ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3869/2012

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

în judecată

Prin acțiunea

înregistrată pe rolul Curții de Apel Timișoara, la 11 martie 2011, reclamanta P.R.M.

a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele Comisia Superioară de Evaluare a

Persoanelor cu Handicap pentru Adulți și Consiliul Județean Caraș-Severin -

Comisia de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap, să se dispună:

- anularea deciziei

de încadrare în grad de handicap din 23 noiembrie 2010, emisă de Comisia

Superioară de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulți;

- anularea certificatului

de încadrare în grad de handicap din 18 februarie 2010, emis de Comisia de Evaluare

a Persoanelor Adulte cu Handicap de pe lângă Consiliul Județean Caraș-Severin și

obligarea la soluționarea contestației în sensul încadrării reclamantei în gradul

de handicap grav cu asistent personal și indemnizație de însoțitor începând de la

data de 18 februarie 2010.

În motivarea acțiunii,

reclamanta a susținut că prin certificatul de încadrare în grad de handicap din

18 februarie 2010, emis de Comisia de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap

Caraș-Severin i s-a respins cererea de încadrare în grad de handicap, pe motiv că

nu se încadrează în Criteriile medico-psiho-sociale aprobate prin Ordinul nr. 762/2007.

În opinia reclamantei,

actele astfel întocmite încalcă prevederile cuprinse la Capitolul VI pct. 2 din

Ordinul nr. 762/2007, întrucât prin referatul medical din 22 octombrie 2009 s-a

stabilit că suferă de hemiplegie stg., HTA, coxartroză și obezitate și se atestă

că data ivirii handicapului este anul 2008.

Reclamanta mai arată că

este indisponibilizată la pat și necesită îngrijiri permanente, nefiind capabilă

să se alimenteze singură sau să se deplaseze, astfel încât are nevoie de un însoțitor

permanent.

Prin întâmpinare, pârâta

Comisia de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap Caraș-Șeverin, prin Consiliul

Județean Caraș-Severin, a invocat excepția lipsei calității procesual pasive a instituției,

arătând că certificatul de încadrare emis de pârâta a fost contestat la Comisia

Superioară de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulți în conformitate cu

prevederile art. 87 din Legea nr. 448/2006, iar conform art. 90

2

alin. (4) din Legea nr. 448/2006 deciziile emise de Comisia Superioară poate fi

atacate la instanța de contencios administrativ.

Pe fondul cauzei, se arată

că reclamanta a fost diagnosticată cu codul de boală G 81, iar Comisia Superioară

de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulți a procedat în mod corect la

neîncadrarea reclamantei într-un grad de handicap, făcând o aplicare corectă a prevederilor

cuprinse la Capitolul III pct. 2.

Reclamanta nu se încadrează

în criteriile medico-psiho-sociale prevăzute la acest capitol întrucât scrisoarea

medicală la care face referire, menționează ca diagnostic medical infarct lacunar

și nu accident vascular cerebral.

Pârâtul Ministerul Muncii,

Familiei și Protecției Sociale pentru Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor

cu Handicap pentru Adulți a formulat întâmpinare în cauză solicitând respingerea

acțiunii ca neîntemeiată, arătând că reclamanta nu îndeplinește condițiile cuprinse

la Capitolul VII subcapitolul II pct. 2 lit. b) unde se stipulează accesul la încadrarea

în grad de handicap a persoanelor cu accidente vasculare cerebrale hemoragice, trombotice

sau embolice cu diverse localizări, cu deficit locomotor secundar, dispazie/afazie

sau/și tulburări sfincteriene indiferent de vârstă și statut pentru persoanele cu

sechele AVC care au drept cauză „malformații congenitale vasculare cerebrale; valvulopatii

reumatismale contractate precoce sau congenitale; angiocardiomiopatii congenitale”.

Din analiza documentelor

medicale depuse la dosar reiese că reclamanta nu îndeplinește condițiile anterior

menționate întrucât actele medicale depuse (biletul de ieșire din spital, scrisoarea

medicală și referatul medical) atestă că reclamanta, în anul 2008, la vârsta de

65 ani, pe fondul hipertensiunii arteriale și a obezității a contractat un accident

vascular cerebral transformat hemoragic în hemiplegie stângă, astfel încât cererea

reclamantei este neîntemeiată.

Referitor la solicitarea

reclamantei de a fi încadrată în gradul de handicap grav cu asistent personal și

indemnizație de însoțitor pârâta arată că potrivit art. 42 alin. (4) și (5) din

Legea nr. 448/2006 nu se poate cumula dreptul de a beneficia de asistent personal

cu indemnizația de însoțitor ci este necesar a se realiza o opțiune între cele două

drepturi.

de fond

Prin sentința nr. 410

din 03 octombrie 2011, Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ

și fiscal, a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamanta P.R.M., în

contradictoriu cu pârâții Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale - Comisia

Superioară de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulți și Consiliul Județean

Caraș-Severin - Comisia de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap.

