ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 428/2013

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 428/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Asupra recursurilor

de față,

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală

nr. 472 din 18 noiembrie 2011 a Tribunalului Timiș a fost condamnată inculpata I.A.A.

la 3 ani închisoare și 1 an interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit.

a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pentru săvârșirea tentativei la infracțiunea

de omor prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 174 alin. (1) C. pen. cu

aplicarea art. 73 lit. b) C. pen., art. 74 lit. a) și art. 76 lit. b) C. pen.

În baza art. 65 alin.

(1) și alin. (2) C. pen. s-a aplicat inculpatei pedeapsa complementară a

interzicerii exercitării drepturilor prevăzute la art. 64 lit. a) teza a II-a

și lit. b) C. pen. pe o perioadă de 1 an după executarea pedepsei principale.

În baza art. 71 C.

pen. s-a interzis inculpatei exercitarea drepturilor prevăzute la art. 64 lit.

a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe durata executării pedepsei.

În baza art. 86

1

alin. (1) C. pen. s-a suspendat sub supraveghere executarea pedepsei aplicate

inculpatei pe o perioadă de 5 ani și 6 luni, termen de încercare stabilit în

condițiile prevăzute de art. 86

2

C. pen.

În baza art. 86

3

alin. (1) C. pen. a fost obligată inculpata ca, pe durata termenului de

încercare, să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: să se prezinte, la

datele fixate la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Timiș, căruia i

se încredințează supravegherea; să anunțe, în prealabil, orice schimbare de

domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile,

precum și întoarcerea; să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele de existență.

În baza art. 359 C.

proc. pen. s-a atras atenția inculpatei asupra consecințelor nerespectării

dispozițiilor art. 86

4

C. pen.

În baza art. 71 alin.

(5) C. pen. a fost suspendată executarea pedepsei accesorii aplicate inculpatei

pe durata termenului de încercare.

În baza art. 14 C.

proc. pen. raportat la art. 346 C. proc. pen. și cu aplicarea art. 998, art. 999

C. civ. a fost obligată inculpata I.A.A. la plata către partea civilă D.A.D. a

sumei de 150 euro cu titlu de daune materiale și 5.000 euro cu titlu de daune

morale.

Au fost respinse în rest

pretențiile ca nefondate.

În baza art. 313 din Legea

nr. 95/2006 și art. 14 C. proc. pen., a fost obligată inculpata la plata sumei de

2.245,32 RON despăgubiri civile către partea civilă Spitalul Municipal L.

În baza art. 118

alin. (1) lit. b) C. pen. s-a confiscat de la inculpată un cuțit cu mâner roșu maroniu,

lama de 9,8 cm, lățimea de 2,5 cm, corp delict, obiect folosit la săvârșirea infracțiunii.

În baza art. 191

alin. (1) C. proc. pen. a fost obligată inculpata la plata sumei de 2.500 RON cheltuieli

judiciare către stat.

În baza art. 193

alin. (1) C. proc. pen. a fost obligată inculpata la plata către partea civilă D.A.D.

a sumei de 3.800 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

Pentru a hotărî astfel,

prima instanță a reținut următoarele:

Prin cererea formulată

și înregistrată pe rolul Tribunalului Timiș la data de 8 septembrie 2008, sub număr

unic de Dosar nr. 6738/30/2008, petentul D.A.D. a formulat plângere, conform

art. 278

1

C. proc. pen., împotriva rezoluției nr. 539/P/2008 a Parchetului

de pe lângă Tribunalul Timiș, menținută prin rezoluția nr. 653/II/2/2008 a prim-procurorului

aceluiași Parchet, prin care s-a dispus, în temeiul art. 249 alin. (1), alin. (2)

C. proc. pen. raportat la art. 11 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., art. 10 lit. e)

C. proc. pen. și art. 44 alin. (1), alin. (3) C. pen. și art. 245 lit. c) C.

proc. pen., scoaterea de sub urmărire penală a învinuitei I.A.A. sub aspectul săvârșirii

infracțiunii de tentativă de omor.

Prin încheierea dată de

Tribunalul Timiș la data de 3 decembrie 2008 în Dosar nr. 6738/30/2008, judecătorul,

în baza art. 278

1

alin. (8) lit. c) C. proc. pen. a admis plângerea,

a desființat rezoluția nr. 539/P/2008 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Timiș

și rezoluția nr. 653/II/2/2008 a prim-procurorului aceluiași Parchet, și a reținut

cauza spre judecare în complet legal constituit.

Pentru a pronunța această

încheiere, judecătorul a reținut că prin rezoluția din data de 3 iulie 2008 a Parchetului

de pe lângă Tribunalul Timiș s-a dispus în baza art. 249 alin. (1), alin. (2)

C. proc. pen. raportat la art. 11 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., art. 10 lit. e)

C. proc. pen., art. 44 alin. (1), alin. (3) C. pen. și art. 245 lit. c) C. proc.

pen., scoaterea de sub urmărire penală a învinuitei I.A.A., pentru săvârșirea infracțiunii

prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 174 alin. (1), alin. (2) C. pen. și

restituirea cuțitului cu care s-a săvârșit fapta.

În fapt s-a reținut că

în noaptea de 26 ianuarie 2008, învinuita I.A.A. a invitat mai mulți cunoscuți în

apartamentul său la o petrecere, printre care se afla și partea vătămată D.A.D.

La un moment dat au intervenit neînțelegeri între învinuită și partea vătămată,

prima lovind victima cu un cuțit în zona abdominală și antebrațul drept. Leziunile

suferite au necesitat 30 de zile de îngrijiri medicale și i-au pus victimei viața

în pericol. Procurorul a reținut că învinuita s-a aflat în legitimă apărare întrucât

partea vătămată, pe fondul consumului de alcool a strâns-o pe I.A.A. de gât, brutalizând-o

și înjurând-o, context în care aceasta, înfricoșată, a luat un cuțit de pe chiuveta

lângă care se aflau și a lovit la întâmplare, pentru a se elibera de strânsoare,

fără a urmări suprimarea vieții victimei.

Respectiva rezoluție a

fost menținută de către prim procurorul Parchetului de pe lângă Tribunalul Timiș,

prin rezoluția dată în Dosarul nr. 653/II/2 din 10 august 2008, acesta apreciind

că în mod corect procurorul a constatat că fapta învinuitei este, juridic, irepresibilă,

întrucât înlăturarea caracterului penal al faptei în cazul legitimei apărări se

întemeiază pe absența trăsăturii esențiale a vinovăției, iar absența acestei trăsături

își găsește cauza în acțiunea de constrângere sub imperiul căreia s-a produs acțiunea

de apărare.

Judecătorul a apreciat

însă că cele reținute de procurori nu rezultă cu evidență din probatoriul cauzei.

