ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2970/2011

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea

formulată, reclamanta T.C. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Consiliul

Județean Hunedoara, Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția

Copilului Hunedoara, Serviciul de Evaluare Complexă a Persoanelor Adulte cu

Handicap, Comisia de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap și Comisia

Superioară de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulți, anularea

Deciziei nr. 206/2009 emisă de Comisia Superioară, încadrarea în grad de handicap

grav cu asistent personal, plata drepturilor cuvenite începând cu luna

octombrie 2008.

În motivarea acțiunii

reclamanta a arătat că în mod nelegal a fost încadrată în gradul de handicap

accentuat, deoarece față de afecțiunile de care suferă, trebuia să fie

încadrată în grad de handicap grav cu asistent personal.

Pârâta Direcția

Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Hunedoara a depus

întâmpinare, prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, a

capacității de folosință și de exercițiu a Serviciului de Evaluare Complexă a

Persoanelor Adulte cu Handicap, a Comisiei de Evaluare a Persoanelor Adulte cu

Handicap, deoarece nu au personalitate juridică.

Consiliul Județean

Hunedoara a depus întâmpinare prin care a arătat că Asociația A. nu poate avea

calitate de reprezentant, iar Consiliul nu are calitate procesuală pasivă în

cauză.

Comisia Superioară a

depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii, arătând că

decizia emisă este legală și conformă cu afecțiunile reclamantei.

Prin sentința civilă

nr. 207/CA/2010 din 8 noiembrie 2010 Curtea de Apel Alba Iulia, secția de

contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea în contencios

administrativ formulată de reclamanta T.C., în contradictoriu cu pârâții

Comisia Superioară Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulți, Consiliul

Județean Hunedoara, Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția

Copilului Hunedoara, Serviciul de Evaluare Complexă a Persoanelor Adulte cu

Handicap și Comisia de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap.

Pentru a pronunța

această soluție, instanța de fond a reținut că potrivit O.M.S.P. nr. 1992/2007,

deficienței funcționale accentuate îi corespunde gradul de handicap accentuat,

de unde reiese că decizia emisă în cauză este legală.

Instanța a mai

reținut că D.G.A.S.P.C. și Consiliul Județean Hunedoara nu au calitate

procesuală pasivă în cauză, deoarece actul ce se contestă este decizia emisă de

Comisia Superioara de Evaluare și doar Comisia are atribuția de încadrare în grad

de handicap, potrivit art. 85 din Legea nr. 448/2006 și art. 1 din H.G. nr. 430/2008.

De asemenea, conform art. 88 din Legea nr. 448/2006 și art. 1 din H.G. nr. 430/2008,

Serviciul de Evaluare și Comisia de Evaluare nu au capacitate de exercițiu,

deoarece nu au personalitate juridică, fiind compartimente în cadrul

autorității , astfel că nu au calitate procesuală pasivă în cauză.

În privința calității

de reprezentant al Asociației A. instanța a constatat că reclamanta este membră

a acestei asociații, persoană juridică privată ce are ca obiect de activitate

protecția persoanelor cu handicap.

exercitată.

Împotriva hotărârii

instanței de fond a declarat recurs reclamanta T.C., criticând-o pentru nelegalitate

și netemeinicie, invocând ca temei legal, în mod generic dispozițiile art. 299

și următoarele, precum și art. 304

1

C. proc. civ.

În motivarea căii de

atac, recurenta aduce, în esență, următoarele critici sentinței atacate:

- instanța de fond,

în mod greșit a confirmat legalitatea actelor contestate prin care i s-a

acordat gradul de handicap accentuat, deși anterior a fost încadrată în grad de

handicap grav cu asistent personal iar starea de sănătate nu s-a îmbunătățit și

boala de care suferă este ireversibilă. Se susține că în cuprinsul buletinului

de examinare psihologică din 16 martie 2010 este consemnat QI 21, fapt care o

îndreptățea la încadrarea în gradul de handicap grav cu asistent personal.

Arată recurenta că

instanța a făcut o interpretare eronată a probelor de la dosar și a dispozițiilor

legale incidente;

- în mod greșit s-a

admis excepția lipsei calității procesuale pasive a D.G.A.S.P.C. Hunedoara,

întrucât această autoritate acordă indemnizația lunară pentru persoanele cu

handicap;

- instanța de fond a

omis să se pronunțe asupra cererii care viza diferența de sumă care i se

cuvenea din luna octombrie 2008, când i s-a schimbat încadrarea în gradul de

handicap și în continuare până la data încadrării în gradul de handicap

corespunzător actelor medicale.

de recurs.

Înalta Curte,

analizând recursul în raport de criticile formulate, de înscrisurile care

există la dosarul cauzei, de dispozițiile legale incidente, apreciază că acesta

este nefondat pentru considerentele ce urmează a fi expuse.

Astfel cum rezultă

din expunerea rezumativă prezentată anterior, Comisia de Evaluare a Persoanelor

Adulte cu Handicap – Hunedoara, a emis Certificatul nr. 61547 din 13 octombrie 2008

de încadrare în grad de handicap a recurentei-reclamante, prin care a respins

solicitarea reclamantei de a fi încadrată în grad de handicap grav.

Urmare a contestației

formulate împotriva certificatului menționat, Comisia Superioară de Evaluare a

Persoanelor cu Handicap pentru Adulți prin Decizia nr. 206 din 12 ianuarie 2009,

a dispus încadrarea reclamantei în gradul accentuat de handicap, apreciindu-se

că nu există argumente medicale și legale care să permită încadrarea acesteia

în gradul grav cu asistent personal, în raport și de dispozițiile Ordinelor

comune nr. 762 al M.M.F.E.S. și nr. 1992/2007 al M.S.P.

