ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4774/2012

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4774/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra

recursurilor de față;

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1.

Hotărârea atacată cu recurs

Prin

Sentința nr. 461 din 24 octombrie 2011, Curtea de Apel Timișoara, secția

contencios administrativ și fiscal, a respins excepția lipsei calității

procesual pasive a Comisiei de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap

Caraș-Severin, a admis acțiunea formulată și precizată de reclamanta G.I. în

contradictoriu cu pârâtele Direcția Generală Protecția Persoanelor cu Handicap

- Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap București,

Comisia de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap Caraș-Severin și Direcția

Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Caraș-Severin, și pe cale

de consecință a dispus anularea Deciziei nr. 632 din 19 ianuarie 2011 emisă de

Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap și a

certificatului nr. 4421 din 23 noiembrie 2010 emis de Comisia de Evaluare a

Persoanelor Adulte cu Handicap Caraș-Severin precum și obligarea pârâtelor la

emiterea unei noi decizii de încadrare a reclamantei în gradul de handicap

accentuat; totodată, a fost obligată pârâta Direcția Generală de Asistență

Socială și Protecția Copilului Caraș-Severin la plata către reclamantă

retroactivă a indemnizației corespunzătoare gradului de handicap accentuat

începând cu data de 01 ianuarie 2011.

Pentru

a se pronunța astfel, Curtea de apel a reținut, în esență, următoarele:

Cu

privire la respingerea excepției lipsei calității procesual pasive a Comisiei

de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap Caraș-Severin instanța de fond a

reținut că unul din petitele acțiunii vizează anularea certificatului de

încadrare în grad de handicap, emis tocmai de pârâta menționată, astfel că, în

raport de acest petit pârâta are calitate procesuală pasivă. Împrejurarea că

acest certificat a fost contestat la Comisia Superioară de Evaluare a

Persoanelor Adulte cu Handicap din cadrul Direcției Generale Protecția

Persoanelor cu Handicap București și că această instituție a emis Decizia nr.

632 din 19 ianuarie 201, de asemenea atacată prin acțiunea de față, în opinia

judecătorului fondului, nu este de natură a înlătura calitatea procesuală a

primei pârâte, care a analizat inițial dosarul reclamantei.

Pe

fondul cauzei, Curtea de apel a reținut că potrivit raportului de expertiză

medico - legală efectuat de Institutul de Medicină Legală Timișoara, gradul de

handicap în care este încadrabilă reclamanta este accentuat (grad II handicap

accentuat, cod handicap 1, mental), iar nu mediu cum s-a reținut în decizia de

încadrare în grad de handicap atacată în cauză.

Curtea

de apel a acordat o mai mare valoare probatorie acestui raport de expertiză

decât evaluărilor efectuate de pârâte întrucât, spre deosebire de evaluările

pârâtelor care au avut în vedere doar documente medicale, medicii din cadrul

Institutul de Medicină Legală Timișoara au procedat și la examinarea obiectivă

a reclamantei, astfel încât au fost în măsură să constate în mod direct starea

de sănătate a reclamantei.

Prin

urmare, instanța de fond a concluzionat că Certificatul nr. 4421 din 23

noiembrie 2010 emis de Comisia de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap

Caraș-Severin și Decizia nr. 632 din 19 ianuarie 2011 emisă de Comisia

Superioară de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap au fost emise în mod

greșit cu neluarea în considerare a gradului real de handicap al reclamantei,

ceea ce a impus anularea acestor acte.

Totodată,

ca o consecință a celor constatate deja, Curtea de apel a dispus și emiterea

unei noi Decizii de încadrare a reclamantei în gradul de handicap accentuat

precum și obligarea pârâtei Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția

Copilului Caraș-Severin, instituția care efectuează plățile, la plata

retroactivă a indemnizației corespunzătoare gradului de handicap accentuat

începând cu data de 01 ianuarie 2011.

2.

