ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4880/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 28/F din 10 februarie 2010, Curtea de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea formulată de reclamantul B.V. în contradictoriu cu pârâtele Comisia de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulți din cadrul Consiliului Județean Brașov și Autoritatea Națională pentru Persoane cu Handicap - Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulți având ca obiect anularea certificatului de încadrare în grad de handicap din 19 februarie 2009 emis de Comisia de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulți din cadrul Consiliului Județean Brașov și a deciziilor nr. 7675 din 16 iunie 2009 și nr. 9183 din 20 iulie 2009 emise de Autoritatea Națională pentru Persoane cu Handicap - Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulți.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că prin sentința civilă nr. 176/F din data de 17 noiembrie 2008, Curtea de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamantul B.V., a anulat decizia de încadrare în grad de handicap nr. 9973 din 31 octombrie 2007 emisă de pârâta Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor cu Handicap și certificatul de încadrare în grad de handicap din 05 octombrie 2007 emis de pârâta Comisia de Evaluare a Persoanelor cu Handicap și a obligat această ultimă pârâtă să revizuiască încadrarea reclamantului în grad de handicap.

Anularea actelor atacate a fost determinată de „necesitatea efectuării unei noi evaluări a stării medicale a reclamantului, prin prisma noilor rigori, a noilor criterii medicale de evaluare a persoanelor cu handicap", avându-se în vedere faptul că Ordinul Ministrului Sănătății Publice din 01 octombrie 2002, în temeiul căruia fusese făcută evaluarea reclamantului, a fost abrogat prin Ordinul nr. 124/205 din 21 februarie 2008. Împotriva sentinței anterior menționate, au formulat recurs cele două comisii, iar prin decizia civilă nr. 2650 din 15 mai 2009 Înalta Curte de Casație și Justiție a respins aceste căi de atac. Instanța de recurs a confirmat necesitatea efectuării unei noi evaluări a stării de boală a reclamantului în raport de noile criterii pentru a se stabili în ce măsură este posibilă încadrarea lui în grad de handicap.

Ulterior acestei decizii, reclamantul a fost supus unei serii de investigații medicale. Prin certificatul de încadrare în grad de handicap nr. 793 din 19 februarie 2009 emis de Comisia de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap din cadrul Consiliului Județean Brașov s-a stabilit că reclamantul nu se încadrează în grad de handicap, întrucât, deși prezintă o serie de afecțiuni, nu se încadrează în criteriile medico-psihosociale aprobate prin Ordinul nr. 762 din 31 august 2007 al Ministerului Muncii, Familiei și Egalității de Șanse și Ordinul nr. 1992 din 19 februarie 2007 al Ministerului Sănătății Publice.

Prin decizia de încadrare în grad de handicap nr. 7675 din 16 iunie 2009, Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulți, soluționând contestația formulată împotriva certificatului din 19 februarie 2009, a consemnat același statut social al reclamantului, respectiv pensie de invaliditate gr III și același diagnostic clinic (sindrom piramidal drept sechelar post TCC vechi; tulburare organică de personalitate; bronșită cronică acutizată; BRGE.; gastroduodenită cronică; arteriopatie obliterantă membrele inferioare std.

II), iar la diagnosticul deficienței funcționale s-a menționat „boală nu handicap", cu motivarea că „nu se încadrează în criteriile medico-psihosociale aprobate prin Ordinul nr. 762 din 31 august 2007 al Ministerului Muncii, Familiei și Egalității de Șanse și Ordinul nr. 1992 din 19 noiembrie 2007 al Ministerului Sănătății Publice; prezintă mai multe boli". Reclamantul a fost invitat să se prezinte la data de 15 iulie 2009 la sediul Comisiei Superioare în vederea evaluării, însă nu s-a prezentat. Prin decizia de încadrare în grad de handicap nr. 9183 din 20 iulie 2009, Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulți, soluționând contestația formulată împotriva certificatului din 19 februarie 2009, a consemnat același statut social al reclamantului, același diagnostic clinic, menționând că nu se încadrează în grad de handicap și faptul că reclamantul nu s-a prezentat la sediul Comisiei pentru evaluare.

Examinând înscrisurile existente la dosar, instanța de fond a constatat că acestea dovedesc realizarea noii evaluări a reclamantului în conformitate cu dispozițiile legii, respectiv Legea nr. 448/2006, H.G. nr. 268/2007 și H.G. nr. 430/2008. Raportând situația de fapt la dispozițiile legale în materie, prima instanță a concluzionat că în prezenta cauză rezultatul evaluării complexe a reclamantului, ca urmare a dispoziției instanței de revizuire a încadrării în grad de handicap, nu a susținut încadrarea în grad de handicap, fiind astfel incidente dispozițiile art. 3 alin. (3) din H.G. nr. 430/2008 privind Metodologia de organizare și funcționare a comisiei de evaluare a persoanelor adulte cu handicap.