Necontestat este

faptul că potrivit art. 85 din Legea nr. 448/2006 privind protecția și

promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, precum și din dispozițiile

generale ale Ordinului nr. 762/2007, rezultă că autoritatea administrativă

competentă (Comisia județeană și, respectiv, Comisia superioară) are o

competență exclusivă în ceea ce privește încadrarea în grad și tip de handicap

a persoanelor afectate de o boală care produce handicap, având atribuții de a

verifica încadrarea acestora în criteriile stabilite prin ordinul respectiv,

iar instanța de contencios administrativ verifică legalitatea actelor emise de

autoritatea menționată.

Este adevărat că

anterior, recurenta-reclamantă conform Certificatului nr. 44802 din 9 iulie 2007,

a fost încadrată în gradul de handicap grav cu asistent personal, acesta având

o valabilitate de 12 luni, cu termen de revizuire 9 iulie 2008.

Însă, cum acesta a

avut o valabilitate limitată, exercitându-și atribuțiile, autoritatea

administrativă menționată, a reevaluat situația recurentei-reclamante din punct

de vedere medical și legal și a emis actele administrative menționate și

contestate în cauză, acordând ulterior acesteia gradul de handicap accentuat.

Prin urmare, nu a

avut loc o încălcare a atribuțiilor conferite autorităților administrative

competente în ceea ce privește stabilirea gradului de handicap.

Potrivit

înscrisurilor ce există la dosarul cauzei nu se poate reține că recurenta-reclamantă

a dovedit, prin argumente medicale și legale, că încadrarea sa în gradul de handicap

accentuat nu este corectă.

Din Referatul de

evaluare complexă întocmit de Direcția Generală și Asistență Socială și

Protecția Copilului Hunedoara rezultă că recurenta-reclamantă a fost examinată de

o comisie a acestei autorități în mediul ambiant, constatându-se că aceasta „se

poate deplasa și efectua munci agricole, își ajută fiul în gospodărie, forma de

exprimare este coerentă… memoria recentă nu este afectată, memoria de lungă

durată prezentă”, astfel că nu se încadrează în gradul de handicap grav cu

asistent personal (fila 77-78 dosar).

Potrivit concluziilor

Raportului de expertiză medico-legală întocmit în cauză, rezultă că „sub aspect

medical, afecțiunea de care suferă reclamanta constituie o boală psihică cu

caracter permanent”. Acest înscris nu dovedește însă faptul că boala are formă

avansată.

Conform indicatorilor

din Lista afecțiunilor care creează handicap ireversibil și pentru care se

poate emite certificat de handicap cu caracter permanent, la Cap. A pct. 9 se

menționează că boala Alzheimer, demența senilă, demența Pick, trebuie să

prezinte forme avansate.

Astfel cum s-a reținut

anterior, nici din Raportul de evaluare complexă și nici din Raportul de

expertiză medico legală, nu rezultă că boala de care suferă

recurenta-reclamantă a atins o formă avansată care să conducă la încadrarea în

gradul de handicap cu asistent personal, astfel că sunt nefondate criticile

formulate în sensul interpretării greșite de către instanța de fond a probelor

din dosar.

Mai mult, Decizia

contestată de recurenta-reclamantă nr. 206/2009 a avut un termen de

valabilitate de 12 luni, fiind supusă revizuirii la ianuarie 2010, însă, după

această dată recurenta-reclamantă nu s-a prezentat la reevaluare, situație

necontestată.

În concluzie, față de

cele reținute anterior, instanța de recurs apreciază ca legală și temeinică

sentința recurată prin care a fost confirmată legalitatea actelor a căror

anulare s-a solicitat în cererea dedusă judecății, fiind interpretate și

aplicate corect dispozițiile legale incidente în cauză, astfel că toate

criticile sub acest aspect ce pot fi circumscrise motivului de recurs prevăzut

de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., sunt nefondate.

În altă ordine,

instanța de fond, în mod corect a soluționat excepția lipsei calității

procesuale pasive a Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția

Copilului Hunedoara.

Obiectul acțiunii la

instanța de contencios administrativ poate viza doar decizia de încadrare în

grad de handicap emisă de Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor cu

Handicap pentru Adulți din cadrul Autorității Naționale pentru Persoanele cu

Handicap.

Cum Decizia nr. 203

din 12 ianuarie 2009 nu a fost emisă de această Direcție, este evident că

această autoritate publică nu are calitate procesuală pasivă.

De altfel, acordarea

drepturilor ce revin persoanelor cu grad de handicap, conform încadrării

legale, este o chestiune ulterioară stabilirii în mod irevocabil a gradului de

handicap.

Cum instanța de fond

a respins acțiunea recurentei-reclamante, iar instanța de recurs a confirmat

legalitatea sentinței atacate, este nefondată critica privind omisiunea de a se

pronunța asupra cererii de acordare a sumelor de bani rezultate din încadrarea

în grade de handicap diferite.

În consecință, față

de toate considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 20 din Legea nr. 554/2004,

cu modificările și completările ulterioare, art. 312 alin. (1) teza a II-a C.

proc. civ., va respinge recursul formulat ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de T.C.

prin reprezentant Asociația de Psihiatrie A. a Persoanelor cu Handicap Mintal

și boală Alzheimer, Hunedoara, împotriva sentinței nr. 207/CA/2010 din 8

septembrie 2010 a Curții de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ

și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 24 mai 2011.