Nu numai că nu există nici un act medical din care să rezulte că partea vătămată

a fost strânsă de gât de către petent, dar nici martorii audiați în dosar nu confirmă

o asemenea stare de fapt, dimpotrivă, relatând că petentul a fost tăiat cu cuțitul

de intimată în timp ce se lega la pantofi. Relevantă în acest sens este mai ales

declarația martorului S.S., care precizează că intimata i-a spus că l-a înjunghiat

pe petent pentru că a înjurat-o.

Este de menționat și actul

medico-legal privind pe petent, din care rezultă că acesta a fost înjunghiat de

3 ori, iar după săvârșirea faptei, intimata nu s-a dus la Poliție pentru a reclama

eventualul atac al petentului, ci a plecat într-un bar împreună cu prietenul său,

M.A.

Varianta intimatei este

susținută doar de martorul M.A., prietenul acesteia, care în declarațiile sale,

arată că un prieten de al său pe nume J., a venit în cameră și i-a spus să iasă

afară pentru că se întâmplă ceva în bucătărie și a văzut cum prietena sa era bruscată

și strânsă de gât de către petent, iar în declarație arată că acest „J.” se numește

T.I., persoană despre care nici un martor nu face referire că s-ar fi aflat în apartamentul

intimatei.

Mai mult, martorul B.D.I.,

arată în declarația sa că în jurul orelor 01:00 petentul s-a ridicat din camera

din apartament unde se aflau cu toții spre ieșire iar intimata împreună cu prietenul

ei, martorul M.A., s-au dus după acesta, spunând că îl va scoate din apartament

și-l va trimite acasă.

Toate elementele de mai

sus sunt tot atâtea motive de a contrazice concluzia la care au ajuns procurorii

prin actele atacate, dar și date privind o posibilă vinovăție a intimatei la infracțiunea

pentru care s-au făcut cercetările.

În urma judecării cauzei

pe fond, prin sentința penală nr. 333/PI din 25 iunie 2010 Tribunalul Timiș, în

baza art. 20 raportat la art. 174 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 73 lit.

a), art. 74 lit. a) și art. 76 lit. a) C. pen., a dispus condamnarea inculpatei

I.A.A. la o pedeapsă de 3 ani închisoare pentru tentativă la săvârșirea infracțiunii

de omor.

În baza art. 71 alin.

(2) C. pen. s-a aplicat inculpatei pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor

prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 65 alin.

(2) C. pen s-a aplicat inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor

prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o durată de 1 an

după executarea pedepsei principale.

În baza art. 86

1

C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicate

inculpatei pe o perioada de 6 ani, termen stabilit în condițiile art. 86

2

C.

pen., iar în temeiul art. 86

3

alin. (1) C. pen. s-a impus inculpatei

ca, pe durata termenului de încercare, să se supună măsurilor prevăzute de acest

text legal.

În temeiul art. 359

C. proc. pen., s-a atras atenția inculpatei asupra dispozițiilor art. 86

4

C. pen. privind revocarea suspendării sub supraveghere în cazul săvârșirii unei

noi infracțiuni în interiorul termenului de încercare sau dacă nu îndeplinește cu

rea credință măsurile de supraveghere stabilite.

În baza art. 71 alin.

(5) C. pen. pe perioada suspendării executării pedepsei principale se suspendă

și executare pedepsei accesorii.

În baza art. 14, art.

346 C. proc. pen., cu referire la art. 998-art. 999 C. civ., s-a admis în parte

acțiunea civilă formulată de partea vătămată D.A.D., sens în care a fost obligată

inculpata la plata către partea civilă a sumei de 4.000 euro cu titlu de daune morale

și 500 euro daune materiale.

A fost respinsă în rest

acțiunea civilă pentru suma de 4.000 euro daune morale și 1.500 euro daune materiale.

Împotriva acestei hotărâri

au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș, inculpata și partea civilă,

iar prin decizia penală nr. 16/A din 24 ianuarie 2010 a Curții de Apel Timișoara,

în baza art. 379 pct. 2 lit. b) C. proc. pen., respectivele apeluri au fost admise,

a fost desființată sentința penală apelată și s-a dispus trimiterea cauzei spre

rejudecare la Tribunalul Timiș.

Pentru a pronunța această

decizie, Curtea de Apel Timișoara a reținut că, deși Spitalul Municipal L. a depus

la dosarul urmărire penală un înscris prin care arată că se constituie parte civilă

în procesul penal deoarece partea vătămată D.A.D. a fost internată în secția de

chirurgie în perioada 27 ianuarie 2008-5 februarie 2008, prima instanță a judecat

cauza fără a dispune citarea părții civile Spitalul Municipal L., motiv pentru care

se impune rejudecarea cauzei.

Cauza a fost reînregistrată

pe rolul Tribunalului Timiș la data de 14 februarie 2011 sub nr. 6738.1/30/2008*.

În rejudecare, instanța

de fond a procedat la reaudierea inculpatei și a părții vătămate, constituite parte

civilă în cauză cu suma de 10.000 euro (2.000 euro daune materiale, 8.000 euro daune

morale), precum și a martorilor M.A., M.E.C., S.S., S.R.B., B.D.I., B.D., T.I.,

R.R., T.C.D., C.E.M., P.S.

Totodată, a fost efectuată

o prima expertiză medico-legală cu examinarea persoanei, la dosar fiind depus raportul

de expertiză din 12 mai 2011 al I.M.L. Timișoara, care a fost avizat de către Comisia

de Avizare și Control al Actelor Medico-Legale din cadrul I.M.L. Timișoara.

Din analiza materialului

probatoriu administrat atât în faza de urmărire penală, cât și în cursul cercetării

judecătorești, instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt:

În seara de 26

ianuarie 2008, inculpata împreună cu prietenul ei, martorul M.A. s-au deplasat la

barul A. din Lugoj, unde s-au întâlnit cu mai mulți prieteni, toți consumând băuturi

alcoolice și sucuri până în jurul orelor 22:00.

Partea vătămată D.A.D.

nu făcea parte din cercul de prieteni ai inculpatei, însă se afla și el în local

întrucât era prieten la rândul lui cu unul dintre prietenii inculpatei, respectiv

R.C.

În jurul orelor 22:00,

inculpata și prietenii săi au hotărât să continue petrecerea la domiciliul acesteia,

un apartament de pe str. C. în care locuia singură, astfel că s-au deplasat toți,

inclusiv partea vătămată, la acel apartament, luând cu ei bere și suc. Ajunși acolo,

au consumat băuturile cumpărate și au ascultat muzică.

Cei doi prieteni ai inculpatei

care îl aduseseră cu ei pe partea vătămată, au plecat la un moment dat, partea vătămată

rămânând la petrecere și continuând să consume băuturi alcoolice, fapt ce l-a făcut

pe acesta mai gălăgios decât restul grupului.

