ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2066/2011

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin

Sentința nr. 1854 din 21 aprilie 2010, Curtea de Apel București, secția a

VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea formulată de

reclamantul C.V. în contradictoriu cu pârâtele Autoritatea Națională pentru

Persoanele cu Handicap și Comisia Superioară de Evaluarea a Persoanelor cu

Handicap pentru Adulți, prin care a solicitat acordarea gradului I de încadrare

în grad de handicap, conform codului de boală demență mixtă (degenerativă

Alzheimer și vasculară), ca neîntemeiată.

A respins excepția inadmisibilității acțiunii

reclamantului pentru lipsa procedurii prealabile.

Pentru a hotărî astfel instanța a reținut, în

esență, următoarele:

I. Referitor la excepția inadmisibilității

acțiunii reclamantului pentru lipsa procedurii prealabile, deoarece reclamantul

a contestat certificatul din 2 aprilie 2008 prin care s-a stabilit că suferă de

boală și nu poate fi încadrat într-un grad de handicap, contestația fiind

soluționată de pârâtă prin Decizia atacată nr. 5080 din 9 iunie 2008, excepția

a fost respinsă.

II. Pe fondul cauzei instanța a constatat că

prin Decizia contestată nr. 5080 din 9 iunie 2008 pârâta Autoritatea Națională

pentru Persoanele cu Handicap - Comisia Superioară de Evaluarea a Persoanelor

cu Handicap pentru Adulți a hotărât încadrarea reclamantului în codul de

handicap 5, gradul de handicap deficiență funcțională accentuată.

S-a reținut că în raport cu testele,

documentele depuse de reclamant, fișa de evaluare psihologică, raportul de

anchetă socială, în mod corect a concluzionat autoritatea pârâtă că boala

constatată prin deciziile emise în anii 2006 și 2007 (demență mixtă vasculară

și degenerativă) și boală cardiacă ischemică, By Pass aorto-coronariat, diabet

zaharat) nu s-a agravat, astfel încât să justifice încadrarea în gradul de

handicap cu asistent personal.

S-au avut în vedere dispozițiile Ordinului

nr. 726/2002, Anexa 1 Capitolul 1 Subcap. II. 2, în vigoare la data emiterii

deciziei contestate, din care rezultă că reclamantul pentru a putea fi încadrat

în gradul de handicap indicat de acesta, trebuia ca scorul MMSE să fie mai mic

sau egal cu 9, or scorul reclamantului este de 27 de puncte.

Actele medicale depuse de reclamant sunt

emise ulterior deciziei contestate (lunile mai, august, septembrie și octombrie

2009), astfel încât nu reliefează situația existentă la momentul emiterii

deciziei, respectiv iunie 2008.

Chiar și așa, a apreciat curtea de apel,

niciunul dintre aceste înscrisuri nu dovedește că reclamantul este în situația

ca să nu se poată servi singur, că nu se poate deplasa, ori că nu are

reprezentare temporo-spațială, sau că i s-a deteriorat judecata și controlul

pulsional, condiții pentru încadrarea sa în gradul de handicap solicitat.

Totodată, instanța a reținut că din cererile

făcute de reclamant, prezența acestuia în instanța și susținerea acțiunii

rezultă că nici pe departe nu se poate considera că starea reclamantului impune

necesitatea ca acesta să fie ajutat, îngrijit și supravegheat în permanență

deoarece nu ar avea capacitate de orientare, autoservire, etc.

De asemenea nici celelalte boli nu prezintă

complicațiile pentru care s-ar putea încadra reclamantul în gradul de handicap

I, (grav cu asistent personal).

Față de cele reținute s-a constatat ca

reclamantul nu a fost vătămat într-un drept al său prin decizia contestată,

astfel că acțiunea a fost respinsă ca neîntemeiată.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs

reclamantul C.V.

În esență, recurentul C.V. a criticat soluția

instanței de fond pe care a apreciat-o ca greșită deoarece acțiunea a fost

respinsă fără ca judecătorul să aibă cunoștințe în domeniul medical.

Examinând cauza sub toate aspectele în

conformitate cu dispozițiile art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte

de Casație și Justiție reține că nu există motive pentru casarea/modificarea

sentinței recurate.

Considerentele sentinței aflate în control

judiciar demonstrează că judecătorul fondului a analizat cererea de anulare a

Deciziei nr. 5080 din 9 iunie 2008 emisă de Comisia Superioară de Evaluarea a

Persoanelor cu Handicap pentru Adulți, raportându-se la susținerile

reclamantului, la apărările pârâtei emitente a actului contestat, la

probatoriul administrat și la dispozițiile Legii nr. 448/2006 privind protecția

și promovarea persoanelor cu handicap (modificată și completată).

Înalta Curte reține că intimata-pârâtă

Comisia Superioară din cadrul Autorității Naționale pentru Persoanele cu

Handicap a procedat în conformitate cu dispozițiile actului normativ menționat

mai sus, cu Normele metodologice de aplicare a prevederilor Legii nr. 448/2006

(aprobate prin H.G. nr. 268/2007) și cu Criteriile medico-psihosociale pe baza

cărora se stabilește încadrarea în grad de handicap și care au fost aprobate

prin Ordinul comun nr. 762/1992 al ministrului muncii, familiei și egalității

de șanse și al ministrului sănătății publice - publicat în M. Of. nr.

885/27.12.2007.

Prin Decizia nr. 5080 din 9 iunie 2008

recurentul-reclamat a fost încadrat în grad accentuat de handicap,

nerevizuibil, pe termen nelimitat, neexistând argumente medicale și legale pentru

încadrarea în grad de handicap (asimilare grad I) cu asistent personal.

Documentele medicale, ancheta socială, în

care sunt consemnate rezultatele evaluării sociale și fișa de evaluare

psihologică, înscrisuri la care instanța de fond a făcut trimitere în analiza

sa, au condus la concluzia că decizia contestată este legală și că

recurentul-reclamant nu îndeplinește condițiile cuprinse în Criteriile

medico-psihosociale pentru o altă încadrare în grad de handicap decât cea

făcută de autoritatea cu competențe în acest domeniu.

Mai mult, curtea de apel a arătat că actele

medicale invocate de reclamant sunt ulterioare momentului emiterii Deciziei nr.

5080 și că nu sunt, oricum, de natură a contrazice concluziile Comisiei

Superioare, explicându-se în detaliu și motivele concrete ale acestei abordări.

Cum solicitarea recurentului nu are suport

legal, în mod corect prima instanță a reținut că prin emiterea actului

administrativ în discuție nu s-a adus acestuia o vătămare a drepturilor sale,

nefiind incidente dispozițiile art. 1, art. 10 și art. 18 din Legea nr.

554/2004.

Văzând și dispozițiile art. 312(1) C. proc.

civ. și art. 20(1) din Legea nr. 554/2004 modificată și completată,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de C.V. împotriva

Sentinței civile nr. 1854 din 21 aprilie 2010 a Curții de Apel București,

secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 7

aprilie 2011.

Procesat

de GGC - CT