ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1973/2013

Asupra recursurilor de față,

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 1/MP din 9 aprilie 2012 Curtea de Apel Constanța în Dosarul nr. 462/36/2009 a dispus în baza art. 12 alin. (1) și alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 13 C. pen., condamnarea inculpatului D.C. la pedeapsa de 7 ani închisoare.

În baza art. 65 C. pen. a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o perioadă de 3 ani.

În baza art. 13 alin. (1), alin. (3) și alin. (4) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 13 C. pen., a condamnat pe inculpatul D.C. la pedeapsa de 7 ani închisoare.

În baza art. 65 C. pen. a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o perioadă de 3 ani.

În baza art. 329 alin. (1), alin. (2) și alin. (3) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. a condamnat pe același inculpat la pedeapsa de 7 ani închisoare.

În baza art. 65 C. pen. a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o perioadă de 3 ani.

În baza art. 33 lit. a), cu referire la art. 34 lit. b) și art. 35 alin. (3) C. pen. a contopit pedepsele aplicate, în pedeapsa cea mai grea, în final, inculpatul D.C., va executa pedeapsa de 7 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., după executarea pedepsei principale.

În baza art. 71 C. pen., a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., ca pedeapsă accesorie pe durata executării pedepsei închisorii.

În baza art. 88 C. pen. a dedus din pedeapsă perioada reținerii și arestului preventiv de la 5 aprilie 2006 la 30 martie 2007, inclusiv.

În baza art. 12 alin. (1) și alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 13 C. pen., a condamnat pe inculpata S.A. la pedeapsa de 6 ani închisoare.

În baza art. 65 C. pen. a aplicat inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o perioadă de 3 ani.

În baza art. 329 alin. (1) și alin. (2) C. pen., a condamnat pe aceeași inculpată la pedeapsa de 5 ani și 6 luni închisoare.

În baza art. 65 C. pen. a aplicat inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o perioadă de 3 ani.

În baza art. 33 lit. a), cu referire la art. 34 lit. b) și art. 35 alin. (3) C. pen. a contopit pedepsele aplicate inculpatei S.A. în pedeapsa cea mai grea, în final, inculpata va executa pedeapsa de 6 ani închisoare și interzicerea drepturilor prev de art. 64 lit a teza a II-a și lit b C. pen., pe o perioadă de 3 ani, după executarea pedepsei principale,

În baza art. 71 C. pen., a interzis inculpatei exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., ca pedeapsă accesorie pe durata executării pedepsei închisorii.

În baza art. 88 C. pen. a dedus din pedeapsă perioada reținerii și arestului preventiv de la 17 martie 2006 la 30 martie 2007, inclusiv.

În baza art. 12 alin. (1) și alin. (2) lit a din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 13 C. pen., a condamnat pe inculpatul S.S. la pedeapsa de 5 ani și 4 luni închisoare.

În baza art. 65 C. pen. a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o perioadă de 2 ani.

În baza art. 13 alin. (1), alin. (3) și alin. (4) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 13 C. pen. a condamnat pe inculpatul S.S. la pedeapsa de 5 ani și 4 luni închisoare.

În baza art. 65 C. pen. a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o perioadă de 2 ani.

În baza art. 33 lit. a), cu referire la art. 34 lit. b) și art. 35 alin. (3) C. pen. a contopit pedepsele aplicate inculpatului S.S. în pedeapsa cea mai grea, în final acesta va executa pedeapsa de 5 ani și 4 luni închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe o perioadă de 2 ani, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 71 C. pen., a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., ca pedeapsă accesorie pe durata executării pedepsei închisorii.

În baza art. 88 C. pen. a dedus din pedeapsă perioada reținerii și arestului preventiv de la 18 martie 2006 la 30 martie 2007, inclusiv.

În baza art. 12 alin. (1) și alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 13 C. pen., cu aplicare art. 74 lit. a) și 76 lit. b) C. pen., a condamnat pe inculpata D.G. la pedeapsa de 3 ani închisoare.

În baza art. 65 C. pen. a aplicat inculpatei, pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o perioadă de un an.

În baza art. 13 alin. (1), alin. (3) și alin. (4) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 13 C. pen. și art 74 lit. a) și art. 76 lit. b) C. pen., a condamnat pe aceeași inculpată la pedeapsa de 3 ani închisoare.

În baza art. 65 C. pen. a aplicat inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o perioadă de un an.

În baza art. 33 lit. a), cu referire la art. 34 lit. b) și art. 35 alin. (3) C. pen. a contopit pedepsele aplicate inculpatei D.G. în pedeapsa cea mai grea, în final, aceasta va executa pedeapsa de 3 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe o perioadă de 1 an, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 86

1

C. pen., a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei rezultante de 3 ani închisoare pe o perioadă de 6 ani, termen de încercare calculat conform art. 86

2

C. pen.

În baza art. 86

3

C. pen., pe durata termenului de încercare inculpata trebuie să supună următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la organul desemnat cu supravegherea, respectiv Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Constanța, la datele fixate de acesta;

b) să anunțe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informații de natură a fi controlate mijloacele de existență ale inculpatei;

În baza art. 359 C. proc. pen. a atras atenția inculpatei asupra dispozițiilor art. 86

4

C. pen., privind cazurile de revocare a suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

În baza art. 71 C. pen. a interzis inculpatei exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe durata executării pedepsei, ca pedeapsă accesorie

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata suspendării sub supraveghere a pedepsei închisorii.

În baza art. 26 C. pen. raportat la art. 12 alin. (1) și alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 13 C. pen. și art. 74 lit. a) și art. 76 lit. b) C. pen., a condamnat pe inculpatul I.G. la pedeapsa de 3 ani închisoare.

În baza art. 65 C. pen. a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o perioadă de un an.

În baza art. 26 raportat la art. 13 alin. (1), alin. (3) și alin. (4) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 13 C. pen. și art 74 lit. a) și art. 76 lit. b) C. pen., a condamnat pe același inculpat la pedeapsa de 3 ani închisoare.

În baza art. 65 C. pen. a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o perioadă de un an.

În baza art. 264 alin. (1) C. pen. cu aplicare art. 74 lit. a) și art. 76 lit. e) C. pen., a condamnat pe inculpatul I.G. la pedeapsa de 2 luni închisoare.