La un moment dat, în cursul

chefului, în timp ce martorul T.I. se afla în toaletă cu ușa întredeschisă, partea

vătămată a intrat și el în baie, vorbind tare și înjurând. Deși martorul nu a fost

deranjat de comportamentul părții vătămate, inculpata, deranjată de acest comportament,

precum și de faptul că partea vătămată fusese și anterior gălăgios și nu făcea parte

din cercul ei de prieteni, a venit după el și i-a solicitat să părăsească locuința,

conducându-l spre hol.

Între partea vătămată,

deranjat de faptul că este exclus de la petrecere, și inculpată, care dorea ca acesta

să părăsească apartamentul, s-a iscat un conflict verbal, observat de martorul T.I.

în momentul în care a ieșit din baie. Ca atare, acesta a mers în camera în care

se aflau toate persoanele participante la petrecere și l-a chemat din cameră pe

M.A., prietenul inculpatei, spunându-i să meargă în hol pentru că cei doi se ceartă.

Până la sosirea acestuia,

între inculpată și partea vătămată conflictul a degenerat, inculpata trăgând de

acesta spre ușă, iar partea vătămată ripostând, astfel că cei doi s-au împins, ajungând

în bucătărie. Acolo, inculpata a pus mâna pe un cuțit de pe chiuvetă și a aplicat

cu acesta părții vătămate mai multe lovituri cu partea tăietoare în zona abdominală,

una dintre acestea atingând și brațul părții vătămate.

Imediat acestui moment,

martorul M.A. a ajuns în bucătărie și i-a despărțit pe cei doi, aceștia continuând

pentru câteva minute cearta pe holul apartamentului, iar apoi partea vătămată părăsind

locuința.

În momentele imediat anterioare

părăsirii apartamentului de către partea vătămată, pe hol a venit și martorul S.S.,

care a văzut-o pe inculpată cu cuțitul în mână pe hol certându-se cu partea vătămată,

iar apoi, după plecarea acestuia, și martorul T.I., care i-a văzut pe inculpată,

prietenul său și pe martorul S.S. stând de vorbă în bucătărie.

Apoi, după câteva minute

martorul S.S. a spus și celorlalte persoane din apartament că a avut loc un incident

între inculpată și partea vătămată și toți au hotărât să continue cheful într-un

local din oraș. Ca atare, toți, inclusiv inculpata și prietenul acesteia, s-au deplasat

în acel local.

În ceea ce îl privește

pe partea vătămată, acesta a conștientizat abia când a ajuns în stradă că a fost

înjunghiat și, întrucât se simțea rău, l-a sunat pe prietenul sau A.G., care, venind

și văzând că partea vătămată prezintă mai multe tăieturi în zona abdomenului, a

apelat serviciul 112. Partea vătămată a fost transportat la spitalul municipal Lugoj,

la internare fiindu-i stabilit diagnosticul de plăgi înjunghiate prin heteroagresiune

în hipocondrul stâng, periombilical și antebraț stâng. Leziunile suferite au pus

viața părții vătămate în pericol și au necesitat pentru vindecare 30 de zile de

îngrijiri medicale.

Această situație de fapt

a fost reținută de către instanță, în primul rând, din declarațiile martorului T.I.,

care a arătat că în seara respectivă a mers la apartamentului inculpatei, fiind

invitat telefonic de către M.A. la o bere, acolo fiind vreo 7-10 persoane din cercul

lor de cunoscuți. La un moment dat, a mers la toaletă și a lăsat ușa întredeschisă,

iar peste el a intrat partea vătămată, care înjura. Referitor la comportamentul

părții vătămate, martorul a arătat că nu s-a ofensat întrucât nu a simțit că acele

înjurături i-ar fi fost adresate lui, ci, mai degrabă, că partea vătămată vorbea

singur. Inculpata a venit atunci pe hol, părând iritată, și i-a solicitat părții

vătămate, care înjura și vorbea tare, să părăsească apartamentul. Partea vătămată,

înjurând în continuare, i-a cerut acesteia să-l lase în pace, apoi a iești din baie

și a fost condus spre ușă de inculpată. Între cei doi au existat discuții în contradictoriu,

partea vătămată nedorind să plece. Atunci martorul a arătat că a mers în cameră

și i-a spus prietenului inculpatei, martorul M.A., să meargă pe hol fiindcă cei

doi se ceartă. Martorul T.I. a mai arătat că el a revenit pe hol să vadă ce se întâmplă

după vreo 10-15 minute și a văzut că partea vătămată nu mai era, iar în bucătărie

se aflau inculpata, prietenul ei și martorul S.S. și stăteau de vorbă, atmosfera

părând normală. Apoi toți, inclusiv inculpata, au părăsit apartamentul și au continuat

cheful într-un bar din oraș.

Aceste declarații se coroborează

cu declarațiile martorului S.S., care a arătat că în seara respectivă a mers împreună

cu ceilalți prieteni la apartamentul inculpatei pentru a continua cheful început

în bar. La un moment dat, a mers în holul de la intrare și a văzut că inculpata

și partea vătămată se aflau acolo certându-se, inculpata având în mână un cuțit

pe care erau urme de sânge. Pe hol se afla și prietenul inculpatei, care se certa

și el cu partea vătămată. Ulterior acestui moment, partea vătămată a părăsit apartamentul.

Inculpata a spus martorului, la interpelarea acestuia, că l-a înjunghiat pe inculpat

în zona abdomenului întrucât acesta a înjurat-o de mamă. Apoi, martorul a spus persoanelor

aflate în cameră ce s-a întâmplat și toți au părăsit apartamentul.

Totodată, aceste declarații

se coroborează cu declarațiile martorului S.R.B., care a arătat că în seara respectivă

și el a văzut pe inculpată și pe partea vătămată pe hol certându-se, partea vătămată

având mai multe tăieturi pe mână care sângerau, și că, ulterior, cineva a spus că

cei doi s-au tăiat, astfel că toată lumea a părăsit apartamentul și au mers la bar,

precum și cu declarațiile martorului M.E.C., care a arătat că în seara respectivă,

în timp ce se afla în ultima cameră, oamenii au început să vorbească dintr-o dată

că inculpata l-ar fi înjunghiat pe partea vătămată, astfel că toți au părăsit apartamentul.

De asemenea, aceste declarații

se coroborează că cele ale martorului A.G., care a arătat că în noaptea respectivă

a fost chemat telefonic de către partea vătămată să îl ia din apropierea blocului

inculpatei și, când a ajuns acolo, a constatat că acesta era înjunghiat în abdomen,

povestindu-i că a fost înjunghiat de către inculpată.