Cererile de recurs

Împotriva

Sentinței civile nr. 461 din 24 octombrie 2011 a Curții de Apel Timișoara,

secția contencios administrativ și fiscal au declarat recurs pârâții Ministerul

Muncii, Familiei și Protecției Sociale, Comisia de Evaluare a Persoanelor

Adulte cu Handicap Caraș-Severin și Direcția Generală de Asistență Socială și

Protecția Copilului Caraș-Severin, în temeiul art. 304 pct. 9 și art. 304

1

C. proc. civ., în susținerea căruia au susținut, în esență, următoarele:

Printr-un

set de critici comune formulate pe fondul cauzei recurenții susțin că instanța

de fond a pronunțat hotărârea recurată cu interpretarea și aplicarea greșită a

legislației în domeniu, în condițiile în care Certificatul de încadrare în grad

de handicap nr. 4421 din 23 noiembrie 2010 a fost emis cu respectarea

dispozițiilor art. 3 alin. (1) din H.G. nr. 430/2008 și a art. 50 din H.G. nr.

268/2007, în baza documentației depuse la dosar de către intimată, respectiv

referatul medical eliberat de către medicul specialist, scrisoarea medicală

eliberată de către medicul de familie, ancheta socială nr. 3924 din 01

noiembrie 2010 întocmită de către Primăria com. Slatina, jud. Timiș, raportul

de evaluare complexă efectuat de compartimentul de Evaluare Complexă a

Persoanelor Adulte cu Handicap din cadrul D.G.A.S.P.C. Caraș-Severin.

Referitor

la dispoziția instanței de fond cu privire la efectuarea unei expertize

medico-legale, se susține că expertiza medico-legală dispusă a fost greșit

încuviințată ca mijloc de probă în cauză, deoarece IML Timișoara nu are

competențe legale în materie, în raport de dispozițiile art. 85 alin. (3) din

Legea nr. 448/2006 care precizează competența unică a comisiei de evaluare a

persoanelor adulte cu handicap teritorială din subordinea Consiliului Județean

cu privire la procesul de evaluare complexă ce trebuie parcurs pentru

soluționarea dosarelor depuse în vederea încadrării în grad de handicap pe baza

criteriilor aprobate prin ordin comun al ministrului sănătății și al

ministrului muncii, familiei și protecției sociale respectiv Ordinul comun nr.

762/1992/2007.

Luând

în considerare criteriile Ordinului comun al M.M.F.E.S. și al M.MS.P. nr.

762/1992/2007 pentru aprobarea criteriilor medico-psiho-sociale pe baza cărora

se stabilește încadrarea în grad de handicap, existența unor neconcordanțe

între starea bolnavei și actele medicale depuse la dosarul intimatei,

rezultatele inspecției efectuate de către Comisia de control a M.M.F.P.S., în

urma căruia s-a constatat că aceasta nu se afla la domiciliul său, fiind

plecată pentru a presta munci agricole, susțin recurentele că în mod corect au

procedat la respingere cererii intimatei.

Mai

susțin recurentele că valorificând prin motivarea hotărârii judecătorești

recurate informațiile furnizate exclusiv de expertiza medico-legală, instanța

de judecată a încălcat expres dispozițiile Legii nr. 448/2006 și Ordinul comun

nr. 1134/C din 25 mai 2010 a Ministerului Justiției și nr. 255/2000 al

Ministerului Sănătății și Familiei.

Printr-o

altă critică formulată Recurentul Ministerul Muncii Familiei și Protecției

Sociale a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a Comisiei

Superioare, care este o structură în cadrul Ministerului, fără personalitate

juridică. Astfel, susține recurentul că instanța de fond a stabilit în mod

eronat calitatea procesuală pasivă în privința Comisiei Superioare din cadrul

Direcției Generale Protecția Persoanelor Adulte cu Handicap, fără a observa

prevederile art. 90

1

din Legea nr. 448/2006 și fără a reține că

Ministerul este organul administrației publice centrale de specialitate care

are personalitate juridică proprie, în baza art. 1 alin. (1) din H.G. nr.

