ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5344/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la Tribunalul Constanța sub nr. 142/CA/2005, reclamantul M.M. a chemat în judecată pe pârâta Comisia de Expertiză Medicală și a solicitat ca, prin sentința ce se va pronunța, instanța să modifice decizia de încadrare în grad de handicap, cu nr. 5425 din 1 octombrie 2004, emisă de pârâtă și să se dispună încadrarea sa în gradul I de handicap, cu însoțitor. Contestatorul a precizat în motivarea cererii, că în urma unui accident de muncă a rămas cu invaliditate gravă, și anume, a fost lipsit, prin amputație, de o treime din coapsa dreaptă, protezat și cu artroză stângă la genunchiul stâng în fractură bimaleolară stângă operată, conform certificatului medical nr. 4595 din 11 mai 1995, în baza căruia a fost încadrat în gradul I de invaliditate.

Ulterior, a fost trecut la gradul II de invaliditate, prin decizia nr. 276/1997 a Comisiei de Expertiză a persoanelor cu handicap, grad de invaliditate ce a fost menținut și prin certificatul nr. 7694 din 16 august 2003, contestația formulată împotriva acestei încadrări fiindu-i respinsă. Prin sentința civilă nr. 268/2005, Tribunalul Constanța a declinat competența de soluționare a cauzei, în favoarea Curții de Apel Constanța, unde s-a format dosarul cu nr. 142/CA/2005. Curtea de Apel Constanța, prin sentința civilă nr. 201/CA din 12 mai 2005, a respins excepția tardivității contestației, ca nefondată și pe fond, a admis contestația, a anulat parțial decizia nr. 5425/2004, emisă de Comisia Superioară de Expertiză Medicală a Persoanelor cu Handicap și a dispus încadrarea contestatorului, în gradul I de invaliditate, menținând restul dispozițiilor deciziei contestate.

Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că din actele medicale depuse și din decizia de încadrare în grad de handicap grav, rezultă că, contestatorul prezintă un handicap grav, având afectat piciorul drept, lipsindu-i gamba și 1/3 din coapsă (membru pelvin), iar celălalt membru este afectat de artroză la nivelul tibiotarsian, ca urmare a unei fracturi operate, ambele picioare fiindu-i afectate și nefiind funcționale.

Împotriva sentinței a declarat recurs, Comisia Superioară de Expertiză Medicală a Persoanelor cu Handicap pentru Adulți, prin Autoritatea Națională pentru Persoanele cu Handicap, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie și susținând, în esență, că în mod eronat s-a procedat la anularea parțială a deciziei contestate și încadrarea în gradul I de invaliditate a contestatorului, deoarece încadrarea într-un grad de invaliditate este atributul exclusiv al Comisiei, iar la stabilirea acestui grad II de invaliditate ce a fost contestat, s-au respectat întocmai criteriile precizate de Ordinul Ministerului Sănătății și Familiei nr. 726/2002, pe baza cărora se stabilește gradul de handicap pentru adulți și se aplică măsurile de protecție specială a acestora.

Examinând cauza de față, în raport cu criticile formulate și prin prisma prevederilor legale incidente cauzei, Înalta Curte de Casație și Justiție reține că recursul este nefondat, conform celor ce se vor arăta în continuare. Urmare a unui accident de muncă suferit în luna aprilie 1994, contestatorul a fost încadrat în gradul I de invaliditate, conform certificatului cu nr. 4595 din 11 mai 2005, reținându-se că suferă de lipsă prin amputație 1/2 coapsă dreaptă, fractură bimaleolară gleznă dreapta, pseudoartroză maleole, operat recent și aparat gipsat, capacitatea de muncă fiind pierdută în totalitate. Ulterior, prin decizia asupra capacității de muncă cu nr. 276 din 13 noiembrie 1997, Comisia de Expertiză Medicală din cadrul Direcției de Muncă și Protecție Socială, stabilește un alt grad de invaliditate, și anume, gradul II, menționând totuși că reclamantul prezenta față de diagnosticul stabilit - deficiență locomotorie accentuată.

Acest grad de invaliditate a fost menținut și prin decizia cu nr. 5425 din 1 octombrie 2004, emisă de Comisia Superioară de Expertiză Medicală a Persoanelor cu Handicap, deși se reține în continuare deficiența funcțională accentuată. Este adevărat, ceea ce susține recurenta, că, contestatorul nu prezintă amputația ambelor coapse, fiind amputată numai coapsa dreaptă, însă, așa cum corect reține și instanța de fond, afecțiunea ce o prezintă acesta la piciorul stâng - artroză la nivelul tibiotarsian, ca urmare a unei fracturi operate, este o afecțiune destul de gravă care în timp accentuează procesul inflamator ce determină deformarea piciorului și îl face nefuncțional. Or, această afecțiune la piciorul stâng, alăturată celei de o gravitate mai accentuată la piciorul drept (pentru care este necesară chiar o proteză), îndreptățește instanța a considera că se putea face de către comisie, o încadrare în gradul I de invaliditate, a contestatorului.

Criteriile de stabilire a gradului de handicap prevăzute în cap. II al Ordinului Ministerului Sănătății și Familiei nr. 726/2002, trebuiau interpretate și aplicate în raport cu situația concretă a contestatorului, avându-se în vedere toate afecțiunile de care acesta suferă, cât și gravitatea acestora. Pe de altă parte, trebuie reamintit faptul că inițial, contestatorul a fost încadrat în gradul I de handicap, încadrare ce trebuie menținută față de faptul că afecțiunile de care suferă, nu s-au ameliorat, ba, dimpotrivă, există riscul agravării lor, artroza de la piciorul stâng fiind o boală cronică degenerativă care determină uzura articulară, ceea ce îl poate face nefuncțional, ca și piciorul drept care prezintă amputația coapsei.

Ca o consecință, se poate reține faptul că, Comisia de expertiză avea toate elementele necesare pentru încadrarea contestatorului în gradul de handicap grav, și nu în cel accentuat, astfel încât soluția pronunțată de instanța de fond este temeinică și legală. De fapt, instanța nu a făcut altceva decât să reaprecieze gradul de handicap, consecința fiind emiterea unei noi decizii de încadrare în gradul I de invaliditate. Pentru toate aceste considerente, având în vedere și dispozițiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., se va respinge, ca nefondat, recursul declarat de Comisia Superioară de Expertiză Medicală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Comisia Superioară de Expertiză Medicală a Persoanelor cu Handicap pentru Adulți împotriva sentinței civile nr. 201/CA din 12 mai 2005 a Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, precum și pentru cauze de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 8 noiembrie 2005.