Declarațiile martorilor

se coroborează, parțial, și cu declarațiile părții vătămate, care a arătat că în

seara respectivă a mers în apartamentul inculpatei cu niște prieteni, el rămânând

acolo și după plecarea acestora, deși nu cunoștea restul persoanelor din apartament.

La un moment dat, a intrat în baie în timp ce o altă persoană se afla în interior,

iar atunci inculpata a venit după el și i-a solicitat să părăsească apartamentul

fiindcă face gălăgie. Inculpata a început să îl împingă și el a ripostat, prinzând-o

de umeri, și s-au împins până în bucătărie. Acolo a fost înjunghiat în abdomen,

fără însă ca el să conștientizeze pe moment ce s-a întâmplat, iar apoi a intervenit

prietenul inculpatei, care i-a despărțit și l-a scos din apartament.

Nu în ultimul rând, toate

aceste declarații se coroborează cu concluziile raportului de constatare medico-legală

din 28 ianuarie 2008 și ale raportului de primă expertiză medico-legală din 12

mai 2011, avizat prin avizul din 25 octombrie 2011 ale I.M.L. Timișoara, conform

cărora în momentul examinării medico-legale numitul D.A.D. prezenta multiple leziuni

traumatice produse prin lovire directă repetată cu un corp tăietor-înțepător (două

plăgi abdominale: una penetrantă intraperitoneală în hipocondrul stâng și una parietală

nepenetrantă, și o plagă antebraț), leziunile putând data din ziua de 27

ianuarie 2008, punând viața victimei în primejdie și necesitând pentru vindecare

30 zile de îngrijiri medicale.

În ceea ce o privește

pe inculpată și pe martorul M.A., prietenul acesteia, declarațiile acestora diferă

semnificativ de restul materialului probatoriu administrat în cauză în ceea ce privește

modul propriu-zis de derulare a incidentului, cei doi susținând existența unei agresiuni

fizice exercitate de partea vătămată asupra inculpatei, care a determinat riposta

acesteia.

Astfel, inculpata I.A.A.

a arătat că în seara respectivă partea vătămată a venit și el la apartamentul său,

deși nu îl cunoștea, rămânând acolo chiar și după plecarea prietenilor comuni. Acesta

era în stare de ebrietate, vorbea mai tare decât era cazul, îi agresa pisica, iar

la un moment dat a bătut cu pumnii în ușa de la baie în timp ce o persoană se afla

în interior și a intrat peste acea persoană. Ea a mers să vadă ce se întâmplă și,

având în vedere tot acest comportament, i-a cerut părții vătămate să plece. Acesta

s-a îndreptat mormăind spre ieșire cu inculpata în spatele lui, iar în momentul

în care au ajuns în dreptul bucătăriei a împins-o acolo, până în zid, și a început

să o strângă cu o mână de gât și să o tragă de haine. În acele momente, ea s-a speriat

și a întins mâna împrejur și, găsind pe masă un cuțit, l-a luat în mână, crezând

că partea vătămată se va speria la vederea cuțitului. A făcut câteva mișcări cu

cuțitul prin aer fără însă a avea intenția de a-l atinge cu acesta pe partea vătămată,

ci doar de a-l speria și a se apăra, și nici măcar nu a conștientizat că ar fi lovit

pe partea vătămată cu acel cuțit. Apoi, la un moment dat a simțit că cineva îl ia

pe partea vătămată de pe ea și a văzut că partea vătămată a fost scoasă din apartament

de prietenul său, care apoi a ridicat-o și pe ea de jos. În momentul în care a fost

strânsă de gât, nu a putut striga după ajutor și nici nu a văzut dacă partea vătămată

prezenta urme de sânge în momentul în care a părăsit apartamentul întrucât ea era

căzută la pământ și nu percepea exact ce se întâmplă. Ulterior incidentului, persoanele

din apartament au aflat că s-a întâmplat ceva și au început să plece și inculpata

și-a dat și ea seama că s-a întâmplat ceva întrucât a văzut sânge pe cuțit, astfel

că a plecat împreună cu prietenul ei să o caute pe partea vătămată. Au dat o tură

de cartier, au mers până la bar și, văzând că nu este nicăieri, s-au întors la domiciliu.

Referitor la cuțit, inculpata a arătat că pe acesta era puțin sânge și l-a spălat

după ce s-au întors din oraș.

Totodată, martorul M.A.

a arătat că în timpul petrecerii la domiciliul inculpatei, a fost chemat la un moment

dat din cameră de către numitul T.I., care i-a făcut doar un semn cu degetul către

holul de la intrare, iar când a ajuns acolo a văzut că partea vătămată și inculpata

se aflau în bucătărie, inculpata fiind strânsă de gât de către partea vătămată.

S-a repezit atunci și l-a tras pe partea vătămată, care nu a opus mare rezistență,

iar inculpata a căzut la pământ. Partea vătămată a înjurat și a țipat, apoi s-a

încălțat și a părăsit apartamentul. Inculpata plângea și nu reușea să vorbească,

martorul neînțelegând în acele momente ce se întâmplase. În acel timp, a observat

că pe jos era un cuțit. Inculpata nu reușea să povestească clar, ci tot spunea că

ea a vrut să o scoată pe partea vătămată din apartament, iar acesta a sărit la ea.

Martorul a mai arătat că atunci el a spus persoanelor din apartament să plece și,

după ce I.A.A. și-a mai revenit, au plecat prin oraș să vadă dacă partea vătămată

este rănită. Totodată, a arătat că inculpata nu i-a spus nici un moment că al fi

lovit partea vătămată cu cuțitul, ci doar că, în timp ce încerca să se apere, este

posibil să-l fi zgâriat sau rănit pe partea vătămată cu vreun obiect, fără a preciza

despre ce obiect este vorba, și că el nu a văzut sânge pe cuțit.

Or, raportând aceste declarații

la celelalte mijloace de probă administrate în cauză, având în vedere și faptul

că, în conformitate cu dispozițiile art. 63 alin. (2) C. proc. pen., probele nu

au valoare mai dinainte stabilită, aprecierea fiecărei probe urmând a se face prin

raportare la toate probele administrate, în scopul aflării adevărului, instanța

de fond a apreciat că acestea sunt necorespunzătoare adevărului, fiind înlăturate

din materialul probatoriu avut în vedere la soluționarea cauzei.

Instanța de fond a apreciat

că lipsa de sinceritate a inculpatei și a martorului M.A. referitoare la modul de

derulare a incidentului și existența unei agresiuni anterioare exercitată de partea

vătămată asupra inculpatei care a determinat riposta acesteia (respectiv strângerea

acesteia de gât), este reliefată în mod evident atât de contradicțiile existente

între aceste declarații și cele ale martorilor S.S. și S.R.B., cât și lipsa oricăror

urme ale unor acte de agresiune exercitate asupra acesteia.

