ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1005/2004

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin cererea înregistrată sub nr. 2639/2003,

în urma declinării competenței de către Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte

de muncă și litigii de muncă, reclamantul M.G., în contradictoriu cu pârâții Secretariatul

de Stat pentru persoanele cu handicap și Comisia Superioară de Expertiză

Medicală a Persoanelor cu Handicap, a contestat decizia nr. 176 din 21 ianuarie

2003, întrucât i s-a refuzat încadrarea, ca persoană cu handicap.

Prin sentința civilă nr. 1229 din 93

septembrie 2003, s-a respins acțiunea, ca neîntemeiată.

Pentru a pronunța astfel, instanța a

avut în vedere:

Față de diagnosticul clinic, dublă

leziune hernie de disc și mielopatie cervicală, crize comițiale de pierderea

cunoștinței, s-a reținut că acestea reprezintă boli contractate, un handicap și

nu fac obiectul Legii nr. 519/2002, de aprobare a O.U.G. nr. 102/1999.

Potrivit legislație asigurărilor

sociale, s-a reținut corect că reclamantul beneficiază de protecție socială

oferită de normele speciale, legislația de asigurări sociale pentru sechele după

accident de muncă, neîncadrându-se în criteriile medicale aprobate prin Ordinul

M.S.F. nr. 726 /2002, pe baza cărora se stabilește gradul de handicap pentru

adulți și se aplică măsurile de protecție specială a acestor categorii de

persoane, față de diagnosticul clinic, apreciindu-se corect că aceasta nu

reprezintă handicap, în sensul prevederilor O.U.G. nr. 102/1999, aprobată prin

Legea nr. 519/2002 și Ordinul nr. 726/2002 ,cu modificările aduse prin Ordinul

M.S.F. nr. 277/2002.

Cu referire la refuzul acordării

unui ajutor financiar pentru plata întreținerii, acest aspect nu a fost reținut

în cadrul acțiunii de față, având ca obiect contestația formulată împotriva deciziei

emisă în calea administrativă de atac, împotriva certificatului emis de comisia

de specialitate teritorială.

Împotriva sentinței a formulat recurs,

reclamantul M.G., criticând-o astfel:

Instanța de fond în mod eronat a

refuzat obligarea pârâților, la acordarea ajutorului social, conform Legii nr. 416/2001,

cu data de 1 ianuarie 2001 și 2002.

Analizându-se actele și lucrările

dosarului, constată următoarele:

Instanța de fond în mod judicios a

constatat legalitatea deciziei nr. 176 din 21 ianuarie 2003, a Comisiei

Superioare de Expertiză Medicală a Persoanelor cu Handicap, în sensul că

recurentul nu se încadrează în prevederile Legii nr. 519/2002, având asigurată

protecția socială oferită de legislația asigurărilor sociale.

În această situație nu se poate acorda

ajutor financiar pentru persoanele cu handicap, neîncadrându-se în prevederile

legii menționate mai sus.

Constatându-se recursul nefondat, se

va respinge ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de M.G.,

împotriva sentinței civile nr. 1229 din 3 septembrie 2003, a Curții de Apel București,

secția de contencios administrativ, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 9 martie 2004.