ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2444/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată și inițial înregistrată la Tribunalul Vâlcea, ulterior declinată la Curtea de Apel Pitești, reclamantul S.A. a chemat în judecată pârâta Autoritatea Națională pentru Persoanele cu Handicap - Comisia Superioară de Expertiză Medicală a Persoanelor cu Handicap pentru Adulți, pentru ca instanța, prin sentința ce o va pronunța, să dispună anularea deciziei de refuz a încadrării sale în grad de handicap nr. 2958/2003. În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că decizia contestată este incorectă, deoarece cuprinde doar două diagnosticuri din cele cinci prezentate, deși două dintre ele făcuseră obiectul unui alt certificat de handicap.

Curtea de Apel Pitești, prin sentința civilă nr. 287/2003, a respins, ca nefondată, acțiunea reclamantului. Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut, în esență, că maladia de care suferă reclamantul, nu justifică încadrarea acestuia, într-o categorie de persoane handicapate, potrivit Legii nr. 53/1992. Împotriva acestei sentințe reclamantul S.A. a declarat recurs. Recurentul-reclamant a arătat că, în mod greșit, instanța de fond i-a respins acțiunea, fără a ține seama de maladiile de care suferă și care îi conferă dreptul de a fi încadrat în categoria persoanelor cu handicap. Recurentul-reclamant a fost pensionat pentru munca depusă și limită de vârstă, beneficiind de prevederile Legii nr. 53/1992 și O.U.G.

nr. 102/1999, pentru persoanele cu handicap. Ulterior, în anul 2003, prin certificatul nr. 754/2003, emis de Comisia Teritorială Vâlcea, a fost exclus din această categorie, această soluție fiind menționată prin decizia nr. 2958/2003, emisă de Comisia Superioară de Expertiză Medicală pentru Persoanele cu Handicap Adulți. Soluția la care a ajuns Comisia Superioară de Expertiză, a avut în vedere prevederile art. 1 din Legea nr. 519/2002, precum și Ordinul emis de Ministerul Sănătății și Familiei nr. 726/2002, prin care sunt stabilite criteriile medico-sociale pentru încadrarea într-o categorie de persoane cu handicap. În acest ordin sunt menționate categoriile de persoane cu handicap dobândit congenital, neonatal, în copilărie sau adolescență, precum și cele menționate expres de lege.

Or, așa cum rezultă din actele depuse la dosar, afecțiunile recurentului-reclamant s-au constituit în timpul activității profesionale, diagnosticul stabilit (Status post HDL operată și reoperată - operație de hernie de disc) neregăsindu-se în nici una din categoriile de afecțiuni stabilite prin Ordinul nr. 726/2002. Maladia de care suferă recurentul, îi conferă dreptul la pensie, dar nu justifică încadrarea acestuia într-o categorie de persoane handicapate, conform Legii nr. 53/1992, lege care se referă la acele persoane care, datorită unor deficiențe senzoriale, fizice sau mintale, nu se pot încadra total sau parțial prin propriile lor posibilități, în viața socială și profesională. Așa fiind, în mod corect instanța de fond a respins acțiunea, reținând că recurentul nu a făcut dovada vătămării într-un drept recunoscut de lege.

În consecință, în raport cu cele mai sus reținute și în baza dispozițiilor art. 312 C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de S.A. împotriva sentinței nr. 287/F - C din 26 noiembrie 2003 a Curții de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 aprilie 2005.