11/2009, fiind greșită aserțiunea instanței de fond potrivit căreia are

calitate de pârât D.G.P.A.H., ca și emitent al actului administrativ contestat.

3.

Hotărârea instanței de recurs

Analizând

sentința criticată prin prisma motivelor de recurs, ținând cont de actele și

lucrările dosarului, precum și de dispozițiile legale incidente, inclusiv ale

art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte constată că nu este afectată

legalitatea și temeinicia acesteia, după cum se va arăta în continuare:

Intimata-reclamantă

a învestit instanța de contencios administrativ cu cererea de anulare a

Certificatului de încadrare într-un grad de handicap nr. 4421 din 23 noiembrie

2010 emis de Comisia de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulți

Caraș-Severin și a Deciziei de încadrare în grad de handicap nr. 632 din 19

ianuarie 2011, emisă de Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor cu

Handicap pentru Adulți.

Întrucât

recurenții-pârâți emitenți ai actelor contestate au reținut că

intimata-reclamantă, deși are același cod de boală, respective G83, nu se mai

încadrează în grad de handicap, respectiv se încadrează în gradul de handicap

mediu, conform Ordinului comun nr. 762/2007 al M.M.F.E.S.și nr. 1992/2007 al

M.S.P., aceasta a apreciat că actele au fost nelegal emise, mai cu seamă că în

anul 2001, printr-un certificat medical (nr. 5660 din 20 martie 2001) s-a

stabilit că are grad de handicap accentuat și că beneficiază de drepturile

prevăzute de Legea nr. 448/2006.

Prima

instanță a reținut cu acuratețe atât situația de fapt cât și diagnosticele

atribuite intimatei-reclamante, prin Raportul de expertiză medico-legală în

vederea evaluării gradului de handicap întocmit de Institutul de Medicină

Legală Timișoara, cel clinic fiind de "retard mental ușor cu tulburări de

comportament. Psihopatie impulsiv-explozivă" iar cel funcțional de

"deficiență globală accentuată", cu încadrare în gradul II handicap

accentuat, cod handicap 1, mental.

În

primul rând, Înalta Curte nu va primi criticile recurentelor privind greșita

administrare în cauză a probei cu expertiză medico-legală, precum și cele

referitoare la însușirea nejustificată de către instanta de fond a concluziilor

respectivei expertize, constatând că instanta de fond a făcut o corectă

interpretare și aplicare a dispozițiilor Legii nr. 448/2006 privind protecția

și promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, a H.G. nr. 430/2008 pentru

aprobarea Metodologiei privind organizarea și funcționarea C.E.P.A.H., și a

H.G. nr. 268/2007 privind aprobarea Normelor metodologice de aplicare a

prevederilor Legii nr. 448/2006.

Este

adevărat că, în raport cu dispozițiile legale în materie, invocate în mod

corect prin cererile de recurs, încadrarea unei persoane adulte într-un grad de

handicap presupune o evaluare complex și continua, în raport de criteriile

psiho-socio-medicale prevăzute în Ordinului comun nr. 762/2007 al M.M.F.E.S.și

nr. 1992/2007 al M.S.P., și este atributul exclusiv al Comisiei de Evaluare a

Persoanelor Adulte cu Handicap, însă acest lucru nu poate limita controlul de

legalitate efectuat de către instanțele de contencios administrativ asupra

actelor administrative contestate, în limitele căruia pot ordona administrarea

oricărui mijloc de probă menit a conduce la aflarea adevărului în cauză, pe

baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii, în scopul

pronunțării unei hotărâri temeinice și legale, fără ca prin aceasta să se

substitui comisiei de specialitate emitentă a actului administrativ supus

controlului judecătoresc.

