ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1360/2012

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1360/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Prin cererea

înregistrată la data de 8 februarie 2010, pe rolul Judecătoriei Constanța,

reclamanta A.P. a chemat în judecată pe pârâții Direcția Generală de Asistență

Socială și Protecția Copilului de pe lângă Consiliul Județean Constanța și

Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulți de pe

lângă Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale (MMFPS), solicitând:

- desființarea

Deciziei de încadrare în grad de handicap nr. 14089 din 25 noiembrie 2009 emisă

de Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor cu Handicap și implicit;

- desființarea

certificatului de încadrare în grad de handicap din data de 29 iulie 2009 emis

de Comisia de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap (C.E.P.A.H.) Constanța;

- obligarea

C.E.P.A.H. Constanța să emită o decizie prin care să se stabilească gradul I de

handicap și acordarea unei pensii și să stabilească o sumă în favoarea sa

pentru însoțitor;

- obligarea pârâților

la restituirea sumelor cuvenite cu titlu de pensie de handicap grad I cu

începere de la data de 29 iulie 2009.

Prin Sentința civilă

nr. 23371 din 25 octombrie 2010, Judecătoria Constanța a admis excepția

necompetenței materiale invocată din oficiu și a declinat judecarea cauzei la

Curtea de Apel Constanța, secția contencios administrativ, față de obiectul

acțiunii care se circumscrie contenciosului administrativ și calitatea pârâtei

de autoritate publică centrală.

Cauza a fost

înregistrată pe rolul Curții de Apel Constanța, secția contencios

administrativ, la data de 15 decembrie 2010, iar prin întâmpinare, pârâta

Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Constanța a

invocat excepția lipsei calității sale procesual pasive, cu motivarea că

această instituție nu are ca atribuție încadrarea persoanelor în grad de

handicap, obligație ce revine C.E.P.A.H. Constanța; nu s-a solicitat anularea unui

act emis de către Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului

Constanța, ci anularea certificatului de încadrare în grad de handicap emis de

către C.E.P.A.H. Constanța și a Deciziei de încadrare emisă de Comisia

Superioară.

Pârâtul Ministerul

Muncii, Familiei și Protecției Sociale a invocat excepția inadmisibilității

cererii de chemare în judecată sub raportul neîndeplinirii procedurii

prealabile prevăzută de art. 7 din Legea nr. 554/2004

Prin notele de

ședință depuse la dosar în data de 2 februarie 2011, reclamanta și-a modificat

obiectul cererii, respectiv capătul doi al cererii de chemare în judecată, în

sensul că a solicitat încadrarea în gradul II de handicap.

Prin Încheierea de

ședință din data de 9 februarie 2011, instanța a luat act de modificarea

solicitată, în sensul că reclamanta a solicitat încadrarea în gradul II de

handicap și a respins ca nefondată excepția lipsei calității procesuale pasive

a pârâtei Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului

Constanța, apreciind că, în raport de capătul al patrulea al cererii, privind

restituirea sumelor cuvenite cu titlu de pensie de handicap, se impune

menținerea în cauză a acestei părți, pentru opozabilitatea hotărârii.

Prin Încheierea din

data de 9 martie 2011, Curtea de apel a respins excepția inadmisibilității

acțiunii pentru neîndeplinirea procedurii prealabile prevăzută la art. 7 din

Legea nr. 554/2004, invocată de Ministerul Muncii, Familiei și Protecției

Sociale.

Prin Sentința nr. 101

din 23 martie 2011, Curtea de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și

fluvială, contencios administrativ și fiscal, a admis cererea formulată de

reclamanta A.P., în contradictoriu cu pârâții Direcția Generală de Asistență

Socială și Protecția Copilului Constanța de pe lângă Consiliul Județean

Constanța și Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru

adulți de pe lângă Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale;

A anulat Decizia de

încadrare în grad de handicap nr. 14089 din 25 noiembrie 2009 și Certificatul

de încadrare în grad de handicap din 29 iulie 2009 emis de Comisia de Evaluare

a Persoanelor Adulte cu Handicap (C.E.P.A.H.) Constanța;

A dispus emiterea

unei noi decizii de către Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor cu

Handicap pentru reclamantă, cu încadrarea acesteia în gradul II de handicap

accentuat și stabilirea drepturilor aferente acestei încadrări;

A obligat pârâta

Comisia de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap (C.E.P.A.H). Constanța la

plata drepturilor cuvenite pentru încadrarea în gradul II de Handicap de la

data de 29 iulie 2009 și în continuare, pe durata menținerii acestui grad de

handicap.

Pentru a pronunța

această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:

Reclamanta A.P. a

solicitat Comisiei de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap Constanța să-i

emită certificatul de încadrare în grad de handicap, urmare a diagnosticului

clinic de „carcinom ductal invaziv mamar stâng, operat în anul 2006,

chimiotratat, hormonotratat, mastectomie radicală modificată în 2009”.

