ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5596/2011

Asupra recursurilor

de față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința nr. 9/F

din 28 ianuarie 2011, Curtea de Apel Brașov, secția contencios administrativ și

fiscal, a admis acțiunea formulată și precizată de reclamantul C.G. în

contradictoriu cu pârâții Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale, Direcția

Legislația Muncii și Comisia de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap din

cadrul Consiliului Județean Brașov și pe cale de consecință a dispus anularea certificatului

din 31 iulie 2009 emis de pârâta Comisia de Evaluare a Persoanelor Adulte cu

Handicap și a deciziei de încadrare în grad de handicap din 2 decembrie 2009

emisă de Autoritatea Națională pentru Persoane cu Handicap, Comisia Superioară

de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulți și a obligat pârâtele să

emită un nou certificat, după caz, o nouă decizie de încadrare într-un grad de

handicap al reclamantului.

Pentru a se pronunța

astfel, Curtea de apel a reținut, în esență, următoarele:

Din coroborarea

tuturor înscrisurilor de la dosar, precum și a actelor medicale de la dosar,

raportat la prevederile legale incidente (în vigoare la data emiterii actelor

atacate în cauză), instanța de fond a constatat că reclamantul îndeplinește

criteriile medico-psiho-sociale de încadrare în grad de handicap reținând că în

anul 2009, la vârsta de 73 de ani pe fondul hipertensiunii arteriale (H.T.A.),

contractează un accident vascular cerebral A.V.C. ca rezultat al complicației

majore a bolilor cardiovasculare soldat cu hemiplegie stângă; de asemenea, se

mai reține și că reclamantul mai are și alte afecțiuni (boala coroniană

ischemică, fibrilație arterială și diabet zaharat tip 2) care în mod greșit nu

au fost luate în considerare în evaluarea gradului de handicap, de pârâte ca

reprezentând afecțiuni handicapante în Ordinul comun 762/1992/2007.

Totodată, mai

constată instanța de fond că reclamantul se află într-o stare foarte rea,

fiind, potrivit raportului de anchetă socială efectuat în cauză, dependent de

altă persoană integral, tratamentul și îngrijirea socio-medicală se realizează

la domiciliul reclamantului care necesită ajutor permanent și necesită suport

afectiv, iar boala și complicațiile acesteia nu pot conduce la ideea că acesta

nu se încadrează într-un grad de handicap conform prevederilor legale actuale

chiar dacă se regăsesc în lista de la ordinul anexă.

Astfel, , instanța de

fond a apreciat, față de actele dosarului și față de prevederile legale de

încadrare în grad de handicap Ordinul Ministerul Muncii, Familiei și Egalității

de Șanse nr. 762/2007, Ordinul Ministerul Sănătății Publice nr. 1992/2007, că

potrivit criteriilor și din evaluarea medicală reiese faptul că afecțiunile de

care suferă reclamantul Chirciu pot face parte din cele generatoare de

handicap, și că se încadrează în grade de handicap, accidentele vasculare

cerebrale (A.V.C.) hemoragice, trombotice sau embolice, cu diverse localizări,

cu deficite locomotorii secundare, disfazie/afazie sau/și tulburări

sfincteriene, indiferent de vârstă și statut la persoanele cu sechele A.V.C.

care au drept cauze o malformație congenitală vasculară; sechele A.V.C.

embolice după valvulopatii reumatismale contractate precoce sau congeniale;

sechele A.V.C. din angiocardiopatiile congenitale; sechele A.V.C. din

cardiomiopatiile primitive (idiopatice sau primare); sechele A.V.C. din

hipertensiune arterială H.T.A. reno-vasculară.

A concluzionat

instanțe de fond că potrivit criteriilor stabilite de Ordinul Ministerul

Muncii, Familiei și Egalității de Șanse nr. 762/2007, afecțiunea exprimată prin

diagnosticul clinic stabilit în urma expertizării medicale și reținut în

decizia contestată, emisă de Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor cu

Handicap pentru Adulți, se încadrează la capitolul II ca deficiență medie,

adică într-un grad de handicap.

Consideră instanța de

fond că, argumentul autorităților pârâte în sensul că handicapul reclamantului

(recunoscându-se deci că suferă de o afecțiune handicapantă) are la origine o

boală și prin urmare nu este persoana cu handicap, nu este legal, având în

vedere că ordinul menționat nu condiționează încadrarea în grad de handicap

pentru adulți, de modul în care persoana a ajuns să sufere de o astfel de

afecțiune.

