ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5026/2010

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de

chemare în judecată, înregistrată la data de 5 ianuarie 2010 pe rolul Curții de

Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, reclamanta V.F.,

reprezentată prin mandatar A.

P.A., a chemat

în judecată pe pârâta A.N.

P.H. din cadrul M.M.F.P.S. - C.S.E.P.H.A.,

(denumită în continuare în cuprinsul prezentei decizii „Comisia Superioară”),

solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună anularea

Deciziei de încadrare în grad de handicap nr. 8732 din 6 iulie 2009 și

obligarea pârâtei să emită o nouă decizie de încadrare a reclamantei într-un

grad de handicap grav permanent, cu asistent personal.

În motivarea cererii,

r

eclamanta a arătat, în esență, că pârâta,

deși

a prelungit de la 6 luni la un an durata de valabilitate a certificatului de

încadrare în grad de handicap, în mod greșit nu i-a acordat certificatul cu

caracter permanent, întrucât boala de care suferă nu se remite, fiind luată în

evidențele comisiei județene încă din 2005.

În

drept, reclamanta a invocat dispozițiile Ordinului M.M.F.E.Ș. nr. 762/1997, ale

Ordinului M.S.P. nr. 1992/2007

pentru aprobarea criteriilor medico - psihosociale

pe baza cărora se stabilește încadrarea în grad de handicap

,

ale Legii nr. 448/2006 privind protecția și promovarea drepturilor persoanelor

cu handicap și ale Legii nr. 554/2004.

Prin

sentința civilă nr. 50/F/ CA din 23 februarie 2010, Curtea de Apel Alba Iulia, secția

contencios administrativ și fiscal, a hotărât următoarele:

-

a respins excepția calității procesuale pasive a Comisiei de evaluare a

persoanelor adulte cu handicap din cadrul Consiliului Județean Hunedoara

(denumită în continuare în cuprinsul prezentei decizii „Comisia Județeană

Hunedoara”);

-

a respins excepția lipsei calității de reprezentant al reclamantei a A.

P.A.

;

-

a respins acțiunea reclamantei.

În

raport cu dispozițiile art. 137 C. proc. civ., Curtea de apel a respins

excepția lipsei calității procesuale pasive a Comisiei Județene Hunedoara,

reținând, în esență, că actul administrativ (certificatul de încadrare în grad

de handicap) care se solicită a fi anulat este emis de această Comisie, iar

decizia emisă de Comisia Superioară este doar actul

prin care se soluționează procedura prealabilă sub forma recursului

ierarhic, conform dispozițiilor

art. 13 alin. (4) și (5) din H.G. nr. 430/2008,

astfel că emitentul actului trebuie să aibă posibilitatea de a apăra actul pe

care l-a emis, precum și pentru a-i fi opozabilă hotărârea ce va fi pronunțată

și care va cuprinde dispoziții fie în sensul menținerii actului, fie în sensul

desființării acestuia.

Tot

în raport cu dispozițiile art. 137 C. proc. civ., Curtea de apel a respins

excepția lipsei calității de reprezentant a A.P.A., reținând, în esență, că

reclamanta este membră a asociației constituită pentru apărarea drepturilor

persoanelor cu handicap, iar, conform art. 57 și art. 31 alin. (3) din Legea nr.

448/2006, se recunoaște dreptul asociațiilor neguvernamentale al căror membru

este persoana cu handicap de a depune cereri pentru obținerea unor drepturi

garantate de lege. A mai reținut instanța că la dosar a fost depus mandatul

special prin care reclamanta a împuternicit asociația, prin președinte, să o

reprezinte în instanță, iar în cauză a fost angajat și avocat astfel că s-a

dovedit pe deplin calitatea asociației de reprezentantă a reclamantei.

