ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2763/2009

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, reclamantul T.M. a chemat în judecată pârâta Autoritatea Națională pentru Persoanele cu Handicap, solicitând obligarea pârâtei să modifice decizia de încadrare în grad de handicap nr. 7895 din 21 decembrie 2006, emisă de Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulți, în ceea ce privește rubricile „C” și „E”, în sensul precizării că reclamantul se încadrează în prevederile Legii nr. 19/2000, art. 47 alin. (1) lit. b) pentru pensionare ca persoană cu handicap, având în vedere că data apariției handicapului este preexistentă calității de asigurat, precum și modificarea rubricii „cod boală”, din I06 în I35.

Motivându-și acțiunea, reclamantul a arătat că în anul 2006 a solicitat pensionarea pentru limită de vârstă, în considerarea art. 47 din Legea nr. 19/2000, adresându-se Comisiei de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulți Constanța, în vederea eliberării unui certificat de încadrare în grad de handicap. Documentul eliberat de autoritatea menționată, sub nr. 6385 din 12 octombrie 2006, prevede, însă, că reclamantul nu se încadrează în prevederile legale, ceea ce l-a determinat pe cel în cauză să-l conteste.

Reclamantul a mai arătat că la emiterea deciziei contestate, nu a fost avută în vedere scrisoarea medicală, prin care un medic specialist cardiolog precizează în mod clar diagnosticul și nici înscrisurile care atestă faptul că a dobândit calitatea de asigurat la 20 iulie 1971, iar constatarea pentru prima dată a bolii printr-un act medical s-a făcut la 17 mai 1972. Nu s-a ținut cont nici de faptul că certificatele de încadrare în grad de handicap din 1999 și 2004 consemnează, referitor la data ivirii handicapului, faptul că acesta a fost „congenital” ori „dobândit în copilărie”. A mai susținut reclamantul că, potrivit Listei tabelare a bolilor ICD-10-AM2002, încadrarea corectă a bolii este la Codul I-35 – „Afecțiuni nereumatismale ale valvei aortice” și nu la codul I06 „Bolile reumatismale ale valvei aortice”.

Prin sentința civilă nr. 2078 din 11 septembrie 2007, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea, ca neîntemeiată. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul T.M. și, prin decizia nr. 1853 din 13 mai 2008, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, a admis recursul, a casat sentința și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe, pentru completarea probatoriului cu o expertiză medicală. Rejudecând cauza în fond după casare, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 3506 din 11 decembrie 2008, a respins acțiunea reclamantului, ca neîntemeiată, fără a fi efectuată vreo expertiză medicală.

Instanța de fond a reținut că reclamantul nu a făcut dovada îndeplinirii condițiilor prevăzute de art. 47 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 19/2000, și anume că data ivirii handicapului este anterioară calității de asigurat. Astfel, prin certificatul de încadrare în grad de handicap, s-a reținut ca dată a ivirii handicapului 17 mai 1972, ulterior datei dobândirii calității de asigurat – 20 iulie 1971. Cu privire la scrisoarea medicală eliberată de medicul specialist cardiolog, în care se precizează că afecțiunea este congenitală, s-a reținut că aceasta nu cuprinde o justificarea medicală și nu se coroborează cu celelalte constatări cuprinse în actele medicale depuse. Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinice și invocând situația prevăzută de art. 304 1 , art. 304 pct. 8 și 9 C. proc.

civ. Recurentul reclamant în motivele de recurs susține, în esență, că în mod greșit instanța a reținut că nu s-a făcut dovada că data ivirii handicapului este anterioară calității de asigurat, deși din actele depuse la dosarul cauzei rezultă cu certitudine acest fapt. De asemenea, se susține că prin Decizia nr. 1853/2008, Înalta Curte de Casație și Justiție a apreciat că se impune completarea probatoriului cu expertiză medicală, motiv pentru care a casat sentința 2078/2007, trimițând cauza spre rejudecare aceleiași instanțe, însă cu ocazia rejudecării nu a fost efectuată o astfel de expertiză, deși a fost solicitată. Înalta Curte, analizând recursul în raport de motivele invocate, de dispozițiile legale incidente, de înscrisurile care există la dosarul cauzei, apreciază că acesta este fondat pentru următoarele considerente: Potrivit dispozițiilor art. 315 alin. (1) C. proc.

civ., în caz de casare hotărârile instanței de recurs asupra necesității administrării unor probe sunt obligatorii pentru judecătorii fondului. Recurentul-reclamant a solicitat încuviințarea acestei probe, iar instanța cu justificarea menționată în încheierea din 30 octombrie 2008, nu s-a pronunțat expres asupra acestei cereri ci a acceptat ca reclamantul să depună la dosar punctul de vedere al unui specialist în ceea ce privește natura afecțiunii și data ivirii acesteia, deși îi incumba obligația de a dispune din oficiu o astfel de expertiză în îndeplinirea dispozițiilor deciziei de casare. După cum se constată instanța de fond nu a îndeplinit prevederile ar. 129 alin. (5) C. proc. civ.

și nici nu a respectat îndrumările deciziei de casare nr. 1853/2008, prin care s-a prevăzut necesitatea completării probatoriului cu expertiză medicală, pentru motivele expuse în considerentele acestei decizii, pronunțând o hotărâre pe baza acelorași înscrisuri avute în vedere și cu ocazia primei judecăți în fond, fapt ce atrage nelegalitatea și neteminicia acesteia. Având în vedere încălcarea dispozițiilor imperative ale art. 315 alin. (1), coroborate cu prevederile art. 304 1 și art. 312 alin. (1) teza I, alin. (3) C. proc. civ., se impune admiterea recursului, casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.

Cu ocazia rejudecării, în mod obligatoriu, instanța de fond trebuie să respecte îndrumările deciziei de casare referitoare la completarea probatoriului cu expertiză medicală, care să stabilească cu certitudine dacă afecțiunea reclamantului ar putea avea o natură reumatismală sau nu, dacă este congenitală, preexistentă, înaintea calității de asigurat sau dobândită ulterior acestei calități, pentru a se analiza încadrarea în art. 47 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 19/2000, întrucât din înscrisurile care există la dosarul cauzei nu poate fi stabilită cu exactitate această situație.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de T.M. împotriva sentinței civile nr. 3506 din 11 decembrie 2008 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Casează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 mai 2009.