ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2986/2008

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel Alba-Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, reclamantul A.V., prin curator A.M.

a solicitat în contradictoriu cu pârâtele Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulți și Comisia de Expertiză Medicală a Persoanelor cu Handicap pentru Adulți Alba anularea Deciziei de încadrare în grad de handicap nr. 9125 din 9 octombrie 2007 prin care s-a respins contestația reclamantului împotriva certificatului de încadrare în grad de handicap din 04 septembrie 2007 și recunoașterea dreptului de încadrare în grad grav de handicap, ce necesită îngrijire permanentă din partea unui asistent personal; În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că s-a adresat Comisiei de Expertiză Alba pentru obținerea unui certificat de încadrare în grad de handicap, dar a primit un răspuns negativ, deși diagnosticul său este asimilabil gradului grav de handicap, conform Ordinului M.S.F.

nr. 726/2002, titlul 2, art. 1 alin. b. A mai susținut că argumentația invocată de intimate în sensul că suferă de boală, nu handicap, este incorectă, față de afecțiunea handicapantă pe care o are și data ivirii acesteia. Prin sentința nr. 13/F/CA din 11 februarie 2008, Curtea de Apel Alba Iulia a admis acțiunea formulată de reclamantul A.V., prin curator A.M., a anulat Decizia de încadrare în grad de handicap nr. 9125 din 09 octombrie 2007 emisă de Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulți, precum și Certificatul de încadrare în grad de handicap din 04 septembrie 2007 emis de Comisia de Expertiză Medicală a Persoanelor cu Handicap pentru Adulți Alba. Totodată a dispus încadrarea reclamantului în grad de handicap grav conform Ordinului nr. 762/1992 din 19 noiembrie 2007 al M.M.F.E.S.

și M.S.P. pentru aprobarea criteriilor medico-psihosociale pe baza cărora se stabilește încadrarea în grad de handicap cap.7, pct. III subpunct 2 afecțiuni neurologice - lit. b din Anexa la Ordin.

Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că reclamantul, în vârstă de 55 de ani este încadrat în gradul I de invaliditate și beneficiază de pensie de invaliditate de gradul I și indemnizație de însoțitor conform art. 61 din Legea nr. 19/2000, potrivit Deciziei asupra capacității de muncă nr. 93/2007, cu data ivirii invalidității - 07 iulie 1999. A mai reținut instanța că ultima încadrare într-o categorie de persoane cu handicap a avut loc prin certificatul din 8 octombrie 2002, cu valabilitate până în aprilie 2003, iar după intrarea în vigoare a Legii 448/2006 a solicitat din nou încadrarea în grad de handicap, iar prin certificatul de handicap din 04 septembrie 2007, Comisia de Expertiză Medicală a Persoanelor cu Handicap pentru Adulți Alba i-a respins cererea cu motivarea că diagnosticul reclamantului de „hemipareză stângă spastică accentuată sechelară post AVC.

Tulburare organică de personalitate cu elemente deteriorative și tulburări comportamentale, fond vascular" reprezintă „boală" nu „handicap". Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulți a menținut această soluție, argumentând că boala reclamantului a survenit în timpul activități salariale și nu anterior calității de asigurat în sistemul asigurărilor sociale de stat, astfel încât nu se încadrează în Criteriile aprobate din Ordinul M.S.F. nr. 726/2002. Analizând textele legale invocate, instanța de fond a constatat că reclamantul a fost încadrat în Ordinul nr. 726/2002 la Cap. II pct. 1, secțiunea afecțiuni neurologice - accidente vasculare cerebrale - deficiență gravă.

A constatat, de asemenea, că prin Ordinul comun nr. 762/1992 din 27 decembrie 2007 al M.M.F.S. și M.S.P. s-a abrogat Ordinul nr. 726/2002 și s-au stabilit criteriile medico-psihosociale pe baza cărora se stabilește încadrarea în grad de handicap, iar pentru genul de afecțiuni de care suferă reclamantul, acordarea gradului de handicap nu mai este condiționată de data la care a survenit afecțiunea. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulți, prin Autoritatea Națională a Persoanelor cu Handicap, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, fără a invoca vreunul dintre motivele prevăzute de art. 304 punctele 1-9 C. proc.

civ. Prin criticile aduse sentinței atacate se susțin, în esență, următoarele: -Instanța de fond nu a ținut cont de argumentele prezentate de autoritățile pârâte, interpretând eronat dispozițiile Ordinului nr. 726/2002 al M.S.F. și ignorând dispozițiile care instituiau condițiile pe care solicitanții trebuiau să le îndeplinească pentru încadrarea în grad de handicap; -În mod greșit a apreciat prima instanță că reclamantul este îndreptățit la acordarea gradului de handicap grav, în lumina noilor reglementări prevăzute în Ordinul comun 762/1992/2007 al M.M.F.S. și M.S.P., în realitate reclamantul neîncadrându-se nici în aceste criterii accidentul său vascular având alte cauze decât cele expres prevăzute în actul normativ menționat.