Pe

fondul cauzei, Curtea de apel a reținut următoarele:

Reclamanta a fost

încadrată în grad grav de handicap începând cu 2005 pentru deficiență

funcțională gravă cauzată de demență Alzheimer pe câte 12 luni, conform actelor

de la filele 20 - 23 la dosarul de fond, iar la revizuirea din anul 2008 i s-au

solicitat mai multe acte și prezentarea la Comisie în vederea efectuării evaluării

conform art. 46 și urm. din Normele

metodologice

de aplicare a prevederilor Legii nr. 448/2006,

aprobate prin H.G. nr. 268/2007.

Prin

Certificatul din 30 martie 2009 emis de Comisia Județeană Hunedoara, cu

valabilitate de 6 luni și termen de revizuire la 31 august 2009, reclamanta a

fost încadrată în grad de handicap grav – deficiență funcțională gravă cauzată

de handicap mintal.

Contestația

formulată de reclamantă a fost admisă în parte

prin Decizia nr. 8732 din 6 iulie 2009 a

Comisiei Superioare

, în sensul că a fost prelungită la 12 luni

durata de valabilitate a certificatului, reținându-se, totodată, că

diagnosticul

și gradul de handicap nu sunt fundamentate de datele paraclinice și de ancheta

socială, reclamanta beneficiind de pensie de boală grad III

de invaliditate și că se impune o nouă verificare

după un an, pentru ca, la data revizuirii, reclamanta să prezinte copie după

fișa de consultație, teste psihologice, internare în Spitalul Județean

Hunedoara și copia deciziei privind capacitatea de

muncă.

A reținut Curtea de

apel că este justificat refuzul acordării gradului de handicap grav permanent,

întrucât, în raport cu dispozițiile pct. II din Ordinul M.S.P. nr. 1992/2007,

pentru acordarea gradului grav de handicap mintal în cazul bolii Alzheimer deficiențele

funcționale trebuie să fie grave, puse în evidență: printr-un scor sub 9 la

testul M.M.S.E.; atrofie corticală marcată cerebral, fără tulburări motorii;

demența Alzheimer - care este o demență atipică cu debut precoce sau tardiv, cu

atrofie cerebrală generalizată, predominant frontală și lobi temporali și

triada simptomatică (agnozie, apraxie, afazie). Funcțiile psihice superioare

sunt pierdute, funcțiile neurologice clasice, ca și cele viscerale, sunt

păstrate-atrofie corticală marcată în lobii frontali și

parietali + triada simptomatică; uitarea numelor celor apropiați;

uitarea datelor

personale; incapacitate de memorare; deteriorarea

judecății, a controlului pulsional; triada patognomonică (agnozie, afazie,

apraxie). Sub aspectul limitărilor în activitate, în cazul handicapului grav se

pune în evidență o dependență totală de îngrijirile primite din afară,

limitarea în relaționare socială, lipsă de autodeterminare, necesitând asistent

personal.

A reținut instanța

că, potrivit anchetei sociale (fila 67 la dosarul de fond), reclamanta

realizează activități de bază fără ajutor, se deplasează în interiorul

locuinței fără dispozitive și ajutorul altor persoane, poate utiliza singură

mijloace de comunicare, poate face singură activități ușoare în gospodărie,

știe să-și gestioneze singură propriile venituri, să se conformeze singură

recomandărilor medicale, participă spontan la activități pe timp liber.

Totodată, din raportul de evaluare complexă rezultă că la evaluarea

psihologică, reclamanta s-a prezentat la 23 martie 2009, a fost necooperantă,

rezultând totodată că este pensionară de invaliditate gradul III.

Rezultatele

investigației de radiologie imagistică, sunt în sensul că reclamanta prezintă

atrofie corticală.

Aceste

constatări nu fundamentează gradul grav de handicap, însă, potrivit

principiului că nu e posibilă înrăutățirea situației în propria cale de atac,

nici comisia superioară nu a putut să retragă reclamantei cele obținute prin

certificatul de încadrare atacat.

Mai

mult, pârâta Comisia Județeană Hunedoara a depus la dosar dovezi din care

rezultă că există multe reclamații și petiții, chiar și o plângere penală cu

privire la realitatea obținerii certificatelor în grad de handicap pentru

bolnavii de Alzheimer membrii ai A.P.A.

