Decizia nr. 1005/2004 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată sub nr. 2639/2003, în urma declinării competenței de către Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și litigii de muncă, reclamantul M.G., în contradictoriu cu pârâții Secretariatul de Stat pentru persoanele cu handicap și Comisia Superioară de Expertiză Medicală a Persoanelor cu Handicap, a contestat decizia nr. 176 din 21 ianuarie 2003, întrucât i s-a refuzat încadrarea, ca persoană cu handicap. Prin sentința civilă nr. 1229 din 93 septembrie 2003, s-a respins acțiunea, ca neîntemeiată. Pentru a pronunța astfel, instanța a avut în vedere: Față de diagnosticul clinic, dublă leziune hernie de disc și mielopatie cervicală, crize comițiale de pierderea cunoștinței, s-a reținut că acestea reprezintă boli contractate, un handicap și nu fac obiectul Legii nr. 519/2002, de aprobare a O.U.G.

nr. 102/1999. Potrivit legislație asigurărilor sociale, s-a reținut corect că reclamantul beneficiază de protecție socială oferită de normele speciale, legislația de asigurări sociale pentru sechele după accident de muncă, neîncadrându-se în criteriile medicale aprobate prin Ordinul M.S.F. nr. 726 /2002, pe baza cărora se stabilește gradul de handicap pentru adulți și se aplică măsurile de protecție specială a acestor categorii de persoane, față de diagnosticul clinic, apreciindu-se corect că aceasta nu reprezintă handicap, în sensul prevederilor O.U.G. nr. 102/1999, aprobată prin Legea nr. 519/2002 și Ordinul nr. 726/2002 ,cu modificările aduse prin Ordinul M.S.F. nr. 277/2002.

Cu referire la refuzul acordării unui ajutor financiar pentru plata întreținerii, acest aspect nu a fost reținut în cadrul acțiunii de față, având ca obiect contestația formulată împotriva deciziei emisă în calea administrativă de atac, împotriva certificatului emis de comisia de specialitate teritorială. Împotriva sentinței a formulat recurs, reclamantul M.G., criticând-o astfel: Instanța de fond în mod eronat a refuzat obligarea pârâților, la acordarea ajutorului social, conform Legii nr. 416/2001, cu data de 1 ianuarie 2001 și 2002. Analizându-se actele și lucrările dosarului, constată următoarele: Instanța de fond în mod judicios a constatat legalitatea deciziei nr. 176 din 21 ianuarie 2003, a Comisiei Superioare de Expertiză Medicală a Persoanelor cu Handicap, în sensul că recurentul nu se încadrează în prevederile Legii nr. 519/2002, având asigurată protecția socială oferită de legislația asigurărilor sociale.

În această situație nu se poate acorda ajutor financiar pentru persoanele cu handicap, neîncadrându-se în prevederile legii menționate mai sus. Constatându-se recursul nefondat, se va respinge ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Respinge recursul declarat de M.G., împotriva sentinței civile nr. 1229 din 3 septembrie 2003, a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 martie 2004.