Recursul este nefondat. Examinând sentința atacată în raport cu actele și lucrările dosarului, cu criticile formulate de recurentă, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 304 C. proc. civ., Curtea constată că recursul nu este întemeiat, după cum se va arăta în continuare. La data de 7 iulie 1999, în urma survenirii unui accident vascular cerebral, reclamantului i s-a stabilit diagnosticul de „Hemipareză stg. spastică accentuată sechelară post AVC ischemic", situație constată prin certificatul din 5 august 1999 de încadrare într-o categorie de persoană cu handicap care necesită protecție specială, emis de D.M.P.S. Județul Alba - Cabinetul de Expertiză Medicală și Recuperare a Capacității de Muncă.

Prin același certificat, s-a concluzionat că reclamantul și-a pierdut în totalitate capacitatea de muncă, având nevoie de îngrijire și supraveghere din partea altei persoane, fiind încadrat la gradul I de invaliditate. În această situație reclamantul a fost pensionat pe caz de boală, înainte de a împlini vârsta standard de pensionare prevăzută de Legea nr. 19/2000. La momentul încadrării inițiale a reclamatului în grad de handicap erau în vigoare dispozițiile O.U.G.

nr. 102/1999 privind protecția specială și încadrarea în muncă a persoanelor cu handicap, care la art. 1 definea noțiunea de „persoane cu handicap" ca fiind „acele persoane care au un dezavantaj datorat unor deficiențe fizice, senzoriale, psihice sau mentale, care le împiedică sau le limitează accesul normal și în condiții de egalitate la viața socială, potrivit vârstei, sexului, factorilor sociali, materiali și culturali, necesitând măsuri de protecție specială în vederea integrării lor sociale". Prin același articol, la alin. (3) se specifica faptul că „măsurile de protecție specială se aplică pe baza încadrării în categorii de persoane cu handicap, în raport de gradul de handicap stabilit în urma evaluării efectuate de către comisiile de expertiză medicală a persoanelor cu handicap, potrivit criteriilor prevăzute de normele metodologice de aplicare a prezentei ordonanțe, aprobate prin hotărâre a Guvernului". Până la aprobarea și modificarea acestei ordonanțe prin Legea nr. 519/2002, normele metodologice nu fuseseră elaborate.

Prin legea menționată anterior, s-a completat art. 19 din O.U.G. nr. 102/1999 cu alin. 3, prevăzându-se posibilitatea pentru persoanele cu handicap grav care au și calitatea de pensionari de invaliditate gradul I să opteze între indemnizația pentru însoțitor, prevăzută de art. 61 din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale și un asistent personal, în temeiul dispozițiilor ordonanței. În anul 2002, după intrarea în vigoare a Legii nr. 519/2002, reclamantului i s-a emis un nou certificat din 8 octombrie 2002 de către Comisia de Expertiză Medicală a Persoanelor cu Handicap prin care s-a constatat același diagnostic, menținându-se încadrarea în grad de handicap, constatându-se existența unei deficiențe funcționale accentuate, certificatul având valabilitate până în luna aprilie 2003. Prin Ordinul M.S.F.

nr. 726/2002 emis în aplicarea O.U.G. nr. 102/1999, astfel cum a fost aprobată cu modificări prin Legea nr. 519/2002, s-au prevăzut criteriile medico-sociale în baza cărora se stabilește încadrarea în gradul de handicap pentru adulți și se aplică măsurile de protecție specială a acestora. Prin Legea nr. 448/2006 privind protecția și promovarea drepturilor persoanelor cu handicap s-a abrogat O.U.G. nr. 109/2002, reglementându-se noul cadru și procedura de acordare a protecției speciale, în acord cu prevederile Cartei sociale europene revizuite, ratificată prin Legea nr. 74/1999 precum și cu celelalte acte interne și internaționale în materie, la care România este parte.

