ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2444/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea formulată și

inițial înregistrată la Tribunalul Vâlcea, ulterior declinată la Curtea de Apel Pitești, reclamantul S.A. a chemat în judecată pârâta Autoritatea Națională

pentru Persoanele cu Handicap - Comisia Superioară de Expertiză Medicală a

Persoanelor cu Handicap pentru Adulți, pentru ca instanța, prin sentința ce o

va pronunța, să dispună anularea deciziei de refuz a încadrării sale în grad de

handicap nr. 2958/2003.

În motivarea acțiunii,

reclamantul a arătat că decizia contestată este incorectă, deoarece cuprinde

doar două diagnosticuri din cele cinci prezentate, deși două dintre ele

făcuseră obiectul unui alt certificat de handicap.

Curtea de Apel Pitești, prin

sentința civilă nr. 287/2003, a respins, ca nefondată, acțiunea reclamantului.

Pentru a pronunța această

soluție, instanța de fond a reținut, în esență, că maladia de care suferă

reclamantul, nu justifică încadrarea acestuia, într-o categorie de persoane

handicapate, potrivit Legii nr. 53/1992.

Împotriva acestei sentințe reclamantul

S.A. a declarat recurs.

Recurentul-reclamant a

arătat că, în mod greșit, instanța de fond i-a respins acțiunea, fără a ține

seama de maladiile de care suferă și care îi conferă dreptul de a fi încadrat

în categoria persoanelor cu handicap.

Recurentul-reclamant a fost

pensionat pentru munca depusă și limită de vârstă, beneficiind de prevederile

Legii nr. 53/1992 și O.U.G. nr. 102/1999, pentru persoanele cu handicap.

Ulterior, în anul 2003, prin

certificatul nr. 754/2003, emis de Comisia Teritorială Vâlcea, a fost exclus

din această categorie, această soluție fiind menționată prin decizia nr. 2958/2003,

emisă de Comisia Superioară de Expertiză Medicală pentru Persoanele cu Handicap

Adulți.

Soluția la care a ajuns

Comisia Superioară de Expertiză, a avut în vedere prevederile art. 1 din Legea nr.

519/2002, precum și Ordinul emis de Ministerul Sănătății și Familiei nr. 726/2002,

prin care sunt stabilite criteriile medico-sociale pentru încadrarea într-o

categorie de persoane cu handicap.

În acest ordin sunt

menționate categoriile de persoane cu handicap dobândit congenital, neonatal,

în copilărie sau adolescență, precum și cele menționate expres de lege.

Or, așa cum rezultă din

actele depuse la dosar, afecțiunile recurentului-reclamant s-au constituit în

timpul activității profesionale, diagnosticul stabilit (Status post HDL operată

și reoperată - operație de hernie de disc) neregăsindu-se în nici una din

categoriile de afecțiuni stabilite prin Ordinul nr. 726/2002.

Maladia de care suferă

recurentul, îi conferă dreptul la pensie, dar nu justifică încadrarea acestuia

într-o categorie de persoane handicapate, conform Legii nr. 53/1992, lege care

se referă la acele persoane care, datorită unor deficiențe senzoriale, fizice

sau mintale, nu se pot încadra total sau parțial prin propriile lor

posibilități, în viața socială și profesională.

Așa fiind, în mod corect

instanța de fond a respins acțiunea, reținând că recurentul nu a făcut dovada

vătămării într-un drept recunoscut de lege.

În consecință, în raport cu

cele mai sus reținute și în baza dispozițiilor art. 312 C. proc. civ., recursul

va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de S.A. împotriva sentinței nr. 287/F - C din 26 noiembrie 2003 a Curții de

Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 12 aprilie 2005.