ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1308/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Prima instanță a) Cererea de chemare în judecată Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal, reclamantul C.I. a solicitat în contradictoriu cu Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulți să fie obligată să răspundă contestației la certificatul de încadrare în grad de handicap din 23 decembrie 2008 al Comisiei de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulți a județului Constanța. În motivarea cererii reclamantul a arătat că răspunsul primit la contestația sa din 29 ianuarie 2009 privind încadrarea într-un grad de handicap, este incomplet, întrucât decizia nr. 7572 din 15 iunie 2009 nu răspunde la solicitarea sa din contestație de a i se stabili capacitatea de muncă.

b) Întâmpinare formulată în cauză Pârâta Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulți, prin Autoritatea Națională pentru Persoanele cu Handicap, la data de 26 iunie 2009 a depus la dosar întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii ca neîntemeiată, apreciind că este inoportună în contextul în care reclamantul nu are acces la protecția specială prevăzută pentru persoanele cu dizabilități, pentru sechelele după accidentul vascular cerebral, respectiv hemipareza stângă frustă, parestezii la membrele de partea stângă -complicația majoră a unei boli cardio-vasculare.

Susține pârâta că la data de 15 iunie 2009, prin decizia pronunțată a soluționat contestația formulată de reclamant, când, analizând întreaga documentație din dosarul care se afla în evidența Comisiei de Evaluare a Persoanelor cu Handicap Adulți din subordinea Consiliului Județean Constanța, a confirmat certificatul din 23 decembrie 2008 de neîncadrare în grad de handicap a reclamantului, care s-a eliberat cu respectarea strictă a criteriilor medico-psihosociale, aprobate prin Ordinul comun nr. 762 al Ministrului Muncii, Familiei și Egalității de Șanse și nr. 1992 al Ministrului Sănătății Publice, publicate în M. Of. nr. 885bis/27.12.2007.

Prin sentința civilă nr. 319/CA din 02 septembrie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Constanța s-a constatat că în raport de cererea dedusă judecății primul capăt din cerere a rămas fără obiect întrucât pârâta a soluționat contestația formulată împotriva certificatului din 23 decembrie 2008 de neîncadrare în grad de handicap, iar în ceea ce privește capătul II din cerere s-a apreciat incidența dispozițiilor din Legea nr. 544/2001 și cum acest act normativ stabilește plenitudine de competență în favoarea tribunalului, indiferent de calitatea autorității sau instituției publice s-a declinat cauza spre competentă soluționare la Tribunalul Constanța, secția contencios administrativ.

La Tribunalul Constanța cauza a fost înregistrată sub nr. 791/36 din 02 octombrie 2009. Prin sentința civilă nr. 972 din 30 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul Constanța, s-a admis excepția necompetenței materiale a instanței, s-a declinat cauza în favoarea Curții de Apel Constanța, s-a constatat ivit conflictul negativ de competență și s-a dispus înaintarea dosarului la Înalta Curte de Casație și Justiție București, în vederea soluționării acestuia. Prin decizia civilă nr. 1424 din 11 martie 2010, Înalta Curte de Casație și Justiție București a stabilit competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Constanța motivat de faptul că cererea principală vizează procedura de încadrare în grad de handicap.

În cursul soluționării cauzei, reclamantul a completat acțiunea în sensul că a solicitat: - obligarea comisiei superioare de evaluare a persoanelor cu handicap pentru adulți să răspundă la contestația formulată împotriva certificatului de încadrare în grad de handicap din 23 decembrie 2008; - obligarea comisiei să-i elibereze certificatul de încadrare în grad de handicap pentru afecțiunile de care suferă conform actelor medicale depuse și nu pe baza unei reclamații a fostei soții, considerând că se încadrează în criteriile Ordinului nr. 762/2007 al Ministrului Muncii, Familiei și Egalității de Șanse și Ordinului nr. 1992/2007 al Ministrului Sănătății Publice. A solicitat, de asemenea, ca certificatul de încadrare în grad de handicap să cuprindă obligatoriu evaluarea procentuală a capacității de muncă.