Împotriva sentinței

nr. 9/F din 28 ianuarie 2011 a Curții de Apel Brașov, secția contencios administrativ

și fiscal au declarat recurs pârâții Ministerul Muncii, Familiei și Protecției

Sociale, Direcția Legislația Muncii și Comisia de Evaluare a Persoanelor Adulte

cu Handicap din cadrul Consiliului Județean Brașov, în temeiul art. 304

1

din C. proc. civ., în dezvoltarea căruia a susținut, în esență, următoarele:

2.1. Prin recursul

formulat în temeiul art. 304 pct. 9 din C. proc. civ., recurentul Ministerul

Muncii, Familiei și Protecției Sociale susține că instanța de fond nu a

observat că afecțiunea principală a intimatului-hemiplegie stângă post A.V.C.

nu corespunde întocmai conținutului prevederilor Cap.7, sub. Cap. 3, Evaluarea

gradului de handicap în afectarea funcțiilor motorii, pct. 2 lit. b) din

Ordinul comun al Ministerului Muncii, Familiei și Egalității de Șanse și Ministerului

Sănătății Publice nr. 762/1992/2007.

Astfel, consideră

recurentul că instanța de fond a considerat în mod greșit că Ordinul comun

indicat nu poate aduce modificări sau limitări, în sensul excluderii unor categorii

de persoane de la încadrarea în grad de handicap și implicit de la acordarea

beneficiilor legii speciale în condițiile în care respectivul ordin comun

explicitează și delimitează sfera persoanelor care vor primi beneficiile legii

speciale din totalul solicitanților care cer să le fie recunoscut statutul

legal de persoană cu handicap.

2.2. Prin recursul

formulat recurenta Comisia de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap din

cadrul Consiliului Județean Brașov susține că instanța de fond a interpretat

greșit atât prevederile legale aplicabile în speță cât și cuprinsul actelor

medicale depuse la dosarul cauzei.

În acest sens susține

recurenta că instanța de fond nu a ținut cont de faptul că încadrarea unei

persoane într-unul din gradele de handicap prevăzute de art. 85 alin. (5) din

Legea nr. 448/2006,se face cu respectarea strictă a dispozițiilor Ordinul nr.

762/2007 al Ministerului Muncii, Familiei și Egalității de Șanse, ordin din

care reiese clar faptul că este necesar ca afecțiunile de care suferă o

persoană să fie cuprinsă în subcapitolele respective ca să fie considerată

afecțiune generatoare de handicap.

Consideră recurenta

că certificatul din 31 iulie 2009 a fost emis în baza documentelor medicale

prezentate de intimat și care atestau faptul că acesta nu se afla în nici una

din situațiile prevăzute în Ordinului nr. 762/2007, așa încât soluția instanței

de fond este neîntemeiată.

instanței de recurs

Examinând hotărârea

atacată prin prisma criticilor recurentei-reclamante ce pot fi circumscrise

motivului de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 din C. proc. civ., a

apărărilor formulate și raportat la prevederile legale incidente, dar și sub

toate aspectele, potrivit art. 304

1

din C. proc.civ., Înalta Curte

constată că recursurile sunt fondate și urmează a fi admise pentru următoarele

considerente:

Prin certificatul de

încadrare în grad de handicap din 31 iulie 2009, Comisia de Evaluare a

Persoanelor cu Handicap pentru Adulți Brașov a stabilit că afecțiunile de care

suferă intimatul-reclamant constituie boală, iar nu handicap, pentru că nu se

încadrează în criteriile medico-psiho-sociale aprobate prin Ordinul nr.

762/2007 al Ministerului Muncii, Familiei și Egalității de Șanse și nr.

1992/2007 al Ministerului Sănătății Publice.

Certificatul menționat

a fost menținut prin decizia din 2 decembrie 2009 2009 a Comisiei Superioare de

Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulți .

Diagnosticul clinic reținut

în decizie constă în hemiplegie stânga post accident vascular cerebral (A.V.C.)

cardioembolic în teritoriul A.C.M. D.R., B.C.I., fibrilație arterială și diabet

zaharat TIP II.