În baza art. 33 lit. a), cu referire la art. 34 lit. b) și art. 35 alin. (3) C. pen. a contopit pedepsele aplicate inculpatului I.G., în pedeapsa cea mai grea, în final, va executa pedeapsa de 3 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe o perioadă de 1 an, după executarea pedepsei principale

În baza art. 86

1

C. pen., a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei rezultante de 3 ani închisoare pe o perioadă de 6 ani, termen de încercare calculat conform art. 86

2

C. pen.

În baza art. 86

3

C. pen., pe durata termenului de încercare inculpatul trebuie să supună următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la organul desemnat cu supravegherea, respectiv Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Constanța, la datele fixate de acesta;

b) să anunțe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informații de natură a fi controlate mijloacele de existență ale inculpatului;

În baza art. 359 C. proc. pen. a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 86

4

C. pen., privind cazurile de revocare a suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

În baza art. 71 C. pen. a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe durata executării pedepsei, ca pedeapsă accesorie.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata suspendării sub supraveghere a pedepsei închisorii.

În baza art. 88 C. pen. a dedus din pedeapsă reținerea, pe timp de 24 de ore, începând cu data de 31 martie 2006 ora 15:30 până la data de 1 aprilie 2006, ora 15:30.

În baza art. 12 alin. (1) și alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 13 C. pen. cu aplicare art. 74 lit. a) și art. 76 lit. b) C. pen., a condamnat pe inculpatul D.C.B. la pedeapsa de 3 ani închisoare.

În baza art. 65 C. pen. a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o perioadă de un an.

În baza art. 86

1

C. pen., a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei rezultante de 3 ani închisoare pe o perioadă de 6 ani, termen de încercare calculat conform art. 86

2

C. pen.

În baza art. 86

3

C. pen., pe durata termenului de încercare inculpata trebuie să supună următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la organul desemnat cu supravegherea, respectiv Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Constanța, la datele fixate de acesta;

b) să anunțe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informații de natură a fi controlate mijloacele de existență ale inculpatului;

În baza art. 359 C. proc. pen. a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 86

4

C. pen., privind cazurile de revocare a suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

În baza art. 71 C. pen. a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe durata executării pedepsei, ca pedeapsă accesorie.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata suspendării sub supraveghere a pedepsei închisorii

În baza art. 88 C. pen. a dedus din pedeapsă reținerea, pe timp de 24 de ore, începând cu data de 18 martie 2006 ora 14:30 până la data de 19 martie 2006, ora 14:30.

În baza art. 260 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen. și art. 74 lit. a) C. pen. raportat la art. 76 lit. d) C. pen., a condamnată pe inculpata B.S. la pedeapsa de 3 luni închisoare.

În baza art. 81 C. pen. a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei, pe o durată de 2 ani și 3 luni, termen de încercare, calculat potrivit art. 82 C. pen.

În baza art. 71 C. pen. a interzis inculpatei drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., ca pedeapsă accesorie.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. a suspendat executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei principale.

În baza art. 359 C. proc. pen. a atras atenție inculpatei asupra nerespectării art. 83 C. pen. privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.

A respins cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de inculpatul S.V.

În baza art. 264 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 74 lit. a) raportat la art. 76 lit. e) C. pen., a condamnat inculpatul S.V. la pedeapsa amenzii penale de 10.000 RON.

A atras atenția inculpatului asupra prevederilor art. 63

1

C. pen. privind înlocuirea pedepsei amenzii cu pedeapsa închisorii în situația sustragerii cu rea credință de la executarea amenzii.

În baza art. 346 C. proc. pen. raporatat la art. 14 C. pen. cu aplicarea art. 998, art. 999 și art. 1003 C. civ. vechi, a admis în parte acțiunile civile formulate de părțile civile C.D. și O.N.

A obligat pe inculpații D.C. și S.A., în solidar către părțile civile C.D. și O.N. la câte 15.000 RON, reprezentând despăgubiri civile, cu titlu de daune morale.

S-a luat act că părțile vătămate C.E., V.B., M.N., T.I., C.L., P.M., I.N., S.E., D.V.C. nu au formulat pretenții civile.

În baza art. 189 C. proc. pen. onorariul pentru avocații din oficiu se vor deconta din fondurile Ministerului Justiției pentru avocații: B.C., 950 RON; H.A., 750 RON; N.M., 1.200 RON; G.A., 400 RON; N.M.A., 400 RON; N.E.N., 400 RON; D.R., 400 RON; M.E., 400 RON.

În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen. a obligat pe inculpații D.C., S.A., S.S., D.C.B., S.V., D.G., I.G. la plata sumei de câte 5.000 RON fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen. a obligat pe inculpata B.S. la plata sumei de 3.500 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut în fapt următoarele:

Începând cu anul 2002, inculpații D.C., S.A., S.S., D.C.B., W.G. și T.G.C., prin diferite mijloace, au recrutat din România din zona județului Constanța, mai multe persoane de sex feminin pe care le-au trimis ori transportat în țări membre ale Uniunii Europene (Spania, Olanda și Germania), în scopul exploatării lor sexuale prin practicarea prostituției, iar banii rezultați de pe urma acestei activități și i-au însușit.

Victimele provin în general, din mediul rural, toate de pe raza județului Constanța, acestea având un nivel redus de pregătire, fără locuri de muncă și fără posibilități de câștig material pentru a-și asigura traiul. Toate sunt tinere, unele dintre ele la data recrutării fiind chiar minore, aspect despre care inculpații aveau cunoștință.

Probatoriul administrat în cauză prezintă împrejurări care vizează părțile vătămate V.B., M.N., D.V.C., T.I., I.N., C.E., C.L., S.E., B.S., C.D., O.N., P.M. și C.C.

Inculpații au încercat și chiar au traficat și alte persoane, care au fost audiate în cauză, în calitate de martori întrucât nu au dorit să compară în fața organelor judiciare în calitate de părți vătămate sau civile: V.B., M.N., A.U., C.I., P.I.I., V.N., I.S., I.N.I., B.L., B.S., M.V., M.N.S., C.M., L.S. și V.E.A.

