ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5235/2011

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5235/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra recursurilor

de față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Instanța de fond

în judecată

Prin acțiunea

înregistrată pe rolul Tribunalului Brașov, secția comercială și de contencios

administrativ, reclamantul S.I. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele

Comisia de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulți Brașov și Comisia

Superioară de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulți București,

anularea deciziei din 8 ianuarie 2010 emisă de pârâta Comisia Superioară de

Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulți București.

În motivarea

acțiunii, reclamantul a arătat că a lucrat 10 ani la Uzina „R” Feldioara ca

depanator al aparaturii de măsurare a radiațiilor, unde folosea surse

radioactive pentru etalonarea acestora, iar boala de care suferă poate avea sau

nu legătură cu mediul în care a lucrat. A mai arătat că a suferit trei

operații, plus numeroase internări, pentru ameliorarea durerilor pe care le are

la picioare.

pârâtelor

Prin întâmpinare,

pârâta Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Brașov a

invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, iar pe fond a solicitat

respingerea acțiunii.

Pârâta Comisia

Superioară de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulți București a

invocat excepția necompetenței materiale a Tribunalului Brașov, prin

întâmpinarea formulată.

Tribunalului Brașov

Tribunalul Brașov,

prin sentința nr. 844 din 23 iunie 2010, a admis excepția necompetenței

materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții

de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal.

de Apel Brașov

Cauza a fost

înregistrată pe rolul Curții de Apel București la data de 22 iulie 2010 .

Ministerul Muncii,

Familiei și Protecției Sociale, citat în cauză în calitate de pârât, ca urmare

a reorganizării intervenite prin O.G nr. 68/2010, a formulat întâmpinare prin

care a invocat excepția inadmisibilității acțiunii pentru lipsa plângerii

prealabile, iar pe fond a solicitat respingerea acțiunii.

Prin cererea

precizatoare reclamantul a solicit anularea certificatului din 4 septembrie

2009 emis de pârâta Comisia de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap din

cadrul Consiliului Județean Brașov și a Deciziei de încadrare în grad de

handicap din 8 ianuarie 2010 emisă de Autoritatea Națională pentru Persoane cu

Handicap, Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru

Adulți, (în prezent Ministerului Muncii, Familiei și Protecției Sociale,

Direcția Legislația Muncii), arătând că înțelege să se judece cu cele 2 autorități

pârâte care au emis actele în cauză, chiar dacă subordonarea lor s-a schimbat

prin lege.

Prin sentința nr.

10/F din 28 ianuarie 2011, Curtea de Apel Brașov, secția contencios

administrativ și fiscal, a respins excepția inadmisibilității acțiunii invocată

de pârâtul Ministerul Muncii Familiei și Protecției Sociale, Direcția

Legislația Muncii.

Prin aceeași

sentință, s-a admis acțiunea formulată și precizată de reclamant și, în

consecință, a anulat Certificatul din 4 septembrie 2009 emis de pârâta Comisia

de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap din cadrul Consiliului Județean

Brașov și Decizia de încadrare în grad de handicap din 8 ianuarie 2010 emisă de

Autoritatea Națională pentru Persoane cu Handicap, Comisia Superioară de

Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulți (în prezent Ministerul Muncii,

Familiei și Protecției Sociale, Direcția Legislația Muncii), obligând pârâtele

să emită un nou certificat, sau după caz, o nouă decizie de încadrare într-un

grad de handicap a reclamantului.

Pentru a pronunța

această soluție, prima instanță a reținut, în esență, următoarele:

Cu privire la

excepția inadmisibilității acțiunii, pentru lipsa plângerii prealabile,

invocată de pârâtul

Ministerul

Muncii, Familiei și Protecției Sociale

, prima instanță a reținut că

a fost parcursă

această procedura prin formularea contestației la Comisia Superioară împotriva

Certificatului de Handicap, pentru că din decizia contestată din 8 ianuarie

2010 nu rezultă vreo mențiune în sensul că se atacă la alt organ ierarhic, ci

se atacă potrivit Legii nr. 554/2004, rezultând astfel că în mod corect a fost

contestată în termen legal la instanța de judecată de către reclamant.