Astfel, s-a observat că,

deși atât inculpata, cât și prietenul ei, au susținut că după îndepărtarea părții

vătămate de lângă inculpată, aceasta a căzut la pământ, plângând, nemaifiind în

stare să vorbească sau să se ridice, atât martorul S.S., cât și martorul S.R.B.

au arătat că de fapt ei au văzut-o pe inculpată certându-se cu partea vătămată pe

holul locuinței, inculpata având în acele momente un cuțit în mână pe care erau

urme de sânge, fiind evident deci că aceasta se întâmpla după lovirea părții vătămate

cu cuțitul de către inculpată, iar prietenul acesteia se certa și el și l-a scos

din apartament pe partea vătămată. Mai mult, martorul S.S. a precizat că a și discutat

cu inculpata despre incident, aceasta neamintind nimic legat de faptul că ar fi

fost strânsă de gât de către partea vătămată, ci spunându-i că a lovit-o pe partea

vătămată cu cuțitul în zona abdomenului întrucât a înjurat-o de mamă.

Totodată, s-a observat

că nu numai că nu există nici un act medical din care să rezulte că inculpata fost

strânsă de gât de către partea vătămată, dar și tot comportamentul acesteia ulterior

incidentului, care nu s-a dus la Poliție pentru a reclama eventualul atac, ci a

continuat petrecerea împreună cu prietenii săi într-un bar și nu a manifestat nici

un moment stările psihice la care fac cei doi referire (conform declarațiilor martorilor

audiați în cauză), vin să sublinieze lipsa de sinceritate cu privire la aceste aspecte

și încercarea de a se exonera de răspundere prin invocarea culpei părții vătămate.

În aceste condiții, nefăcându-se

dovada existenței unui atac material, direct, imediat și injust exercitat de partea

vătămată împotriva inculpatei care să fi determinat riposta acesteia prin lovirea

părții vătămate cu cuțitul, condiție primordială pentru a se putea vorbi de o posibilă

incidență în cauză a legitimei apărări, prevăzută de art. 44 C. pen., sau măcar

de

„excesul

scuzabil”, prevăzută de art. 73 lit. a) C. pen., instanța a constatat că aceste

cauze de înlăturare sau atenuare a răspunderii penale nu pot fi reținute în favoarea

inculpatei la soluționarea cauzei.

Conform dispozițiilor

art. 174 alin. (1) C. pen., infracțiunea de omor se realizează prin uciderea unei

persoane, adică prin orice activitate materială care are ca rezultat moartea unei

persoane.

Potrivit dispozițiilor

art. 144 C. pen. prin săvârșirea unei infracțiuni se înțelege săvârșirea oricăreia

dintre faptele pe care legea le pedepsește ca infracțiune consumată sau ca tentativă.

Tentativa nefiind altceva

decât o formă a activității infracționale, situată în faza de executare a infracțiunii,

între începutul executării acțiunii ce constituie elementul material al laturii

obiective și producerea rezultatului socialmente periculos, având în vedere probele

administrate în cauză, instanța de fond a constatat că fapta inculpatei I.A.A. de

a aplica mai multe lovituri cu cuțitul în zona abdominalo-toracică, zonă vitală

a corpului, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tentativă la

infracțiunea de omor, prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 174 C. pen.,

inculpata punând în executare hotărârea de a săvârși infracțiunea, executarea fiind

realizată în întregime, dar neproducându-se rezultatul datorită unor motive independente

de voința inculpatei.

Din punct de vedere al

laturii obiective, instanța de fond a apreciat că acțiunea inculpatei constituie

elementul material al infracțiunii de tentativă de omor în condițiile în care aceasta

a lovit victima cu un cuțit, instrument apt să provoace decesul unei persoane, în

zona abdominală, zonă vitală a corpului, în care se află mai multe organe a căror

lezare poate conduce la deces, rezultatul, respectiv decesul, neproducându-se datorită

unor motive independente de voința inculpatei.

Între activitatea desfășurată

de inculpată și leziunile cauzate victimei există în mod evident o legătură de cauzalitate,

legătură ce este evidențiată în mod clar de concluziile raportului de constatare

medico-legală din 28 ianuarie 2008 și ale raportului de primă expertiză medico-legală

din 12 mai 2011, avizat prin avizul din 25 octombrie 2011 ale I.M.L. Timișoara,

conform cărora în momentul examinării medico-legale numitul D.A.D. prezenta multiple

leziuni traumatice produse prin lovire directă repetată cu un corp tăietor-înțepător

(două plăgi abdominale: una penetrantă intraperitoneală în hipocondrul stâng și

una parietală nepenetrantă, și o plagă antebraț), leziunile putând data din ziua

de 27 ianuarie 2008, punând viața victimei în primejdie și necesitând pentru vindecare

30 zile de îngrijiri medicale.

În ceea ce privește latura

subiectivă, instanța a apreciat că inculpata a săvârșit infracțiunea de tentativă

de omor cu intenție indirectă, respectiv a prevăzut rezultatul faptei sale și, fără

a-l urmări, a acceptat posibilitatea producerii acestuia. Acest aspect rezultă din

faptul că a folosit un cuțit pentru a lovi victima, instrument ascuțit tăietor apt

prin natura sa să producă decesul unei persoane, de zona corpului în care au fost

aplicate loviturile, zona abdominală-toracică, care este o zonă anatomică vitală,

din numărul loviturilor aplicate, trei, precum și din împrejurarea că oprirea loviturilor

nu s-a datorat inculpatei, care a manifestat în continuare intenția de a aplica

lovituri de cuțit victimei, ci opoziției acesteia, iar apoi intervenției martorilor.

Referitor la susținerile

inculpatei, prin apărător, în sensul că, contrar actelor medico-legale, respectivele

leziuni nu au fost de natură să pună viața victimei în primejdie, instanța a constatat,

pe de o parte, că acestea apar ca nefondate, iar, pe de altă parte, că acest aspect

nici măcar nu este determinant pentru încadrarea juridică a faptei în tentativă

de omor, această infracțiune existând independent de acest rezultat, atâta timp

cât a existat intenția de a ucide, iar rezultatul nu s-a produs datorită intervenției

unor forțe exterioare inculpatei, aspecte dovedite în mod clar în speță.

În ceea ce privește latura

civilă a procesului penal, instanța a reținut că partea civilă D.A.D. s-a constituit

parte civilă în cauză cu suma de 2.000 euro daune materiale și 8.000 euro daune

morale.

De asemenea, s-a constituit

parte civilă și Spitalul Municipal L. cu suma de 2.245,32 RON, daune materiale.

