ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2066/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Sentința nr. 1854 din 21 aprilie 2010, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea formulată de reclamantul C.V. în contradictoriu cu pârâtele Autoritatea Națională pentru Persoanele cu Handicap și Comisia Superioară de Evaluarea a Persoanelor cu Handicap pentru Adulți, prin care a solicitat acordarea gradului I de încadrare în grad de handicap, conform codului de boală demență mixtă (degenerativă Alzheimer și vasculară), ca neîntemeiată. A respins excepția inadmisibilității acțiunii reclamantului pentru lipsa procedurii prealabile.

Pentru a hotărî astfel instanța a reținut, în esență, următoarele: I. Referitor la excepția inadmisibilității acțiunii reclamantului pentru lipsa procedurii prealabile, deoarece reclamantul a contestat certificatul din 2 aprilie 2008 prin care s-a stabilit că suferă de boală și nu poate fi încadrat într-un grad de handicap, contestația fiind soluționată de pârâtă prin Decizia atacată nr. 5080 din 9 iunie 2008, excepția a fost respinsă. II. Pe fondul cauzei instanța a constatat că prin Decizia contestată nr. 5080 din 9 iunie 2008 pârâta Autoritatea Națională pentru Persoanele cu Handicap - Comisia Superioară de Evaluarea a Persoanelor cu Handicap pentru Adulți a hotărât încadrarea reclamantului în codul de handicap 5, gradul de handicap deficiență funcțională accentuată.

S-a reținut că în raport cu testele, documentele depuse de reclamant, fișa de evaluare psihologică, raportul de anchetă socială, în mod corect a concluzionat autoritatea pârâtă că boala constatată prin deciziile emise în anii 2006 și 2007 (demență mixtă vasculară și degenerativă) și boală cardiacă ischemică, By Pass aorto-coronariat, diabet zaharat) nu s-a agravat, astfel încât să justifice încadrarea în gradul de handicap cu asistent personal. S-au avut în vedere dispozițiile Ordinului nr. 726/2002, Anexa 1 Capitolul 1 Subcap. II. 2, în vigoare la data emiterii deciziei contestate, din care rezultă că reclamantul pentru a putea fi încadrat în gradul de handicap indicat de acesta, trebuia ca scorul MMSE să fie mai mic sau egal cu 9, or scorul reclamantului este de 27 de puncte.

Actele medicale depuse de reclamant sunt emise ulterior deciziei contestate (lunile mai, august, septembrie și octombrie 2009), astfel încât nu reliefează situația existentă la momentul emiterii deciziei, respectiv iunie 2008. Chiar și așa, a apreciat curtea de apel, niciunul dintre aceste înscrisuri nu dovedește că reclamantul este în situația ca să nu se poată servi singur, că nu se poate deplasa, ori că nu are reprezentare temporo-spațială, sau că i s-a deteriorat judecata și controlul pulsional, condiții pentru încadrarea sa în gradul de handicap solicitat.

Totodată, instanța a reținut că din cererile făcute de reclamant, prezența acestuia în instanța și susținerea acțiunii rezultă că nici pe departe nu se poate considera că starea reclamantului impune necesitatea ca acesta să fie ajutat, îngrijit și supravegheat în permanență deoarece nu ar avea capacitate de orientare, autoservire, etc. De asemenea nici celelalte boli nu prezintă complicațiile pentru care s-ar putea încadra reclamantul în gradul de handicap I, (grav cu asistent personal). Față de cele reținute s-a constatat ca reclamantul nu a fost vătămat într-un drept al său prin decizia contestată, astfel că acțiunea a fost respinsă ca neîntemeiată. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul C.V.

În esență, recurentul C.V. a criticat soluția instanței de fond pe care a apreciat-o ca greșită deoarece acțiunea a fost respinsă fără ca judecătorul să aibă cunoștințe în domeniul medical. Examinând cauza sub toate aspectele în conformitate cu dispozițiile art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție reține că nu există motive pentru casarea/modificarea sentinței recurate. Considerentele sentinței aflate în control judiciar demonstrează că judecătorul fondului a analizat cererea de anulare a Deciziei nr. 5080 din 9 iunie 2008 emisă de Comisia Superioară de Evaluarea a Persoanelor cu Handicap pentru Adulți, raportându-se la susținerile reclamantului, la apărările pârâtei emitente a actului contestat, la probatoriul administrat și la dispozițiile Legii nr. 448/2006 privind protecția și promovarea persoanelor cu handicap (modificată și completată).

Înalta Curte reține că intimata-pârâtă Comisia Superioară din cadrul Autorității Naționale pentru Persoanele cu Handicap a procedat în conformitate cu dispozițiile actului normativ menționat mai sus, cu Normele metodologice de aplicare a prevederilor Legii nr. 448/2006 (aprobate prin H.G. nr. 268/2007) și cu Criteriile medico-psihosociale pe baza cărora se stabilește încadrarea în grad de handicap și care au fost aprobate prin Ordinul comun nr. 762/1992 al ministrului muncii, familiei și egalității de șanse și al ministrului sănătății publice - publicat în M. Of. nr. 885/27.12.2007. Prin Decizia nr. 5080 din 9 iunie 2008 recurentul-reclamat a fost încadrat în grad accentuat de handicap, nerevizuibil, pe termen nelimitat, neexistând argumente medicale și legale pentru încadrarea în grad de handicap (asimilare grad I) cu asistent personal.

Documentele medicale, ancheta socială, în care sunt consemnate rezultatele evaluării sociale și fișa de evaluare psihologică, înscrisuri la care instanța de fond a făcut trimitere în analiza sa, au condus la concluzia că decizia contestată este legală și că recurentul-reclamant nu îndeplinește condițiile cuprinse în Criteriile medico-psihosociale pentru o altă încadrare în grad de handicap decât cea făcută de autoritatea cu competențe în acest domeniu. Mai mult, curtea de apel a arătat că actele medicale invocate de reclamant sunt ulterioare momentului emiterii Deciziei nr. 5080 și că nu sunt, oricum, de natură a contrazice concluziile Comisiei Superioare, explicându-se în detaliu și motivele concrete ale acestei abordări.

Cum solicitarea recurentului nu are suport legal, în mod corect prima instanță a reținut că prin emiterea actului administrativ în discuție nu s-a adus acestuia o vătămare a drepturilor sale, nefiind incidente dispozițiile art. 1, art. 10 și art. 18 din Legea nr. 554/2004. Văzând și dispozițiile art. 312(1) C. proc. civ. și art. 20(1) din Legea nr. 554/2004 modificată și completată,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de C.V. împotriva Sentinței civile nr. 1854 din 21 aprilie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 7 aprilie 2011. Procesat de GGC - CT