Pe fondul cauzei,

prima instanță a reținut, în esență, următoarele:

Prin certificatul de

încadrare în gradul de handicap din 4 septembrie 2009, Comisia de Evaluare a

Persoanelor Adulte cu Handicap din subordinea Consiliului Județean Brașov a

stabilit că reclamantul nu se încadrează în criteriile medico-psiho-sociale

aprobate prin Ordinul nr. 762/2007 al Ministerului Muncii, Familiei și

Egalității de Șanse și Ordinul nr. 1992/2007 al Ministerului Sănătății Publice

și prin urmare nici în grad de handicap.

Reclamantul a

contestat acest certificat la Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor cu

Handicap pentru Adulți București care, prin decizia din 8 ianuarie 2010, a

respins contestația, reținând că reclamantul beneficiază de pensie de

invaliditate, diagnosticul clinic fiind cardiopatie ischemică cronică, angor

pectoris stabil.AOMI.By-pass Femuro-Politeu, iar acesta nu se încadrează în criteriile

medico-psiho-sociale, aprobate prin Ordinul 762/2007 al Ministerului Muncii,

Familiei și Egalității de Șanse și nr. 1992/2007 al Ministerului Sănătății

Publice, prezentând mai multe boli.

Prima instanță a

reținut că reclamantul beneficiază de pensie de invaliditate din anul 2000,

însă i-a fost schimbată încadrarea din gradul II invaliditate în gradul III de

invaliditate prin decizia din 7 iulie 2009, suferind de mai multe afecțiuni

cardiace, acesta dovedind cu înscrisuri medicale, necontestate de pârâte, că

suferă de această deficiență de „arteriopatie obliterantă stadiul III

Fontaine”, iar legea o prevede ca și „handicap mediu”, fiind justificate astfel

susținerile acestuia, în sensul că nu au fost luate în seamă toate actele

medicale, privind starea sa de handicap.

Totodată, a reținut

că într-adevăr printre criteriile Ordinului nr. 762/2007 nu se prevede și

această deficiență, însă, în urma modificărilor legislative, pentru armonizarea

legislației cu norma de drept comunitar în materie, respectiv prin dispozițiile

Legii nr. 1992/2007 capitolul 2, se prevede posibilitatea încadrării în grad de

handicap mediu și diagnosticul deficitar de care suferă reclamantul,

arteriopatie obliterantă stadiul III Fontaine.

De asemenea, prin

prevederile Legii nr. 448/2006 privind protecția și promovarea drepturilor

persoanelor cu handicap s-a abrogat O.U.G. nr. 109/2002, reglementându-se noul

cadru și procedura de acordare a protecției speciale, în acord cu prevederile

Cartei sociale europene revizuite, ratificată prin Legea nr. 74/1999, precum și

cu celelalte acte interne și internaționale în materie, la care România este

parte.

Astfel, noua lege

definește noțiunea de persoane cu handicap ca fiind „acele persoane cărora,

datorită unor afecțiuni fizice, mentale sau senzoriale, se lipsesc abilitățile

de a desfășura în mod normal activități cotidiene, necesitând măsuri de

protecție în sprijinul recuperării și incluziunii sociale”, criteriile de

stabilire a gradului de handicap fiind cele prevăzute de Ordinul Ministerului

Muncii, Familiei și Egalității de Șanse nr. 762/2007.

Prima instanță a

reținut că acest ordin are doar rolul de a indica criteriile de stabilire a

gradului de handicap și indicarea afecțiunilor considerate handicapante din

punct de vedere medical, neconținând norme privind procedura propriu-zisă de

acordare a protecției speciale și, prin urmare nu poate aduce modificări sau

limitări în sensul excluderii unor categorii de persoane de la încadrarea în

grad de handicap și , implicit de la acordarea beneficiilor legii speciale O.U.G.

nr. 102/1999 respectiv Legea nr. 448/2006 pentru alte criterii decât cele

medico-sociale (cum ar fi data ivirii handicapului sau calitatea de asigurat).

