ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3096/2011

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

I.Circumstanțele cauzei

1.Hotărârea curții de

apel

Prin sentința nr. 9/F-Cont

din 19 ianuarie 2011 a Curții de Apel Pitești, a fost admisă acțiunea formulată

de reclamantul V.I. în contradictoriu cu pârâta Comisia Superioară de Evaluare a

Persoanelor cu Handicap.

Instanța a dispus anularea

deciziei de încadrare în grad de handicap din 12 mai 2010 și a obligat pârâta să

emită o nouă decizie în care să-l încadreze pe reclamant cu „handicap grav”.

Pentru a pronunța această

hotărâre instanța a reținut că la data de 06 iulie 2010, reclamantul V.I. a solicitat

instanței să dispună anularea Deciziei de încadrare în grad de handicap din 12 mai

2010, emisă de pârâta Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru

Adulți.

Pârâta Ministrul Muncii,

Familiei și Protecției Sociale a formulat întâmpinare solicitând respingerea acțiunii

ca fiind inadmisibilă, pentru nerespectarea dispozițiilor art. 7 din Legea nr. 554/2005,

privind efectuarea procedurii prealabile.

Cu privire la fond, a

solicitat de asemenea, respingerea acțiunii, motivând că reclamantul nu îndeplinește

criteriile medicopsihosociale de încadrare în grad de handicap, deoarece accidentul

cerebral vascular a fost contractat ca rezultat al complicației majore a bolilor

cardiovasculare, soldat cu hemiplegie stânga, afazie, HTA, stadiul II și dislipidemie.

Analizând actele și lucrările

dosarului, instanța reține că reclamantului i s-a stabilit diagnosticul principal

„sechele AVC ischemic dreapta (hemipareză stânga sechelară post AVC ischemic), cu

mai multe diagnostice secundare și Consiliul Județean Argeș - Comisia de Evaluare

a Persoanelor Adulte cu Handicap a emis certificatul de încadrare în grad de handicap

din 30 martie 2010, stabilindu-se că este o boală, nu handicap, cu motivarea că

„nu se încadrează în criteriile medicopsihosociale aprobate prin Ordinul nr. 762

din 31 august 2007 al Ministerului Muncii, Familiei și Egalității de Șanse și Ordinul

nr. 1992 din 19 noiembrie 22007 al Ministerului Sănătății Publice.

Reclamantul a contestat

certificatul de handicap la Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor cu Handicap

pentru Adulți, care prin decizia din 12 mai 2010, a respins contestația, pentru

aceleași argumente.

Instanța de fond a constatat,

conform raportului de expertiză medico-legală efectuat în cauză, că reclamantul

a suferit un accident cerebral în luna martie a anului 2009, care s-a soldat cu

hemiplegie stângă, dificultăți majore în locomoție, tulburarea de orientare spațială,

concluzionând că acesta prezintă demență vasculară, formă medie, iar afecțiunea

îi conferă abolirea capacității de exercițiu.

Coroborând aceste înscrisuri

cu dispozițiile Ordinului nr. 762/1992/2007 privind criteriile medico-psihosociale

pe baza cărora se stabilește încadrarea în grad de handicap, s-a constatat că diagnosticul

stabilit îl poate încadra în grad de handicap, la categoria b, din actul normativ,

făcând parte din categoria „accidentelor vasculare cerebrale (AVC), cu diverse localizări,

cu deficite locomotorii secundare, indiferent de vârstă și statut”.

Excepția inadmisibilității

acțiunii a fost respinsă, prin Încheierea din data de 15 septembrie 2010, apreciindu-se

ca fiind un refuz nejustificat din partea pârâtei cu privire la recunoașterea dreptului,

instanța reținând și aspectul că reclamantul a contestat certificatul de handicap

la organul ierarhic superior, respectând dispozițiile art. 7 alin. (1) din Legea

nr. 554/2004 și art. 87 alin. (5) din Legea nr. 448/2006.

2.Recursul formulat de

Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale

Împotriva acestei hotărâri

a declarat recurs pârâtul, criticând soluția instanței de fond, pentru nelegalitate

și netemeinicie cu invocarea dispozițiilor art. 304 pct. 9 și art. 304

1

C. proc. civ., precum și art. 20 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.

În dezvoltarea motivelor

de recurs, se arată că instanța de fond a aplicat în mod greșit dispozițiile

pct. b, subcap, 2 - Afecțiuni neurologice. Cap.7 - Funcțiile neuro-musculo-scheletice

și ale mișcărilor aferente din Ordinul comun al Ministerului Muncii, Familiei și

Egalității de Șanse și Ministerului Sănătății Publice nr. 762/1992/2007, neobservând

că atacul ischemic nu este prevăzut în etiologia reținută de aceste criterii.

Intimatul-reclamant nu

a formulat întâmpinare la recursul autorității pârâte, dar prin notele scrise depuse

la 12 mai 2011, a solicitat respingerea recursului ca nefondat, cu referire la concluziile

expertizei medicale întocmită la fond, arătând că starea sa de sănătate s-a agravat,

fiind în imposibilitate reală de deplasare.

II.Considerentele Înaltei

Curți asupra recursului

Examinând sentința atacată,

prin prisma motivelor de recurs, precum și potrivit art. 304

1

C. proc.

civ., sub toate aspectele, Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

1.Argumente de fapt și

de drept relevante

Intimatul- reclamant V.I.

a supus controlului de legalitate exercitat de instanța de contencios administrativ,

decizia din 12 mai 2010 emisă de Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor cu

Handicap pentru Adulți prin care s-a respins contestația formulată împotriva certificatului

din 30 martie 2010 a Comisiei de evaluare Argeș, constituită în temeiul Legii

nr. 448/2006.

Intimatului-reclamant

i s-a stabilit diagnosticul principal, sechele AVC ischemic dreapta (hemipareză

stânga schelară post AVC ischemic), cu mai multe diagnostice secundare.

Aceste afecțiuni au fost

confirmate și prin raportul de expertiză medico-legală efectuat în cauză, în cuprinsul

căruia se arată că în urma accidentului cerebral, soldat cu hemiplegie stângă, dificultăți

majore în locomoție și tulburare de orientare spațială, reclamantul prezintă afecțiuni

care îi conferă abolirea capacității de exercițiu.

De altfel, din evaluarea

socio-medicală se constată că intimatul are nevoie de ajutorul celor din jur permanent

și integral pentru cele mai multe din activitățile zilnice.

Prin afectarea funcțiilor

motorii este imposibilă desfășurarea activităților de autoîngrijire și autogospodărire,

situație în care în mod evident intimatul-reclamant se încadrează în criteriile

cuprinse în Ordinul nr. 762/2007 al Ministerului Muncii, Familiei și Egalității

de Șanse și nr. 1992/2007 al Ministerului Sănătății Publice.

Înalta Curte constată

că instanța de fond a făcut o corectă apreciere a probelor, hemiplegia post AVC

făcând parte din categoria afecțiunilor handicapante reglementate în Cap.7, subcapitolul

III pct. 2 lit. b) din actele normative menționate.

Temeiul legal al soluției

adoptate

Pentru considerentele

expuse la pct. 11.1 din decizie, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., și

art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554, se va respinge recursul de față, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de Ministerul Muncii,

Familiei și Protecției Sociale împotriva sentinței nr. 9/F-Cont din 19 ianuarie

2011 a Curții de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ

și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 26 mai

2011.