Faptul că aceste afecțiuni

au fost confirmate atât prin actele medicale depuse la dosar cât și prin evaluarea

socio-medicală care atestă faptul că intimatul, în vârstă de 75 de ani, are nevoie

de ajutorul celor din jur permanent și integral pentru cele mai multe din activitățile

zilnice, nu justifică hotărârea instanței de fond câtă vreme respectivele afecțiuni

nu au fost generate de bolilor handicapante stabilite în mod expres și limitative

prin Ordinul comun nr. 762 din 31 august 2007 al Ministerului Muncii, Familiei și

Egalității de Șanse și nr. 1192/2007 al Ministerului Sănătății Publice.

Instanța de fond a reținut

în mod greșit, printr-o interpretare neadecvată a normelor aplicabile în cauză,

că, pe baza diagnosticului clinic descris mai sus, a actelor medicale depuse la

dosarul cauzei dar și a concluziilor raportului de anchetă socială, intimatul-reclamant

se încadrează în cerințele prevăzute în Capitolul 7, subcapitolul III, pct. 2,

lit. b) din criteriile medico-psiho-sociale aprobate prin ordinul menționat anterior,

text care se referă la încadrarea în grad de handicap a persoanelor cu accidente

vasculare cerebrale (A.V.C.) hemoragice, tronbotice sau embolice cu diverse localizări,

cu deficit locomotor secundar…., indiferent de vârstă și statut care au drept cauză

malformații congenitale vasculare cerebrale, valvulopatii reumatismale contractate

precoce sau congenitale, angiocardiomiopatii congenitale, cardiopatii primitive,

H.T.A. reno-vasculare, deficite motorii din afecțiuni hemoragipare, afecțiuni hematologice,

deficite motorii ale unor neuplazii primar sau secundar cerebrale de system nervos,

osteoarticular, părți moi, ceea ce nu este cazul intimatului al cărui A.C.V. s-a

produs pe fondul unor complicații a unei boli cardiovasculare și nu ca efect a vreuneia

dintre afecțiunile generatoare de handicap limitativ enumerate prin norma mai sus

redată.

Cum din actele medicale

aflate la dosarul cauzei rezultă fără echivoc că intimatul în anul 2009, la vârsta

de 73 de ani, pe fondul hipertensiunii arteriale, a suferit un accident vascular

cerebral (A.V.C.) ca rezultat al complicațiilor majore a unor boli cardiovasculare,

și nu în urma unei afecțiuni generatoare de handicap, soldat cu hemiplagie stânga,

în mod greșit instanța de fond, făcând abstracție de cauza producerii A.C.V. în

cazul intimatului și dând relevanță deplină doar efectelor pe plan socio-medical

a respectivei afecțiuni , a apreciat că în cauză sunt îndeplinite criteriile medico-psiho-sociale

care să atragă încadrarea reclamantului în grad de handicap în condițiile Ordinului

nr. 762/2007.

Totodată, în mod greșit

a apreciat instanța de fond că la evaluarea gradului de handicap al reclamantului

ar trebui să se țină cont și de celelalte afecțiuni ale acestuia, respective boala

coroniană ischemică, fibrilație arterială și diabet zaharat tip II, în condițiile

în care aceste afecțiuni nu sunt prevăzute în cuprinsul Ordinului nr. 762/2007,

ca fiind generatoare de handicap.

În raport de probatoriile

dosarului rezultă că reclamanta nu se încadrează în criteriile stabilite prin Ordinul

nr. 767/2007, astfel că certificatele emise de pârâți sunt legale.

Toate considerentele expuse,

converg către concluzia că soluția pronunțată de instanța de fond este nelegală

și netemeinică, motiv pentru care recursurile vor fi admise.

Astfel, potrivit art.

312 alin. (1) din C. proc. civ. va modifica sentința recurată în sensul respingerii

acțiunii reclamantului ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate

de Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale, Direcția Legislația Muncii

precum și de Comisia de Evaluare a Persoanelor

Adulte cu Handicap din cadrul Consiliului

Județean Brașov împotriva sentinței civile nr. 9/F din 28 ianuarie 2011 a Curții

de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal.

Modifică hotărârea recurată în sensul că respinge,

ca neîntemeiată, acțiunea formulată de reclamantul C.G.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 noiembrie

2011.