Judecătorul fondului

a apreciat că, potrivit criteriilor stabilite de Ordinul Ministerului Muncii,

Familiei și Egalității de Șanse nr. 762/2007, afecțiunea exprimată prin

diagnosticul clinic stabilit în urma expertizării medicale și reținut în

decizia contestată, emisă de Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor cu

Handicap pentru Adulți, se încadrează la capitolul II ca deficiență medie,

adică în gradul de handicap mediu, argumentul autorităților pârâte în sensul că

handicapul reclamantului are la origine o boală și prin urmare nu este persoana

cu handicap, nu este legal, întrucât ordinul menționat nu condiționează

încadrarea în grad de handicap pentru adulți, de modul în care persoana a ajuns

să sufere de o astfel de afecțiune.

În raport de

prevederile legale, prima instanță a reținut că la capitolul II din ordin se

intitulează „Persoane cu afecțiuni handicapante”, indiferent de vârstă, de

statut și de data dobândirii handicapului și trebuie interpretat în sensul că

dispozițiile acestui capitol se aplică și persoanelor adulte care până la

angajarea în muncă și plata contribuțiilor sociale au dobândit o astfel de

afecțiune handicapantă, deci, cu atât mai mult se încadrează în criterii o

persoană care avea calitatea de asigurat, cum era și reclamantul, prim urmare,

în cauză este incident principiul de drept potrivit căruia, un act juridic

trebuie interpretat în sensul producerii de efecte juridice și nu în sensul

neaplicării lui.

Faptul că reclamantul

beneficiază de pensie de invaliditate nu constituie un criteriu de excludere a

dreptului de a beneficia de încadrarea în gradul corespunzător de handicap,

astfel cum sugerează pârâtele prin întâmpinare. Dimpotrivă, se reține că

dispozițiile Ordinului Ministerului Muncii, Familiei și Egalității de Șanse nr.

726/2002 sunt date în aplicarea și executarea actelor normative privind

acordarea protecției sociale, trebuind corelate și cu prevederile Legii nr.

19/2000, care stabilește criteriile de acordare a pensiei de invaliditate.

Astfel, în situația reclamantului, faptul că i se constatase încadrarea în

gradul II-III de invaliditate, cu pierderea parțială a capacității de muncă,

era un argument în plus, pentru a i se recunoaște calitatea de persoană cu

handicap, pentru a putea beneficia de drepturile prevăzute de Legea nr.

448/2006.

Așadar, se justifică

cererea reclamantului și prin prisma faptului că în timp s-au agravat

afecțiunile de care suferă, astfel că acesta se încadrează în prevederile

Ordinului nr. 762/2007 și îndeplinește condițiile prevăzute de Legea nr.

448/2006, republicată, pentru acordarea protecției sociale, în conformitate cu

dispozițiile art. 42 alin. (2), unde se specifică: „persoanele cu handicap au

și calitatea de pensionari de invaliditate și pot opta pentru indemnizația de

însoțitor prevăzută la art. 61 din Legea nr. 19/2000, sau pentru asistentul

personal”.

Concluzionând,

judecătorul fondului a apreciat că, deși în certificatul de handicapat și în

decizia Comisiei Superioare se prevede că afecțiunea reclamantului este boală

și nu handicap, în raport de actele dosarului și de prevederile legale

aplicabile, acesta a făcut dovada că se încadrează într-un grad de handicap

mediu, având deficiență medie, arteriopatie obliterantă stadiul III cu

claudicație intermitentă în repaus, dureri în decubit, arteriopatie obliterantă

stadiul III, Fontaine. Stenoză 90% Artera iliaca comuna dreapta. Ocluzie graft

venos femuro-popliteu drept. Ocluzie semnificativă artera iliaca internă stângă

la origine. Angioplastie cu stent Lad II-2002, permeabil 2008, Ateromatoză

carotidiană nesemnificativă hemodinamic. Hemoragie digestivă superioară în

antecedente (2005-2006).

II. Instanța de

recurs

pârâților

Împotriva acestei

sentințe au declarat recurs pârâții Ministerul Muncii Familiei și Protecției

Sociale și Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Drepturilor

Copilului Brașov.

Ambii recurenți au

criticat sentința pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând că s-a aplicat

greșit legea la soluționarea cauzei deoarece afecțiunea principală a

intimatului, arteriopatie obliterantă membre inferioare by pass femuro popliteu

drept nu are corespondent în conținutul prevederilor Cap. II, Evaluarea

gradului de handicap în afectarea funcțiilor arterelor legale de fluxul sanguin

din Ordinul comun nr. 762/1992/2007.

