ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5596/2011

Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Hotărârea atacată cu recurs Prin sentința nr. 9/F din 28 ianuarie 2011, Curtea de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată și precizată de reclamantul C.G. în contradictoriu cu pârâții Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale, Direcția Legislația Muncii și Comisia de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap din cadrul Consiliului Județean Brașov și pe cale de consecință a dispus anularea certificatului din 31 iulie 2009 emis de pârâta Comisia de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap și a deciziei de încadrare în grad de handicap din 2 decembrie 2009 emisă de Autoritatea Națională pentru Persoane cu Handicap, Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulți și a obligat pârâtele să emită un nou certificat, după caz, o nouă decizie de încadrare într-un grad de handicap al reclamantului.

Pentru a se pronunța astfel, Curtea de apel a reținut, în esență, următoarele: Din coroborarea tuturor înscrisurilor de la dosar, precum și a actelor medicale de la dosar, raportat la prevederile legale incidente (în vigoare la data emiterii actelor atacate în cauză), instanța de fond a constatat că reclamantul îndeplinește criteriile medico-psiho-sociale de încadrare în grad de handicap reținând că în anul 2009, la vârsta de 73 de ani pe fondul hipertensiunii arteriale (H.T.A.), contractează un accident vascular cerebral A.V.C. ca rezultat al complicației majore a bolilor cardiovasculare soldat cu hemiplegie stângă; de asemenea, se mai reține și că reclamantul mai are și alte afecțiuni (boala coroniană ischemică, fibrilație arterială și diabet zaharat tip 2) care în mod greșit nu au fost luate în considerare în evaluarea gradului de handicap, de pârâte ca reprezentând afecțiuni handicapante în Ordinul comun 762/1992/2007.

Totodată, mai constată instanța de fond că reclamantul se află într-o stare foarte rea, fiind, potrivit raportului de anchetă socială efectuat în cauză, dependent de altă persoană integral, tratamentul și îngrijirea socio-medicală se realizează la domiciliul reclamantului care necesită ajutor permanent și necesită suport afectiv, iar boala și complicațiile acesteia nu pot conduce la ideea că acesta nu se încadrează într-un grad de handicap conform prevederilor legale actuale chiar dacă se regăsesc în lista de la ordinul anexă.

Astfel, , instanța de fond a apreciat, față de actele dosarului și față de prevederile legale de încadrare în grad de handicap Ordinul Ministerul Muncii, Familiei și Egalității de Șanse nr. 762/2007, Ordinul Ministerul Sănătății Publice nr. 1992/2007, că potrivit criteriilor și din evaluarea medicală reiese faptul că afecțiunile de care suferă reclamantul Chirciu pot face parte din cele generatoare de handicap, și că se încadrează în grade de handicap, accidentele vasculare cerebrale (A.V.C.) hemoragice, trombotice sau embolice, cu diverse localizări, cu deficite locomotorii secundare, disfazie/afazie sau/și tulburări sfincteriene, indiferent de vârstă și statut la persoanele cu sechele A.V.C.

care au drept cauze o malformație congenitală vasculară; sechele A.V.C. embolice după valvulopatii reumatismale contractate precoce sau congeniale; sechele A.V.C. din angiocardiopatiile congenitale; sechele A.V.C. din cardiomiopatiile primitive (idiopatice sau primare); sechele A.V.C. din hipertensiune arterială H.T.A. reno-vasculară. A concluzionat instanțe de fond că potrivit criteriilor stabilite de Ordinul Ministerul Muncii, Familiei și Egalității de Șanse nr. 762/2007, afecțiunea exprimată prin diagnosticul clinic stabilit în urma expertizării medicale și reținut în decizia contestată, emisă de Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulți, se încadrează la capitolul II ca deficiență medie, adică într-un grad de handicap.

