ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1308/2011

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1308/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

a) Cererea de chemare

în judecată

Prin acțiunea

înregistrată la Curtea de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și

fluvială, contencios administrativ și fiscal, reclamantul C.I. a solicitat în

contradictoriu cu Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor cu Handicap

pentru Adulți să fie obligată să răspundă contestației la certificatul de

încadrare în grad de handicap din 23 decembrie 2008 al Comisiei de Evaluare a Persoanelor

cu Handicap pentru Adulți a județului Constanța.

În motivarea cererii

reclamantul a arătat că răspunsul primit la contestația sa din 29 ianuarie 2009

privind încadrarea într-un grad de handicap, este incomplet, întrucât decizia

nr. 7572 din 15 iunie 2009 nu răspunde la solicitarea sa din contestație de a i

se stabili capacitatea de muncă.

b) Întâmpinare formulată

în cauză

Pârâta Comisia Superioară

de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulți, prin Autoritatea Națională

pentru Persoanele cu Handicap, la data de 26 iunie 2009 a depus la dosar întâmpinare,

solicitând respingerea acțiunii ca neîntemeiată, apreciind că este inoportună în

contextul în care reclamantul nu are acces la protecția specială prevăzută pentru

persoanele cu dizabilități, pentru sechelele după accidentul vascular cerebral,

respectiv hemipareza stângă frustă, parestezii la membrele de partea stângă -complicația

majoră a unei boli cardio-vasculare.

Susține pârâta că la data

de 15 iunie 2009, prin decizia pronunțată a soluționat contestația formulată de

reclamant, când, analizând întreaga documentație din dosarul care se afla în evidența

Comisiei de Evaluare a Persoanelor cu Handicap Adulți din subordinea Consiliului

Județean Constanța, a confirmat certificatul din 23 decembrie 2008 de neîncadrare

în grad de handicap a reclamantului, care s-a eliberat cu respectarea strictă a

criteriilor medico-psihosociale, aprobate prin Ordinul comun nr. 762 al Ministrului

Muncii, Familiei și Egalității de Șanse și nr. 1992 al Ministrului Sănătății Publice,

publicate în M. Of. nr. 885bis/27.12.2007.

Prin sentința civilă

nr. 319/CA din 02 septembrie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Constanța s-a constatat

că în raport de cererea dedusă judecății primul capăt din cerere a rămas fără obiect

întrucât pârâta a soluționat contestația formulată împotriva certificatului din

23 decembrie 2008 de neîncadrare în grad de handicap, iar în ceea ce privește capătul

II din cerere s-a apreciat incidența dispozițiilor din Legea nr. 544/2001 și cum

acest act normativ stabilește plenitudine de competență în favoarea tribunalului,

indiferent de calitatea autorității sau instituției publice s-a declinat cauza spre

competentă soluționare la Tribunalul Constanța, secția contencios administrativ.

La Tribunalul Constanța

cauza a fost înregistrată sub nr. 791/36 din 02 octombrie 2009.

Prin sentința civilă

nr. 972 din 30 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul Constanța, s-a admis excepția

necompetenței materiale a instanței, s-a declinat cauza în favoarea Curții de Apel

Constanța, s-a constatat ivit conflictul negativ de competență și s-a dispus înaintarea

dosarului la Înalta Curte de Casație și Justiție București, în vederea soluționării

acestuia.

Prin decizia civilă

nr. 1424 din 11 martie 2010, Înalta Curte de Casație și Justiție București a stabilit

competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Constanța motivat

de faptul că cererea principală vizează procedura de încadrare în grad de handicap.

În cursul soluționării

cauzei, reclamantul a completat acțiunea în sensul că a solicitat:

- obligarea comisiei superioare

de evaluare a persoanelor cu handicap pentru adulți să răspundă la contestația formulată

împotriva certificatului de încadrare în grad de handicap din 23 decembrie 2008;

- obligarea comisiei să-i

elibereze certificatul de încadrare în grad de handicap pentru afecțiunile de care

suferă conform actelor medicale depuse și nu pe baza unei reclamații a fostei soții,

considerând că se încadrează în criteriile Ordinului nr. 762/2007 al Ministrului

Muncii, Familiei și Egalității de Șanse și Ordinului nr. 1992/2007 al Ministrului

Sănătății Publice.

A solicitat, de asemenea,

ca certificatul de încadrare în grad de handicap să cuprindă obligatoriu evaluarea

procentuală a capacității de muncă.

Reclamantul a menținut

capătul de cerere privind chemare în judecată a pârâtului Guvernul României ca reprezentant

al Statului Român, pentru a-i preciza măsurile de protecție socială luate în vederea

asigurării unui nivel de trai decent așa cum prevede art. 47 din Constituția României.

