ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3096/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I.Circumstanțele cauzei 1.Hotărârea curții de apel Prin sentința nr. 9/F-Cont din 19 ianuarie 2011 a Curții de Apel Pitești, a fost admisă acțiunea formulată de reclamantul V.I. în contradictoriu cu pârâta Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor cu Handicap. Instanța a dispus anularea deciziei de încadrare în grad de handicap din 12 mai 2010 și a obligat pârâta să emită o nouă decizie în care să-l încadreze pe reclamant cu „handicap grav”. Pentru a pronunța această hotărâre instanța a reținut că la data de 06 iulie 2010, reclamantul V.I. a solicitat instanței să dispună anularea Deciziei de încadrare în grad de handicap din 12 mai 2010, emisă de pârâta Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulți.

Pârâta Ministrul Muncii, Familiei și Protecției Sociale a formulat întâmpinare solicitând respingerea acțiunii ca fiind inadmisibilă, pentru nerespectarea dispozițiilor art. 7 din Legea nr. 554/2005, privind efectuarea procedurii prealabile. Cu privire la fond, a solicitat de asemenea, respingerea acțiunii, motivând că reclamantul nu îndeplinește criteriile medicopsihosociale de încadrare în grad de handicap, deoarece accidentul cerebral vascular a fost contractat ca rezultat al complicației majore a bolilor cardiovasculare, soldat cu hemiplegie stânga, afazie, HTA, stadiul II și dislipidemie.

Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține că reclamantului i s-a stabilit diagnosticul principal „sechele AVC ischemic dreapta (hemipareză stânga sechelară post AVC ischemic), cu mai multe diagnostice secundare și Consiliul Județean Argeș - Comisia de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap a emis certificatul de încadrare în grad de handicap din 30 martie 2010, stabilindu-se că este o boală, nu handicap, cu motivarea că „nu se încadrează în criteriile medicopsihosociale aprobate prin Ordinul nr. 762 din 31 august 2007 al Ministerului Muncii, Familiei și Egalității de Șanse și Ordinul nr. 1992 din 19 noiembrie 22007 al Ministerului Sănătății Publice. Reclamantul a contestat certificatul de handicap la Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulți, care prin decizia din 12 mai 2010, a respins contestația, pentru aceleași argumente.

Instanța de fond a constatat, conform raportului de expertiză medico-legală efectuat în cauză, că reclamantul a suferit un accident cerebral în luna martie a anului 2009, care s-a soldat cu hemiplegie stângă, dificultăți majore în locomoție, tulburarea de orientare spațială, concluzionând că acesta prezintă demență vasculară, formă medie, iar afecțiunea îi conferă abolirea capacității de exercițiu. Coroborând aceste înscrisuri cu dispozițiile Ordinului nr. 762/1992/2007 privind criteriile medico-psihosociale pe baza cărora se stabilește încadrarea în grad de handicap, s-a constatat că diagnosticul stabilit îl poate încadra în grad de handicap, la categoria b, din actul normativ, făcând parte din categoria „accidentelor vasculare cerebrale (AVC), cu diverse localizări, cu deficite locomotorii secundare, indiferent de vârstă și statut”.

Excepția inadmisibilității acțiunii a fost respinsă, prin Încheierea din data de 15 septembrie 2010, apreciindu-se ca fiind un refuz nejustificat din partea pârâtei cu privire la recunoașterea dreptului, instanța reținând și aspectul că reclamantul a contestat certificatul de handicap la organul ierarhic superior, respectând dispozițiile art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 și art. 87 alin. (5) din Legea nr. 448/2006. 2.Recursul formulat de Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul, criticând soluția instanței de fond, pentru nelegalitate și netemeinicie cu invocarea dispozițiilor art. 304 pct. 9 și art. 304 1 C. proc. civ., precum și art. 20 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.

În dezvoltarea motivelor de recurs, se arată că instanța de fond a aplicat în mod greșit dispozițiile pct. b, subcap, 2 - Afecțiuni neurologice. Cap.7 - Funcțiile neuro-musculo-scheletice și ale mișcărilor aferente din Ordinul comun al Ministerului Muncii, Familiei și Egalității de Șanse și Ministerului Sănătății Publice nr. 762/1992/2007, neobservând că atacul ischemic nu este prevăzut în etiologia reținută de aceste criterii. 3. Apărarea intimatului Intimatul-reclamant nu a formulat întâmpinare la recursul autorității pârâte, dar prin notele scrise depuse la 12 mai 2011, a solicitat respingerea recursului ca nefondat, cu referire la concluziile expertizei medicale întocmită la fond, arătând că starea sa de sănătate s-a agravat, fiind în imposibilitate reală de deplasare.

II.Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Examinând sentința atacată, prin prisma motivelor de recurs, precum și potrivit art. 304 1 C. proc. civ., sub toate aspectele, Înalta Curte constată că recursul este nefondat. 1.Argumente de fapt și de drept relevante Intimatul- reclamant V.I. a supus controlului de legalitate exercitat de instanța de contencios administrativ, decizia din 12 mai 2010 emisă de Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulți prin care s-a respins contestația formulată împotriva certificatului din 30 martie 2010 a Comisiei de evaluare Argeș, constituită în temeiul Legii nr. 448/2006. Intimatului-reclamant i s-a stabilit diagnosticul principal, sechele AVC ischemic dreapta (hemipareză stânga schelară post AVC ischemic), cu mai multe diagnostice secundare.

Aceste afecțiuni au fost confirmate și prin raportul de expertiză medico-legală efectuat în cauză, în cuprinsul căruia se arată că în urma accidentului cerebral, soldat cu hemiplegie stângă, dificultăți majore în locomoție și tulburare de orientare spațială, reclamantul prezintă afecțiuni care îi conferă abolirea capacității de exercițiu. De altfel, din evaluarea socio-medicală se constată că intimatul are nevoie de ajutorul celor din jur permanent și integral pentru cele mai multe din activitățile zilnice. Prin afectarea funcțiilor motorii este imposibilă desfășurarea activităților de autoîngrijire și autogospodărire, situație în care în mod evident intimatul-reclamant se încadrează în criteriile cuprinse în Ordinul nr. 762/2007 al Ministerului Muncii, Familiei și Egalității de Șanse și nr. 1992/2007 al Ministerului Sănătății Publice.

Înalta Curte constată că instanța de fond a făcut o corectă apreciere a probelor, hemiplegia post AVC făcând parte din categoria afecțiunilor handicapante reglementate în Cap.7, subcapitolul III pct. 2 lit. b) din actele normative menționate. Temeiul legal al soluției adoptate Pentru considerentele expuse la pct. 11.1 din decizie, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., și art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554, se va respinge recursul de față, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul formulat de Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale împotriva sentinței nr. 9/F-Cont din 19 ianuarie 2011 a Curții de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 26 mai 2011.