Astfel,

Înalta Curte reține că judecătorul fondului, în raport de circumstanțele

litigiului (intimata-reclamantă a fost încadrat, în anii anteriori anului 2010,

în gradul de handicap grav, cu asistent personal, existența unor neconcordanțe

între starea bolnavei și actele medicale depuse la dosarul intimatei), pentru

corecta stabilire a faptelor și în vederea justei aplicări a legii, în mod

corect a admis solicitarea intimatei-reclamante privind administrarea probei cu

expertiză medico-legală, prin care să se stabilească starea de sănătate a

intimatei-reclamante și să se lămurească dacă acesta se încadrează sau nu,

conform prevederilor Legii nr. 448/2006 începând cu anul 2010, în gradul de

handicap avut anterior și invocat prin acțiune, respectiv în gradul de handicap

accentuat, cu asistent personal.

Vor

fi înlăturate și criticile referitoare la pronunțarea hotărârii recurate cu

încălcarea dispozițiile Legii nr. 448/2006 și a Ordinul comun nr. 1134/C din 25

mai 2010 a Ministerului Justiției și nr. 255/2000 al Ministerului Sănătății și

Familiei, prin valorificarea exclusivă în cauză a informațiile furnizate de

expertiza medico-legală.

Concluziile

expertizei medico-legale, la care a participat și un medic primar expertiză

medicală, nu puteau fi înlăturate de judecătorul fondului, astfel că instanța

de fond în mod întemeiat și cu respectarea legii, luând în considerare

gravitatea deficiențelor mentale de care suferă intimata-reclamantă, probate cu

acte medicale, precum și Criteriile medico-psiho-sociale aprobate prin Ordinul

comun nr. 762/1992/2007 al Ministerului Muncii, Familiei și Egalității de Șanse

și Ministerul Sănătății Publice, a procedat la anularea Deciziei nr. 632 din 19

ianuarie 2011 a recurentei-pârâte Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor

cu Handicap pentru Adulți și la obligarea pârâtei în cauză la emiterea în

favoarea intimatei-reclamante a unei noi decizii, prin care să se realizeze

încadrarea în gradul de handicap corespunzător afecțiunilor de care suferă,

anume gradul de handicap accentuat.

În

condițiile în care expertiza medico-legale efectuată în cauză, a valorificat nu

numai rezultatele investigațiilor medicale efectuate în vederea evaluării

stării de sănătate a intimatei-reclamante ci și concluziile referatului de

anchetă socială nr. 2729 din 15 iulie 2011 efectuat de Primăria Slatina, nu pot

fi reținute criticile recurenților-pârâți referitoare la ignorarea de către

instanță de fond a faptului că încadrarea în grad de handicap a intimatei-reclamante

s-a făcut cu nerespectarea criteriilor de ordin medico-psiho-social stabilite

prin Ordinul comun nr. 762/1992/2007 al Ministerului Muncii, Familiei și

Egalității de Șanse și Ministerul Sănătății Publice.

Prin

urmare, Înalta Curte constatând că instanța de fond a valorificat în mod corect

toate probele dosarului și a făcut o corectă aplicare a normelor incidente în

cauză (Ordinul nr. 762/1992/2007), va înlătura toate criticile formulate de

recurenții-pârâți pe fondul cauzei.

Cu

privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a Comisiei Superioare de

Evaluare a Persoanelor cu Handicap invocată de recurentul - pârât Ministerul

Muncii Familiei și Protecției Sociale pe motiv că aceasta nu are personalitate

juridică, Înalta Curte constată că aceasta este nefondată, în litigiile de

contencios administrativ, neavând relevanță acest aspect, ci capacitatea de a

emite acte administrative în regim de putere publică, pe care Comisia pârâtă o

are.

În

contextul prezentat, neexistând motive pentru casarea/modificarea sentinței

recurate și văzând dispozițiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ. și art. 20

alin. (1) din Legea nr. 554/2004 modificată și completată, Înalta Curte va

respinge ca nefondate recursurile declarate în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Respinge

recursurile declarate de Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale,

Comisia de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap Caraș-Severin și Direcția

Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Caraș-Severin, împotriva

Sentinței civile nr. 461 din 24 octombrie 2011 a Curții de Apel Timișoara,

secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondate.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 14 noiembrie 2012 .

Procesat

de GGC - GV