Dintre victimele a căror recrutare s-a încercat, în cazul celor mai multe această activitate a avut succes, în sensul că au și fost traficate în afara României, iar exploatarea lor sexuală a avut loc.

Doar în câteva cazuri recrutarea și exploatarea nu au fost reușite datorită refuzului potențialelor victime V.N., P.I.I. sau a unor alte cauze independente de voința femeilor, spre exemplu starea de graviditate a uneia (I.S.) sau interdicția alteia de a călători în țările membre ale Uniunii Europene.

Victimele erau recrutate, în principal, prin înșelăciune, adică prin amăgirea lor cu false promisiuni privind facilitarea obținerii unor locuri de muncă în străinătate, bine plătite și pentru care nu este necesară o pregătire specială și anume vânzătoare de flori, muncă necalificată ori dame de companie în baruri, restaurante sau cluburi.

Câtorva dintre victime li s-a făcut cunoscut mai dinainte că sunt racolate pentru practicarea prostituției în afara României, în anumite condiții prestabilite, iar acestea și-au dat consimțământul, având în vedere câștigurile promise de traficanți, pe care ele trebuiau să le aibă din această activitate. Este cazul lui T.I., C.L. și C.D.

În realitate, inculpații urmăreau un singur scop și anume însușirea în totalitate a câștigului realizat de către victime din practicarea prostituției, ceea ce constituie o formă de exploatare sexuală în înțelesul prevederilor art. 2 din Legea nr. 678/2001 și care, în final, denotă că recrutarea s-a făcut tot prin înșelăciune.

Întotdeauna inculpații le-au dat asigurări victimelor că se vor ocupa de transportul lor, de cazare și de procurarea actelor necesare deplasării, ceea ce s-a și realizat.

Astfel, aceștia le-au oferit sprijin financiar victimelor, convenind cu ele ca banii să le fie restituiți după realizarea primelor câștiguri din angajările ce li se promiteau.

De asemenea, se ocupau personal de obținerea mai rapidă a pașapoartelor, dacă nu le aveau deja, ori în cele mai multe cazuri au apelat la inculpatul I.G. care să-i ajute în acest sens, complice a cărui concubină, inculpata D.G., era cea la care inculpații cazau victimele de la momentul recrutării până la plecarea lor din țară.

Atât I.G. care ajuta părțile vătămate pentru a facilita obținerea mai rapidă a pașapoartelor cât și D.G. care le caza, cunoșteau scopul real al recrutării lor și anume cel al exploatării sexuale prin obligare la practicarea prostituției în țările de destinație.

Plecările aveau loc, de regulă, imediat după obținerea pașapoartelor pentru a nu da posibilitatea victimelor să se răzgândească. Din același motiv, din momentul recrutării și până la plecarea lor, victimele erau cazate de către traficanți la locuința lor sau al inculpatei D.G.

În unele situații, inculpații au transportat victimele până la ieșirea din România, iar în altele le însoțeau chiar în țările în care trebuiau să ajungă în Spania, Germania, Olanda, unde erau primite de ceilalți făptuitori, iar alteori erau trimise singure, după ce făptuitorii se puneau între ei de acord cu privire la data plecării pentru ca cei care le așteptau să știe data sosirii și să le preia în scopul exploatării.

Odată ajunse în aceste țări, victimele care nu cunoșteau pentru ce au fost recrutate, erau constrânse să practice prostituția, cele care cunoșteau că au venit pentru a se prostitua erau obligate să se prostitueze în alte condiții decât cele prestabilite, în principal, relativ la împărțirea câștigului realizat, iar tuturor li se imputau că au față de traficanți datorii mult mai mari decât cele reale.

Astfel, probele administrate atât în faza urmăririi penale cât și în cea a cercetării judecătorești dovedesc că, în cursul anului 2002, inculpatul D.C. a început să recruteze, în scopul exploatării sexuale în afara României, persoane de sex feminin pe care le-a trimis în Spania, unde au fost exploatate de alți cetățeni români, M.R. și M.O., primul dintre ei fiind, de asemenea, inculpat în Dosarul penal nr. 184D/P/2005, al D.I.I.C.O.T., Biroul Teritorial Constanța, tot pentru săvârșirea unor infracțiuni de trafic de persoane și proxenetism.

Apoi, după ce l-a cunoscut pe cetățeanul olandez T.G.C., D.C. a continuat să recruteze fete pentru prostituție care erau însă trimise în Olanda, în Rotterdam, unde erau obligate să se prostitueze de către primul.

În aceeași perioadă, în care D.C. a recrutat fete pe care le trimitea lui T.G.C., și sora sa, W.G., recruta femei pe care le ducea tot în Olanda, în scopul exploatării lor sexuale. W.G. a continuat această activitate până în cursul anului 2005 când, împreună cu concubinul său, cetățeanul român O.R., au fost arestați preventiv de Tribunalul din Rotterdam pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane, victimele recrutate de aceștia și audiate în Olanda, C.C. și V.E.A., fiind unele dintre cele pentru care se efectuează cercetări și în acest dosar.

În perioada în care D.C. recruta, după cum am mai arătat, femei în scopul exploatării lor sexuale, tot pentru T.G.C. au început să desfășoare aceeași activitate S.S. și D.C.B., în cazul unora dintre victime cei trei acționând chiar împreună.

Întrucât, la un moment dat, D.C. s-a certat cu T.G.C. care i-a dat în avans bani, personal sau trimiși prin Sistemul „W.U.”, pe care primul să îi folosească pentru recrutarea în continuare a fetelor în vederea exploatării lor sexuale în Olanda, iar acesta nu i-a mai trimis fetele promise și nu i-a restituit nici banii, D.C. a continuat să recruteze fete în scopul exploatării lor sexuale prin practicarea prostituției dar pe care de această dată le-a trimis în Germania, unde erau preluate și exploatate de sora sa, S.A., în beneficiul lor.

Aflând despre sesizările înregistrate la organele de poliție, inculpatul D.C. le-a contactat pe victimele despre care știa că au fost audiate la organele de poliție, C.D. și O.N., și au declarat despre implicarea sa și a surorii sale, S.A., în traficarea și exploatarea lor. Pe acestea le-a obligat să dea alte declarații în care să nu mai facă referire la ei doi, declarațiile care au fost scrise personal de victime, în fața avocatului ales al lui D.C. și S.A., S.V.

