ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4822/2009

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea formulată reclamanta M.M. a solicitat

în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională pentru Persoane cu Handicap obligarea

acestea la emiterea unui certificat de încadrare în grad de handicap prin care să

se stabilească gradul 1 de handicap și nu gradul II precum și emiterea unui certificat

de încadrare în grad de handicap prin care să se recunoască reclamantei calitatea

de beneficiar al pensiei de limită de vârstă, menționându-se în certificat anul

apariției handicapului, respectiv anul 1945.

Prin sentința civilă

nr. 1163 din 9 aprilie 2008 Curtea de Apel București a admis în parte acțiunea reclamantei;

a obligat pârâta să emită un certificat de încadrare în grad de handicap prin care

să recunoască reclamantei calitatea de beneficiar al pensiei de limită de vârstă

ca persoană cu handicap în condițiile art. 47 alin. (1) din Legea nr. 19/2000, menționându-se

în certificat anul apariției handicapului - respectiv anul 1945. A respins capătul

de cerere privind încadrarea în gradul I de handicap.

Pentru a pronunța această

hotărâre, instanța de fond a reținut, în esență, că reclamanta, așa cum recunoaște

și pârâta, îndeplinește condițiile de vârstă și stagiul de cotizare prevăzute de

Legea nr. 19/2000 și ca atare poate beneficia de pensie de limită de vârstă ca persoană

cu handicap în condițiile art. 47 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 19/2000, data

apariției handicapului fiind anul 1945.

În ceea ce privește încadrarea

în gradul de handicap I, instanța a constatat că cererea reclamantei este neîntemeiată

deoarece conform documentelor medicale depuse la dosarul cauzei afecțiunile precizate

nu figurează la gradul 1 conform criteriilor aprobate prin Ordinul nr. 726/2002,

act normativ în raport cu care se face încadrarea în grad de handicap pentru adulți

și se aplică măsurile de protecție specială a acestora.

Împotriva acestei hotărâri

reclamanta M.M. a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie,

fără a indica temeiul de drept al recursului formulat.

Se susține faptul că în

mod greșit a fost respins capătul de cerere privind încadrarea în gradul I de handicap,

deși prezintă paralizie a membrului superior drept și este diagnosticată cu diabet.

Ulterior a precizat că

i-a fost emisă decizia nr. 8964 din 13 iulie 2009 de încadrare în gradul de handicap

pe care a contestat-o la instanța de contencios administrativ, motiv pentru care

solicită casarea sentinței recurate.

Înalta Curte de Casație

și Justiție, analizând recursul formulat în raport de cele susținute, de înscrisurile

care există la dosarul cauzei, de dispozițiile legale incidente cât și de prevederile

art. 304

1

C. proc. civ., apreciază că acesta este nefondat pentru considerentele

ce urmează a fi expuse.

În mod corect a fost respins

capătul de cerere privind încadrarea în gradul I de handicap întrucât recurenta-reclamantă

nu a făcut dovada că îndeplinește condițiile de a fi încadrată în gradul de handicap

solicitat în raport de criteriile aprobate prin Ordinul nr. 726/2002 pe baza cărora

se stabilește gradul de handicap pentru adulți și se aplică măsurile de protecție

specială a acestora.

De asemenea, prin decizia

nr. 1384 din 2 martie 2006 de încadrare în grad de handicap emisă de Comisia Superioară

de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulți recurentei-reclamante i-a fost

stabilit gradul de handicap accentuat - asimilat gradului II, permanent. Nu au fost

făcute dovezi că această decizie a fost modificată sau anulată cu referire la gradul

de handicap menționat în cuprinsul acesteia.

Ulterior Comisia Superioară

de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulți a emis decizia de încadrare

în grad de handicap nr. 8964 din 13 iulie 2009 în ceea ce o privește pe recurenta-reclamantă.

Urmare a sentinței nr. 1163 din 9 aprilie 2008 recurată, sentinței nr. 2450/2008

a Curții de Apel București și deciziei nr. 3650 din 30 iunie 2009 a Înaltei Curți

de Casație și Justiție în cuprinsul acestei decizii s-a menționat ca dată a ivirii

handicapului anul 1945 și faptul că recurenta-reclamantă a beneficiat de certificat

de handicap din anul 1993, fiind menținut gradul de handicap accentuat.

Prin urmare susținerile

recurentei-reclamante sub aspectul greșitei soluționării a capătului de cerere privind

încadrarea în gradul I de handicap sunt nefondate.

Susținerea recurentei-reclamante

în sensul că a formulat contestație împotriva acestei ultime decizii nu prezintă

relevanță în cauza de față și nu constituie motiv de casare a sentinței recurate.

Situația învederată nu se încadrează în prevederile art. 304 pct. 1, 2, 3, 4 și

5 care ar putea atrage casarea hotărârii conform art. 312 alin. (3) din C. proc.

civ.

Având în vedere aceste

considerente cât și dispozițiile art. 312 alin. (1) teza I, alin. (3) din C. proc.

civ. coroborat cu art. 20 din Legea nr. 554/2004 cu modificările și completările

ulterioare, Înalta Curte va respinge recursul formulat ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de M.M., împotriva sentinței civile nr. 1163 din 9 aprilie 2008 a Curții de Apel

București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință

publică, astăzi 4 noiembrie 2009.