ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2763/2009

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul

Curții de Apel București, reclamantul T.M. a chemat în judecată pârâta

Autoritatea Națională pentru Persoanele cu Handicap, solicitând obligarea

pârâtei să modifice decizia de încadrare în grad de handicap nr. 7895 din 21 decembrie

2006, emisă de Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru

Adulți, în ceea ce privește rubricile „C” și „E”, în sensul precizării că

reclamantul se încadrează în prevederile Legii nr. 19/2000, art. 47 alin. (1)

lit. b) pentru pensionare ca persoană cu handicap, având în vedere că data

apariției handicapului este preexistentă calității de asigurat, precum și

modificarea rubricii „cod boală”, din I06 în I35.

Motivându-și acțiunea, reclamantul a

arătat că în anul 2006 a solicitat pensionarea pentru limită de vârstă, în

considerarea art. 47 din Legea nr. 19/2000, adresându-se Comisiei de Evaluare a

Persoanelor cu Handicap pentru Adulți Constanța, în vederea eliberării unui

certificat de încadrare în grad de handicap.

Documentul eliberat de autoritatea

menționată, sub nr. 6385 din 12 octombrie 2006, prevede, însă, că reclamantul

nu se încadrează în prevederile legale, ceea ce l-a determinat pe cel în cauză

să-l conteste.

Reclamantul a mai arătat că la emiterea

deciziei contestate, nu a fost avută în vedere scrisoarea medicală, prin care

un medic specialist cardiolog precizează în mod clar diagnosticul și nici

înscrisurile care atestă faptul că a dobândit calitatea de asigurat la 20 iulie

1971, iar constatarea pentru prima dată a bolii printr-un act medical s-a făcut

la 17 mai 1972. Nu s-a ținut cont nici de faptul că certificatele de încadrare

în grad de handicap din 1999 și 2004 consemnează, referitor la data ivirii

handicapului, faptul că acesta a fost „congenital” ori „dobândit în copilărie”.

A mai susținut reclamantul că, potrivit

Listei tabelare a bolilor ICD-10-AM2002, încadrarea corectă a bolii este la

Codul I-35 – „Afecțiuni nereumatismale ale valvei aortice” și nu la codul I06

„Bolile reumatismale ale valvei aortice”.

Prin sentința civilă nr. 2078 din 11

septembrie 2007, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, a respins acțiunea, ca neîntemeiată.

Împotriva acestei sentințe a declarat

recurs reclamantul T.M. și, prin decizia nr. 1853 din 13 mai 2008, Înalta Curte

de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, a admis

recursul, a casat sentința și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași

instanțe, pentru completarea probatoriului cu o expertiză medicală.

Rejudecând cauza în fond după casare,

Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal,

prin sentința civilă nr. 3506 din 11 decembrie 2008, a respins acțiunea

reclamantului, ca neîntemeiată, fără a fi efectuată vreo expertiză medicală.

Instanța de fond a reținut că reclamantul

nu a făcut dovada îndeplinirii condițiilor prevăzute de art. 47 alin. (1) lit. b)

din Legea nr. 19/2000, și anume că data ivirii handicapului este anterioară

calității de asigurat. Astfel, prin certificatul de încadrare în grad de

handicap, s-a reținut ca dată a ivirii handicapului 17 mai 1972, ulterior datei

dobândirii calității de asigurat – 20 iulie 1971.

Cu privire la scrisoarea medicală

eliberată de medicul specialist cardiolog, în care se precizează că afecțiunea

este congenitală, s-a reținut că aceasta nu cuprinde o justificarea medicală și

nu se coroborează cu celelalte constatări cuprinse în actele medicale depuse.

Împotriva acestei sentințe, a declarat

recurs reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinice și invocând

situația prevăzută de art. 304

1

, art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ.

Recurentul reclamant în motivele de

recurs susține, în esență, că în mod greșit instanța a reținut că nu s-a făcut

dovada că data ivirii handicapului este anterioară calității de asigurat, deși

din actele depuse la dosarul cauzei rezultă cu certitudine acest fapt.

De asemenea, se susține că prin Decizia

nr. 1853/2008, Înalta Curte de Casație și Justiție a apreciat că se impune

completarea probatoriului cu expertiză medicală, motiv pentru care a casat

sentința 2078/2007, trimițând cauza spre rejudecare aceleiași instanțe, însă cu

ocazia rejudecării nu a fost efectuată o astfel de expertiză, deși a fost

solicitată.

Înalta Curte, analizând recursul în

raport de motivele invocate, de dispozițiile legale incidente, de înscrisurile

care există la dosarul cauzei, apreciază că acesta este fondat pentru

următoarele considerente:

Potrivit dispozițiilor art. 315 alin. (1)

C. proc. civ., în caz de casare hotărârile instanței de recurs asupra

necesității administrării unor probe sunt obligatorii pentru judecătorii

fondului.

Recurentul-reclamant a solicitat

încuviințarea acestei probe, iar instanța cu justificarea menționată în

încheierea din 30 octombrie 2008, nu s-a pronunțat expres asupra acestei cereri

ci a acceptat ca reclamantul să depună la dosar punctul de vedere al unui

specialist în ceea ce privește natura afecțiunii și data ivirii acesteia, deși

îi incumba obligația de a dispune din oficiu o astfel de expertiză în

îndeplinirea dispozițiilor deciziei de casare.

După cum se constată instanța de fond nu

a îndeplinit prevederile ar. 129 alin. (5) C. proc. civ. și nici nu a respectat

îndrumările deciziei de casare nr. 1853/2008, prin care s-a prevăzut

necesitatea completării probatoriului cu expertiză medicală, pentru motivele

expuse în considerentele acestei decizii, pronunțând o hotărâre pe baza

acelorași înscrisuri avute în vedere și cu ocazia primei judecăți în fond, fapt

ce atrage nelegalitatea și neteminicia acesteia.

Având în vedere încălcarea dispozițiilor

imperative ale art. 315 alin. (1), coroborate cu prevederile art. 304

1

și

art. 312 alin. (1) teza I, alin. (3) C. proc. civ., se impune admiterea

recursului, casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare

aceleiași instanțe.

Cu ocazia rejudecării, în mod

obligatoriu, instanța de fond trebuie să respecte îndrumările deciziei de

casare referitoare la completarea probatoriului cu expertiză medicală, care să

stabilească cu certitudine dacă afecțiunea reclamantului ar putea avea o natură

reumatismală sau nu, dacă este congenitală, preexistentă, înaintea calității de

asigurat sau dobândită ulterior acestei calități, pentru a se analiza

încadrarea în art. 47 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 19/2000, întrucât din

înscrisurile care există la dosarul cauzei nu poate fi stabilită cu exactitate

această situație.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de T.M.

împotriva sentinței civile nr. 3506 din 11 decembrie 2008 a Curții de Apel

București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată și trimite cauza

spre rejudecare aceleiași instanțe.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 21

mai 2009.