Aceste declarații urmau să fie prezentate de avocat în instanță, încercând să probeze că declarațiile date de victime la poliție sau la parchet, în faza de urmărire penală, au fost luate în mod abuziv, prin constrângere morală ori chiar violență fizică.

Despre constrângerea lor în a declara mincinos în fața organelor de urmărire penală, cele două victime au recunoscut ulterior, în prezența a câte unui avocat desemnat din oficiu. Au susținut că au făcut aceasta datorită amenințărilor primite de la D.C. care cu ajutorul avocatului său, S.V., ce cunoștea de la primul situația reală a victimelor, le-a învățat pe acestea să mintă pentru ca D.C. să se poată sustrage răspunderii penale.

La activitatea de favorizare a infractorului a participat nemijlocit și inculpatul I.G. cel care se ocupa cu procurarea mai rapidă a pașapoartelor pentru femeile recrutate de către D.C. și ceilalți traficanți, acesta atenționându-le pe O.N. și C.D., mai înainte de a fi reaudiate după ce au dat declarații contradictorii, să-și mențină ultimele declarații, adică cele mincinoase care nu îi incriminau pe D.C. și S.A.

În același sens, I.G. l-a însoțit în mai multe locuri, pe D.C., cum ar fi la organele de poliție sau la o persoană pe care au contactat-o să le redacteze o declarație mincinoasă, ca fiind a numitei E.R., mama minorei C.C., cu scopul de a trimite declarația în Olanda, Tribunalului din Rotterdam. Din declarație trebuia să rezulte că W.G. și O.R. nu sunt vinovați de săvârșirea infracțiunilor pentru care au fost arestați preventiv.

Această declarație a numitei E.R., mama lui C.C., victima lui W.G., a fost autentificată la un notar din Constanța și transmisă în Olanda.

Autoritățile judiciare olandeze au trimis declarația respectivă în România, odată cu o solicitare de acordare a asistenței judiciare internaționale în cauza privindu-i pe W.G. și O.R. Totodată au mai fost transmise cu aceeași ocazie autorităților judiciare române și declarațiile date de către C.C. și V.E.A., din care rezulta că în Olanda, atunci când au fost audiate, au mințit referitor la traficarea și exploatarea lor de către W.G. și O.R.

S-a stabilit în cursul efectuării urmăririi penale în acest dosar, că declarațiile la care am făcut referire mai sus, au fost date de către E.R., C.C. și V.E.A., la solicitarea lui D.C. care dorea punerea în libertate a surorii sale, W.G., sens în care le-a învățat pe cele trei să facă declarații neconforme cu realitatea. Și în acest caz se remarcă similitudinea manoperelor folosite de către făptuitori pentru a se sustrage răspunderii penale, cu cele din cazul victimelor O.N. și C.D.

Din probele administrate în cauză a mai rezultat că inculpații au încercat înțelegeri frauduloase cu părțile vătămate ori le-au amenințat, spunându-le că, în situația în care vor fi audiate vreodată, să aibă grijă la ceea ce declară pentru că pot fi oricând găsite și pedepsite de făptuitori, de rudele lor ori de persoane plătite de aceștia.

Instanța de fond detaliază și coroborează declarațiile părților vătămate cu celelalte probe administrate, stabilind ca fiind dovedite atât înțelegerile frauduloase cu victimele infracțiunii de trafic de persoane dar și actele de amenințare exercitate de inculpații din prezenta cauză.

În ceea ce privește infracțiunea de favorizarea infractorului reținută în sarcina inculpatului S.V., avocat în cadrul Baroului Constanța, instanța de fond reține că la data de 10 iulie 2004 inculpatul S.V. a încheiat contractul de asistență juridică pentru a exercita activitățile prevăzute în art. 3 din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea și exercitarea profesiei de avocat pentru numita O.A., la cercetarea penală a acesteia la Postul de Poliție Independența și eventual, parchet, persoană care, ulterior, a fost identificată, ca fiind inculpata S.A.

La data de 21 iulie 2004, S.V. a încheiat contractul de asistență juridică, în același scop și pentru inculpatul D.C.

Din declarația dată de partea vătămată O.N., rezultă că după ce a fost expulzată din Germania, la data de 25 mai 2004 s-a prezentat la Postul de Poliție Independența și a solicitat sprijinul organelor de poliție pentru a-și recupera buletinul de identitate, declarând verbal și în scris că acesta i-a fost reținut de către O.C., care a trimis-o în Germania, în Hamburg, unde a fost obligată să se prostitueze, de sora lui, O.A., care i-a oprit toți banii pe care i-a câștigat.

Ulterior, s-a constatat că persoana nominalizată ca fiind O.C. era de fapt D.C.

În declarația olografă dată la Postul de Poliție Independența și aflată la dosarul cauzei, O.N. a precizat că l-a cunoscut pe O.C., așa cum îl numea ea atunci, prin intermediul lui I.S., și că în Germania unde a fost constrânsă să se prostitueze, a mai întâlnit o altă fată din comuna I., C.D., adusă și exploatată de aceleași persoane.

Pentru a verifica dacă cele declarate de O.N. sunt reale, la Postul de Poliție Independența a fost ascultată la 30 mai 2004 și C.D., ale cărei declarații olografe, date la acest organ de poliție, se află de asemenea la dosar.

La data de 14 iunie 2004, Postul de Poliție Independența a înaintat o informare scrisă către Centrul Zonal de Combatere a Crimei Organizate și Antidrog Constanța, întrucât din declarațiile celor două fete reieșeau indicii de săvârșire a unor infracțiuni de trafic de persoane de către O.C. și O.A.

Deja, la Centrul Zonal de Combatere a Crimei Organizate și Antidrog Constanța existau înregistrate de la 18 mai 2004 alte sesizări despre D.C., pe care le-am arătat la începutul expunerii și care erau luate în evidență ca Dosar penal, sub nr. 1047/131/P/2004 din data de 27 mai 2004, la Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanța.