În esență recurenții

au învederat că bolile de care suferă intimatul și diagnosticele rezultate din

înscrisurile medicale depuse la dosar nu se încadrează în criteriile medico-psiho-sociale

de încadrare în grad de handicap aprobate prin Ordinul comun nr. 762/1992/2007,

la cap. II, la încadrarea în grad de handicap mediu fiind prevăzută

arteriopatia obliterantă stadiul III și arteriopatie obliterantă stadiul IV cu

amputație de gambă unilaterală protezată, criteriile de încadrare în pensia de

invaliditate, de care beneficiază intimatul, nefiind comune cu cele de

încadrare în grad de handicap .

S-a solicitat

admiterea recursurilor și modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii

reclamantului ca nefondată, în drept încălcându-se dispozițiile art. 304 din C.

proc. civ.

intimatului

Prin întâmpinarea

depusă la dosar în temeiul art. 308 alin. (2) din C. proc. civ. intimatul-reclamant

a solicitat respingerea recursurilor ca nefondate, susținând, în esență, că

afecțiunea de care suferă „arteriopatie obliterantă stadiul III Fontaine”

justifică încadrarea sa în gradul mediu de handicap, Ordinul Ministerului

Muncii, Familiei și Egalității de Șanse nr. 762/2007 necondiționând încadrarea

într-un grad de handicap de modul în care persoana a ajuns să sufere de o

anumită boală, iar încadrarea în gradul II-III de invaliditate, cu pierderea

capacității de muncă a fost un argument în plus pentru recunoașterea calității

intimatului de persoană cu handicap.

Înaltei Curți asupra recursului

Analizând sentința criticată,

prin prisma motivelor de recurs, țin cont de actele și lucrările dosarului,

precum și de dispozițiile legale incidente, inclusiv ale art. 304

1

din

C. proc. civ. , Înalta Curte reține următoarele:

Reclamantului S.I. i

s-a refuzat încadrarea într-un grad de handicap, în urma examinării de către

Comisia de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap din subordinea Consiliului

Județean Brașov, care a emis în acest sens certificatul din 4 septembrie 2009.

Contestația

reclamantului împotriva acestui certificat a fort respinsă prin decizia din 8

ianuarie 2010 a Comisiei Superioare de Evaluare a Persoanelor cu Handicap

pentru Adulți în București, deoarece bolile de care acesta suferă, care au

justificat încadrarea în gradul III de invaliditate prin decizia din 7 iulie

2009, nu se încadrează însă în criteriile medico-psiho-sociale de încadrare în

grad de handicap prevăzute de Ordinul nr. 792/2007 al Ministrului Muncii,

Familiei și Egalității de Șanse și Ordinul Ministrului Sănătății Publice nr.

1992/2007.

Curtea de Apel Brașov

prin sentința nr. 10F din 28 ianuarie 2011 a considerat însă că afecțiunea

intimatului „arteriopatie obliterantă stadiul III Fontaine” se încadrează în

gradul mediu de handicap, chiar dacă printre criteriile Ordinului comun nr.

762/1992/2007 nu se prevede această deficiență, însă, în urma modificărilor

legislative, pentru armonizarea legislației cu norma de drept comunitar în

materie, respectiv Legea nr. 1992/2007 cap. 2 se prevede și posibilitatea

încălcării în grad de handicap mediu și a diagnosticului deficitar de care

suferă intimatul.

În primul rând nu

există nici o Lege nr. 1992/2007 în acest domeniu, există Ordinul comun nr.

762/2007 al Ministerului Muncii, Familiei și Egalității de Șanse publicat în

M.Of. nr. 885 bis/27.12.2007 și Ordinul nr. 1992/2007 publicat în M.Of. nr.

885/27.12.2007 al Ministerului Sănătății Publice, prin care s-au aprobat

criteriile medico-psiho-sociale de încadrare în grad de handicap .

