ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3650/2009

Asupra recursului penal de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Curtea de Apel Timișoara, secția penală, prin Decizia nr.

93/A din 03 septembrie 2009, a respins ca nefondat, recursul declarat de

inculpata C.P. împotriva Sentinței penale nr. 319/PI din 22 mai 2009 pronunțată

de Tribunalul Timiș, prin care a fost condamnată pentru infracțiunea de

tentativă la omor, prevăzută și pedepsită de art. 20 raportat la art. 174, 175

lit. i) C. pen., la 7 ani și 6 luni închisoare.

Pentru a hotărî astfel, a reținut

următoarele:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe

lângă Tribunalul Timiș nr. 1705/P/2008, inculpata a fost trimisă în judecată

pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor prevăzută și pedepsită de

art. 20 raportat la art. 174, 175 lit. i) C. pen., constând în aceea că, în

seara de 21 august 2008, în jurul orelor 23,00, în timp ce se afla pe terasa

unui bar din incinta Stației C.F.R. Timișoara Nord, a avut o altercație cu

partea vătămată N.N., pe care l-a lovit cu un briceag în abdomen, după care a

fugit înspre stația de tramvai din fața gării.

Partea vătămată a fost transportată

la spital unde s-a intervenit chirurgical, constatându-se că prezenta hematom

și sânge între fața diafragmatică a lobului stâng hepatic și diafragmei.

S-a practicat suturarea plăgii

hepatice lungă de 1,5 cm și s-a montat tub de dren suprahepatic la locul leziunii.

Potrivit raportului medico-legal din

25 august 2008 al I.M.L.Timișoara, leziunile prezentate de N.N. pot fi

rezultatul lovirii cu un corp tăietor-înțepător, necesită 35 zile de îngrijiri

medicale de la data producerii și au pus în pericol viața victimei.

S-a mai reținut că pe bluza

inculpatei s-au descoperit urme de sânge, iar expertiza biocriminalistică a

stabilit că sângele aparținea grupei A, grupă pe care o are și N.N.

În momentul reținerii inculpatei, în

apropierea stației de tramvai, asupra acesteia a fost găsit briceagul cu lama

de 10 cm cu care a lovit victima.

Pe baza declarațiilor părții

vătămate, inculpatei, martorilor T.A., A.S.F., L.G., R.G., B.C., C.E.

(concubina victimei), cum și a raportului medico-legal, expertizei

biocriminalistice, tribunalul a reținut vinovăția inculpatei și a condamnat-o

la pedeapsa de 7 ani și 6 luni închisoare și pedeapsa complementară a

interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C.

pen. pe timp de 3 ani, după executarea pedepsei.

Inculpata a fost obligată să

plătească despăgubiri civile, 2586,74 RON părții civile Spitalul Clinic

Județean de Urgență Timișoara și 15.000 RON daune morale părții civile N.N.

Apelul declarat de inculpată, prin

care a criticat sentința ca nelegală și netemeinică susținând că nu este

autoarea faptei și se impunea achitarea în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a)

raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen. a fost respins ca nefondat prin

Decizia penală nr. 93/A din 03 septembrie 2009, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara,

secția penală.

Nemulțumită și de această hotărâre,

în termenul legal, inculpata a declarat recurs reiterând aceleași motive,

susținând că este nevinovată.

Analizând actele și lucrările aflate

la dosarul cauzei, Înalta Curte constată că recursul este fondat și urmează a

fi admis pentru alte motive, care se încadrează în cazul de casare prevăzut de

art. 385

9

pct. 14 și nu cel invocat de inculpată, art. 385

9

pct. 18 C. proc. pen.

Atât prima instanță cât și instanța

de apel au făcut o analiză completă a probelor administrate și au reținut

corect că inculpata este autoarea faptei. Prezența inculpatei la locul faptei,

fuga acesteia, imediat după înjunghierea victimei în abdomen, cum și faptul că

în momentul reținerii acesteia în stația de tramvai a fost găsit asupra ei

briceagul, iar pe hainele acesteia pete de sânge care s-a dovedit că aparțin

grupei A, grupă pe care o are victima constituie probe indubitabile de

vinovăție.