Noua lege definește noțiunea de „persoane cu handicap " ca fiind „acele persoane cărora, datorită unor afecțiuni fizice, mentale sau senzoriale, le lipsesc abilitățile de a desfășura în mod normal activități cotidiene, necesitând măsuri de protecție în sprijinul recuperării, integrării și incluziunii sociale ", criteriile de stabilire a gradului de handicap fiind cele prevăzute de Ordinul M.S.F. nr. 726/2002. Din titlul Ordinului M.S.F. mai susmenționat, rezultă că toate prevederile acestuia trebuie interpretate și aplicate prin raportare și cu respectarea dispozițiilor actelor normative cu forță juridică superioare în temeiul cărora a fost emis. În concluzie, Ordinul M.S.F.

menționat nu are decât rolul de a indica criteriile de stabilire a gradului de handicap și indicarea afecțiunilor considerate handicapante din punct de vedere medical, neconținând norme privind procedura propriu-zisă de acordare a protecției speciale și, prin urmare, neputând aduce modificări sau limitări în sensul excluderii unor categorii de persoane de la încadrarea în grad de handicap și, implicit de la acordarea beneficiilor legii speciale (O.U.G. nr. 102/1999, respectiv Legea nr. 448/2006) pentru alte criterii decât cele medico-sociale (de exemplu data ivirii handicapului sau calitatea de asigurat). Această interpretare reflectă intenția legiuitorului, care definind noțiunea de „persoană handicapată" nu instituie nici un criteriu de distingere, făcând trimitere doar la criteriile medicale în baza cărora se stabilește gradul de handicap (ușor, mediu, accentuat sau grav).

După apariția Legii nr. 448/2006, reclamantul s-a adresat Comisiei de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulți Alba, solicitând eliberarea unui certificat de încadrare în grad grav de handicap cu acordarea unui asistent personal, depunând toate actele medicale actualizate, astfel cum acestea erau prevăzute în lege. Prin certificatul din 04 septembrie 2007 Comisia de evaluare a respins cererea reclamantului pentru două motive și anume: -afecțiunea reclamantului reprezintă o boală nu un handicap; -reclamantul nu se încadrează în criteriile medicale aprobate prin Ordinul M.S.F. nr. 726/2002. Prin Decizia de încadrare în grad de handicap nr. 9125 din 09 octombrie 2007 emisă în soluționarea contestației formulată de A.V.

împotriva certificatului menționat, Comisia Superioară de evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulți, a menținut concluziile certificatului din 04 septembrie 2007, pentru aceleași două motive reținute și în certificat, deși la rubrica „Diagnostic clinic" menționează „hemipareză stg. Spastică accentuată sechelară, AVC HTA gr.III. Tulburare organică de personalitate cu elemente deteriorative". Aceste două acte, contestate de reclamant în instanță, sunt emise atât cu încălcarea dispozițiilor legale aplicabile speței și redate anterior, dar și cu ignorarea situației concrete de fapt, dovedită cu înscrisurile depuse la dosar, aspect reținut, în mod corect de către instanța de fond.

Astfel, în primul rând Înalta Curte, constată că din actele medicale depuse la dosar (certificate medicale, bilete de ieșire din spital, etc), rezultă cu certitudine că, până în prezent, starea de sănătate a reclamantului s-a deteriorat, fiind diagnosticat în anul 2007 și cu „tulburare organică de personalitate în elemente deteriorative și tulburări comportamentale - fond vascular". Această situație a fost confirmată oficial, prin Decizia asupra capacității de muncă nr. 93 din 29 ianuarie 2007 emisă de Cabinetul de expertiză medicală și recuperare a capacității de muncă Alba, în cuprinsul căreia s-a stabilit că reclamantul, față de diagnosticul clinic și funcțional indicat are capacitatea de muncă pierdută total, necesitând însoțitor permanent și încadrându-se în gradul I de invaliditate.

În aceste condiții, cele două acte emise de autoritățile pârâte reflectă o interpretare eronată și nepermis de restrictivă a dispozițiilor O.M.S.F. nr. 726/2002, prin raportare la Legea nr. 448/2006, în vigoare la data depunerii cererii la comisie, precum și la momentul învestirii instanței de judecată. Din conținutul certificatului și deciziei atacate, rezultă că autoritățile pârâte au considerat că reclamantul nu are calitatea de persoană cu handicap, afecțiunile acestuia încadrându-se la „boală", fără a se specifica și codul acestei boli și, prin urmare considerându-se că petentul nu se încadrează în nici un grad de handicap, rubricile referitoare la necesitatea acordării protecției speciale sau capacitatea de muncă rămânând necompletate.

Singurul aspect reținut de Comisia de evaluare a fost cel referitor la faptul că reclamantul beneficiază de pensie de invaliditate. Motivarea succintă și oarecum contradictorie a respingerii cererii, făcută de autoritățile pârâte prin actele emise, a fost completată într-o oarecare măsură prin apărările făcute în întâmpinarea depusă în fața instanței de fond, apărări reluate sub forma motivelor de recurs analizate prin prezenta hotărâre. Potrivit criteriilor stabilite de Ordinul M.S.F. nr. 726/2002, afecțiunea reclamantului exprimată prin diagnosticul clinic stabilit în urma expertizării medicale și reținut în Decizia de încadrare în grad de handicap nr. 9125 din 09 octombrie 2007 emisă de Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulți, se încadrează la Capitolul II, punctul 1 - Afecțiuni neurologice - alin. 1 - accidente vasculare cerebrale, lit. b) - deficiență gravă, fiind asimilată gradului grav de handicap.

