ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4822/2009

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată reclamanta M.M.

a solicitat în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională pentru Persoane cu Handicap obligarea acestea la emiterea unui certificat de încadrare în grad de handicap prin care să se stabilească gradul 1 de handicap și nu gradul II precum și emiterea unui certificat de încadrare în grad de handicap prin care să se recunoască reclamantei calitatea de beneficiar al pensiei de limită de vârstă, menționându-se în certificat anul apariției handicapului, respectiv anul 1945. Prin sentința civilă nr. 1163 din 9 aprilie 2008 Curtea de Apel București a admis în parte acțiunea reclamantei; a obligat pârâta să emită un certificat de încadrare în grad de handicap prin care să recunoască reclamantei calitatea de beneficiar al pensiei de limită de vârstă ca persoană cu handicap în condițiile art. 47 alin. (1) din Legea nr. 19/2000, menționându-se în certificat anul apariției handicapului - respectiv anul 1945. A respins capătul de cerere privind încadrarea în gradul I de handicap.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut, în esență, că reclamanta, așa cum recunoaște și pârâta, îndeplinește condițiile de vârstă și stagiul de cotizare prevăzute de Legea nr. 19/2000 și ca atare poate beneficia de pensie de limită de vârstă ca persoană cu handicap în condițiile art. 47 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 19/2000, data apariției handicapului fiind anul 1945. În ceea ce privește încadrarea în gradul de handicap I, instanța a constatat că cererea reclamantei este neîntemeiată deoarece conform documentelor medicale depuse la dosarul cauzei afecțiunile precizate nu figurează la gradul 1 conform criteriilor aprobate prin Ordinul nr. 726/2002, act normativ în raport cu care se face încadrarea în grad de handicap pentru adulți și se aplică măsurile de protecție specială a acestora.

Împotriva acestei hotărâri reclamanta M.M. a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, fără a indica temeiul de drept al recursului formulat. Se susține faptul că în mod greșit a fost respins capătul de cerere privind încadrarea în gradul I de handicap, deși prezintă paralizie a membrului superior drept și este diagnosticată cu diabet. Ulterior a precizat că i-a fost emisă decizia nr. 8964 din 13 iulie 2009 de încadrare în gradul de handicap pe care a contestat-o la instanța de contencios administrativ, motiv pentru care solicită casarea sentinței recurate. Înalta Curte de Casație și Justiție, analizând recursul formulat în raport de cele susținute, de înscrisurile care există la dosarul cauzei, de dispozițiile legale incidente cât și de prevederile art. 304 1 C. proc.

civ., apreciază că acesta este nefondat pentru considerentele ce urmează a fi expuse. În mod corect a fost respins capătul de cerere privind încadrarea în gradul I de handicap întrucât recurenta-reclamantă nu a făcut dovada că îndeplinește condițiile de a fi încadrată în gradul de handicap solicitat în raport de criteriile aprobate prin Ordinul nr. 726/2002 pe baza cărora se stabilește gradul de handicap pentru adulți și se aplică măsurile de protecție specială a acestora. De asemenea, prin decizia nr. 1384 din 2 martie 2006 de încadrare în grad de handicap emisă de Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulți recurentei-reclamante i-a fost stabilit gradul de handicap accentuat - asimilat gradului II, permanent.

Nu au fost făcute dovezi că această decizie a fost modificată sau anulată cu referire la gradul de handicap menționat în cuprinsul acesteia. Ulterior Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulți a emis decizia de încadrare în grad de handicap nr. 8964 din 13 iulie 2009 în ceea ce o privește pe recurenta-reclamantă. Urmare a sentinței nr. 1163 din 9 aprilie 2008 recurată, sentinței nr. 2450/2008 a Curții de Apel București și deciziei nr. 3650 din 30 iunie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție în cuprinsul acestei decizii s-a menționat ca dată a ivirii handicapului anul 1945 și faptul că recurenta-reclamantă a beneficiat de certificat de handicap din anul 1993, fiind menținut gradul de handicap accentuat.

Prin urmare susținerile recurentei-reclamante sub aspectul greșitei soluționării a capătului de cerere privind încadrarea în gradul I de handicap sunt nefondate. Susținerea recurentei-reclamante în sensul că a formulat contestație împotriva acestei ultime decizii nu prezintă relevanță în cauza de față și nu constituie motiv de casare a sentinței recurate. Situația învederată nu se încadrează în prevederile art. 304 pct. 1, 2, 3, 4 și 5 care ar putea atrage casarea hotărârii conform art. 312 alin. (3) din C. proc. civ. Având în vedere aceste considerente cât și dispozițiile art. 312 alin. (1) teza I, alin. (3) din C. proc. civ. coroborat cu art. 20 din Legea nr. 554/2004 cu modificările și completările ulterioare, Înalta Curte va respinge recursul formulat ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de M.M., împotriva sentinței civile nr. 1163 din 9 aprilie 2008 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 4 noiembrie 2009.