ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4880/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 28/F din 10 februarie

2010, Curtea de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal, a respins

acțiunea formulată de

reclamantul

B.V. în contradictoriu cu pârâtele Comisia de Evaluare a Persoanelor cu Handicap

pentru Adulți din cadrul Consiliului Județean Brașov și Autoritatea Națională pentru

Persoane cu Handicap - Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor cu Handicap

pentru Adulți având ca obiect anularea certificatului de încadrare în grad de handicap

din 19 februarie 2009 emis de Comisia de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru

Adulți din cadrul Consiliului Județean Brașov și a deciziilor nr. 7675 din 16

iunie 2009 și nr. 9183 din 20 iulie 2009 emise de Autoritatea Națională pentru Persoane

cu Handicap - Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulți.

Pentru a hotărî astfel,

prima instanță a reținut că prin sentința civilă nr. 176/F din data de 17 noiembrie

2008, Curtea de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal, a admis

acțiunea formulată de reclamantul B.V., a anulat decizia de încadrare în grad de

handicap nr. 9973 din 31 octombrie 2007 emisă de pârâta Comisia Superioară de Evaluare

a Persoanelor cu Handicap și certificatul de încadrare în grad de handicap din

05 octombrie 2007 emis de pârâta Comisia de Evaluare a Persoanelor cu Handicap și

a obligat această ultimă pârâtă să revizuiască încadrarea reclamantului în grad

de handicap.

Anularea actelor atacate

a fost determinată de „necesitatea efectuării unei noi evaluări a stării medicale

a reclamantului, prin prisma noilor rigori, a noilor criterii medicale de evaluare

a persoanelor cu handicap", avându-se în vedere faptul că Ordinul Ministrului

Sănătății Publice din 01 octombrie 2002, în temeiul căruia fusese făcută evaluarea

reclamantului, a fost abrogat prin Ordinul nr. 124/205 din 21 februarie 2008.

Împotriva sentinței anterior

menționate, au formulat recurs cele două comisii, iar prin decizia civilă nr. 2650

din 15 mai 2009 Înalta Curte de Casație și Justiție a respins aceste căi de atac.

Instanța de recurs a confirmat necesitatea efectuării unei noi evaluări a stării

de boală a reclamantului în raport de noile criterii pentru a se stabili în ce măsură

este posibilă încadrarea lui în grad de handicap.

Ulterior acestei decizii,

reclamantul a fost supus unei serii de investigații medicale.

Prin certificatul de încadrare

în grad de handicap nr. 793 din 19 februarie 2009 emis de Comisia de Evaluare a

Persoanelor Adulte cu Handicap din cadrul Consiliului Județean Brașov s-a stabilit

că reclamantul nu se încadrează în grad de handicap, întrucât, deși prezintă o serie

de afecțiuni, nu se încadrează în criteriile medico-psihosociale aprobate prin Ordinul

nr. 762 din 31 august 2007 al Ministerului Muncii, Familiei și Egalității de

Șanse și Ordinul nr. 1992 din 19 februarie 2007 al Ministerului Sănătății Publice.

Prin decizia de încadrare

în grad de handicap nr. 7675 din 16 iunie 2009, Comisia Superioară de Evaluare a

Persoanelor cu Handicap pentru Adulți, soluționând contestația formulată împotriva

certificatului din 19 februarie 2009, a consemnat același statut social al reclamantului,

respectiv pensie de invaliditate gr III și același diagnostic clinic (sindrom piramidal

drept sechelar post TCC vechi; tulburare organică de personalitate; bronșită cronică

acutizată; BRGE.; gastroduodenită cronică; arteriopatie obliterantă membrele inferioare

std. II), iar la diagnosticul deficienței funcționale s-a menționat „boală nu handicap",

cu motivarea că „nu se încadrează în criteriile medico-psihosociale aprobate prin

Ordinul nr. 762 din 31 august 2007 al Ministerului Muncii, Familiei și

Egalității de Șanse și Ordinul nr. 1992 din 19 noiembrie 2007 al Ministerului Sănătății

Publice; prezintă mai multe boli".

Reclamantul a fost invitat

să se prezinte la data de 15 iulie 2009 la sediul Comisiei Superioare în vederea

evaluării, însă nu s-a prezentat.

