ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 916/2008

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 707/CA din 11 octombrie

2007, Curtea de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, contencios

administrativ și fiscal, a admis contestația formulată de M.A., în contradictoriu

cu pârâtele Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor cu Handicap Pentru Adulți

și Comisia de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulți de pe lângă Consiliul

Județean Constanța, a anulat decizia din 26 februarie 2007 emisă de Comisia

Superioară de Evaluare a Persoanelor cu Handicap Pentru Adulți din cadrul Ministerului

Muncii, Solidarității Sociale și Familiei și certificatul din 11 ianuarie 2007 emis

de Comisia de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulți și a obligat pârâtele

la plata drepturilor legale conform Legii nr. 519/2002 și nr. 343/2007.

Pentru a hotărî astfel,

instanța de fond a reținut că în anul 1978 contestatorul a fost victima unui grav

accident de muncă, în urma căruia acesta suferit multiple fracturi dar și un traumatism

cranian care în timp a dus la afectarea vorbirii și la o hemipareză dr. spastică

fiind încadrat la gradul II de invaliditate.

Gradul de invaliditate

a fost menținut prin deciziile emise anual până în anul 2007 când prin decizia atacată

s-a stabilit că reclamantul nu mai prezintă nici un handicap, nemaiîncadrându-se

în criteriile Ordinului nr. 726/2002 al ministrului sănătății și familiei.

Instanța a constatat că

potrivit actelor medicale depuse la dosar, afecțiunea contestatorului se încadrează

în criteriile ordinului mai sus menționat, rezultând cauza accidentului vascular

care a dus la dobândirea gradului II de handicap și anume traumatismul cranian suferit

în anul 1979, confirmat de actele medicale precum și de certificatele de stabilire

a gradului de handicap.

A concluzionat instanța

de fond că actele contestate sunt nelegale și că în temeiul art. 18 alin. (3) din

Legea nr. 554/2004 coroborat cu art. 84 și art. 6 lit. h) din Legea nr. 448/2006

se impune anularea lor.

Împotriva acestei sentințe

a declarat recurs pârâta Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor cu Handicap

pentru Adulți prin Autoritatea Națională pentru Persoanele cu Handicap.

Invocând dispozițiile

art. 304 C. proc. civ., recurenta a arătat că actele medicale, istoricul medical

al intimatului-reclamant au fost greșit interpretate de prima instanță, în realitate

neexistând o legătură directă sau deductibilă de cauzalitate între accidentul de

muncă din anul 1978 soldat cu un politraumatism și accidentul vascular cerebral

hemoragic din anul 2000. În opinia recurentei acest din urma episod medical nu s-a

petrecut anterior calității de asigurat, fiind vorba de o boală contractată în timpul

activității profesionale ceea ce exclude aplicarea criteriului medical prevăzut

la Capitolul II pct. 1 lit. b) din Ordinul nr. 762/2002.

Prin întâmpinarea formulată

în cauză intimatul a invocat excepția lipsei calității procesuale active a Autorității

Naționale pentru Persoanele cu Handicap (care nu a fost parte în proces) și excepția

nulității recursului întrucât aceasta nu a motivat în drept, neindicându-se motivele

de nelegalitate pentru care se solicită modificarea/casarea hotărârii pronunțate

de Curtea de Apel Constanța. Pe fond, intimatul a precizat că soluția este corectă

și susținută de Ordinul nr. 762/2002 care nu a fost abrogat.

În conformitate cu dispozițiile

art. 137 C. proc. civ., verificând excepțiile mai înainte arătate, Înalta Curte

de Casație și Justiție reține că acestea nu sunt întemeiate și vor fi respinse.

Calea de atac a fost exercitată

de Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulți prin Autoritatea

Națională pentru Persoanele cu Handicap, în virtutea art. 8 alin. (2) din Legea

nr. 448/2006 privind protecția și promovarea drepturilor persoanelor cu handicap

și a art. 33 din Anexa I la Regulamentul aprobat prin Ordinul nr. 245 din 14

septembrie 2005 emis de președintele Autorității Naționale pentru Persoanele cu

Handicap.

În privința neindicării

motivului de nelegalitate, într-adevăr recurenta nu a precizat clar motivul pentru

care a promovat calea de atac, neindicând în concret textul legal apreciat ca fiind

aplicabil, însă în speță este operabil art. 304

1

C. proc. civ. în virtutea

căruia instanța de recurs este datoare a analiza cauza sub toate aspectele.

Din modul în care a fost

expusă critica adusă sentinței, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că

aceasta se circumscrie motivului de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C.

proc. civ. prin prisma căruia se va examina pricina.

Se va respinge, așadar,

ca neîntemeiată și excepția nulității recursului invocată de intimat.

În acest context, examinând

cauza în raport de probatoriul existent și de normele legale incidente, Înalta Curte

de Casație și Justiție reține că recursul este nefondat.

Judecătorul fondului a

stabilit în mod just situația de fapt rezultată din actele medicale ce-l privesc

pe reclamant și a făcut o corectă interpretare și aplicare a pct. 6 din Criteriile

medico- psihosociale pe baza cărora se stabilește încadrarea în grad de handicap

pentru adulți și se aplică măsurile de protecție specială, aprobate prin Ordinul

nr. 726 emis la 1 octombrie 2002 de Ministrul Sănătății și Familiei – în vigoare

și la acest moment.

Succesiv, până în anul

2007 când s-a emis certificatul de încadrare în grad de handicap din 11

ianuarie 2007, în baza acelorași criterii menționate mai înainte, Comisia de

Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulți Constanța a decis că afecțiunile

lui M.A. se încadrează în cod handicap 6 – gradul II de handicap – față de diagnosticul

clinic hemipareză dr. spastică sechele hematom intraparenchimatos emisfer stg.,

deficiență globală accentuată, fiind încadrat în gradul II de invaliditate.

Din actele medicale a

rezultat fără dubiu că deficiența neurologică a reclamantului s-a datorat accidentului

vascular cerebral (A.V.C.) suferit în anul 1985 și nu în anul 2000 cum greșit reține

recurenta, demonstrând astfel legătura de cauzalitate despre inexistența căreia

se amintește prin cererea de recurs și cu care se justifică emiterea celor două

acte administrative contestate de intimatul-reclamant în fața instanței de contencios

administrativ.

În temeiul art. 1 și

art. 18 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 modificată s-a constatat nelegalitatea

măsurii de neîncadrare a reclamantului în grad de handicap (și stabilirea codului

boală I 63/G 83 pentru afecțiunile menționate deja) și au fost anulate actele administrative

în discuție, cu obligarea în temeiul art. 18 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 a

autorităților emitente la plata drepturilor conferite de Legea nr. 519/2002 pentru

aprobarea O.U.G. nr. 102/1999 și de Legea nr. 448/2006.

Pentru cele expuse, în

baza art. 312 C. proc. civ. cu referire la art. 20 din Legea nr. 554/2004 modificată

recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulți prin Autoritatea

Națională pentru Persoanele cu Handicap, împotriva sentinței civile nr. 707/CA din

11 octombrie 2007 a Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială,

contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 6 martie 2008.