Coroborând

toate cele de mai sus, Curtea de apel a apreciat că este necesar ca, la

sfârșitul perioadei de valabilitate a

certificatului, reclamanta trebuie să urmeze recomandările Comisiei Superioare,

respectiv să se interneze în Spitalul Județean

Hunedoara, să depună

copie după fișa de consultație, teste psihologice și copia deciziei privind

capacitatea de muncă pentru a stabili dacă, în funcție de

momentul la care a intervenit boala, aceasta

constituie handicap sau boală care să

justifice numai menținerea

măsurilor de pensionare în cadrul raportului de asigurări sociale.

Instanța

a mai apreciat că, față de faptul că reclamanta contestă numai parțial actele

de încadrare în grad de handicap cu privire la caracterul revizuibil al

încadrării, acte confirmate de Comisia Superioară, nu poate invoca nelegala

compunere a Comisiei Județene pentru că nu este în interesul său să invoce un

motiv care ar atrage anularea în întregime a actului cât timp dorește să

conserve o parte importantă a acestuia.

Împotriva sentinței

civile nr. 50/F/ CA din 23 februarie 2010 a Curții de Apel Alba Iulia, secția contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamanta Voinicu

Felicia.

În motivarea

recursului reclamanta a arătat, în esență, că instanța de fond a introdus greșit

în cauză Consiliul Județean Hunedoara - C.E.P.H. în condițiile în care prin

acțiune, a fost contestată doar decizia Comisiei Superioare de evaluare a

persoanelor cu handicap, că instanța nu a manifestat rol activ în soluționarea

cauzei, astfel încât în baza probelor administrate și luând în considerare

deficiența funcțională și limitările activitate să rețină gradul de handicap

grav permanent, că prima instanță a luat în considerare apărările pârâtei cu

privire la A.P.A., care nu au legătură cu cauza.

Recursul este

nefondat.

Critica sub aspect formal

a sentinței recurate, în sensul că prima instanță în mod greșit a introdus în

cauză C.E.P.H. din cadrul Consiliului Județean Hunedoara, nu poate fi primită

în condițiile în care măsura luată de prima instanță nu afectează în nici un

fel legalitatea sentinței pronunțată de judecătorul fondului.

Prima instanță a luat

măsura respectivă având în vedere că respectiva comisie este emitentul

certificatului de încadrare în grad de handicap, care a stat la baza deciziei contestate

de reclamantă.

Greșit susține

recurenta că prima instanță nu a avut rol activ în cauză și că din acest motiv

nu a reținut refuzul nejustificat al autorității pârâte de a-i acorda gradul de

handicap grav permanent. În realitate, reclamanta nu a produs probe în fața

primei instanțe prin care să infirme concluziile specialiștilor din cadrul C.S.E.P.H.

În aceste condiții,

reclamanta nu poate beneficia de o decizie care să-i recunoască gradul de

handicap permanent.

Susținerile din

recurs care se referă la deficiențele funcționale în cazul reclamantei și la limitările

în activitate privesc chestiuni de strictă specialitate medicală și nu pot fi

luate în considerare în lipsa unor probe pe care, de altfel, reclamanta nu le-a

furnizat judecătorului. Curtea consideră inutil a răspunde susținerilor reclamantei

- recurente în legătură cu activitatea desfășurată de A.P.A. întrucât

judecătorul fondului a amintit în treacăt despre aceasta și nu și-a fundamentat

soluția pe opinia pe care și-a format-o despre respectiva asociație.

În fine, nu este

lipsit de semnificație că Decizia contestată de către reclamantă, nr. 8732/32

din 6 iulie 2009 a fost emisă pe o perioadă determinată, în martie 2010

încetând să mai producă efecte.

Față de cele ce

preced, Înalta Curte, potrivit art. 312 alin. (1) C. proc. civ., constatând că

recursul este nefondat și îl va respinge ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de V.F. împotriva sentinței civile nr. 50/F/ CA din 23 februarie 2010 a Curții de Apel Alba Iulia, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 16 noiembrie 2010.