Mai înainte de momentul primirii informării scrise de la Postul de Poliție Independența, la Centrul Zonal de Combatere a Crimei Organizate și Antidrog Constanța fuseseră audiate și au dat câte o declarație olografă C.D. la 18 mai 2004 și O.N. la 21 iunie 2004, existând deja informații despre activitatea infracțională a lui D.C. vis-a-vis de cele două victime.

În aceste declarații date la Centrul Zonal de Combatere a Crimei Organizate și Antidrog Constanța, atât C.D., cât și O.N. au declarat aceleași lucruri ca și la Postul de Poliție Independența, cu privire la persoanele care le-au recrutat în România și exploatat în Germania, cu mențiunea că au recunoscut din fotografiile ce le-au fost atunci prezentate, persoanele la care au făcut referire și au aflat că O.C. se numește de fapt D.C.

La data de 14 octombrie 2004, fără să fie citată, la procuror s-a prezentat C.D. care a susținut că a fost trimisă de către D.C. să dea o declarație, spunându-i că o să fie însoțită de avocatul său, cu care s-a întâlinit iar la parchet mai înainte dea fi audiată.

În această declarație, C.D. a făcut afirmații contradictorii cu cele relatate mai înainte, în sensul că nu a mai susținut, că a fost recrutată de D.C. pentru practicarea prostituției în Germania și că nu a mai fost exploatată sexual în Germania, de sora lui D.C., S.A. A încercat să motiveze că singura persoană vinovată în racolarea și exploatarea ei sexuală este un anume M., despre care nu a putut să dea alte detalii, dar despre care a susținut că a luat-o din România, a transportat-o în Germania și a stat cu ea în clubul, în care s-a prostituat, luându-i toți banii.

La data de 18 octombrie 2004, s-a prezentat la parchet și partea vătămată O.N., la fel ca și C.D., fără a fi citată în vreun fel de poliție sau de procuror, susținând în fața procurorului că dorește să arate că nu a fost o victimă a lui D.C. și a surorii sale, O.A., că nu a fost dusă în Germania de către aceștia, susținând că a plecat în Germania, prin intermediul unei persoane „M.”, care a însoțit-o acolo ducând-o într-un club undea muncit ca femeie de serviciu.

Arată că, în Germania a cunoscut o femeie cu numele de „A.”, însă aceasta nu a luat nicio legătură cu ea în sensul de a practica prostituția.

Față de declarațiile date în cauză de cele două părți vătămate, care sunt contradictorii, organele de urmărire penală au dispus reaudierea acestora la datele de 17 noiembrie 2005 și 29 martie 2006 pentru O.N., iar C.D. a fost reaudiată la 11 noiembrie 2005 și 15 martie 2006, când ambele, în prezența a câte unui apărător desemnat din oficiu au recunoscut că au mințit în declarațiile date la parchet, susținând că vor să declare despre împrejurările în care au fost determinate să mintă.

Astfel, O.N. a relatat că, după ce a dat declarația de la Postul de Poliție Independența, la 25 mai 2004, pe care a scris-o cu ocazia cererii de a fi sprijinită în recuperarea buletinului de la D.C., a fost căutată de mama acestuia, acasă, care i-a adus buletinul de identitate și suma de 4 sau 5 milioane ROL.

Apoi a fost chemată la Centrul Zonal de Combatere a Crimei Organizate și Antidrog Constanța, unde la 21 iunie 2004 a dat o altă declarație, în care a susținut aceleași lucruri despre D.C. și sora lui, O.A., ca și în cea de la Postul de Poliție Independența. După această a doua declarație la organul de poliție menționat, susține că, în timp ce se afla la Topraisar a fost căutată din nou de mama lui D.C., care i-a spus că trebuie să meargă la Constanța, să vorbească cu D.C. și avocatul său. În aceeași zi a a fost dusă în municipiul Constanța, la biroul avocatului S.V., apărătorul lui D.C. și al lui S.A.

Ajunsă acolo, atât D.C. cât și S.V., i-au spus lui O.N. că din acel moment va trebui să să scrie o declarație cu mâna ei, pe care a și dat-o în biroul avocatului, scriind ce i-au dictat aceștia. O.N. declară că nu mai ține minte exact ce i-au dictat, dar că sigur își amintește că ceea ce a scris, nu era adevărat, că s-a spus să scrie că la poliție declarațiile date le-a făcut pentru că a fost constrânsă.

După cum susține O.N., a acceptat să dea o astfel de declarație pentru că îi era frică de D.C., care anterior o amenințase. După ce a dat această declarație, a fost lăsată să plece acasă și D.C. chiar i-a dat bani de drum.

La aproximativ o lună de zile, O.N. arată că a fost căutată din nou, de data aceasta acasă, de C.D. care i-a spus că D.C. vrea să vorbească cu ea. O.N. i-a transmis că nu mai are ce discuta, dar a doua zi a fost căutată din nou acasă, de mama lui D.C. care a venit cu un taxi și a acostat-o în timp ce ea se ducea la sora ei. A invitat-o insistent să urce în taxi și după ce a urcat, mașina a pornit, iar mama lui D.C. i-a zis că trebuie să meargă din nou la Constanța pentru că o așteaptă D.C. I-a mai zis că va trebui să stea în Constanța 3 sau 4 zile după care se va întoarce acasă. În Constanța, la locuința lui D.C. a constat că o aștepta acesta, a luat-o și a dus-o într-un apartament al unei surori de-a lui, pe care nu a recunoscut-o după ce, cu ocazia audierii, i-au fost arătate fotografiile tuturor surorilor cunoscute, ale lui D.C., și anume S.A., W.G. și D.C.A.

În această locație, D.C. i-a cerut părții vătămate O.N. să rămână aici, pentru a învăța declarația pe care o dăduse anterior în biroul avocatului, cerându-i în continuare să mintă ca să-l acopere pe el.

O.N. și-a amintit că a fost luată de acasă, într-o vineri seara, și că a fost ținută în acest apartament până într-o luni, dimineață. A doua zi, sâmbătă, D.C. a luat-o și s-au întâlnit din nou cu avocatul S.V., într-un bar.