Conform criteriilor medico-psiho-sociale

în cap. 4/A/l (evaluarea gradului de handicap în afectarea funcțiilor inimii) sunt

specificate cazurile de boli generatoare de handicap, și anume:

- cardiopatii primare

(ex.cardiopatia dilatativa);

- angiopatii congenitale

cianogene sau necianogene, operate sau neoperate, cu insuficienta cardiaca clinic

manifestata;

- valvulopatii de etiologie

diversa, contractate precoce (înainte de împlinire a vârstei de 26 ani);

- tulburări de ritm și

de conducere persistente și severe contractate precoce (purtători de pacemaker);

- complicații post transplant

cardiac,

Diagnosticele intimatului

S.I. (Cardiopatie ischemică, agnor pectoris stabil, arteriopatie obliteranta membre

inferioare By-pass femuro-popliteu drept), nu se încadrează în nici una din categoriile

enumerate mai sus, motiv pentru care s-a decis neîncadrarea în grad de handicap.

În privința celorlalte

diagnostice: [arteriopatie obliteranta membre inferioare (AOMI), by-pass femuro-popliteu

drept], în capitolul privind evaluarea gradului de handicap în afectarea funcțiilor

arterelor, se specifică că se acordă: gradul mediu de handicap, arteriopatiei obliterante

stadiul IV cu amputație unilaterala de gamba protezată; gradul accentuat, arteriopatiei

obliterante stadiul IV cu amputație unilaterala de coapsa bilaterala de gamba; gradul

grav, arteriopatiei obliterante stadiul IV cu amputație bilaterala de coapse, ori,

domnul Sulea Ioan, nu se află în nici una din aceste situații, fiind diagnosticat

cu: Arteriopatie obliteranta membre inferioare stadiul ll b Fontaine, pentru care

a suferit un by-pass femuro-popliteu drept.

Din documentele medicale

depuse la dosar, care au fost analizate de cele două comisii din care fac parte

medici specialiști pentru evaluarea persoanelor cu handicap, rezultă că intimatul-reclamant

nu se află în niciuna dintre situațiile care ar fi justificat încadrarea sa într-un

grad de handicap, fiind diagnosticat cu arteriopatie obliterantă membre inferioare

stadiul II b Fontaire , pentru care a suferit un by pass femuro-popliten drept,

boală ce determină reducerea progresivă a diametrului arterelor, cu scăderea fluxului

sanguin ce ajunge la țesuturi, pentru car primește pensie de invaliditate.

De altfel, chiar instanța

de fond recunoaște ca boală intimatului nu se regăsește între cele prevăzute de

Ordinul comun nr. 762/2007 al Ministrului Muncii, Familiei și Egalității de Șanse

și nr. 1992/2007 al Ministerului Sănătății Publice, astfel că este greșită anularea

de către instanță a unor acte de constatare întocmite în baza și cu respectarea

legii, de către Comisii de medici specialiști (Comisia de Evaluare a Persoanelor

Adulte cu Handicap din cadrul Consiliului Județean Brașov și Comisia Superioară

de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulți) pe baza unor supoziții, în

lipsa unui fundament legal sau a unor probe concludente (expertiză de specialitate,

etc.) care să infirme în mod argumentat și profesionist constatările celor două

comisii.

Procedura încadrării unei

persoane într-un grad de handicap are caracter special, tehnic, se desfășoară în

prezența unor comisii care cuprind medici și personal de specialitate, care verifică

diagnosticele solicitanților și corespondența acestora cu criteriile medico-psiho-sociale

stabilite prin acte normative speciale, astfel că incorectitudinea încadrării/neîncadrării

unei persoane într-un grad de handicap nu poate fi stabilită decât pe baza unor

dovezi medicale, confirmate tot de specialiști, ceea ce în speță nu s-a realizat,

intimatul nesolicitând niciodată vreo expertiză de specialitate, care ar fi putut

verifica cele constatate de comisiile menționate anterior.

Astfel fiind, constatând

că s-a aplicat greșit legea de soluționare a cauzei, în temeiul art. 304 pct. 9

din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursurile și va modifica în tot sentința,

în sensul că va respinge acțiunea reclamantului ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate

de Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Drepturilor Copilului Brașov

pentru Consiliul Județean Brașov, Comisia de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap

Brașov și Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale, Direcția Legislația

Muncii împotriva sentinței nr. 10/F din 28 ianuarie 2011 a Curții de Apel Brașov,

secția contencios administrativ și fiscal.

Modifică sentința atacată, în sensul că respinge

acțiunea reclamantului S.I. ca neîntemeiată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 8 noiembrie

2011.