ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3869/2012

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Circumstanțele cauzei. Cererea de chemare în judecată Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Timișoara, la 11 martie 2011, reclamanta P.R.M.

a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulți și Consiliul Județean Caraș-Severin - Comisia de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap, să se dispună: - anularea deciziei de încadrare în grad de handicap din 23 noiembrie 2010, emisă de Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulți; - anularea certificatului de încadrare în grad de handicap din 18 februarie 2010, emis de Comisia de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap de pe lângă Consiliul Județean Caraș-Severin și obligarea la soluționarea contestației în sensul încadrării reclamantei în gradul de handicap grav cu asistent personal și indemnizație de însoțitor începând de la data de 18 februarie 2010. În motivarea acțiunii, reclamanta a susținut că prin certificatul de încadrare în grad de handicap din 18 februarie 2010, emis de Comisia de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap Caraș-Severin i s-a respins cererea de încadrare în grad de handicap, pe motiv că nu se încadrează în Criteriile medico-psiho-sociale aprobate prin Ordinul nr. 762/2007.

În opinia reclamantei, actele astfel întocmite încalcă prevederile cuprinse la Capitolul VI pct. 2 din Ordinul nr. 762/2007, întrucât prin referatul medical din 22 octombrie 2009 s-a stabilit că suferă de hemiplegie stg., HTA, coxartroză și obezitate și se atestă că data ivirii handicapului este anul 2008. Reclamanta mai arată că este indisponibilizată la pat și necesită îngrijiri permanente, nefiind capabilă să se alimenteze singură sau să se deplaseze, astfel încât are nevoie de un însoțitor permanent.

Prin întâmpinare, pârâta Comisia de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap Caraș-Șeverin, prin Consiliul Județean Caraș-Severin, a invocat excepția lipsei calității procesual pasive a instituției, arătând că certificatul de încadrare emis de pârâta a fost contestat la Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulți în conformitate cu prevederile art. 87 din Legea nr. 448/2006, iar conform art. 90 2 alin. (4) din Legea nr. 448/2006 deciziile emise de Comisia Superioară poate fi atacate la instanța de contencios administrativ.

Pe fondul cauzei, se arată că reclamanta a fost diagnosticată cu codul de boală G 81, iar Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulți a procedat în mod corect la neîncadrarea reclamantei într-un grad de handicap, făcând o aplicare corectă a prevederilor cuprinse la Capitolul III pct. 2. Reclamanta nu se încadrează în criteriile medico-psiho-sociale prevăzute la acest capitol întrucât scrisoarea medicală la care face referire, menționează ca diagnostic medical infarct lacunar și nu accident vascular cerebral.

Pârâtul Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale pentru Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulți a formulat întâmpinare în cauză solicitând respingerea acțiunii ca neîntemeiată, arătând că reclamanta nu îndeplinește condițiile cuprinse la Capitolul VII subcapitolul II pct. 2 lit. b) unde se stipulează accesul la încadrarea în grad de handicap a persoanelor cu accidente vasculare cerebrale hemoragice, trombotice sau embolice cu diverse localizări, cu deficit locomotor secundar, dispazie/afazie sau/și tulburări sfincteriene indiferent de vârstă și statut pentru persoanele cu sechele AVC care au drept cauză „malformații congenitale vasculare cerebrale; valvulopatii reumatismale contractate precoce sau congenitale; angiocardiomiopatii congenitale”.

Din analiza documentelor medicale depuse la dosar reiese că reclamanta nu îndeplinește condițiile anterior menționate întrucât actele medicale depuse (biletul de ieșire din spital, scrisoarea medicală și referatul medical) atestă că reclamanta, în anul 2008, la vârsta de 65 ani, pe fondul hipertensiunii arteriale și a obezității a contractat un accident vascular cerebral transformat hemoragic în hemiplegie stângă, astfel încât cererea reclamantei este neîntemeiată. Referitor la solicitarea reclamantei de a fi încadrată în gradul de handicap grav cu asistent personal și indemnizație de însoțitor pârâta arată că potrivit art. 42 alin. (4) și (5) din Legea nr. 448/2006 nu se poate cumula dreptul de a beneficia de asistent personal cu indemnizația de însoțitor ci este necesar a se realiza o opțiune între cele două drepturi.

2. Hotărârea instanței de fond Prin sentința nr. 410 din 03 octombrie 2011, Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamanta P.R.M., în contradictoriu cu pârâții Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale - Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulți și Consiliul Județean Caraș-Severin - Comisia de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap.

Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut că reclamanta face referire în cuprinsul acțiunii la alte dispoziții legale decât cele avute în vedere de Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulți, în sensul că a invocat prevederile cuprinse la Capitol VI din Ordinul nr. 762/2007 ce are ca obiect funcțiile urogenitale, spre deosebire de pârâte care au reținut încadrarea reclamantei în codul de boală G 81 Ia Capitolul VII din același ordin, ce are ca obiect funcțiile neuro-musculo-scheletice și ale mișcărilor aferente.

În aprecierea instanței, chiar dacă în ambele cazuri gradul de handicap grav vizează persoana care suferă de un deficit de locomoție grav în sensul că nu se poate deplasa nici cu sprijin nici fără sprijin, fiind dependentă de un mijloc de transport adecvat sau este imobilizată la pat, nu își poate îndeplini activitățile vieții cotidiene, nu-și poate asigura existența prin activitatea pentru care a fost pregătită, nu se poate autoservi și necesită asistent personal, încadrarea în grad de handicap presupune în mod esențial ca accidentul vascular cerebral de care a suferit reclamanta să intervină pe un anume fond.

Astfel se impune să intervină la persoanele cu: - Sechele AVC care au drept cauze o malformație congenitală vasculară; - Sechele AVC embolice după valvulopatii reumatismale contractate precoce sau congenitale; - Sechele AVC din angiocardiopatiile congenitale; - Sechele AVC din cardiomiopatiile primitive (idiopatice sau primare); - Sechele AVC din HTA reno-vasculară; - Deficite motorii din afecțiunile hemoragipare (cuagulopatii, trombocitopenii ș.a.), din afecțiuni hematologice (policitemia vera); - Deficite motorii ale unor neoplazii - primar sau secundar cerebrale - de sistem nervos, osteoarticular, părți moi.

În speță, din actele medicale depuse la dosar, respectiv, referatul medical, scrisoarea medicală din 06 noiembrie 2009 și biletul de ieșire din spital - scrisoare medicală eliberată la 27 august 2008, rezultă că reclamanta, în anul 2008, la vârsta de 65 ani, pe fondul hipertensiunii arteriale și a obezității, a contractat un infarct cerebral lacunar, transformat hemoragic în hemiplegie stângă, astfel încât nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute la Capitolul VII subcapitolul III pct. 2 lit. b) din Ordinul nr. 762/2007. Prima instanță a apreciat că reclamanta nu se poate încadra la Capitolul VI subcapitol III pct. 2 lit. a), întrucât, capitolul în discuție analizează funcțiile urogenitale.

Pe de altă parte, instanța a reținut faptul că reclamanta nu a contestat concluziile pârâtelor privind încadrarea în Capitolul VII subcapitolul III pct. 2 lit. b) din Ordinul nr. 762/2007, ci doar a precizat că suferă de hemiplagie stângă, HTA, coxartroză și obezitate și este imobilizată la pat necesitând îngrijiri permanente din partea altei persoane, aspecte care însă nu au fost contestate de pârâte întrucât acestea constituie starea fizică și medicală a reclamantei la momentul întocmirii actelor medicale invocate, dar boala reclamantei nu a fost contractată în ipotezele reglementate de Capitolul VII subcapitolul III pct. 2 lit. b) din Ordinul nr. 762/2007 pentru a atrage astfel încadrarea în gradul de handicap grav, ci a fost contractată pe fondul vârstei, a obezității și a hipertensiunii arteriale astfel încât soluția pârâtelor apare ca fiind temeinică și legală cu respectarea dispozițiilor cuprinse în Ordinul nr. 762/2007.

În ceea ce privește necesitatea efectuării unei expertize medico-legale, s-a reținut că reclamanta a renunțat la această probă care, în opinia instanței, nu era concludentă cauzei, întrucât încadrarea în grad de handicap se face potrivit criteriilor medico-psiho-sociale cuprinse în Ordinul nr. 762/2007, conform art. 85 alin. (5) din Legea nr. 448/2006 a căror îndeplinire se verifică prin raportare la actele medicale depuse la dosar și ancheta socială efectuată la domiciliul reclamantei.

Referitor la calitatea procesual pasivă a Comisiei de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulți Caraș-Severin, instanța a reținut că obiectul acțiunii la instanța de contencios administrativ îl reprezintă contestarea deciziilor emise de Comisia Superioară în soluționarea contestațiilor formulate la certificatele de încadrare în grad și tip de handicap, eliberate de comisiile de evaluare, în conformitate cu prevederile art. 90 2 alin. (1) lit. a) și alin. (4) din Legea nr. 448/2006, astfel încât pârâta Comisia de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulți Caraș-Severin nu are calitate procesual pasivă în cauză, întrucât obiectul prezentei cauze îl constituie decizia de încadrare în grad de handicap din 23 noiembrie 2010, emisă de Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulți.