Prin decizia de încadrare

în grad de handicap nr. 9183 din 20 iulie 2009, Comisia Superioară de Evaluare a

Persoanelor cu Handicap pentru Adulți, soluționând contestația formulată împotriva

certificatului din 19 februarie 2009, a consemnat același statut social al reclamantului,

același diagnostic clinic, menționând că nu se încadrează în grad de handicap și

faptul că reclamantul nu s-a prezentat la sediul Comisiei pentru evaluare.

Examinând înscrisurile

existente la dosar, instanța de fond a constatat că acestea dovedesc realizarea

noii evaluări a reclamantului în conformitate cu dispozițiile legii, respectiv Legea

nr. 448/2006, H.G. nr. 268/2007 și H.G. nr. 430/2008.

Raportând situația de

fapt la dispozițiile legale în materie, prima instanță a concluzionat că în prezenta

cauză rezultatul evaluării complexe a reclamantului, ca urmare a dispoziției instanței

de revizuire a încadrării în grad de handicap, nu a susținut încadrarea în grad

de handicap, fiind astfel incidente dispozițiile art. 3 alin. (3) din H.G. nr. 430/2008

privind Metodologia de organizare și funcționare a comisiei de evaluare a persoanelor

adulte cu handicap. În această situație, comisia de evaluare, a procedat conform

acelorași dispoziții legale, respectiv a motivat respingerea cererii de încadrare

în grad de handicap.

A arătat prima instanță

că actele medicale depuse la dosarul cauzei converg către concluziile certificatului

și deciziilor contestate, neexistând la dosarul cauzei argumente care să conducă

la dovedirea greșitei aprecieri a comisiilor pârâte în legătură cu neîncadrarea

reclamantului în criteriile medicopsihosociale în vigoare.

Instanța de fond a arătat

că stabilirea unui diagnostic clinic, a unui diagnostic al capacității de muncă

și a unui grad de invaliditate nu conduce în mod automat la încadrarea într-un grad

de handicap, fiind necesară incidența condițiilor prevăzute de Ordinul nr. 726/2007

al Ministerului Muncii, Familiei și Egalității de Șanse și Ordinului nr. 1992

din 19 noiembrie 2007 al Ministerului Sănătății Publice, cerință care nu a fost

îndeplinită în prezenta cauză.

Împotriva acestei sentințe

a declarat recurs reclamantul B.V., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie,

fără a încadra însă motivele de recurs în vreunul din cazurile de casare sau modificare

a sentinței prevăzute de art. 304 C. proc. civ.

Susține, în esență, recurentul-reclamant

că deși s-a procedat la o nouă evaluare a stării sale de boală, în mod greșit intimatele-pârâte

nu l-au încadrat în grad de handicap, prin decizia nr. 9183 din 20 iulie 2009 emisă

de Autoritatea Națională pentru Persoanele cu Handicap - Comisia Superioară de Evaluare

a Persoanelor cu Handicap pentru Adulți, stabilindu-se în mod eronat că nu se încadrează

în criteriile medico-psiho-sociale aprobate prin Ordinul nr. 726 din 31 august 2007

al

Ministerului

Muncii, Familiei și Egalității de Șanse și nr. 1992 din 19 noiembrie 2007 al Ministerul

Sănătății Publice, față de bolile de care suferă.

Decizia emisă, susține

recurentul-reclamant, este cu atât mai criticabilă cu cât s-a procedat la o nouă

evaluare în lipsa sa, pentru data de 15 iulie 2009 când a fost invitat la sediul

Comisiei, el fiind în imposibilitate de a se prezenta.

Analizând recursul formulat,

prin prisma motivelor invocate și în raport de legislația incidentă în cauză, având

în vedere și dispozițiile art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte constată

că acesta este nefondat și urmează a fi respins, potrivit considerentelor ce urmează.

Astfel, cum corect a reținut

și instanța de fond, decizia nr. 9183 din 20 iulie 2009, de neîncadrare în grad

de handicap, emisă de Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru

Adulți, a avut la bază a nouă evaluare a stării de boală a recurentului-reclamant

în raport de criteriile medico-psiho-sociale aprobate prin Ordinul

Ministerului Muncii,

Familiei și Egalității de Șanse nr. 762 și Ordinul Ministerului Sănătății

Publice nr. 1992/2007, așa cum s-a dispus prin sentința nr. 176/F/2008 a Curții

de Apel Brașov, devenită irevocabilă prin decizia nr. 2650/2009 a Înaltei Curți

de Casație și Justiție.