Întâlnirea cu avocatul S.V. a durat doar 5 minute, timp în care acesta i-a atras atenția să asculte foarte bine ceea ce o să-i spună D.C. și așa să declare. Luni dimineață D.C. a luat-o și a dus-o cu mașina lui, la parchet, arătându-i pe unde să intre și spunându-i ce procuror să caute.

Cele declarate de către O.N. se coroborează întru-totul cu celelalte probe administrate în dosar, vis-a-vis de aceste aspecte. Data de 18 octombrie 2004, la care a fost audiată la parchet și a făcut declarațiile mincinoase, a fost într-adevăr într-o zi de luni.

Mai mult, declarația mincinoasă a părții vătămate O.N. se coroborează și are aproape același conținut cu declarația părții vătămate C.D., de asemenea mincinoasă, dată în fața procurorului la 14 octombrie 2004, într-o zi de joi.

Rezultă că, ceea ce își amintește O.N. că a fost căutată de C.D., care i-a cerut să se reîntâlnească cu D.C., s-a întâmplat chiar pe 14 octombrie 2004, după ce C.D. a dat declarația sa la parchet.

A doua zi, pe 15 octombrie 2004 a fost căutată de mama lui D.C., dusă la Constanța, ținută trei zile, iar luni, pe 18 octombrie 2004 s-a prezentat la audiere, la procuror.

La 14 octombrie 2004, C.D., a relatat procurorului despre un personaj fictiv „M.”, pe care l-a făcut vinovat de recrutarea ei în scopul practicării prostituției în Germania, pentru a-i exonera de răspundere pe D.C. și S.A., așa cum a fost învățată să declare de către D.C., pentru a fi exonerați de răspundere atât el cât și sora sa, S.A.

Cu ocazia reaudierii, pentru lămurirea declarațiilor contradictorii date în cauză C.D. a recunoscut în prezența unui avocat desemnat din oficiu că, într-adevăr D.C. și O.A. care acum era identificată de organele de urmărire penală ca fiind S.A., au fost implicați în recrutarea și exploatarea ei sexuală, așa cum a arătat în cele două declarații olografe date la Centrul Zonal de Combatere a Crimei Organizate și Antidrog Constanța, la 18 mai 2004 și la Postul de Poliție Independența, la 30 mai 2004.

De precizat că partea vătămată C.D. a fost audiată mai întâi la Centrul Zonal de Combatere a Crimei Organizate și Antidrog Constanța deoarece, după cum am arătat deja, la acest organ de poliție existau informații despre recrutarea și exploatarea ei sexuală în Germania. După această declarație a fost audiată și la Postul de Poliție Independența, acest organ de poliție considerând necesar să verifice dacă O.N., care la 25 mai 2004 a solicitat sprijinul pentru recuperarea buletinului, are vreo legătură cu persoanele despre care a susținut că la ele se află buletinul său. În declarația dată la Postul de Poliție Independența, C.D. a confirmat întru-totul cele declarate anterior, la Centrul Zonal de Combatere a Crimei Organizate și Antidrog Constanța.

Arată partea vătămată C.D. că, după ce a dat aceste declarații, a fost căutată acasă de mama lui D.C. care i-a spus că dorește să meargă la Constanța să se întâlnească cu fiul său care vrea să discute cu ea referitor la declarațiile sale pe care va trebui să le dea în continuare. A acceptat propunerea acesteia și a doua zi s-a deplasat în municipiul Constanța, singură. La autogară, conform înțelegerii din ziua anterioară, a fost așteptată de către D.C. care i-a zis că va mai fi chemată să dea declarații dar va trebui să nu spună însă despre implicarea lui și a lui S.A. în racolarea și exploatarea ei sexuală în Germania. Tot D.C. i-a cerut să-l însoțească la avocatul său, motivându-i că și acesta trebuie să stea de vorbă cu ea. C.D. a fost de acord și astfel împreună s-au dus la un avocat despre care a aflat că se numește S.V.

În discuțiile purtate cu cei doi, C.D. a relatat încă o dată realitatea celor întâmplate, despre care, după cum susține, și-a dat seama că avocatul S.V. știa deja, mai puțin despre implicarea lui S.A. După ce a povestit, atât D.C. cât și avocatul S.V. i-au zis că de acum înainte va trebui să declare altfel, să nu mai facă referiri la D.C. și S.A. D.C. i-a zis că trebuie să spună că în Germania a fost dusă de o persoană inexistentă. I-a sugerat chiar și un nume, „M.”. C.D. a acceptat propunerea făcută de D.C. și avocatul S.V.

Susține partea vătămată C.D. că a mai fost căutată la aproximativ o lună de la această întâlnire, tot de mama lui D.C. care i-a cerut din nou să vină la Constanța, ceea ce a și făcut, întâlnindu-se cu D.C. și împreună cu acesta au mers la biroul avocatului S.V., unde cei doi i-au cerut să dea o declarație scrisă personal, în care să spună că a fost în Germania dar nu dusă de D.C. și nici de S.A., adică exact ceea ce se discutase la întâlnirea anterioară. Fără să-și amintească exact conținutul declarației, C.D. susține că a scris o pagină sau două și din câte a înțeles ea, această declarație urma să fie păstrată de avocat. A semnat declarația și a lăsat-o la acesta. Își mai amintește partea vătămată că, S.V. a atenționat-o că o să fie chemată la poliție să dea o declarație. I-a spus că acolo o să se facă presiuni asupra ei ca să declare adevărul despre D.C.

Ulterior, la 14 octombrie 2004 a fost dusă de către D.C. și S.V. la parchet, să dea declarația care i se sugerase, timp în care a fost așteptată de cei doi, după care împreună cu mama ei care a însoțit-o, s-au dus din nou la biroul avocatului S.V.

Rezultă deci că, declarațiile părților vătămate C.D. și O.N., referitoare la împrejurările în care au ajuns să facă declarațiile mincinoase de la parchet și persoanele care le-au determinat în acest sens, sunt pertinente, concludente și concordante.