3. Motivele de recurs înfățișate de recurenta P.R.M. Împotriva hotărârii primei instanțe, în termen legal a declarat recurs reclamanta solicitând admiterea acestuia, cu consecința modificării sentinței recurate în sensul admiterii contestației sale, astfel cum a fost formulată. În esență, prin motivele de recurs dezvoltate recurenta-reclamantă a susținut că în mod greșit prima instanță i-a respins cererea, stabilind că nu se încadrează în Criteriile medico-psihosociale aprobate prin Ordinele nr. 762/2007 și respectiv Ordinul nr. 1992/2007 întrucât nu este capabilă să se alimenteze, să se îngrijească singură, fiind indisponibilizată la pat, iar data ivirii handicapului este anul 2008, astfel cum rezultă și din referatul medical din 22 octombrie 2009 eliberat de dr.

N.I. În fine, a mai arătat recurenta, că prima instanță greșit a reținut că hemiplegia stângă s-ar datora numai hipertensiunii arteriale și obezității, fără a face vreo referire la paraliziile cerebrale, ceea ce atrage aplicabilitatea Capitolului VI pct. a) alin. (10) din actul normativ incident („Afecțiuni neurologice”). 4. Soluția și considerentele instanței de control judiciar Recursul este fondat în sensul și pentru argumentele în continuare arătate. Examinând sentința atacată prin prisma criticilor ce i-au fost aduse, raportat la actele și lucrările dosarului și față de prevederile legale aplicabile, incluzând art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte apreciază că este incident în cauză motivul de casare reglementat de art. 312 alin. (3) teza a II-a C. proc.

civ. vizând necesitatea trimiterii cauzei spre rejudecare pentru administrarea de probe noi, față de cele expuse în cele ce urmează. Recurenta-reclamantă a învestit instanța de contencios administrativ cu cererea de anulare a deciziei din 23 noiembrie 2010 și a certificatului din 18 februarie 2010, ambele emise de autoritățile pârâte competente citate în cauză ca și cu solicitarea de obligare la emiterea unei noi decizii în sensul încadrării în gradul de handicap grav, cu asistent personal și cu indemnizație de însoțitor, începând cu 18 februarie 2010. Prin ambele acte administrative atacate s-a reținut, în esență, că recurenta-reclamantă, pensionată pentru limită de vârstă, nu se încadrează în Criteriile medico-psihosociale aprobate prin Ordinul nr. 762/2007 al Ministrului Muncii, Familiei și Protecției Sociale și nr. 1992/2007 al Ministrului Sănătății Publice.

Raportat la conținutul actelor medicale depuse la dosar de către reclamantă și la care s-a făcut referire și prin motivele de recurs, Înalta Curte apreciază, contrar celor reținute de prima instanță, că efectuarea unei expertize medico legale ar fi utilă și concludentă în cauză din perspectiva clarificării depline atât a afecțiunilor de care suferă reclamanta cât și a istoricului și a consecințelor efective ale acestora, desigur raportat și la Criteriile medicale și psiho-sociale evocate și de prima instanță în considerentele hotărârii atacate. Și aceasta cu atât mai mult cu cât și ancheta socială efectuată în cauză evidențiază împrejurarea că reclamanta este imobilizată la pat și necesită ajutor permanent, ceea ce demonstrează, prima facie, că afecțiunile de care suferă aceasta prezintă de o anumită gravitate.

Pentru a se putea așadar soluționa cererea reclamantei în sensul celor prevăzute de art. 129 alin. (4) și (5) C. proc. civ., respectiv prin aplicarea corectă a legii, dar și pentru lămurirea în întregime a circumstanțelor factuale ale cauzei, în scopul pronunțării unei hotărârii temeinice și legale, Înalta Curte, pe temeiul legal indicat, va admite recursul cu consecința casării hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță, ocazie cu care va fi suplimentat probatoriul în sensul arătat. Desigur că instanța de rejudecare va putea ordona, pe lângă expertiza medico legală arătată și orice alte probe apreciate ca relevante și utile, fiind menținută, în sensul art. 315 C. proc.

civ. dezlegarea dată cu privire la calitatea procesual pasivă a Comisiei de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap Caraș-Severin, pentru argumentația primei instanțe pe care și Înalta Curte o împărtășește.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de P.R.M. împotriva sentinței nr. 419 din 03 octombrie 2011 a Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal. Casează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 2 octombrie 2012.