat în cererea dedusă judecății, fiind interpretate și aplicate corect dispozițiile legale incidente în cauză, astfel că toate criticile sub acest aspect ce pot fi circumscrise motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., sunt nefondate. În altă ordine, instanța de fond, în mod corect a soluționat excepția lipsei calității procesuale pasive a Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului Hunedoara.

Obiectul acțiunii la instanța de contencios administrativ poate viza doar decizia de încadrare în grad de handicap emisă de Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulți din cadrul Autorității Naționale pentru Persoanele cu Handicap. Cum Decizia nr. 203 din 12 ianuarie 2009 nu a fost emisă de această Direcție, este evident că această autoritate publică nu are calitate procesuală pasivă. De altfel, acordarea drepturilor ce revin persoanelor cu grad de handicap, conform încadrării legale, este o chestiune ulterioară stabilirii în mod irevocabil a gradului de handicap. Cum instanța de fond a respins acțiunea recurentei-reclamante, iar instanța de recurs a confirmat legalitatea sentinței atacate, este nefondată critica privind omisiunea de a se pronunța asupra cererii de acordare a sumelor de bani rezultate din încadrarea în grade de handicap diferite.

În consecință, față de toate considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 20 din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., va respinge recursul formulat ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de T.C. prin reprezentant Asociația de Psihiatrie A. a Persoanelor cu Handicap Mintal și boală Alzheimer, Hunedoara, împotriva sentinței nr. 207/CA/2010 din 8 septembrie 2010 a Curții de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 mai 2011.