Pe de altă parte, a mai rezultat că

în timp ce victima se îndepărta în fugă de la locul faptei striga „vă omor pe

toți”, iar în cursul audierii la instanța de apel, deși a negat orice incident

și că a fugit din gară fiind reținută în stația de tramvai a explicat

neverosimil prezența sângelui pe hainele sale.

Astfel, a arătat că petele de sânge găsite pe

pantaloni sunt urmare faptului că a fost tăiată la piciorul stâng, după care a

adăugat că ele puteau proveni și de la victimă pentru că a stat în apropierea

acesteia, dar nu știe cine l-a tăiat. Or, din raportul de expertiză biocriminalistică

din 23 septembrie 2008 al I.M.L.Timișoara rezultă că „pe bluza de culoare

albastră cu dungi de culoare albă a fost evidențiat pe mâneca dreaptă sânge,

specia umană, grupa sanguină A”. Așadar, sângele nu a fost evidențiat pe

pantalonul inculpatei ci pe bluză, iar apărarea făcută de aceasta nu poate fi

luată în considerare.

Potrivit raportului de expertiză

medico-legală psihiatrică din 26 septembrie 2008, inculpata a arătat că ar fi

consumat băutură cu victima, după care a întreținut raport sexual și apoi a

plecat.

În concluziile raportului se arată

că inculpata prezintă retard mintal cu tulburare de comportament, are

discernământul diminuat în raport cu fapta pentru care este cercetată și se

recomandă măsurile prevăzute de art. 113 C. pen.

Având în vedere lipsa antecedentelor

penale, starea de sănătate mentală a inculpatei și că fapta nu a avut urmări

grave, cum și gradul de pericol social al faptei, Înalta Curte apreciază că

scopul pedepsei poate fi atins și prin aplicarea unei pedepse redusă sub minimul

special prevăzut de art. 174 - 175 raportat la art. 20 C. pen., prin reținerea

de circumstanțe atenuante prevăzută de art. 74 lit. a) și c) C. pen.

Recursul urmează a fi admis, decizia

casată în totalitate, iar sentința parțial numai cu privire la individualizarea

pedepsei, în temeiul art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen. În rejudecare,

reținând circumstanțele atenuante prevăzute de art. 74 lit. a) și c) C. pen.,

raportat la art. 76 alin. (1) lit. a) și alin. (2) C. pen., pedeapsa de 7 ani

și 6 luni închisoare urmează a fi redusă la 4 ani închisoare.

Se vor menține celelalte dispoziții

ale hotărârii.

În temeiul art. 385

17

alin. (4) raportat la art. 383 C. proc. pen., se va deduce durata reținerii și

arestarea preventivă de la 22 august 2008 la 6 noiembrie 2009.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de inculpata C.P. împotriva

Deciziei penale nr. 93/A din 3 septembrie 2009 a Curții de Apel Timișoara,

secția penală.

Casează decizia penală atacată și

parțial Sentința penală nr. 319 din 22 mai 2009 a Tribunalului Timiș, numai cu

privire la individualizarea pedepsei.

Reduce pedeapsa aplicată inculpatei

pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 20 raportat la art. 174, 175

lit. i) C. pen. de la 7 ani și 6 luni închisoare la 4 ani închisoare, urmare

aplicării dispozițiilor art. 74 lit. a) și c) și art. 76 alin. (1) lit. a) și

alin. (2) C. pen.

Menține celelalte dispoziții ale

hotărârii.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatei, durata reținerii și arestării preventive de la 22 august 21008 la 6

noiembrie 2009.

Onorariul apărătorului desemnat din

oficiu, în sumă de 200 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiției și

Libertăților Cetățenești.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 6

noiembrie 2009.