Din declarația martorului A.T., ajutor al șefului de post de la Poliția Independența, rezultă că în cursul lunii iunie 2004, la acest organ de poliție a venit o persoană care s-a recomandat că este S.V. I-a spus polițistului că este avocatul unei anume persoane, căreia nu i-a pomenit numele, și că dorește să ia legătura cu C.D., O.N. și I.S., indicând corect numele acestora, pentru a discuta cu ele o împăcare, privitor la o reclamație pe care au făcut-o vis-a-vis de persoana pe care dânsul o reprezintă. S.V. l-a rugat să îi arate unde domiciliază fetele și chiar să-l însoțească la domiciliul fiecăreia dintre ele. A.T. l-a refuzat pe avocat, i-a spus că nu poate să facă așa ceva și, după ce l-a refuzat, S.V. i-a spus că are în mașină un pachet pe care ar vrea să i-l aducă, fără să specifice pentru ce are acel pachet și cu ce scop vrea să i-l dea. Din felul în care s-a purtat discuția și modul în care s-a prezentat S.V., martorul A.T. declară că a înțeles despre acel pachet că i-a fost oferit pentru a-l determina să facă ceea ce-l rugase, adică să indice locuințele celor trei persoane și să-l însoțească la ele. Văzând că este refuzat în continuare, S.V. a plecat.

La urmărire penală, inițial, inculpatul S.V. a înțeles să uzeze de dreptul lui legal, de a nu da nici un fel de declarație în acel moment, vis-a-vis de învinuirea ce i se aduce.

Ulterior, însă, după prezentarea întregului material de urmărire penală a acceptat să dea o declarație, depunând în același timp material probator și concluzii scrise.

În aceste împrejurări, S.V., cunoscând toate probele pe care se baza învinuirea sa, a încercat o apărare cât mai plauzibilă, motivând că într-adevăr s-a deplasat la Postul de Poliție Independența, la data de 13 iulie 2004, însoțit de soția sa, S.L.M., pentru a depune delegația de asistență juridică pentru O.A., negând că întâlnirea a avut scopul invocat de polițist.

În cuprinsul notelor scrise,  inculpatul S.V. recunoaște că la data de 14 iulie 2004, a doua zi după ce el s-a deplasat la Poliția Independența, s-a prezentat singură, din proprie inițiativă, în municipiul Constanța, la biroul său avocațial, O.N. pe care o interesa dacă este obligată să facă și alte declarații pentru că ar fi fost forțată de polițistul A.T. să dea o declarație neconformă cu realitatea. Inculpatul S.V. neagă că, partea vătămată ar fi fost pusă vreodată să dea o declarație în biroul său iar cele afirmate de aceasta sunt minciuni pe care a învățat-o să le spună martorul A.T.

Despre C.D., S.V. menționează că s-a prezentat la biroul său pe 17 aprilie 2004, împreună cu D.C. care atunci încă nu era clientul său, pentru a-i aduce la cunoștință lui că și ea este șantajată de A.T., fără ca domnul avocat să precizeze în concluziile sale în ce scop este șantajată aceasta. Apoi, după cum susține S.V., la 18 august 2004 a fost sunat de D.C., pe telefonul mobil, care l-a rugat să vină la birou. Aici a constatat că era așteptat de C.D., de mama ei și de către D.C., prima înmânându-i o declarație scrisă de ea personal, datată 29 iulie 2004, pe care el a certificat-o potrivit Legii nr. 51/195 și a păstrat-o la cabinetul său, susținând că de fapt vroia să o dea superiorilor din poliție, ai lui A.T., interesându-l eventualele aspecte de cercetare abuzivă, ulterior dovedindu-se că nu a formulat nici o plângere împotriva acestuia.

Declarația respectivă a fost depusă de S.V. la dosarul cauzei ca probă în apărare pentru a dovedi că nu a fost scrisă în biroul său, ci acasă la C.D., la 29 iulie 2004, după care i-a prezentat-o lui, la 18 august 2004. Din conținutul acesteia rezultă că este vorba despre declarația la care face referire C.D. că i-a fost dictată de către D.C. și S.V., în biroul celui din urmă, în care aceasta susține despre traficarea și exploatarea ei de către M.

Datele la care afirmă inculpatul S.V., că a fost căutat la cabinetul său de O.N. și C.D. nu sunt reale, întrucât nu se coroborează cu declarațiile celor două părți vătămate.

Totodată, după cum am arătat, S.V. susține că A.T. este cel care le-a constrâns pe cele două să facă declarații mincinoase și că atunci când acestea s-au prezentat la cabinetul său, despre aceste declarații ar fi spus că au fost date sub constrângere, ceea ce este total neadevărat.

Câtă vreme declarațiile părților vătămate O.N. și C.D., date la 25 mai 2004 și respectiv 30 mai 2004 la Poliția Independența sunt semnate de agentul șef D.C.C., șeful postului de poliție și nu de A.T. nu se poate susține că martorul A.T. este cel care le-a constrâns pe cele două să facă declarații mincinoase având în vedere că ambele s-au prezentat la acel post de poliție, din proprie inițiativă; O.N. pentru recuperarea unui buletin de identitate.

Atunci când la 13 iulie 2004, după cum susține S.V., s-a deplasat la Postul de Poliție Independența, cunoștea despre existența acestor declarații date la Centrul Zonal de Combatere a Crimei Organizate și Antidrog Constanța, iar referirea pe care a făcut-o polițistului A.T., că dorește să încerce o împăcare, viza exact schimbarea conținutului acestor declarații.

De altfel, audiat în fața instanței, martorul A.T. menține declarațiile date la urmărire penală, relatând, în esență, aceleași împrejurări.

Din declarația martorei C.D.A., propusă în apărare de inculpatul S.V., reiese că aceasta este mama părții civile C.D., care relatează că, după sosirea din Germania a fiicei sale a aflat despre această împrejurarea de la o persoană care a zărit-o pe stradă, în zona în care locuiește inculpatul D.C.

Arată că, ulterior, fiica sa a revenit în domiciliu și s-au dus împreună la locuința lui D.C., întrucât trebuiau să ridice un pachet de haine, care sosiseră din Germania, pe care ulterior, le-au ridicat la locuința acestuia precizând că mai era mama inculpatului, împreună cu o persoană de sex feminin.