În cuprinsul

certificatului nr. 3134 din 14 iulie 2009 emis de CEPAH Constanța s-a menționat

că reclamanta nu se încadrează în grad de handicap, motivat de faptul că nu

corespunde criteriilor stabilite prin Ordinul nr. 762/2007 al MMFES și Ordinul

nr. 1992/2007 al MSP, fiind menținută această încadrare prin Decizia nr. 14089

din 25 noiembrie 2009 a Comisiei Superioare de Evaluare a Persoanelor cu

Handicap pentru Adulți din cadrul Autorității Naționale pentru Persoanele cu

Handicap.

Curtea de apel a

reținut incidența dispozițiilor capitolului 6, pct. II, nr. 2, din Ordinul nr.

762/2007 al MMFES, precum și faptul că raportul de evaluare complexă, depus în

cadrul documentației care a stat la baza emiterii certificatului de încadrare

în grad de handicap contestat, relevă capacitatea de muncă pierdută pentru

reclamantă, în urma bolii canceroase ce a necesitat ca și măsură de tratament,

ablația tumorii, cu consecința creării unui handicap prin raportare la o

persoană fizică normală.

Pornind de la scopul

urmărit prin Legea nr. 448/2006, Curtea a apreciat că reclamanta justifică

dreptul său de a-i fi acordate măsuri de protecție specială prin încadrarea sa

în grad de handicap, nefiind legală motivarea făcută de pârâta Comisia

Superioară de Evaluare a Persoanelor cu Handicap referitoare la suficiența

măsurilor oferite de legislația de asigurări sociale.

Împotriva acestei

sentințe au declarat recurs, în termen legal, pârâta Direcția Generală de

Asistență Socială și Protecția Copilului Constanța și Ministerul Muncii și

Protecției Sociale.

În recursul formulat,

Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Constanța a

invocat dispozițiile art. 304

1

C. proc. civ. și a criticat soluția

instanței de fond sub două aspecte:

- excepția lipsei

calității sale procesuale pasive a primit o dezlegare greșită, în condițiile în

care nu este emitenta deciziei contestate și nici nu are calitatea legală de a

o emite.

Sub acest aspect,

recurenta a arătat că este o instituție publică iar între atribuțiile sale nu

este și aceea de a încadra persoanele în grad de handicap, atribuție care este

în sarcina Comisiei de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap, organ de

specialitate al Consiliului Județean.

Faptul că, în cadrul

acestei direcții funcționează un secretariat al comisiei de evaluare nu

justifică legitimitatea sa procesuală în cauză, iar menținerea sa în cauză doar

pentru opozabilitatea hotărârii nu se justifică, câtă vreme nu este instituția

care are obligația de a efectua vreo plată față de intimata-reclamantă.

- instanța de fond nu

a respectat dispozițiile art. 85 din C.proc. civ., în sensul că în dispozitivul

hotărârii recurate pârâta C.E.P.A.H. Constanța a fost obligată la plata

drepturilor cuvenite pentru încadrarea în gradul solicitat de reclamantă, în

condițiile în care această autoritate nu a fost parte în proces.

În recursul formulat,

Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale (M.M.F.P.S.) a invocat

dispozițiile art. 299-316 C. proc. civ. și a susținut, în esență, că hotărârea

instanței de fond a fost dată cu aplicarea greșită a legii (art. 304 pct. 9 C.

proc. civ.).

Recurentul a susținut

că instanța de fond nu a observat că nu sunt incidente dispozițiile capitolului

6 pct. II, 2 din Ordinul comun al MMFES și MSP nr. 762/1992/2007, raportat la

afecțiunea principală a intimatei, carcinom ductal mamar stâng operat 2006.

În concluzie, s-a

cerut admiterea recursului, cu consecința menținerii valabilității actelor

administrative atacate.

Intimata-reclamantă

nu a formulat întâmpinare, dar prin notele scrise depuse la dosar a solicitat

respingerea recursurilor ca nefondate și menținerea sentinței recurate ca

temeinică și legală.

După examinarea

motivelor de recurs, a dispozițiilor legale incidente în cauză, Înalta Curte de

Casație și Justiție va admite recursurile pentru următoarele considerente:

Obiectul acțiunii

astfel cum a fost precizată de reclamanta A.P. a vizat anularea certificatului

de încadrare în grad de handicap emis la data de 29 aprilie 2009 de Comisia de

Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap Constanța și a Deciziei de încadrare

în grad de handicap nr. 14089 din 25 noiembrie 2009, emisă de Comisia

Superioară de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulți, cu consecința

obligării CEPAH Constanța să emită o decizie prin care să stabilească gradul II

de handicap și acordarea unei pensii și să stabilească o sumă în favoarea sa

pentru însoțitor, precum și obligarea pârâților la restituirea sumelor cuvenite

cu titlu de pensie grad II cu începere de la data de 29 iulie 2009.

Deși acțiunea a fost

formulată în contradictoriu numai cu Direcția Generală de Asistență Socială și

Protecția Copilului Constanța și Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor

Adulte cu Handicap de pe lângă Ministerul Muncii Familiei și Protecției

Sociale, în dispozitivul hotărârii, instanța de fond a obligat pârâta Comisia

de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap Constanța, care nu a fost parte în

proces, la plata drepturilor cuvenite reclamantei, pentru încadrarea în gradul

II de handicap de la data de 29 iulie 2009 și în continuare, pe durata

menținerii acestui grad de handicap.