Potrivit dispozițiilor

art. 998 C. civ. orice faptă a omului care cauzează altuia un prejudiciu, obligă

pe cel din vina căruia s-a ocazionat a-l repara, iar potrivit dispozițiilor

art. 1169 C. civ. cel care formulează o cerere în fața instanței trebuie să o dovedească.

Textele legale citate

instituie principiul răspunderii pentru fapta ilicită cauzatoare de prejudiciu al

cărei conținut îl constituie obligația civilă de reparare a prejudiciului cauzat

și presupune întrunirea cumulativă a următoarelor condiții: existența unei fapte

ilicite; existența unui prejudiciu; existența unui raport de cauzalitate între fapta

ilicită și prejudiciu; existența vinovăției celui care a cauzat prejudiciul, condiții

care se regăsesc întrunite cumulativ în cauză.

Astfel, instanța a constatat

că fapta ilicită a inculpatei constă în lovirea părții vătămate cu cuțitul în zona

abdomenului.

Prejudiciul constă în

leziunile suferite de partea civilă ce au necesitat pentru

vindecare 30 de zile de îngrijiri medicale și au pus viața acesteia în pericol

,

acestea exprimându-se printr-un prejudiciu fizic, moral și material produs părții

civile, fiind evidentă legătura de cauzalitate existență între fapta inculpatei

și rezultatul produs, precum și vinovăția acesteia.

În ceea ce privește întinderea

prejudiciului, instanța a reținut că, în ceea ce privește daunele morale, prin acordarea

acestor daune se încearcă o compensare a suferințelor pricinuite părții civile,

ținându-se seama de toate efectele negative suportate de către aceasta ca urmare

a faptei ilicite săvârșite de inculpată, fiind necesar însă ca acestea să fie stabilite

într-un cuantum care să nu conducă la o îmbogățire fără justă cauză a părții vătămate.

Instituția daunelor morale constituie și o reprobare morală a faptei ilicite, pentru

care cel ce a săvârșit-o trebuie să răspundă atât pe plan social, prin executarea

sancțiunii penale, cât și pe plan individual prin repararea prejudiciului existent

în patrimoniul părții vătămate și în domeniul vieții sufletești.

În cauză, instanța a constatat

că este de necontestat că inculpata, prin fapta sa ilicită a cauzat părții vătămate,

pe lângă prejudicii materiale, și prejudicii de natură morală, constând în suferințele

fizice și psihice generate de leziunile suferite, precum și în imposibilitatea participării

pe o anumită perioadă la viața socială, însă a apreciat că suma de 5.000 euro reprezintă

o reparație echitabilă a prejudiciului suportat de partea vătămată, suma solicitată

de partea vătămată cu acest titlu, respectiv 8.000 euro, fiind de natură a conduce

la ruperea echilibrului ce trebuie asigurat între compensarea suferințelor și îmbogățirea

fără justă cauză.

În ceea ce privește daunele

materiale, instanța a reținut că regula de drept care trebuie avută în vedere la

stabilirea și acordarea acestora este cea enunțată în dispozițiile art. 1169 C.

civ., „cel care face o pretenție înaintea judecății, trebuie să o dovedească”. Or,

în cauză instanța a constatat că singura probă în acest sens este declarația martorului

R.C., care a arătat că a împrumutat părții civile în perioada de spitalizare suma

de 150 euro pentru a-și cumpăra cele necesare, care reprezintă deci un prejudiciu

cert ce se impune a fi reparat. Referitor la celelalte pretenții materiale, instanța

a constatat că nu pot fi acordate, în condițiile în care nu s-au făcut nici un fel

de dovezi cu privire la caracterul cert al acestora.

În ceea ce privește constituirea

de parte civilă formulată de Spitalul Municipal L., având în vedere dispozițiile

art. 313 alin. (1) din Legea nr. 95/2006, modificată, văzând și decontul de cheltuieli

depus la dosar, instanța a admis cererea și a obligat inculpata la plata către această

parte civilă a sumei de 2.245,32 RON, cu titlu de despăgubiri civile.

În baza art. 118

alin. (1) lit. b) C. pen. s-a dispus confiscarea de la inculpată a cuțitului cu

mâner roșu maroniu, lama de 9,8 cm, lățimea de 2,5 cm, corp delict, obiect folosit

la săvârșirea infracțiunii.

Împotriva acestei sentințe

au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș și inculpata I.A.A.

În motivarea apelului

formulat de către parchet s-a arătat că sentința penală apelată este netemeinică,

dispunându-se o greșită condamnare a inculpatei I.A.A. pentru comiterea infracțiunii

de tentativă de omor prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 174 C. pen. în

baza unei interpretări eronate a complexului probator administrat în dosar, fiind

incidentă regula „in dubio pro reo”, respectiv inculpata a săvârșit fapta în stare

de legitimă apărare.

Inculpata în motivele

de apel a solicitat achitarea sa în baza art. 10 lit. e) C. proc. pen. cu aplicarea

art. 44 C. pen., fapta fiind săvârșită în condițiile legitimei apărări întrucât

inculpata a fost constrânsă de necesitatea înlăturării agresiunii, de înlăturare

a unui atac material direct, imediat și injust, deci nu a acționat cu voință liberă.

Prin decizia penală

nr. 78 din 19 aprilie 2012 a Curții de Apel Timișoara s-au respins ca nefondate

apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș și inculpata I.A.A.

Instanța de prim control

judiciar a reținut că Tribunalul Timiș, în mod judicios, a stabilit starea de fapt

dedusă judecății pe baza întregului material probator existent în cauză, respectiv

aceea că în noaptea de 26 ianuar4ie 2008 inculpata I.A.A. a invitat mai mulți cunoscuți

în apartamentul său, la o petrecere, printre care se afla și partea vătămată D.A.D.,

iar la un moment dat au intervenit neînțelegeri între cei doi, prima lovind victima

cu un cuțit în zona abdominală și antebrațul drept, leziunile provocate necesitând

un număr de 30 zile îngrijiri medicale și care au pus viața victimei în pericol.

Această stare de fapt

a fost stabilită atât pe baza declarației date de către partea civilă, dar și a

martorilor T.I., S.S., S.R.B., M.E.C., A.G., care se coroborează cu concluziile

raportului de constatare medico-legală din 28 ianuarie 2008 și ale raportului de

primă expertiză medico-legală din 12 mai 2011, avizat prin avizul din 25

octombrie 2011 al I.M.L. Timișoara, conform cărora în momentul examinării medico-legale

numitul D.A.D. prezenta multiple leziuni traumatice produse prin lovire directă

repetată cu un corp tăietor înțepător, leziunile putând data din ziua de 27

ianuarie 2008, punând viața victimei în primejdie și necesitând pentru vindecare

30 zile îngrijiri medicale.