Pentru a pronunța această

soluție, prima instanță a reținut că reclamanta face referire în cuprinsul acțiunii

la alte dispoziții legale decât cele avute în vedere de Comisia Superioară de Evaluare

a Persoanelor cu Handicap pentru Adulți, în sensul că a invocat prevederile cuprinse

la Capitol VI din Ordinul nr. 762/2007 ce are ca obiect funcțiile urogenitale, spre

deosebire de pârâte care au reținut încadrarea reclamantei în codul de boală G 81

Ia Capitolul VII din același ordin, ce are ca obiect funcțiile neuro-musculo-scheletice

și ale mișcărilor aferente.

În aprecierea instanței,

chiar dacă în ambele cazuri gradul de handicap grav vizează persoana care suferă

de un deficit de locomoție grav în sensul că nu se poate deplasa nici cu sprijin

nici fără sprijin, fiind dependentă de un mijloc de transport adecvat sau este imobilizată

la pat, nu își poate îndeplini activitățile vieții cotidiene, nu-și poate asigura

existența prin activitatea pentru care a fost pregătită, nu se poate autoservi și

necesită asistent personal, încadrarea în grad de handicap presupune în mod esențial

ca accidentul vascular cerebral de care a suferit reclamanta să intervină pe un

anume fond. Astfel se impune să intervină la persoanele cu: - Sechele AVC care au

drept cauze o malformație congenitală vasculară; - Sechele AVC embolice după valvulopatii

reumatismale contractate precoce sau congenitale; - Sechele AVC din angiocardiopatiile

congenitale; - Sechele AVC din cardiomiopatiile primitive (idiopatice sau primare);

- Sechele AVC din HTA reno-vasculară; - Deficite motorii din afecțiunile hemoragipare

(cuagulopatii, trombocitopenii ș.a.), din afecțiuni hematologice (policitemia vera);

- Deficite motorii ale unor neoplazii - primar sau secundar cerebrale - de sistem

nervos, osteoarticular, părți moi.

În speță, din actele medicale

depuse la dosar, respectiv, referatul medical, scrisoarea medicală din 06

noiembrie 2009 și biletul de ieșire din spital - scrisoare medicală eliberată la

27 august 2008, rezultă că reclamanta, în anul 2008, la vârsta de 65 ani, pe fondul

hipertensiunii arteriale și a obezității, a contractat un infarct cerebral lacunar,

transformat hemoragic în hemiplegie stângă, astfel încât nu sunt îndeplinite condițiile

prevăzute la Capitolul VII subcapitolul III pct. 2 lit. b) din Ordinul nr. 762/2007.

Prima instanță a apreciat

că reclamanta nu se poate încadra la Capitolul VI subcapitol III pct. 2 lit. a),

întrucât, capitolul în discuție analizează funcțiile urogenitale.

Pe de altă parte, instanța

a reținut faptul că reclamanta nu a contestat concluziile pârâtelor privind încadrarea

în Capitolul VII subcapitolul III pct. 2 lit. b) din Ordinul nr. 762/2007, ci doar

a precizat că suferă de hemiplagie stângă, HTA, coxartroză și obezitate și este

imobilizată la pat necesitând îngrijiri permanente din partea altei persoane, aspecte

care însă nu au fost contestate de pârâte întrucât acestea constituie starea fizică

și medicală a reclamantei la momentul întocmirii actelor medicale invocate, dar

boala reclamantei nu a fost contractată în ipotezele reglementate de Capitolul VII

subcapitolul III pct. 2 lit. b) din Ordinul nr. 762/2007 pentru a atrage astfel

încadrarea în gradul de handicap grav, ci a fost contractată pe fondul vârstei,

a obezității și a hipertensiunii arteriale astfel încât soluția pârâtelor apare

ca fiind temeinică și legală cu respectarea dispozițiilor cuprinse în Ordinul

nr. 762/2007.

În ceea ce privește necesitatea

efectuării unei expertize medico-legale, s-a reținut că reclamanta a renunțat la

această probă care, în opinia instanței, nu era concludentă cauzei, întrucât încadrarea

în grad de handicap se face potrivit criteriilor medico-psiho-sociale cuprinse în

Ordinul nr. 762/2007, conform art. 85 alin. (5) din Legea nr. 448/2006 a căror îndeplinire

se verifică prin raportare la actele medicale depuse la dosar și ancheta socială

efectuată la domiciliul reclamantei.

Referitor la calitatea

procesual pasivă a Comisiei de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulți

Caraș-Severin, instanța a reținut că obiectul acțiunii la instanța de contencios

administrativ îl reprezintă contestarea deciziilor emise de Comisia Superioară în

soluționarea contestațiilor formulate la certificatele de încadrare în grad și tip

de handicap, eliberate de comisiile de evaluare, în conformitate cu prevederile

art. 90

2

alin. (1) lit. a) și alin. (4) din Legea nr. 448/2006, astfel

încât pârâta Comisia de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulți Caraș-Severin

nu are calitate procesual pasivă în cauză, întrucât obiectul prezentei cauze îl

constituie decizia de încadrare în grad de handicap din 23 noiembrie 2010, emisă

de Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulți.