Reclamantul a menținut capătul de cerere privind chemare în judecată a pârâtului Guvernul României ca reprezentant al Statului Român, pentru a-i preciza măsurile de protecție socială luate în vederea asigurării unui nivel de trai decent așa cum prevede art. 47 din Constituția României. A solicitat obligarea pârâtei - Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor cu Handicap, la plata de daune morale, având în vedere că aceasta a răspuns solicitării sale după 150 de zile și nu în termenul legal de 30 de zile așa cum prevede legea, lăsând la aprecierea instanței cuantumul acestora.

c) Sentința și considerentele primei instanțe Prin sentința nr. 212/CA din 09 iunie 2010, Curtea de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal, a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul - C.I., în contradictoriu cu pârâții - Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulți și Guvernul României; a anulat decizia nr. 7572/2009 emisă de pârâtă, ca fiind nelegală; a obligat pârâta să soluționeze contestația formulată de reclamanta împotriva certificatului de încadrare în grad de handicap din 23 decembrie 2008, cu respectarea dispozițiilor art. 38 și urm. din Ordinul nr. 245/2005; a respins ca nefondat capătul de cerere privind plata daunelor morale; a admis excepția inadmisibilității acțiunii față de Guvernul României pentru lipsa procedurii prealabile; a respins acțiunea reclamantului; a respins excepția lipsei capacității juridice civile ca nefondată.

Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că excepția lipsei capacității juridice civile a Guvernului României este neîntemeiată și aceasta pentru că prin art. 31 din Constituția României este garantat dreptul persoanei de a avea acces la orice informație de interes public, chiar și când aceasta trebuie să emane de la autoritatea executivă. S-a apreciat că excepția plângerii prealabile este întemeiată, întrucât potrivit art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 înainte de a se adresa instanței de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său sau într-un interes legitim, printr-un act administrativ unilateral, trebuie să solicite autorității publice emitente, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia.

Procedura prealabilă administrativă este o procedură obligatorie, fiind o condiție de admisibilitate a acțiunii la instanța de contencios administrativ, iar lipsa acesteia conduce la respingerea cererii ca inadmisibilă. În speță, Curtea a constatat că reclamantul nu a îndeplinit cerințele art. 7 din lege. Cu privire la cererea împotriva Comisiei de Evaluare a Persoanelor cu Handicap Adulți, s-a considerat că prin confirmarea concluziilor din certificatul din 23 decembrie 2008 emis de Comisia de Evaluare a Persoanelor cu Handicap Adulți Constanța cu această mențiune, care reprezintă copia fidelă a motivării certificatului, pârâta nu a răspuns criticilor aduse de reclamant prin contestație, respectiv a neîncadrării în grad de handicap, în condițiile în care se menține diagnosticul care a determinat ca timp de 6 ani să fie încadrat în grad accentuat de handicap II, tip de handicap 1 (fizic), cod boală I63/G83,cu capacitate de muncă 30%.

Comisia, respingând contestația nu a răspuns de ce reclamantul nu se încadrează la Cap. 7, subcap. III, pct. 2 lit. b) din criteriile stabilite prin Ordinul nr. 762/2007. De asemenea Comisia nu a răspuns dacă reclamantul și-a redobândit capacitatea de muncă integral sau aceasta este diminuată, procentul de diminuare. Soluționarea contestației de această manieră, prin nemotivarea soluției de respingere, atrage nulitatea deciziei, fiind încălcate dispozițiile art. art. 39 alin. (5) lit. b) din Ordinul nr. 245/2005, nulitate ce nu poate fi acoperită prin concluziile inserate în întâmpinarea depusă în cursul procesului. Cu privire la solicitarea reclamantului de a fi obligată pârâta la plata daunelor morale se constată următoarele: Potrivit art. 998 C. civ.

„orice faptă a omului care cauzează altuia prejudiciu, obligă pe acela din a cărui greșeală s-a ocazionat, a-l repara.” Regulile de bază care guvernează răspunderea civilă sunt: principiul reparării integrale a prejudiciului și principiul reparării în natură a prejudiciului. În conformitate cu dispozițiile art. 18 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 în cazul soluționării cererii, instanța va hotărî și asupra despăgubirilor pentru daunele materiale și morale cauzate, dacă reclamantul a solicitat acest lucru. În literatura de specialitate, daunele morale sunt apreciate ca reprezentând o atingere adusă existenței fizice a persoanei, integrității corporale și sănătății, cinstei, demnității și onoarei, prestigiul profesional, sarcina probei revenindu-i, potrivit dispozițiilor art. 1169 C. civ., reclamantului.

Cu privire la stabilirea cuantumului daunelor morale acestea trebuie să aibă efecte compensatorii și spre deosebire de celelalte despăgubiri civile care presupun un suport probator, în privința daunelor morale nu se poate apela la probe materiale, judecătorul fiind singurul care, în raport de circumstanțele concrete ale speței, de consecințele suferite de partea vătămată va aprecia dacă se impune sau nu acordarea de compensații. Pe cale de consecință, cum reclamantul nu a făcut dovada potrivit celor arătate mai sus, Curtea a reținut că recunoașterea vătămării produse reprezintă în sine o reparație corespunzătoare pentru repararea și a oricărui prejudiciu moral ce ar fi fost suferit de reclamant motiv pentru care cererea a fost respinsă ca nefondată.