A solicitat obligarea

pârâtei - Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor cu Handicap, la plata de

daune morale, având în vedere că aceasta a răspuns solicitării sale după 150 de

zile și nu în termenul legal de 30 de zile așa cum prevede legea, lăsând la aprecierea

instanței cuantumul acestora.

c) Sentința și considerentele

primei instanțe

Prin sentința nr. 212/CA

din 09 iunie 2010, Curtea de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială,

contencios administrativ și fiscal, a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul

- C.I., în contradictoriu cu pârâții - Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor

cu Handicap pentru Adulți și Guvernul României; a anulat decizia nr. 7572/2009 emisă

de pârâtă, ca fiind nelegală; a obligat pârâta să soluționeze contestația formulată

de reclamanta împotriva certificatului de încadrare în grad de handicap din 23 decembrie

2008, cu respectarea dispozițiilor art. 38 și urm. din Ordinul nr. 245/2005; a respins

ca nefondat capătul de cerere privind plata daunelor morale; a admis excepția inadmisibilității

acțiunii față de Guvernul României pentru lipsa procedurii prealabile; a respins

acțiunea reclamantului; a respins excepția lipsei capacității juridice civile ca

nefondată.

Pentru a pronunța această

sentință, prima instanță a reținut că excepția lipsei capacității juridice civile

a Guvernului

României este neîntemeiată și aceasta pentru că prin art. 31 din Constituția României

este garantat dreptul persoanei de a avea acces la orice informație de interes public,

chiar și când aceasta trebuie să emane de la autoritatea executivă.

S-a apreciat că excepția

plângerii prealabile este întemeiată, întrucât potrivit art. 7 alin. (1) din Legea

nr. 554/2004 înainte de a se adresa instanței de contencios administrativ competente,

persoana care se consideră vătămată într-un drept al său sau într-un interes legitim,

printr-un act administrativ unilateral, trebuie să solicite autorității publice

emitente, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în

tot sau în parte, a acestuia.

Procedura prealabilă administrativă

este o procedură obligatorie, fiind o condiție de admisibilitate a acțiunii la instanța

de contencios administrativ, iar lipsa acesteia conduce la respingerea cererii ca

inadmisibilă. În speță, Curtea a constatat că reclamantul nu a îndeplinit cerințele

art. 7 din lege.

Cu privire la cererea

împotriva Comisiei de Evaluare a Persoanelor cu Handicap Adulți, s-a considerat

că prin confirmarea concluziilor din certificatul din 23 decembrie 2008 emis de

Comisia de Evaluare a Persoanelor cu Handicap Adulți Constanța cu această mențiune,

care reprezintă copia fidelă a motivării certificatului, pârâta nu a răspuns criticilor

aduse de reclamant prin contestație, respectiv a neîncadrării în grad de handicap,

în condițiile în care se menține diagnosticul care a determinat ca timp de 6 ani

să fie încadrat în grad accentuat de handicap II, tip de handicap 1 (fizic), cod

boală I63/G83,cu capacitate de muncă 30%.

Comisia, respingând contestația

nu a răspuns de ce reclamantul nu se încadrează la Cap. 7, subcap. III, pct. 2

lit. b) din criteriile stabilite prin Ordinul nr. 762/2007.

De asemenea Comisia nu

a răspuns dacă reclamantul și-a redobândit capacitatea de muncă integral sau aceasta

este diminuată, procentul de diminuare.

Soluționarea contestației

de această manieră, prin nemotivarea soluției de respingere, atrage nulitatea deciziei,

fiind încălcate dispozițiile art. art. 39 alin. (5) lit. b) din Ordinul nr. 245/2005,

nulitate ce nu poate fi acoperită prin concluziile inserate în întâmpinarea depusă

în cursul procesului.

Cu

privire la solicitarea

reclamantului de a fi obligată pârâta la plata daunelor morale se constată următoarele:

Potrivit art. 998 C. civ.

„orice faptă a omului care cauzează altuia prejudiciu, obligă pe acela din a cărui

greșeală s-a ocazionat, a-l repara.”

Regulile de bază care

guvernează răspunderea civilă sunt: principiul reparării integrale a prejudiciului

și principiul reparării în natură a prejudiciului.

În conformitate cu dispozițiile

art. 18 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 în cazul soluționării cererii, instanța

va hotărî și asupra despăgubirilor pentru daunele materiale și morale cauzate, dacă

reclamantul a solicitat acest lucru.

În literatura de specialitate,

daunele morale sunt apreciate ca reprezentând o atingere adusă existenței fizice

a persoanei, integrității corporale și sănătății, cinstei, demnității și onoarei,

prestigiul profesional, sarcina probei revenindu-i, potrivit dispozițiilor art.

1169 C. civ., reclamantului.

Cu privire la stabilirea

cuantumului daunelor morale acestea trebuie să aibă efecte compensatorii și spre

deosebire de celelalte despăgubiri civile care presupun un suport probator, în privința

daunelor morale nu se poate apela la probe materiale, judecătorul fiind singurul

care, în raport de circumstanțele concrete ale speței, de consecințele suferite

de partea vătămată va aprecia dacă se impune sau nu acordarea de compensații.