înfățișate de recurenta P.R.M.

Împotriva hotărârii primei

instanțe, în termen legal a declarat recurs reclamanta solicitând admiterea acestuia,

cu consecința modificării sentinței recurate în sensul admiterii contestației sale,

astfel cum a fost formulată.

În esență, prin motivele

de recurs dezvoltate recurenta-reclamantă a susținut că în mod greșit prima instanță

i-a respins cererea, stabilind că nu se încadrează în Criteriile medico-psihosociale

aprobate prin Ordinele nr. 762/2007 și respectiv Ordinul nr. 1992/2007 întrucât

nu este capabilă să se alimenteze, să se îngrijească singură, fiind indisponibilizată

la pat, iar data ivirii handicapului este anul 2008, astfel cum rezultă și din referatul

medical din 22 octombrie 2009 eliberat de dr. N.I.

În fine, a mai arătat

recurenta, că prima instanță greșit a reținut că hemiplegia stângă s-ar datora numai

hipertensiunii arteriale și obezității, fără a face vreo referire la paraliziile

cerebrale, ceea ce atrage aplicabilitatea Capitolului VI pct. a) alin. (10) din

actul normativ incident („Afecțiuni neurologice”).

instanței de control judiciar

Recursul este fondat în

sensul și pentru argumentele în continuare arătate.

Examinând sentința atacată

prin prisma criticilor ce i-au fost aduse, raportat la actele și lucrările dosarului

și față de prevederile legale aplicabile, incluzând art. 304

1

C.

proc. civ., Înalta Curte apreciază că este incident în cauză motivul de casare reglementat

de art. 312 alin. (3) teza a II-a C. proc. civ. vizând necesitatea trimiterii cauzei

spre rejudecare pentru administrarea de probe noi, față de cele expuse în cele ce

urmează.

Recurenta-reclamantă a

învestit instanța de contencios administrativ cu cererea de anulare a deciziei

din 23 noiembrie 2010 și a certificatului din 18 februarie 2010, ambele emise de

autoritățile pârâte competente citate în cauză ca și cu solicitarea de obligare

la emiterea unei noi decizii în sensul încadrării în gradul de handicap grav, cu

asistent personal și cu indemnizație de însoțitor, începând cu 18 februarie 2010.

Prin ambele acte administrative

atacate s-a reținut, în esență, că recurenta-reclamantă, pensionată pentru limită

de vârstă, nu se încadrează în Criteriile medico-psihosociale aprobate prin Ordinul

nr. 762/2007 al Ministrului Muncii, Familiei și Protecției Sociale și nr. 1992/2007

al Ministrului Sănătății Publice.

Raportat la conținutul

actelor medicale depuse la dosar de către reclamantă și la care s-a făcut referire

și prin motivele de recurs, Înalta Curte apreciază, contrar celor reținute de prima

instanță, că efectuarea unei expertize medico legale ar fi utilă și concludentă

în cauză din perspectiva clarificării depline atât a afecțiunilor de care suferă

reclamanta cât și a istoricului și a consecințelor efective ale acestora, desigur

raportat și la Criteriile medicale și psiho-sociale evocate și de prima instanță

în considerentele hotărârii atacate.

Și aceasta cu atât mai

mult cu cât și ancheta socială efectuată în cauză evidențiază împrejurarea că reclamanta

este imobilizată la pat și necesită ajutor permanent, ceea ce demonstrează, prima

facie, că afecțiunile de care suferă aceasta prezintă de o anumită gravitate.

Pentru a se putea așadar

soluționa cererea reclamantei în sensul celor prevăzute de art. 129 alin. (4)

și (5) C. proc. civ., respectiv prin aplicarea corectă a legii, dar și pentru lămurirea

în întregime a circumstanțelor factuale ale cauzei, în scopul pronunțării unei hotărârii

temeinice și legale, Înalta Curte, pe temeiul legal indicat, va admite recursul

cu consecința casării hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași

instanță, ocazie cu care va fi suplimentat probatoriul în sensul arătat.

Desigur că instanța de

rejudecare va putea ordona, pe lângă expertiza medico legală arătată și orice alte

probe apreciate ca relevante și utile, fiind menținută, în sensul art. 315 C.

proc. civ. dezlegarea dată cu privire la calitatea procesual pasivă a Comisiei de

Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap Caraș-Severin, pentru argumentația primei

instanțe pe care și Înalta Curte o împărtășește.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat

de P.R.M. împotriva sentinței nr. 419 din 03 octombrie 2011 a Curții de Apel Timișoara,

secția contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată

și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 2 octombrie 2012.