Învederează martora că, după sosirea din Germania au fost împreună cu D.C. la biroul avocatului S.V. pentru ca fiica sa să dea o declarație, scop în care aceasta a rămas singură cu avocatul în birou, însă, nu cunoaște dacă a dat sau nu acea declarație, însă știe că, acasă, fiica sa nu a scris o declarație care să fie prezentată avocatului.

Relatează că, prima declarație pe care fiica sa C.D. a dat-o a fost la Poliția din comuna I., trimisă la „Crimă Organizată” iar celelalte au fost date în fața procurorului. Susține că a însoțit-o pe partea vătămată C.D. la biroul „Crimă Organizată” și își amintește că acolo i-au fost prezentate niște fotografii dintr-un album pentru a recunoaște diferite persoane. Mai arată că, la Poliția Independența a așteptat-o pe hol pe fiica sa, însă nu au auzit nicio reacție violentă a polițistului, verbal sau fizic, așa cum susține inculpatul S.V., declarația fiind dată în condiții normale, civilizat.

În ceea ce privește celelalte declarații, susține că fiica sa nu i-a relatat că s-ar fi exercitat presiuni în vreun fel și că nici nu ar fi fost influențată de procuror sau polițist.

De la fiica sa a aflat că, declarațiile date privesc activitatea desfășurată în Germania, a acolo unde a lucrat ca damă de companie, ajutată de D.C. și sora lui, S.A.

Din declarația martorei A.A., dată în fața primei instanțe, reiese că este mama inculpaților D.C. și S.A. și că își amintește că, în urmă cu mult timp, când fiica S.A. era în Germania l-a angajat ca avocat pe persoana care astăzi se află în sală în calitate de inculpat, arătându-l pe S.V. al cărui nume nu-l mai reține.

Motivează că a luat legătură cu avocatul întrucât două fete din localitatea I., ar fi reclamat-o pe fiica sa, S.A., care era în Germania, că nu le-ar fi trimis niște pachete cu haine, fete ale căror nume nu le cunoaște și nici nu poate declara dacă au fost plecate în Germania și s-au întâlnit cu aceasta.

O recunoaște pe una dintre fete, ca fiind cea prezentă în sala de ședință, respectiv pe partea civilă C.D. Mai arată că, pachetele au fost ridicate în lipsa sa, de cele două fete și își amintește că una dintre ele avea un nume turcesc, O.N. Neagă că ar fi dus-o pe O.N. la avocat și că s-ar fi deplasat cu un taxi în localitatea F.M., așa cum declară partea vătămată O.N. și nici că ar fi dus-o acasă, ca să o învețe ce să declare la procuror.

Mai declară că, pe C.D. o recunoaște întrucât a fost de mai multe ori la domiciliu său pentru că a lucrat o perioadă, înainte ca pachetele să sosească din Germania, împreună cu ea la florărie.

Susține că, după ce fiica sa, S.A. s-a întors din Germania nu a întrebat-o despre reclamația formulată împotriva sa, însă, personal, a apreciat că această problemă trebuie lămurită de un avocat.

Curtea, analizând probatoriul administrat în cauză care-l vizează pe inculpatul S.V. constată că acesta susține rechizitoriul, apărarea formulată de inculpat neavând susținere probatorie.

În ceea ce privește activitatea de favorizare a infractorului a inculpatului I.G., curtea reține că, din probele dosarului rezultă că, acesta având cunoștință despre încercarea lui D.C. de a determina părțile vătămate să declare astfel încât să nu-l învinovățească pe el, pe sora lui, S.A. și chiar pe cealaltă soră, W.G., în ziua de 17 noiembrie 2005, când la Brigada de Combatere a Criminalității Organizate Constanța fuseseră citate în vederea reaudierii O.N. și C.D., s-a deplasat acolo și mai înainte de a intra în sediul poliției, le-a atenționat să declare ce au declarat și ultima oară, făcând referire în mod direct la declarațiile mincinoase pe care C.D. și O.N. au recunoscut cu ocazia reaudierii că le-au făcut la parchet, la datele de 14 octombrie 2004 și 18 octombrie 2004.

Deși nu recunoaște că l-ar fi ajutat în vreun mod pe D.C. cu privire la declarațiile mincinoase date de cele două părți vătămate rezultă că, la dosar există dovezi că I.G. s-a ocupat de ticluirea unor probe, cu scopul de o dezvinovăți pe sora lui D.C., W.G., care împreună cu concubinul său O.R. au fost arestați preventiv de Tribunalul din Rotterdam pentru săvârșirea unor infracțiuni de trafic de persoane, victime fiind C.C. și V.E.A.

Astfel, după ce lui E.R., mama părți vătămate C.C. i s-a propus să meargă în Olanda să o determine pe fiica ei să-și schimbe declarațiile față de W.G. și O.R., I.G. a fost cel care a ajutat-o să-și obțină mai repede pașaportul, apoi pentru că, C.C. și V.E.A. au fost trimise în țară și nu a mai fost nevoie de plecarea în Olanda a lui E.R., D.C. și I.G. s-au ocupat în a le determina pe E.R., C.C. și V.E.A., să dea declarații mincinoase.

Prin urmare, I.G. fiind însoțit de D.C., au dus-o pe E.R. la o persoană neidentificată în municipiul Constanța, numită „P.” care le-a redactat un înscris, intitulat „Notă către cei interesați”, din care reieșea că V.E.A. și C.C. au fost constrânse de poliția din Rotterdam să declare mincinos împotriva lui W.G. și a lui O.R. Totodată, D.C. le-a determinat pe cele două să dea alte declarații olografe pentru a o dezvinovăți pe sora sa și concubinul ei, arestați preventiv.

Pe baza acestui înscris, „Notă către cei interesați”, I.G. și D.C. au dus-o pe E.R. la un birou notarial public, în municipiul Constanța, unde a dat o declarație pe propria răspundere, în care, așa cum am arătat, susținea că fiica sa C.C. și verișoara ei, V.E.A., au fost constrânse de poliția din Rotterdam să mintă pentru a o învinovăți pe nedrept, pe W.G. Aceste declarații au fost trimise în Olanda pentru că Tribunalul din Rotterdam, împreună cu o cerere de asistență judiciară internațională adresată României, le-a transmis autorităților judiciare rom