Pe cale de consecință,

cum reclamantul nu a făcut dovada potrivit celor arătate mai sus, Curtea a reținut

că recunoașterea vătămării produse reprezintă în sine o reparație corespunzătoare

pentru repararea și a oricărui prejudiciu moral ce ar fi fost suferit de reclamant

motiv pentru care cererea a fost respinsă ca nefondată.

Împotriva sentinței pronunțată

de Curtea de Apel Constanța a declarat recurs Ministerul Muncii, Familiei și Protecției

Sociale - Autoritatea Națională pentru Persoanele cu Handicap - Comisia Superioară

de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulți .

a) Motivele de recurs

În motivele de recurs

s-a susținut că soluția instanței de fond este greșită deoarece decizia Comisiei

Superioare de Evaluare a Persoanelor cu Handicap este motivată prin trimiterea la

criteriile cuprinse în Ordinul Ministrului Muncii, Familiei și Egalității de Șanse

și Ministrului Sănătății Publice nr. 762/1992/2007 privind criteriile medico-profesionale

pe baza cărora se stabilește încadrarea în grad de handicap.

b) Analiza motivelor de

recurs

Înalta Curte, din analiza

acțiunii, a motivelor de recurs, a probelor cauzei și a legislației aplicabile,

reține:

Obiectul acțiunii l-a

constituit anularea deciziei nr. 7572 din 15 iunie 2009 emisă de Comisia Superioară

de Evaluare a Persoanelor cu Handicap, cauza de nelegalitate invocată prin acțiune

și reținută de instanța de fond fiind nemotivarea hotărârii comisiei.

Motivul de recurs privind

greșita anulare a deciziei nr. 7572/2009 a Comisiei Superioare de Evaluare a Persoanelor

cu Handicap pentru Adulți este fondat, așa cum se va explica în continuare.

Dreptul la o bună administrare

reglementat de art. 41 din Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene include

și obligația administrației de a-și motiva deciziile.

Acest drept face parte

din categoria „Drepturile cetățenilor” și a fost instituit pentru a proteja persoanele

de eventualul exces de putere al administrațiilor, pentru ca acestea să beneficieze

de un tratament imparțial și echitabil din partea instituțiilor, organelor, oficiilor

și agențiilor Uniunii, dar și al statelor membre ale Uniunii care aplică dreptul

Uniunii.

În cauza prezentă decizia

nr. 7572/2009 a Comisiei Superioare de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru

Adulți este motivată prin trimiterea făcută la pct. C al deciziei, la criteriile

medico-psiho-sociale, aprobate prin Ordinul nr. 762 din 31 august 2007 al Ministrului

Muncii, Familiei și Egalității de Șanse și nr. 1992 din 19 noiembrie 2007 al Ministrului

Sănătății Publice.

Încadrarea în grad de

handicap se face în conformitate cu criteriile din Ordinul nr. 762/2007, în raport

de afecțiunile înscrise în acest ordin.

Ori, prin trimiterea la

criteriile din ordin, autoritatea pârâtă a motivat actul, arătând că afecțiunile

reclamantului prezintă complicația unei boli cardio-vasculare, care nu se încadrează

în Ordinul nr. 762/2007.

Din conținutul deciziei

rezultă că s-a avut în vedere diagnosticul clinic AVC sechelat, hemipareză stg.

Frusta, HTA st. III și în raport de acest diagnostic, necontestat de reclamant s-a

apreciat că certificatul eliberat de comisia județeană respectă cerințele legii,

motiv pentru care s-a respins contestația.

În speță, s-au avut în

vedere la soluționarea contestației prevederile art. 30 și urm. din Ordinul nr.

245/2005, Comisia a respins contestația și a motivat soluția prin trimiterea la

criteriile din Ordinul nr. 762/2007, precizând că afecțiunile reclamantului nu se

încadrează în aceste criterii care dau dreptul la dobândirea unui grad de handicap.

Mai trebuie precizat că

motivarea nu presupune o detaliere excesivă a soluției, ci aceasta trebuie să reflecte

cauza care a condus la respingerea cererii.

În certificatul analizat

Comisia a arătat că bilele reclamantului nu fac parte din categoria celor handicapante,

ci prezintă complicația unei boli cardio-vasculare.

c) Soluția instanței de

recurs

Având în vedere că prima

instanță a soluționat în mod greșit cauza, reținând că decizia nu a fost motivată,

că aceasta a constituit singura critică adusă deciziei nr. 7572/2009 prin acțiune,

în temeiul considerentelor mai sus expuse, în baza art. 312 C. proc. civ., recursul

se va admite, se va modifica sentința primei instanțe și se va respinge acțiunea.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat

de Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale -

Autoritatea Națională

pentru Persoanele cu Handicap

- Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor cu Handicap

pentru Adulți împotriva sentinței civile nr. 212/CA din 09 iunie 2010 a Curții de

Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ

și fiscal.

Modifică în parte sentința

atacată, în sensul că respinge capetele de cerere privind anularea deciziei nr.

7572/2009 și obligarea pârâtei să soluționeze contestația formulată de reclamant.

Menține celelalte dispoziții

ale sentinței.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință

publică, astăzi 04 martie 2011.