În această situație, comisia de evaluare, a procedat conform acelorași dispoziții legale, respectiv a motivat respingerea cererii de încadrare în grad de handicap. A arătat prima instanță că actele medicale depuse la dosarul cauzei converg către concluziile certificatului și deciziilor contestate, neexistând la dosarul cauzei argumente care să conducă la dovedirea greșitei aprecieri a comisiilor pârâte în legătură cu neîncadrarea reclamantului în criteriile medicopsihosociale în vigoare. Instanța de fond a arătat că stabilirea unui diagnostic clinic, a unui diagnostic al capacității de muncă și a unui grad de invaliditate nu conduce în mod automat la încadrarea într-un grad de handicap, fiind necesară incidența condițiilor prevăzute de Ordinul nr. 726/2007 al Ministerului Muncii, Familiei și Egalității de Șanse și Ordinului nr. 1992 din 19 noiembrie 2007 al Ministerului Sănătății Publice, cerință care nu a fost îndeplinită în prezenta cauză.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul B.V., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, fără a încadra însă motivele de recurs în vreunul din cazurile de casare sau modificare a sentinței prevăzute de art. 304 C. proc. civ. Susține, în esență, recurentul-reclamant că deși s-a procedat la o nouă evaluare a stării sale de boală, în mod greșit intimatele-pârâte nu l-au încadrat în grad de handicap, prin decizia nr. 9183 din 20 iulie 2009 emisă de Autoritatea Națională pentru Persoanele cu Handicap - Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulți, stabilindu-se în mod eronat că nu se încadrează în criteriile medico-psiho-sociale aprobate prin Ordinul nr. 726 din 31 august 2007 al Ministerului Muncii, Familiei și Egalității de Șanse și nr. 1992 din 19 noiembrie 2007 al Ministerul Sănătății Publice, față de bolile de care suferă.

Decizia emisă, susține recurentul-reclamant, este cu atât mai criticabilă cu cât s-a procedat la o nouă evaluare în lipsa sa, pentru data de 15 iulie 2009 când a fost invitat la sediul Comisiei, el fiind în imposibilitate de a se prezenta. Analizând recursul formulat, prin prisma motivelor invocate și în raport de legislația incidentă în cauză, având în vedere și dispozițiile art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte constată că acesta este nefondat și urmează a fi respins, potrivit considerentelor ce urmează.

Astfel, cum corect a reținut și instanța de fond, decizia nr. 9183 din 20 iulie 2009, de neîncadrare în grad de handicap, emisă de Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulți, a avut la bază a nouă evaluare a stării de boală a recurentului-reclamant în raport de criteriile medico-psiho-sociale aprobate prin Ordinul Ministerului Muncii, Familiei și Egalității de Șanse nr. 762 și Ordinul Ministerului Sănătății Publice nr. 1992/2007, așa cum s-a dispus prin sentința nr. 176/F/2008 a Curții de Apel Brașov, devenită irevocabilă prin decizia nr. 2650/2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Având în vedere diagnosticul pe care-l prezintă recurentul-reclamant, sindrom piramidal drept sechelar post TCC vechi operat; tulburare de personalitate; bronșită cronică simplă acutizată; AOMI stadiul II, infarct miocardic inferior vechi, precum și raportul de expertiză medicală eliberat de Institutul Național de Expertiză Medicală și Recuperare a Capacității de Muncă, Comisia Superioară a concluzionat, în mod corect, că recurentul-reclamant nu se încadrează în criteriile medico-psiho-sociale aprobate prin Ordinul nr. 762 din 31 august 2007 al Ministerului Muncii, Familiei și Egalității de Șanse și nr. 1992 din 19 noiembrie 2007 al Ministerului Sănătății Publice, deci nu se încadrează în grad de handicap, niciuna din afecțiunile pe care le prezintă nefiind reținută ca fiind handicapantă în actele normative pe baza cărora se stabilește, încadrarea în grad de handicap.

După cum se menționează și în decizia contestată, recurentul-reclamant are statut de pensionar de boală, gradul 3 de invaliditate, statut ce i s-a stabilit urmare investigațiilor clinice la care a fost supus la Institutul Național de Expertiză Medicală și Recuperare a Capacității de Muncă în anul 2008. Așadar, cum afecțiunile de care suferă recurentul-reclamant nu pot fi încadrate în criteriile medico-psihosociale de încadrare în grad de handicap prevăzute în anexa la Ordinul nr. 762/2007, nici recurentul-reclamant nu poate fi încadrat în categoria persoanelor cu handicap astfel cum sunt definite de art. 2 din Legea nr. 448/2006; „persoanele cu handicap, sunt acele persoane cărora, datorită unor afecțiuni fizice, mentale sau senzoriale, le lipsesc abilitățile de a desfășura, în mod normal activități cotidiene, necesitând măsuri de protecție în sprijinul recuperării, integrării și incluziunii sociale”.

Faptul că Comisia Superioară a procedat la o nouă evaluare a stării de boală a recurentului-reclamant, în lipsă acestuia, nu-i poate fi imputat Comisiei, întrucât a fost înștiințat să se prezinte la data de 15 iulie 2009 pentru o nouă evaluare, dar recurentul-reclamant nu s-a prezentat.

Noua evaluare a stării de boală a recurentului-reclamant, care s-a finalizat cu eliberarea certificatului din 19 februarie 2009 emis de Comisia de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap din cadrul Consiliului Județean Brașov și care a făcut obiectul contestației soluționată prin decizia nr. 9183 din 20 iulie 2009 de către Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulți a avut la bază raportul de evaluare complexă din 13 februarie 2009 emis de Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului din cadrul Consiliului Județean Brașov, ale cărei concluzii sunt în sensul că nu se încadrează în criteriile medico-psihosociale prevăzute de Ordinul nr. 762/92/2007 și deci nu se încadrează în grad de handicap.

Se constată așadar că atât Comisia de Evaluare cât și Comisia Superioară, urmare unor investigații medicale complexe și ținând seama și de expertiza medicală întocmită cu ocazia soluționării primei cereri de chemare în judecată formulată de reclamant precum și de legislația incidentă în cauză, în mod întemeiat au constatat că recurentul-reclamant nu se încadrează în grad de handicap, respingând astfel cererea formulată de acesta. Pentru toate aceste considerente, constatând că instanța de fond a pronunțat o soluție legală și temeinică, recursul declarat de reclamant se privește ca nefondat și în baza art. 312 C. proc. civ., urmează a fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de B.V. împotriva sentinței civile nr. 28/F din 10 februarie 2010 a Curții de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 noiembrie 2010.