2. Instanța de recurs Împotriva sentinței pronunțată de Curtea de Apel Constanța a declarat recurs Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale - Autoritatea Națională pentru Persoanele cu Handicap - Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulți . a) Motivele de recurs În motivele de recurs s-a susținut că soluția instanței de fond este greșită deoarece decizia Comisiei Superioare de Evaluare a Persoanelor cu Handicap este motivată prin trimiterea la criteriile cuprinse în Ordinul Ministrului Muncii, Familiei și Egalității de Șanse și Ministrului Sănătății Publice nr. 762/1992/2007 privind criteriile medico-profesionale pe baza cărora se stabilește încadrarea în grad de handicap.

b) Analiza motivelor de recurs Înalta Curte, din analiza acțiunii, a motivelor de recurs, a probelor cauzei și a legislației aplicabile, reține: Obiectul acțiunii l-a constituit anularea deciziei nr. 7572 din 15 iunie 2009 emisă de Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor cu Handicap, cauza de nelegalitate invocată prin acțiune și reținută de instanța de fond fiind nemotivarea hotărârii comisiei. Motivul de recurs privind greșita anulare a deciziei nr. 7572/2009 a Comisiei Superioare de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulți este fondat, așa cum se va explica în continuare. Dreptul la o bună administrare reglementat de art. 41 din Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene include și obligația administrației de a-și motiva deciziile.

Acest drept face parte din categoria „Drepturile cetățenilor” și a fost instituit pentru a proteja persoanele de eventualul exces de putere al administrațiilor, pentru ca acestea să beneficieze de un tratament imparțial și echitabil din partea instituțiilor, organelor, oficiilor și agențiilor Uniunii, dar și al statelor membre ale Uniunii care aplică dreptul Uniunii. În cauza prezentă decizia nr. 7572/2009 a Comisiei Superioare de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulți este motivată prin trimiterea făcută la pct. C al deciziei, la criteriile medico-psiho-sociale, aprobate prin Ordinul nr. 762 din 31 august 2007 al Ministrului Muncii, Familiei și Egalității de Șanse și nr. 1992 din 19 noiembrie 2007 al Ministrului Sănătății Publice.

Încadrarea în grad de handicap se face în conformitate cu criteriile din Ordinul nr. 762/2007, în raport de afecțiunile înscrise în acest ordin. Ori, prin trimiterea la criteriile din ordin, autoritatea pârâtă a motivat actul, arătând că afecțiunile reclamantului prezintă complicația unei boli cardio-vasculare, care nu se încadrează în Ordinul nr. 762/2007. Din conținutul deciziei rezultă că s-a avut în vedere diagnosticul clinic AVC sechelat, hemipareză stg. Frusta, HTA st. III și în raport de acest diagnostic, necontestat de reclamant s-a apreciat că certificatul eliberat de comisia județeană respectă cerințele legii, motiv pentru care s-a respins contestația.

În speță, s-au avut în vedere la soluționarea contestației prevederile art. 30 și urm. din Ordinul nr. 245/2005, Comisia a respins contestația și a motivat soluția prin trimiterea la criteriile din Ordinul nr. 762/2007, precizând că afecțiunile reclamantului nu se încadrează în aceste criterii care dau dreptul la dobândirea unui grad de handicap. Mai trebuie precizat că motivarea nu presupune o detaliere excesivă a soluției, ci aceasta trebuie să reflecte cauza care a condus la respingerea cererii. În certificatul analizat Comisia a arătat că bilele reclamantului nu fac parte din categoria celor handicapante, ci prezintă complicația unei boli cardio-vasculare. c) Soluția instanței de recurs Având în vedere că prima instanță a soluționat în mod greșit cauza, reținând că decizia nu a fost motivată, că aceasta a constituit singura critică adusă deciziei nr. 7572/2009 prin acțiune, în temeiul considerentelor mai sus expuse, în baza art. 312 C. proc.

civ., recursul se va admite, se va modifica sentința primei instanțe și se va respinge acțiunea.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale - Autoritatea Națională pentru Persoanele cu Handicap - Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulți împotriva sentinței civile nr. 212/CA din 09 iunie 2010 a Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal. Modifică în parte sentința atacată, în sensul că respinge capetele de cerere privind anularea deciziei nr. 7572/2009 și obligarea pârâtei să soluționeze contestația formulată de reclamant. Menține celelalte dispoziții ale sentinței. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 04 martie 2011.