Potrivit

dispozițiilor art. 85 C. proc. civ., „Judecătorul nu poate hotărî asupra unei

cereri decât după citarea sau înfățișarea părților, afară numai dacă legea nu

dispune altfel”.

În exercitarea

rolului său activ consacrat de art. 129 alin. (2) - (5) C. proc. civ., instanța

de fond trebuia să pună în discuție, în raport de obiectul acțiunii, cadrul

procesual fixat de reclamantă, în condițiile în care se impunea citarea

Comisiei de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap Constanța, emitenta

certificatului de încadrare în grad de handicap emis la data de 29 aprilie 2009

a cărui anulare s-a solicitat.

Conform art. 28 alin.

(1) din Legea nr. 554/2004 „dispozițiile prezentei legi se completează cu

prevederile Codului de procedură civilă în măsura în care nu sunt incompatibile

cu specificul raporturilor de autoritate.”

Necesitatea citării

în proces este consacrată în termeni imperativi de Codul de procedură civilă,

iar legea contenciosului administrativ nu dispune altfel, în condițiile în care

citarea este importantă pentru respectarea a două dintre principiile

fundamentale ale dreptului civil: contradictorialitatea și dreptul la apărare.

În speță, nefiind

stabilit corect cadrul procesual, instanța a privat Comisia de Evaluare a

Persoanelor Adulte cu Handicap Constanța de dreptul la apărare, inclusiv de a

fi parte în cauză, de a exercita calea de atac a recursului și de dreptul la un

proces echitabil, consacrat de art. 6 din Convenția europeană a drepturilor omului.

În consecință,

soluționarea cererii având ca obiect anularea unui act administrativ se face cu

citarea tuturor părților litigiului, inclusiv cu citarea emitentului actului,

pentru respectarea principiului contradictorialității în procesul civil.

De asemenea, trebuie

avut în vedere și faptul că efectele hotărârii judecătorești se produc numai

inter partes, astfel încât sentința pronunțată de Curtea de Apel nu este

opozabilă Comisiei de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap Constanța, care

nu a avut calitatea de parte pârâtă în litigiul dedus judecății, deși a fost

obligată în raportul juridic dedus judecății.

Pe de altă parte,

instanța de control judiciar constată că excepția lipsei calității procesuale

pasive a pârâtei Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului

Constanța a primit o dezlegare greșită.

Calitatea procesuală

pasivă presupune identitatea dintre pârât și cel obligat în cadrul raportului

juridic dedus judecății.

Reclamanta a chemat

în judecată Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului

Constanța, fără a indica actul emis de această instituție publică a cărui

anulare o solicită.

În materia

contenciosului administrativ poate avea calitate procesuală pasivă, atunci când

se solicită anularea unui act administrativ, autoritatea sau instituția publică

care a emis actul contestat și nu orice instituție sau autoritate publică ce

are atribuții în acest domeniu.

De fapt, chiar prin

petitul acțiunii, reclamanta a solicitat anularea certificatului de încadrare

în grad de handicap emis la data de 29 aprilie 2009 de Comisia de Evaluare a

Persoanelor Adulte cu Handicap Constanța și a Deciziei de încadrare în grad de

handicap nr. 14089 din 25 noiembrie 2009, emisă de Comisia Superioară de

Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulți

Faptul că recurenta

are obligația de a asigura Secretariatul Comisiei Județene de Evaluare a

persoanelor adulte cu handicap nu dovedește calitatea procesuală pasivă a

acesteia pentru că nu este emitenta actului și nici nu a fost obligată la

emiterea vreunui act administrativ.

Constatând că

sentința atacată este lovită de nulitatea prevăzută de art. 105 alin. (2) C.

proc. civ., ceea ce atrage incidența motivului de casare prevăzut de art. 304

pct. 5 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (5)

C. proc. civ., va admite recursurile și va casa sentința, iar cauza va fi

trimisă spre rejudecare aceleiași instanțe, care este datoare a asigura și

Comisiei de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap Constanța, emitenta actului

atacat, dreptul la apărare față de pretențiile reclamantei.

Pentru a nu priva

părțile de un grad de jurisdicție, instanța de recurs nu va aprecia asupra

motivele de recurs ce vizează fondul cauzei, urmând ca prima instanță, cu

ocazia rejudecării, să examineze și celelalte aspecte atât procedurale cât și

de fond, sesizate prin cele două recursuri, după stabilirea corectă a cadrului

procesual.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile

declarate de Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului de

pe lângă Consiliul Județean Constanța și Ministerul Muncii, Familiei și

Protecției Sociale prin Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor cu

Handicap pentru Adulți împotriva Sentinței nr. 101 din 23 martie 2011 a Curții

de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, contencios

administrativ și fiscal.

Casează sentința

atacată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 13 martie 2012.

Procesat de GGC - DG