Consideră instanța de fond că, argumentul autorităților pârâte în sensul că handicapul reclamantului (recunoscându-se deci că suferă de o afecțiune handicapantă) are la origine o boală și prin urmare nu este persoana cu handicap, nu este legal, având în vedere că ordinul menționat nu condiționează încadrarea în grad de handicap pentru adulți, de modul în care persoana a ajuns să sufere de o astfel de afecțiune. 2. Cererile de recurs Împotriva sentinței nr. 9/F din 28 ianuarie 2011 a Curții de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal au declarat recurs pârâții Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale, Direcția Legislația Muncii și Comisia de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap din cadrul Consiliului Județean Brașov, în temeiul art. 304 1 din C. proc.

civ., în dezvoltarea căruia a susținut, în esență, următoarele: 2.1. Prin recursul formulat în temeiul art. 304 pct. 9 din C. proc. civ., recurentul Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale susține că instanța de fond nu a observat că afecțiunea principală a intimatului-hemiplegie stângă post A.V.C. nu corespunde întocmai conținutului prevederilor Cap.7, sub. Cap. 3, Evaluarea gradului de handicap în afectarea funcțiilor motorii, pct. 2 lit. b) din Ordinul comun al Ministerului Muncii, Familiei și Egalității de Șanse și Ministerului Sănătății Publice nr. 762/1992/2007.

Astfel, consideră recurentul că instanța de fond a considerat în mod greșit că Ordinul comun indicat nu poate aduce modificări sau limitări, în sensul excluderii unor categorii de persoane de la încadrarea în grad de handicap și implicit de la acordarea beneficiilor legii speciale în condițiile în care respectivul ordin comun explicitează și delimitează sfera persoanelor care vor primi beneficiile legii speciale din totalul solicitanților care cer să le fie recunoscut statutul legal de persoană cu handicap. 2.2. Prin recursul formulat recurenta Comisia de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap din cadrul Consiliului Județean Brașov susține că instanța de fond a interpretat greșit atât prevederile legale aplicabile în speță cât și cuprinsul actelor medicale depuse la dosarul cauzei.

În acest sens susține recurenta că instanța de fond nu a ținut cont de faptul că încadrarea unei persoane într-unul din gradele de handicap prevăzute de art. 85 alin. (5) din Legea nr. 448/2006,se face cu respectarea strictă a dispozițiilor Ordinul nr. 762/2007 al Ministerului Muncii, Familiei și Egalității de Șanse, ordin din care reiese clar faptul că este necesar ca afecțiunile de care suferă o persoană să fie cuprinsă în subcapitolele respective ca să fie considerată afecțiune generatoare de handicap. Consideră recurenta că certificatul din 31 iulie 2009 a fost emis în baza documentelor medicale prezentate de intimat și care atestau faptul că acesta nu se afla în nici una din situațiile prevăzute în Ordinului nr. 762/2007, așa încât soluția instanței de fond este neîntemeiată.

3. Hotărârea instanței de recurs Examinând hotărârea atacată prin prisma criticilor recurentei-reclamante ce pot fi circumscrise motivului de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 din C. proc. civ., a apărărilor formulate și raportat la prevederile legale incidente, dar și sub toate aspectele, potrivit art. 304 1 din C. proc.civ., Înalta Curte constată că recursurile sunt fondate și urmează a fi admise pentru următoarele considerente: Prin certificatul de încadrare în grad de handicap din 31 iulie 2009, Comisia de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulți Brașov a stabilit că afecțiunile de care suferă intimatul-reclamant constituie boală, iar nu handicap, pentru că nu se încadrează în criteriile medico-psiho-sociale aprobate prin Ordinul nr. 762/2007 al Ministerului Muncii, Familiei și Egalității de Șanse și nr. 1992/2007 al Ministerului Sănătății Publice.