Faptul că inculpata a

lovit victima cu cuțitul este incontestabil, acest lucru nici inculpata nu l-a negat,

însă aceasta a susținut pe parcursul întregului proces penal că fapta a fost comisă

în legitimă apărare, invocând această cauză de înlăturare a caracterului penal al

faptei prevăzută de art. 44 C. pen., prezentând și o variantă proprie în care s-au

derulat evenimentele, evident o variantă care să fie propice pentru a scăpa de răspunderea

penală.

În acest sens s-a observat

că declarația inculpatei, precum și a martorului M.A., prietenul acesteia, diferă

în mod semnificativ de restul materialului probator existent în cauză, cei doi susținând

existența unei agresiuni fizice exercitate de partea vătămată asupra inculpatei,

fapt care a determinat-o pe aceasta din urmă să riposteze cu cuțitul.

Din coroborarea tuturor

declarațiilor date în cauză s-a constatat lipsa de sinceritate a inculpatei și a

martorului M.A. referitoare la modul în care s-au derulat evenimentele, precum și

existența unei agresiuni anterioare exercitată de victimă asupra inculpatei și care

ar fi determinat riposta acesteia, în concret strângerea acesteia de gât, cu atât

mai mult că nu au fost constatate urme ale unor astfel de manifestări violente.

În aceste condiții, nu

s-a făcut dovada existenței unui atac material direct, imediat și injust exercitat

de către partea vătămată împotriva inculpatei, fapt care să fi determinat riposta

acesteia prin lovirea părții vătămate cu cuțitul, astfel că nu poate subzista incidența

legitimei apărări, prevăzută de art. 44 C. pen., cauză de înlăturare a caracterului

penal al faptei sau cel puțin a așa zisului exces scuzabil prevăzut de art. 73

lit. a) C. pen., neputând fi reținută nici această cauză de atenuare a răspunderii

penale în favoarea inculpatei.

Analizând din punct de

vedere al laturii obiective fapta săvârșită de inculpată, instanța a constatat că

în speță este întrunită această latură a infracțiunii de tentativă de omor, întrucât

aceasta a lovit victima cu un cuțit, instrument apt să provoace decesul unei persoane,

în zona abdominală, o zonă vitală a corpului în care se află mai multe organe a

căror lezare poate conduce la rezultatul decesului, rezultatul socialmente periculos

fiind dovedit prin raportul de constatare medico-legalădin 2008, precum și prin

raportul de expertiză medico-legală din 2001, avizat.

În ceea ce privește latura

subiectivă a infracțiunii, s-a constatat că inculpata a săvârșit infracțiunea de

tentativă de omor cu intenție indirectă, prevăzând rezultatul faptei sale fără însă

să-l urmărească, a acceptat posibilitatea producerii acestuia.

Aserțiunile din apelul

formulat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș referitoare la compararea constituției

fizice a inculpatei și a victimei, motivându-se că inculpata având o constituție

fragilă este greu de crezut că ar fi recurs la violență în condițiile în care partea

vătămată era o persoană solidă și se afla sub influența băuturilor alcoolice, nu

au nici o pertinență în aprecierea acestei spețe din punct de vedere tehnic, în

aprecierea vinovăției trebuind să se analizeze probele în concret iar nu unele aprecieri

de această natură, care nu pot lămuri situația din punct de vedere juridic.

În concluzie, instanța

de apel a apreciat că infracțiunea de tentativă de omor a fost săvârșită fără putință

de tăgadă, prezumția de nevinovăție fiind răsturnată în speța de față, însă în favoarea

inculpatei s-a reținut incidența unei circumstanțe atenuante legale, respectiv cea

prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen., a scuzei provocării, pentru că din starea

de fapt se reține că victima, care se afla într-o stare avansată de ebrietate, făcea

gălăgie, iar în momentul în care inculpata i-a solicitat să părăsească apartamentul,

i-a vorbit urât, înjurând-o, împingând-o, iar acest comportament i-a creat o stare

de puternică tulburare inculpatei, sub stăpânirea căreia aceasta a săvârșit fapta

reținută în sarcina sa.

În dozarea pedepsei aplicate

inculpatei au fost avute în vedere criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., gradul

de pericol social al infracțiunii care este unul ridicat, modalitatea și împrejurările

comiterii faptei, urmările produse, dar și circumstanțele personale ale inculpatei

care este o persoană tânără, a dat dovadă de o bună conduită în familie și societate

anterior săvârșirii faptei, având rezultate foarte bune la învățătură, nu are antecedente

penale și a recunoscut în parte fapta comisă de aceasta, astfel că pedeapsa de 3

ani închisoare este aptă să conducă la reeducarea acesteia.

Cu privire la modalitatea

de executare a pedepsei, instanța a constatat că sunt îndeplinite condițiile prevăzute

de art. 86

1

C. pen. în ceea ce privește cuantumul concret al pedepsei

aplicate, lipsa unei condamnări mai mari de 6 luni, precum și convingerea instanței

că scopul pedepsei poate fi atins și fără executarea efectivă a acesteia, astfel

că instanța de fond în mod judicios a dispus suspendarea sub supraveghere a pedepsei

aplicate pe o perioadă de 5 ani și 6 luni, fixându-i o serie de obligații pe perioada

termenului de încercare.

Împotriva deciziei penale

nr. 78 din 19 aprilie 2012 a Curții de Apel Timișoara, în termen legal, au declarat

recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara și inculpata I.A.A., reiterând

criticile formulate în apel referitoare la legitima apărare.

În motivarea recursurilor

se arată de către recurenți că instanțele nu au avut în vedere toate împrejurările

în care s-a produs agresarea părții vătămate, în bucătăria neiluminată, cu un aport

de forțe net în defavoarea inculpatei, aceasta neavând posibilitatea să fugă sau

să strige după ajutor când a fost strânsă de gât de partea vătămată.

De asemenea, în mod nejustificat

au fost înlăturate din materialul probator declarațiile părții vătămate și ale martorului

M.A. sub pretextul că declarația acestuia nu este verosimilă întrucât este prieten

cu partea vătămată.

Faptul că inculpata nu

s-a dus ulterior la medicul legist în cursul nopții respective, speriată fiind și

de incidentul derulat precum și de reacția părinților acesteia care nu cunoșteau

cele întâmplate în apartamentul lor nu poate îndritui instanța să considere că această

acțiune violentă a părții vătămate ar fi inexistentă în absența unui certificat

medico-legal câtă vreme există o depoziție martorului ocular care se coroborează

cu declarația părții vătămate în sensul existenței acțiunii agresive a părții vătămate

asupra părții vătămate, suportul logic al atitudinii inculpatei aflată în situația

respectivă.