Argumentul autorităților pârâte în sensul că handicapul reclamantului (recunoscându-se deci că acesta suferă de o afecțiunea handicapantă) are la origine o boală - hipertensiune arterială - care a provocat accidentul vascular cerebral și prin urmare nu este persoană cu handicap, nu este legal, având în vedere că ordinul menționat nu condiționează încadrarea în grad de handicap pentru adulți, de modul în care persoana a ajuns să sufere de o astfel de afecțiune.

Pe de altă parte, Capitolul II din ordin se intitulează „Persoane cu afecțiuni handicapante, indiferent de vârstă, de statut și de data dobândirii handicapului", context în care, prevederea din acest capitol „pentru categoriile prevăzute la lit. a) și b), certificatele de încadrarea într-o categorie de persoană cu handicap se vor emite numai pentru accidentele vasculare cerebrale cu deficit motor, apărute anterior calității de asigurat în sistemul asigurărilor de stat, dar nu mai târziu de vârsta standard de pensionare" trebuie interpretată în sensul că dispozițiile acestui capitol se aplică și persoanelor adulte care până la angajarea în muncă și plata contribuțiilor sociale au dobândit o astfel de afecțiune handicapantă, deci, cu atât mai mult se încadrează în criterii o persoană care avea calitatea de asigurat, cum era și reclamantul.

Cealaltă limitare, legată de vârsta standard de pensionare este prevăzută în acord cu dispozițiile pct. 10 din capitolul „precizări" din Ordin, reclamantul neîncadrându-se în această ipoteză. Prin urmare, această susținere a recurentei-pârâte, reiterată prin motivele de recurs, nu este întemeiată, fiind incident principiul de drept potrivit căruia un act juridic trebuie interpretat în sensul producerii de efecte juridice și nu în sensul neaplicării lui. Pe de altă parte, faptul că reclamantul beneficiază de pensie de invaliditate nu constituie un criteriu de excludere a dreptului de a beneficia de încadrarea în gradul corespunzător de handicap, astfel cum sugerează recurenta-pârâtă. Dimpotrivă, astfel cum s-a menționat anterior, dispozițiile Ordinului M.S.F.

nr. 726/2002 sunt date în aplicarea și executarea actelor normative privind acordarea protecției sociale, trebuind corelate și cu prevederile Legii nr. 19/2000, care stabilește criteriile de acordare a pensiei de invaliditate. Astfel, în situația reclamantului, faptul că acestuia i se constatase încadrarea în gradul I de invaliditate, cu pierderea totală a capacității de muncă, nefiind deplasabil și având nevoie de însoțitor, era un argument în plus, pentru a i se recunoaște calitatea de persoană cu handicap, pentru a putea beneficia de drepturile prevăzute de Legea nr. 448/2006.

Înalta Curte constată și faptul că solicitarea intimatului-reclamant, față de agravarea în timp a afecțiunilor de care suferă, îndeplinește condițiile prevăzute de Legea nr. 448/2006, republicată, pentru acordarea protecției sociale, în conformitate cu dispozițiile art. 42 alin. (2) unde se specifică: „persoanele cu handicap grav au și calitatea de pensionari de invaliditate gradul I pot opta pentru indemnizația de însoțitor prevăzută la art. 61 din Legea nr. 19/2000, sau pentru asistentul personal". Având în vedere faptul că pe parcursul judecării cauzei, Ordinul M.S.F. nr. 726/2002, în baza căruia s-au emis actele contestate, a fost abrogat prin Ordinul comun nr. 762/1992/2007 al M.M.F.S. și M.S.P., în mod corect instanța de fond a procedat la aplicarea imediată a acestuia, constatând că reclamantul se încadrează la Cap. 7, pct. III, subpunct 2 - afecțiuni neurologice -lit.

b din anexa la Ordin și obligând astfel autoritățile pârâte să elibereze certificatul doveditor în conformitate cu încadrarea stabilită de instanță. Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat, menținându-se dispozițiile sentinței atacate, ca fiind temeinice și legale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulți, prin Autoritatea Națională a Persoanelor cu Handicap, împotriva sentinței civile nr. 13/F/CA din 11 februarie 2008 a Curții de Apel Alba –lulia, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 septembrie 2008.