Certificatul menționat a fost menținut prin decizia din 2 decembrie 2009 2009 a Comisiei Superioare de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulți . Diagnosticul clinic reținut în decizie constă în hemiplegie stânga post accident vascular cerebral (A.V.C.) cardioembolic în teritoriul A.C.M. D.R., B.C.I., fibrilație arterială și diabet zaharat TIP II. Faptul că aceste afecțiuni au fost confirmate atât prin actele medicale depuse la dosar cât și prin evaluarea socio-medicală care atestă faptul că intimatul, în vârstă de 75 de ani, are nevoie de ajutorul celor din jur permanent și integral pentru cele mai multe din activitățile zilnice, nu justifică hotărârea instanței de fond câtă vreme respectivele afecțiuni nu au fost generate de bolilor handicapante stabilite în mod expres și limitative prin Ordinul comun nr. 762 din 31 august 2007 al Ministerului Muncii, Familiei și Egalității de Șanse și nr. 1192/2007 al Ministerului Sănătății Publice.

Instanța de fond a reținut în mod greșit, printr-o interpretare neadecvată a normelor aplicabile în cauză, că, pe baza diagnosticului clinic descris mai sus, a actelor medicale depuse la dosarul cauzei dar și a concluziilor raportului de anchetă socială, intimatul-reclamant se încadrează în cerințele prevăzute în Capitolul 7, subcapitolul III, pct. 2, lit. b) din criteriile medico-psiho-sociale aprobate prin ordinul menționat anterior, text care se referă la încadrarea în grad de handicap a persoanelor cu accidente vasculare cerebrale (A.V.C.) hemoragice, tronbotice sau embolice cu diverse localizări, cu deficit locomotor secundar…., indiferent de vârstă și statut care au drept cauză malformații congenitale vasculare cerebrale, valvulopatii reumatismale contractate precoce sau congenitale, angiocardiomiopatii congenitale, cardiopatii primitive, H.T.A.

reno-vasculare, deficite motorii din afecțiuni hemoragipare, afecțiuni hematologice, deficite motorii ale unor neuplazii primar sau secundar cerebrale de system nervos, osteoarticular, părți moi, ceea ce nu este cazul intimatului al cărui A.C.V. s-a produs pe fondul unor complicații a unei boli cardiovasculare și nu ca efect a vreuneia dintre afecțiunile generatoare de handicap limitativ enumerate prin norma mai sus redată. Cum din actele medicale aflate la dosarul cauzei rezultă fără echivoc că intimatul în anul 2009, la vârsta de 73 de ani, pe fondul hipertensiunii arteriale, a suferit un accident vascular cerebral (A.V.C.) ca rezultat al complicațiilor majore a unor boli cardiovasculare, și nu în urma unei afecțiuni generatoare de handicap, soldat cu hemiplagie stânga, în mod greșit instanța de fond, făcând abstracție de cauza producerii A.C.V.

în cazul intimatului și dând relevanță deplină doar efectelor pe plan socio-medical a respectivei afecțiuni , a apreciat că în cauză sunt îndeplinite criteriile medico-psiho-sociale care să atragă încadrarea reclamantului în grad de handicap în condițiile Ordinului nr. 762/2007. Totodată, în mod greșit a apreciat instanța de fond că la evaluarea gradului de handicap al reclamantului ar trebui să se țină cont și de celelalte afecțiuni ale acestuia, respective boala coroniană ischemică, fibrilație arterială și diabet zaharat tip II, în condițiile în care aceste afecțiuni nu sunt prevăzute în cuprinsul Ordinului nr. 762/2007, ca fiind generatoare de handicap. În raport de probatoriile dosarului rezultă că reclamanta nu se încadrează în criteriile stabilite prin Ordinul nr. 767/2007, astfel că certificatele emise de pârâți sunt legale.

Toate considerentele expuse, converg către concluzia că soluția pronunțată de instanța de fond este nelegală și netemeinică, motiv pentru care recursurile vor fi admise. Astfel, potrivit art. 312 alin. (1) din C. proc. civ. va modifica sentința recurată în sensul respingerii acțiunii reclamantului ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursurile declarate de Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale, Direcția Legislația Muncii precum și de Comisia de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap din cadrul Consiliului Județean Brașov împotriva sentinței civile nr. 9/F din 28 ianuarie 2011 a Curții de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal. Modifică hotărârea recurată în sensul că respinge, ca neîntemeiată, acțiunea formulată de reclamantul C.G. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 noiembrie 2011.