S-a concluzionat că sunt

îndeplinite condițiile prevăzute de art. 44 alin. (1), alin. (2) și alin. (3)

C. pen., asupra inculpatei fiind exercitat un atac material, direct, imediat și

injust care a creat un pericol grav pentru aceasta, astfel că se impune achitarea

acesteia în temeiul dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10

lit. e) C. proc. pen. cu aplicarea art. 44 alin. (3) C. pen.

Analizând recursurile

declarate în cauză prin prisma dispozițiilor art. 385

9

pct. 18 C. proc.

pen., Înalta Curte reține că acestea sunt neîntemeiate pe considerentele ce urmează:

Pe baza probelor administrate

ambele instanțe au reținut corect situația de fapt și au încadrat corespunzător

fapta inculpatei în dispozițiile art. 20 C. pen. raportat la art. 174 C. pen. cu

aplicarea art. 73 lit. b) C. pen.

Astfel, în seara zilei

de 26 ianuarie 2008, aflându-se la domiciliul său, inculpata deranjată de comportamentul

părții vătămate i-a cerut acesteia să părăsească locuința, conducând-o spre hol.

Între partea vătămată,

care nu dorea să părăsească apartamentul și inculpată s-a iscat un conflict, ce

ulterior a degenerat, inculpata trăgând de partea vătămată spre ușă, iar aceasta

ripostând, astfel că cei doi s-au împins, ajungând în bucătărie, unde inculpata

a luat un cuțit de pe chiuvetă și a lovit-o pe partea vătămată în zona abdominală,

una dintre lovituri atingând și brațul acesteia.

Inculpata și partea vătămată

au fost despărțiți de către martorul M.A., prietenul părții vătămate.

Cei doi au continuat pentru

câteva minute cearta pe holul apartamentului, după care partea vătămată a părăsit

locuința.

În stabilirea situației

de fapt sunt semnificative declarațiile părții vătămate D.A.D., ce se coroborează

cu declarațiile martorilor T.I., S.S., S.R.B. și M.E.C.

Martorul T.I. a relatat

că în timp ce se afla la toaletă cu ușa întredeschisă, partea vătămată a intrat

în baie vorbind tare și înjurând. Inculpata, deranjată de comportamentul părții

vătămate, i-a cerut să plece, iar acesta nu era de acord. Martorul a văzut când

inculpata trăgea de partea vătămată să iasă afară și cei doi și-au adresat cuvinte

jignitoare. În acest moment, martorul a intrat în sufragerie și l-a chemat pe prietenul

inculpatei, martorul M.A.

Martorul S.S. a declarat

că la un moment dat a mers în holul de la intrare unde a văzut că inculpata și partea

vătămată se certau, inculpata având în mână un cuțit pe care se aflau urme de sânge.

Inculpata i-a spus martorului că a înjunghiat-o pe partea vătămată pentru că acesta

a înjurat-o de mamă.

De asemenea, martorul

S.R.B. i-a văzut pe cei doi când se certau pe hol, partea vătămată având tăieturi

pe mână care sângerau, iar ulterior cineva i-a spus că cei doi s-au tăiat.

Martorul M.E.C. confirmă

faptul că la un moment dat cineva a intrat în camera în care se aflau și a afirmat

că inculpata a înjunghiat-o pe partea vătămată în abdomen cu un cuțit.

Partea vătămată a relatat

că inculpata i-a cerut să plece, împungând-o și lovind-o în timp ce se încălța,

după care acesta a prins-o de umeri pe inculpată și au ajuns la bucătărie, de unde

inculpata a luat un cuțit, l-a lovit în abdomen de două ori, apoi a gesticulat cu

cuțitul prin aer, partea vătămată parând lovitura cu mâna.

Este real că la conflictul

dintre cei doi care a avut loc în bucătărie nu a mai asistat nicio persoană, însă

din modalitatea în care s-au desfășurat faptele anterior și imediat următor acestui

moment, modalitate descrisă de martorii menționați, nu rezultă că partea vătămată

a strâns-o de gât pe inculpată, respectiv că aceasta a acționat pentru a înlătura

un atac material, direct, imediat și injust îndreptat împotriva sa pentru a fi incidente

dispozițiile art. 44 alin. (3) C. pen.

Inculpata a arătat în

declarațiile sale că i-a cerut părții vătămate să plece. Aceasta a fost de

acord inițial, s-au deplasat spre ușă, dar când a ajuns acolo, partea vătămată a

început să o înjure, a împins-o în bucătărie, lovind-o de perete, după care a strâns-o

de gât.

În acest moment, inculpata

a luat un cuțit de bucătărie și a început să dea cu el în mai multe părți pentru

a se elibera.

Prietenul inculpatei,

martorul M.A. a venit în bucătărie, i-a despărțit pe cei doi, după care partea vătămată

a plecat. Observând că sunt urme de sânge pe jos au coborât să vadă ce s-a întâmplat

cu partea vătămată, apoi au mers în barul în care au fost anterior pentru a vedea

dacă este acolo.

Martorul M.A. confirmă

susținerile inculpatei, acesta relatând că, la solicitarea martorului T.I., a ieșit

în sufragerie unde nu mai era nimeni, dar a auzit niște voci venind dinspre bucătărie,

respectiv vocea unui bărbat care striga „te omor, te omor”. Când a intrat în bucătărie

l-a văzut pe D.A.D. cu o mână strângând-o pe inculpată de gât și cu o mână trăgând-o

de păr sau haine. În acel moment i-a despărțit, timp în care inculpata a căzut și

a început să plângă, fiind speriată. Partea vătămată a plecat, iar martorul a observat

că pe jos este un cuțit purtând urme de sânge. Inculpata i-a spus că partea vătămată

a strâns-o de gât și a apucat cuțitul pentru a se apăra, fiind posibil să o fi rănit

pe aceasta.

Potrivit declarației martorului,

celelalte persoane prezente în apartament au plecat, iar el și inculpata au mers

în bar să o caute pe partea vătămată și să vadă dacă este rănită.

Declarațiile inculpatei

și ale martorului M.A. diferă însă de celelalte probe administrate și din care nu

rezultă că partea vătămată ar fi încercat să o strângă de gât pe inculpată, determinând-o

astfel pe această să riposteze.

Martorii S.S. și S.R.B.

care au văzut părțile imediat după incident, au relatat că acestea se certau în

holul locuinței, inculpata avea în mână un cuțit pe care se aflau urme de sânge,

iar prietenul inculpatei se certa și el cu partea vătămată, reușind să o scoată

afară din apartament.

Nici unul dintre martorii

audiați, exceptându-l pe M.A., nu a declarat că inculpata era speriată sau că plângea

ori că aceasta ar fi afirmat atunci că partea vătămată ar fi încercat să o strângă

de gât.

Mai mult, martorii au

arătat c