Având în vedere diagnosticul

pe care-l prezintă recurentul-reclamant,

sindrom piramidal drept sechelar post TCC vechi

operat; tulburare de personalitate; bronșită cronică simplă acutizată; AOMI stadiul

II, infarct miocardic inferior vechi, precum și raportul de expertiză medicală eliberat

de Institutul Național de Expertiză Medicală și Recuperare a Capacității de Muncă,

Comisia Superioară a concluzionat, în mod corect, că recurentul-reclamant nu se

încadrează în criteriile medico-psiho-sociale aprobate prin Ordinul nr. 762 din

31 august 2007 al Ministerului Muncii, Familiei și Egalității de Șanse și nr. 1992

din 19 noiembrie 2007 al Ministerului Sănătății Publice, deci nu se încadrează în

grad de handicap, niciuna din afecțiunile pe care le prezintă nefiind reținută ca

fiind handicapantă în actele normative pe baza cărora se stabilește, încadrarea

în grad de handicap.

După cum se menționează

și în decizia contestată, recurentul-reclamant are statut de pensionar de boală,

gradul 3 de invaliditate, statut ce i s-a stabilit urmare investigațiilor clinice

la care a fost supus la Institutul Național de Expertiză Medicală și Recuperare

a Capacității de Muncă în anul 2008.

Așadar, cum afecțiunile

de care suferă recurentul-reclamant nu pot fi încadrate în criteriile medico-psihosociale

de încadrare în grad de handicap prevăzute în anexa la Ordinul nr. 762/2007, nici

recurentul-reclamant nu poate fi încadrat în categoria persoanelor cu handicap astfel

cum sunt definite de art. 2 din Legea nr. 448/2006; „persoanele cu handicap, sunt

acele persoane cărora, datorită unor afecțiuni fizice, mentale sau senzoriale, le

lipsesc abilitățile de a desfășura, în mod normal activități cotidiene, necesitând

măsuri de protecție în sprijinul recuperării, integrării și incluziunii sociale”.

Faptul că Comisia Superioară

a procedat la o nouă evaluare a stării de boală a recurentului-reclamant, în lipsă

acestuia, nu-i poate fi imputat Comisiei, întrucât a fost înștiințat să se prezinte

la data de 15 iulie 2009 pentru o nouă evaluare, dar recurentul-reclamant nu s-a

prezentat.

Noua evaluare a stării

de boală a recurentului-reclamant, care s-a finalizat cu eliberarea certificatului

din 19 februarie 2009 emis de Comisia de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap

din cadrul Consiliului Județean Brașov și care a făcut obiectul contestației soluționată

prin decizia nr. 9183 din 20 iulie 2009 de către Comisia Superioară de Evaluare

a Persoanelor cu Handicap pentru Adulți a avut la bază raportul de evaluare complexă

din 13 februarie 2009 emis de Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția

Copilului din cadrul Consiliului Județean Brașov, ale cărei concluzii sunt în sensul

că nu se încadrează în criteriile medico-psihosociale prevăzute de Ordinul nr. 762/92/2007

și deci nu se încadrează în grad de handicap.

Se constată așadar că

atât Comisia de Evaluare cât și Comisia Superioară, urmare unor investigații medicale

complexe și ținând seama și de expertiza medicală întocmită cu ocazia soluționării

primei cereri de chemare în judecată formulată de reclamant precum și de legislația

incidentă în cauză, în mod întemeiat au constatat că recurentul-reclamant nu se

încadrează în grad de handicap, respingând astfel cererea formulată de acesta.

Pentru toate aceste considerente,

constatând că instanța de fond a pronunțat o soluție legală și temeinică, recursul

declarat de reclamant se privește ca nefondat și în baza art. 312 C. proc. civ.,

urmează a fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de B.V. împotriva sentinței civile nr. 28/F din 10 februarie 2010 a Curții de Apel

Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 10 noiembrie 2010.